Obligaţie de a face. Hotărâre din 20-03-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 9641/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 739
Ședința publică de la 20 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Judecător D. F. T.
Judecător V. G.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant D. G. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul reclamant asistat de avocat A. C. și intimații pârâți A. G. și A. M. asistați de avocat Dragotescu L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
După efectuarea referatului oral al cauzei de către grefierul de ședință constatându-se recursul în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul.
Avocat A. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat Dragotescu L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față ;
Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._ reclamantul D. G. A. a chemat în judecată pe pârâții A. G. și A. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să-i restituie o cabalină de sex masculin, ce a făcut obiectul dosarului de cercetare penală nr. 6379/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. și aflată în prezent în custodia acestora, iar în subsidiar, în situația în care cabalina nu mai există, solicită contravaloarea acesteia, la prețul actual.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei în cuantum de 5000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat prin lipsa de folosință a cabalinei, pe timpul cât a fost privat de aceasta, până în prezent, precum și obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 2000 lei, întrucât a fost defăimat și dezonorat de către aceștia, fiindu-i creată în comunitate o imagine degradantă prin plângerea formulată.
În motivare, s-a arătat, în fapt, la data de 18.04.2010, împreună cu I. G. s-a deplasat cu autoturismul acestuia în comuna P., ., la o cunoștință pe nume M. N., de unde a achiziționat o cabalină (mânz), în vârstă de nouă luni.
A arătat reclamantul că animalul cumpărat a fost adus în . la stâna proprietatea sa, pe care o deține în satul Hobița din .> De asemenea, a arătat că la data de 31.10.2011, pârâta A. M. a formulat o plângere penală la organele de poliție, prin care reclama faptul că în luna octombrie 2010 i-a dispărut o cabalină care avea semnalmentele cu cele ale cabalinei cumpărate de el.
Reclamantul a precizat că el a achiziționat această cabalină la data de 18.04.2010, iar pârâta a sesizat faptul că animalul ei a fost pierdut în luna octombrie 2010, deci cu șase luni mai târziu și că în cursul cercetărilor ce s-au efectuat în dosarul de cercetare penală nr. 6379/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., au fost audiați mai mulți martori, respectiv, I. G., persoana cu care s-a deplasat în . cumpăra cabalina și M. N., persoana care i –a vândut cabalina, acești doi martori confirmând atât faptul că această cabalină este proprietatea reclamantului, cât și semnalmentele acesteia.
A mai menționat reclamantul că pe timpul cercetărilor efectuate în dosarul penal, cabalina a fost lăsată de către organele de poliție, în custodia pârâților, iar după finalizarea cercetărilor penale, organele de cercetare au dispus neînceperea urmării penale față de el, în baza art. 10 lit. a C.p.p., concluzionând că fapta nu există și, în consecință, arată reclamantul, el este proprietarul exclusiv al cabalinei.
A susținut reclamantul că ulterior soluției dispuse de către P. de pe lângă Judecătoria Tg J., s-a deplasat de mai multe ori la domiciliul pârâților pentru a le solicita să le restituie cabalina de bună voie, însă aceștia au refuzat, astfel că, prin refuzul de a-i restitui cabalina, pe o perioadă de circa 6 luni a fost privat de dreptul de a folosi animalul, cauzându-i un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat, pe care-l estimează la suma de 5000 lei.
A menționat că la data de 07.05.2012 a reluat demersurile pentru restituirea cabalinei și a notificat pârâții în acest sens, printr-un cabinet de avocat, însă aceștia au refuzat să se conformeze cerințelor formulate.
S-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 5000 lei, reprezentând beneficiu nerealizat, 2000 lei daune morale și cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 82 coroborat cu art. 112 și următoarele C.pr.civ, art. 274 C.pr.civ, art. 1482, 1485, 253, 1391, 1530 N. Civ.
Pârâții au formulat în cauză întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, învederând că din acțiunea promovată nu rezultă care ar fi justificarea calității procesuale active a reclamantului, din moment ce din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că ar fi proprietarul cabalinei solicitate, iar pe de altă parte, cabalina a fost recuperată de către pârâți de la o altă persoană, respectiv, numitul P. S., care a susținut că este proprietarul calului.
Pe fondul cauzei, cu privire la cererea de restituire a cabalinei, s-a solicitat respingerea acesteia, sub motiv că animalul în discuție este proprietatea pârâților, fiind mânzul cabalinei femele pe care o achiziționaseră de la C. I., cu carte de identitate.
Au susținut pârâții că în anul 2008 s-au prezentat cu ambii cai la vaccinat, ocazie cu care a fost montat microcip cabalinei mascul (mânzul), întrucât pentru femelă aveau carte de identitate.
Au mai susținut pârâții că au prezentat atât caii, cât și cartea de identitate a femelei, că s-a montat microcipul la mânz și le-a fost eliberată Fișa de identificare și înregistrare a ecvideelor, seria_ și că, în acest context, probabil din cauza aglomerației, la datele cabalinei la care s – a montat cipul s-au strecurat erori cu privire a sex și data nașterii.
De asemenea, pârâții au arătat că în luna octombrie 2010 au priponit pe câmp cabalina femelă, iar mânzul era liber pe lângă ea, iar în această situație, a anunțat poliția și tehnicianul veterinar care s-a ocupat de cabalinele lor.
Totodată, au menționat pârâții că în octombrie 2011 mânzul s-a întors acasă singur, fiind găsit păscând alături de cabalina mamă și că mânzul în discuție prezenta semne distinctive, inclusiv o cicatrice rămasă în urma unei lovituri, pe care a tratat-o tehnicianul veterinar F. F. astfel că, în acest context, l-au chemat pe tehnicianul veterinar să vină și să vadă cabalina găsită, ceea ce acesta a și făcut, confirmând că este mânzul lor.
Au arătat pârâții că, a doua zi, cu toate că au lăsat ambii cai priponiți, când s-au întors, în jurul orei 10.30 – 11,00 cabalina mascul nu a fost găsită, că față de spusele unui vecin care a precizat că ar fi văzut animalul la o anume persoană P. S., s-au prezentat la postul de poliție, iar apoi animalul a fost găsit la persoana nominalizată mai sus, care, la rândul său, a susținut că l-a cumpărat de la reclamant.
Pârâții au mai susținut că s-au deplasat la reclamant, care a pretins că este animalul său și, întrucât pârâții au susținut că dacă este animalul lor ar trebui să aibă microcip de identificare, acesta a fost de acord că în situația în care cabalina are acest microcip, le aparține pârâților, astfel că s-a întocmit o comisie și s-a constatat că microcipul avea montat cip de identificare cu același număr care se afla pe fișa de identificare și înregistrare eliberată pe numele lui A. G., în anul 2008.
S-a arătat că după citirea microcipului, au luat cabalina, în prezența reclamantului, care nu a avut obiecțiuni și că a doua zi reclamantul a venit împreună cu șeful de post și medicul veterinar, susținând că la numărul de microcip apare cabalină femelă și că solicită o nouă citire a microcipului, ceea ce s-a și realizat, ocazie cu care au prezentat și cartea de identitate a cabalinei femelă, din care se observă că are alt număr de identificare.
Au susținut pârâții că reclamantul nu poate să prezinte nici un fel de document din care să rezulte că este proprietarul animalului, pe care, de altfel, îl vânduse lui P. S., nedeținând nici act cumpărare, nici fișă de înregistrare.
S-a arătat că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nu s-a stabilit cine este proprietarul cabalinei, astfel cum încearcă să susțină reclamantul, ci s-a stabilit că această cabalină este înregistrată pe numele pârâtului A. G..
Prin sentința civilă nr._ din data de 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul D. G. A., domiciliat în comuna Peștișani, . cu pârâții A. G. și A. M., domiciliați în comuna Peștișani, . și a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâților suma de 1500 lei ,cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 31.10.2011, pârâta A. M. a formulat plângere împotriva reclamantului D. V. G. A., pentru fapta de însușire a bunului găsit susținând că în luna octombrie 2010 ea a avut lăsată liberă o cabalină mascul în vârstă de 2 ani, care s-a pierdut și a revenit acasă la data de 26.10.2011, dată când a aflat de la numitul P. S., că acesta a cumpărat cabalina respectivă de la D. V. G. A., în urmă cu 30 de zile. Aceasta a mai adăugat că după semnalmente și rasă consideră că este animalul care-i dispăruse în urmă cu un an.
În cauza penală s-au efectuat cercetări și în cursul cercetărilor s-a constatat că respectiva cabalină are plantat microcipul înregistrat în fișa ce o deține pârâta însă există o eroare întrucât în fișă este înscrisă cabalină femelă iar în discuție este o cabalină mascul.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, care au avut calitate de tehnicieni veterinari la momentul microcipării animalului s-a reținut că datorită unei mari aglomerații și a modului în care se realizează aceste campanii sunt posibile astfel de greșeli dar că un astfel de aparat, microcip, odată plantat la animal nu mai poate fi extras niciodată, iar erori cu provine la citirea lui nu sunt posibile.
De asemenea, s-a reținut că și reclamantul a cumpărat o cabalină cu aceleași semnalmente ca cele ale cabalinei în discuție dar aceasta nu a fost înregistrată, iar în timpul urmăriri penale a declarat că nu a încheiat un act de vânzare cumpărate cu vânzătorul, aspect declarat la urmărirea penală și de vânzător, dar în cursul judecății a depus un astfel de act sub semnătură privată . D. fiind că la organele de urmărire penală s-a declarat că nu există un astfel de act și ulterior a fost depus, instanța a apreciat că acesta nu poate constitui o probă suficientă în acest sens deoarece putea fi ulterior întocmită și semnată de părțile contractante, putea fi întocmită pro causa, întrucât numai astfel se explică apariția ulterioară a actului, deși la urmărirea penală s-a declarat că nu există nici un astfel de act.
De altfel, s-a reținut că în acest act și dacă este legal, nu face dovada dreptului de proprietate al reclamantului asupra cabalinei deoarece din probele administrate atât în cursul cercetării penale cât și în cursul judecății rezultă că înainte de formularea plângerii penale respectiv cu o lună înainte de venirea animalului în gospodăria reclamanților și deci de declanșarea acestor plângeri și cercetări penale, reclamantul înstrăinase animalul prin vânzare către numitul P. S., care a lăsat liber animalul cumpărat de la reclamant și astfel animalul s-a deplasat la domiciliul pârâților. Față de această situație și având în vedere că nu mai era la acel moment proprietarul animalului, instanța a apreciat ca nefiind întemeiată cererea sa pentru restituirea animalului și nici cererea pentru beneficiul nerealizat,care nu se cuvine unui neproprietar.
Pârâții nu au luat singuri acest animal, ci le-a fost predat în cursul urmăririi penale ca urmare a faptului că din citirea microcipului implantat pe animal a rezultat că ei ar fi proprietarii animalului căruia i s-a implantat aparatul cu numărul citit, citire ce s-a realizat de mai multe ori și a avut același rezultat. Astfel, instanța a reținut că reclamanții au deținut animalul cu un titlu, iar nu în mod nejustificat.
În această situație, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, aceștia nefiind vinovați de producerea prejudiciului material pretins de reclamant, iar plângerea penală formulată de aceștia nu a avut ca scop nici crearea unui prejudiciu moral reclamantului, ci a urmărit rezolvarea unei probleme de interes personal.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D. G. A., criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat greșit probele de la dosarul cauzei și a reținut în mod eronat că identificarea animalului pe baza microcipului este corectă, deși, din probele administrate rezultă că pârâții au schimbat cipul cu un altul de la o altă cabalină, fapt ușor de realizat în perioada cât animalul a fost în custodia lor.
De asemenea, declarațiile pârâților sunt în contradicție cu depozițiile martorilor în sensul că aceștia susțin că au pierdut cabalina în luna octombrie 2010, iar martorii audiați susțin că reclamantul a cumpărat animalul său cu 6 luni mai devreme, în toată această perioadă animalul a stat liber pe câmp, astfel că pârâții puteau să solicite restituirea lui, lucru pe care nu l-au făcut.
În mod greșit instanța a respins administrarea probei privind ADN-ul animalului, probă care se efectuează în România și care este cea mai pertinentă pentru identificarea acestuia.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimații A. M. și A. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Reexaminând sentința pronunțată prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă ceea ce instanța de fond a reținut în mod corect, și anume că reclamantul nu a făcut dovada unui drept de proprietate asupra animalului pe care îl revendică de la pârâți, deoarece chiar dacă susține că l-a cumpărat în luna aprilie 2010 de la numitul M. N., din probele administrate în cursul urmării penale rezultă că l-a înstrăinat numitului P. S., de la care animalul a fost preluat de către pârâți.
Instanța nu a interpretat greșit probele administrate în cauză, iar susținerea recurentului în sensul că cipul de identificare al animalului a fost schimbat de către pârâți în perioada în care acesta se afla în custodia lor, nu a fost dovedită. Din declarația dată de reclamant rezultă că animalul cumpărat de el de la numitul M. nu avea montat cip, iar din probele administrate în cursul urmării penale, respectiv citirea microcipului implantat pe animal, a rezultat că acesta este proprietatea pârâților, reclamantul nefiind în măsură să combată, cu dovezi concludente, această stare de fapt.
Critica referitoare la greșita respingere a cererii privind administrarea probei cu ADN-ul animalului este, de asemenea, nefondată, deoarece din adresa nr._/24.10.2012 a DSVSA Gorj rezultă că astfel de testări la animale nu se efectuează în România, recurentul nefiind în măsură să probeze contrariul.
În consecință, pentru considerentele arătate, tribunalul apreciază criticile recurentului ca nefondate, motiv pentru care, în baza art. 312 Cpr.civ., recursul va fi respins, urmând ca în baza art. 274 Cpr.civ., recurentul să fie obligat la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariul avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant D. G. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți A. G. și A. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. A. C. | Judecător, D. F. T. | Judecător, V. G. |
Grefier, C. B. |
Red. Jud. C.B./tehn.E.C.
Jud fond J. P.
22 Martie 2013/2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 456/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
