Pretenţii. Decizia nr. 2291/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2291/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 2075/318/2012
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 2291
Ședința publică din 21 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte G. D.
Judecător A. E. S.
Grefier E. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 15.11.2013 privind judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți P. N. I. și I. E. împotriva sentinței civile nr.5140din 01.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA- Sucursala Divizia Minieră Tg-J. - UMC Pinoasa.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie ;
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față ;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 20.02.2012, sub nr._, reclamanții P. N. I. și I. E. au chemat în judecată pârâtul S.C. C. E. Rovinari S.A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să le plătească lipsa de folosință pe ultimii trei ani anteriori promovării prezentei acțiuni, evaluată estimativ la 2000 lei (respectiv recoltele ce s-ar fi putut obține pe anii 2009, 2010 și 2011) de pe terenurile proprietatea acestora situate pe raza ., în suprafață totală de 6, 4374 ha după cum urmează: un teren în suprafață de_ m.p. situat în pct. Pogoane, învecinat la N. cu Culmea Rogojelului, la S. cu Matca Valea Brazilor, la E. cu moșt. C. C. și M. M., iar la V. cu moșt. M. V.; un teren în suprafață de_ m.p. situat în pct. C., învecinat la N. cu Matca Valea Roșiei, la S. cu Slogul Domnesc, la E. cu moșt. Moalfă D., iar la V. cu moșt. P. C. N. I.; un teren în suprafață de_ m.p. situat în pct. La Salcâmi, învecinat la N. cu Culmea Rogojelului, la S. cu Culmea Gârniței, la E. cu moșt. Sarăcin I., iar la V. cu moșt. P. C. N. I.; un teren în suprafață de 2640 m.p. situat în pct. S., învecinat la N. cu Matca Drumul Brazilor, la S. cu Drumul bisericii, la E. cu drumul comunal, iar la V. cu P. G.. De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii mai multor terenuri situate în comuna Fărcășești, ., printre care și suprafața de 6, 4374 ha, situată în pct. Pogoane, C., La Salcâmi și S., care a fost excavată efectiv de către S.C. C. E. Rovinari S.A.
Reclamanții au susținut că prin sentința civilă nr. 12/2011 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr._/318/2009, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, asupra unei suprafețe totale de 7, 2465 ha, din care face parte și suprafața afectată de pârâtă, fiindu-le emisă adeverința de proprietate nr. 3565/09.08.2011 și procesul - verbal de punere în posesie din 06.04.2011, care constituie dovada dreptului de proprietate.
Reclamanții au mai susținut că sunt privați de un drept real, respectiv dreptul de uzufruct, neputând beneficia de fructele ce le-ar fi putut obține de pe suprafețele excavate de pârâtă, prejudiciul creată de pârâtă pe ultimii trei ani, respectiv recoltele pe anii 2009, 2010 și 2011 de pe suprafața totală de 6, 4374 ha, fiind estimat sub aspectul timbrajului la 2000 lei.
În probațiune, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză agricolă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 548, 550, 551 pct. 3, art. 559 alin. 2 C. civ. și art. 274 C. pr. civ.
Conform dispozițiilor art. 112 C. pr. civ., reclamanții au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adeverința nr. 3565/2011, proces - verbal de punere în posesie nr. 490, sentința civilă nr. 6403/01.10.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2009, acte de identitate, certificat de naștere, certificat de deces, schițe ale parcelelor, certificat de căsătorie, raport de expertiză tehnică judiciară (filele 6-31).
La data de 12.03.2012, pârâtul S.C. C. E. Rovinari S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. Pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât aceștia nu fac dovada proprietății terenului, nefiindu-le eliberat titlu de proprietate; excepția inadmisibilității, iar în ceea ce privește capătul din cerere privind uzufructul, a invocat excepția prematurității (filele 35-37).
În ședința publică din data de 02.04.2013, reprezentantul reclamanților a depus la dosar note de ședință, prin care a reiterat apărările din acțiune, susținând totodată, referitor la excepțiile invocate de pârât, că reclamanții dețin adeverința de proprietate nr. 3565/2011 și proces - verbal de punere în posesie ca urmare a sentinței civile nr. 6403/2010 a Judecătoriei Tg-J., modificată prin decizia nr. 12/2011 a Tribunalului Gorj, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, asupra unei suprafețe totale de 7, 2465 ha, din care face parte și suprafața afectată de pârât. Reclamanții au susținut că nu este vorba de revendicarea terenului pentru a fi necesară deținerea unui titlu de proprietate, adeverința de proprietate și procesul - verbal de punere în posesie fiind suficiente pentru promovarea unei acțiuni în pretenții, reprezentând lipsa de folosință a terenului (fila 42).
La prezenta cauză a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., la care se află atașat dosarul nr._/318/2009.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiective: să se identifice terenurile în litigiu, prin suprafață, vecinătăți și limite și întocmirea unei schițe corespunzătoare; să se stabilească ce categorie de folosință au terenurile identificate, cine le deține și dacă în prezent sunt excavate de către pârâtă; să se calculeze contravaloarea lipsei de folosință de pe aceste terenuri pe ultimii trei ani, respectiv recoltele pe anii 2009, 2010 și 2011, urmând ca expertul să aibă în vedere și obiectivele propuse de către pârât (filele 73-87, 108-110).
În ședința publică din 25.03.2013, reprezentantul reclamanților a depus la dosar, în copie, filă registru agricol și declarație martor (filele 65-69), iar la data de 13.05.2013 a depus la dosar precizare la acțiune prin care a învederat că, raportat la concluziile raportului de expertiză, își majorează câtimea pretențiilor la suma de 203.742, 32 lei, sumă la care au timbrat corespunzător (fila 104).
Ulterior, reclamanții au depus din nou note de ședință, prin care au apreciat că nu poate fi omologată decât valoarea uzufructului de 151.505, 52 lei, aferentă categoriilor de folosință existente la momentul preluării terenului de către pârâtă, variantă ce a avut în vedere categoriile de folosință ale fiecărui teren în parte la data deposedării autorului (filele 113-114).
La data de 13.06.2013, pârâtul a depus la dosar note de ședință intitulate „precizări”, prin care a reiterat excepțiile invocate prin întâmpinare și a invocat dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 1/1997 Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, prin care s-a stabilit că adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate. Pe fond, a solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta a doua, calcul ce a avut la bază categoria de folosință a terenului din adeverința de proprietate și procesul - verbal de punere în posesie ale reclamanților (filele 120-121).
Atașat notelor de ședință, pârâtul a depus la dosar, în copie, Decretul nr. 193/1987, certificat . nr._, extras de carte funciară (filele 122-127).
Prin sentința civilă nr. nr.5140din 01.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ au fost respinse excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prematurității introducerii acțiunii, invocate în cauză de către pârât.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții P. N. I. și I. E. în contradictoriu cu pârâtul S.C. C. E. Oltenia S.A. .
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Privitor la excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6403/01.10.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2009, irevocabilă prin decizia nr. 12/2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților P. N. I. și I. E., în natură, pe vechiul amplasament, pentru mai multe suprafețe de teren situate în . (filele 9 - 11).
În baza acestei sentințe, a fost încheiat procesul - verbal de punere în posesie nr. 490/06.04.2011 și, ulterior, a fost eliberată adeverința de proprietate nr. 3565/09.08.2011 de Primăria Fărcășești – Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere (filele 6 - 7), însă până în prezent nu s-a eliberat titlul de proprietate aferent, ca act final al procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin decizia în interesul legii nr. 1/1997, invocată în cauză de către pârâtă, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit că adeverința eliberată de comisia constituită potrivit Legii nr. 18/1991 și procesul-verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluționării unor acțiuni în revendicare sau în sistarea stării de devălmășie.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a constatat că reclamanții P. N. I. și I. E. au solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a unor suprafețe de teren pentru care le-au fost eliberate adeverință de proprietate și proces - verbal de punere în posesie, acțiunea fiind admisibilă în sine sub aspectul dreptului de acces la justiție, deoarece reclamanții au făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate (fila 136).
Pentru aceleași considerente, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prematurității introducerii acțiunii.
Pe fond, instanța a reținut raportat la considerentele de mai-sus că reclamanții nu dețin încă titlu de proprietate în sensul Legii nr. 18/1991, care să fie opozabil pârâtei, ce nu a fost parte în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Tg-J., în baza principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, și cu toate că decizia în interesul legii reiterată în cauză se referă la acțiunea în revendicare, pentru identitate de rațiune, principiul enunțat este aplicabil deopotrivă în speță.
Astfel, lipsirea dreptului de folosință, ca atribut al dreptului de proprietate recunoscut reclamanților prin hotărâre judecătorească cu putere de lucru judecat, nu este urmare a culpei pârâtei, ce are înscris la rândul ei dreptul de proprietate în cartea funciară, ci de comisiile de fond funciar ce nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința menționată anterior, conform dispozițiilor art. 5 lit. i și art. 6 lit. f din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Așadar, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții P. I. și I. E., criticând sentința pentru netemenicie și nelegalitate .
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, instanța de fond făcând aplicațiile deciziei nr. 1/1997 a Curții Supreme de Justiție, fără să țină seama că nu a fost învestită cu o acțiune în revendicare pentru a se verifica dreptul de proprietate afirmat de reclamanți, ci a fost învestită cu o acțiune în pretenții, respectiv acordarea lipsei de folosință a terenurilor, situație în care se punea problema verificării calității de posesori a reclamanților, de vreme ce posesorul este îndreptățit că culeagă fructele terenului .
Au arătat că prin sentința civilă 6403/1,10.2010 a Judecătoriei Tg-J., modificată prin decizia civilă nr.12/2011 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosar nr._/318/2009 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechiul amplasament, pentru suprafața totală de 7,2465 ha teren agricol.
În baza acestei hotărâri reclamanții au fost puși în posesie la 6.04.2011 și li s-a emis adeverința de proprietate nr. 3565/9.08.2011 .
Întrucât parte din terenul reconstituit este ocupat de societatea pârâtă, fiind afectat de lucrări miniere, reclamanții au solicitat obligarea acesteia la plata lipsei de folosință aferentă anilor 2009,2010,2011 sumă ce se ridică la 151.505,52 lei .
S-a făcut trimitere al dispozițiile art. I din Primul Protocol Adițional CEDO, s-a arătat că este irelevant faptul că pârâtă invocă un certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru acest teren, în condițiile în care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în pretenții, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă Societatea C. E. Oltenia –Unitatea Minieră de Carieră Pinoasa a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat .
S-a susținut în esență că atâta vreme cât reclamanților nu li s-a eliberat încă titlu de proprietate, aceștia nu fac dovada proprietății pentru terenul ocupat de societatea pârâtă și pe cale de consecință nu sunt îndreptățiți la plata uzufructului .
La termenul din 15.11.2013 tribunalul a procedat la recalificarea căii de atac din recurs în apel, în raport de valoarea litigiului care depășește 100.000 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, instanța de apel reține apelul ca fiind fondat în parte, având în vedere următoarele considerente ;
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință pentru perioada 2009-2011 pentru suprafața totală de 6,4374 ha teren ocupat de societatea pârâtă și afectat de lucrări miniere .
Au arătat că au fost puși în posesie asupra terenului prin procesul verbal nr. 490/6.04.2011, punerea în posesie fiind realizată în baza sentinței civile 6403/1.10.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în plângere împotriva HCJ.
Instanța de fond a respins acțiunea, apreciind că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata fructelor terenului, atâta timp cât nu li s-a emis titlu de proprietate, act care în raport de decizia nr. 1/1997 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în recurs în interesul legii valorează act de proprietate, actele premergătoare, respectiv procesul verbal de punere în posesie și adeverința provizorie neputând justifica dreptul de proprietate afirmat de reclamanți.
Reține tribunalul că în raport de obiectul acțiunii, respectiv plata fructelor obținute de pe teren, interpretarea dată de instanța de fond este eronată, problema dreptului de proprietate punându-se doar în situația în care instanța ar fi fost învestită cu o acțiune în revendicare.
Este adevărat că dreptul de a folosi terenul și de a-i culege fructele este unul din atributele dreptului de proprietate, dar fructele lucrului sunt dobândite și de posesorul de bună credință care exercită posesia .
Prin emiterea procesului verbal de punere în posesie nr. 490/6.04.2011 reclamanții au dobândit calitatea de posesori ai terenului și în raport de dispozițiile art. 485 cod civil în vigoare din 1864 posesorul de bună-credință dobândește fructele lucrului asupra căruia exercită posesia.
Susținerea apelanților reclamanți că au calitatea de posesori încă de la pronunțarea sentinței civile 4603/1.10._ pronunțată de Judecătoria Tg-J. este nefondată, întrucât în dosarul respectiv instanțele de judecată au analizat îndreptățirea reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate și dacă este posibilă reconstituirea pe vechiul amplasament, fără ca această hotărâre să poată țină loc de act de proprietate, care să poată fi folosit în cadrul unei acțiuni în revendicare, ori de act de punere în posesie, ce are relevanță în cadrul unei acțiuni în pretenții .
Potrivit dispozițiilor art. 5 din HG 890/2005, atributul punerii în posesie asupra terenurilor ce au făcut obiectul legilor fondului funciar revine exclusiv comisiei locale în a cărei rază teritorială se află terenul, iar în prezenta cauză punerea în posesie s-a realizat în aprilie 2011, moment de la care reclamanții sunt îndreptățiți la plata fructelor posibil de obținut de pe teren.
Pentru perioada anterioară datei de 6.04.2011 nu există temei juridic pentru obligarea societății pârâte la plata uzufructului, motiv pentru care acțiunea este nefondată.
Susține intimata pârâtă că pentru terenul în litigiu fiind ocupat efectiv de lucrări miniere, nu se putea realiza o punere în posesie reală, procesul verbal fiind întocmit doar scriptic nu și faptic.
Este adevărat că potrivit literaturii juridice posesia nu este concepută ca o stare de drept, ci ca o stare de fapt, constând în stăpânirea unui lucru, în exercitarea unei puteri de fapt, în cadrul căreia posesorul se comportă ca și când el ar fi adevăratul titular al dreptului real asupra lucrului, iar în prezenta cauză datorită situației din teren reclamanții nu exercită efectiv ocupațiunea terenului, însă această împrejurare nu le este imputabilă lor, ci societății pârâte care a degradat terenul făcându-l impropriu folosirii lui potrivit categoriei de folosință, motiv pentru care aceasta este ținută la plata uzufructului posibil de realizat către posesori.
Din moment ce instanțele de judecată în dosar nr._/318/2009 au stabilit că terenul nu este exceptat de la reconstituire, pârâta avea obligația să redea terenul în circuitul agricol și să se retragă de pe teren, lucru pe care nu l-a făcut.
Susținerea intimatei pârâte potrivit căreia deține terenul în baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară a localității, nu o exonerează de plata către reclamanți a uzufructului, pe de o parte observând raportul de expertiză întocmit de expert G. M. în dosar_/318/2008, cauză ce a avut ca obiect plângere HCJ, se constată că nu întreg terenul la care reclamanții erau îndreptățiți la reconstituire afectat de lucrări miniere este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate iar, pe de altă parte prin sentința civilă nr._/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosar nr._ acest argument a fost înlăturat reținându-se ca fiind lega emise procesul verbal de punere în posesie nr. 490/ 6.04.2011 și adeverința de proprietate nr. 3565/9.08.2011.
De altfel, în dosarul ce a avut ca obiect plângerea HCJ instanțele de judecată au cunoscut împrejurarea că vechiul amplasament al terenului solicitat la reconstituire este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate deținut de unitățile miniere și prin decizia civilă nr. 12/11.01.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._/318/2009 s-a reținut că acest aspect nu constituie un impediment la reconsitituire.
Privitor al cuantumul uzufructului, tribunalul are în vedere raportul de expertiză întocmit de expert R. D., așa cum a fost rectificat prin suplimentul la raport depus la fila 108 din dosarul de fond, uzufructul fiind calculat în raport de categoria de folosință indicată în adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie, calcului aferent celor trei ani pretinși de reclamanți ridicându-se la suma de 151.505,52 lei, tribunalul reținând că reclamanții sunt îndreptățiți la plata uzufructului aferent anului 2011 în sumă de 50.502 lei.
Privitor la temeiul juridic aplicabil în cauză, se constată că reclamanții au făcut trimitere la dispozițiile Noului Cod civil în vigoare de la 1.10.2011,însă în raport de perioada pentru care se cere plata uzufructului, respectiv 2009-2011, tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil în vigoare din 1864, raportat la dispozițiile art. 6 din Noul cod civil. Reține tribunalul că și în raport de dispozițiile art. 928 din Noul cod civil posesorul este îndreptățit la fructele produse de bunul posedat.
În raport de dispozițiile art. 274 c.pr.civ. pârâta va fi obligată la plata către reclamanți a 3426 lei cheltuieli de judecată aferente fondului, constând în onorariu expert 800 lei și taxă de timbru aferentă pretențiilor admise 2626 lei și la plata a 2115 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat 800 lei și taxă de timbru aferentă apelului în limita pretențiilor admise 1315 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți P. N. I., domiciliat în Tg-J., .. 51 . și I. E., domiciliată în comuna Fărcășești ,. împotriva sentinței civile nr.5140/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA cu sediul în TG-J., . nr. 5 județul Gorj .
Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea în pretenții.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a 50.502 lei contravaloare uzufruct aferent anului 2011.
Respinge în rest cererea privind plata uzufructului pentru anii 2009 și 2010.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a 3426 lei cheltuieli de judecată aferente fondului.
Obligă intimata pârâtă la plata către apelanții reclamanți a 2115 lei cheltuieli de judecată aferente apelului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 21 Noiembrie 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, G. D. | Judecător, A. E. S. | |
Grefier, E. C. |
Red. GD/ tehn LS
Jud fond A. M. N.
ex. 6/ 26 noiembrie 2013
| ← Întoarcere executare. Hotărâre din 01-10-2013, Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
