Fond funciar. Decizia nr. 545/2013. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 545/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 4275/318/2013

Dosar nr._

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 545/2013

Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. A. M.

Judecător Nicolița Ș.

Grefier L. G. C. I.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantele reclamante P. C E. și T. L. N. împotriva sentinței civile nr.4576/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C.S., cu intimatul pârât C. E. Oltenia SA prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana, cu intimatele C. L. Câlnic de Aplicare a Legii nr.18/199 și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă T. L. N., asistată de avocat B. N., lipsă fiind apelanta reclamanta P. C E., fiind reprezentată de avocat B. N., intimatul reclamant T. C.S., intimatul pârât C. E. Oltenia SA prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana, intimatele C. L. Câlnic de Aplicare a Legii nr.18/199 și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:

Avocat B. N. pentru apelantele reclamante P. C E. și T. L. N. a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe sau judecarea fondului de către instanța de apel.

Precizează că sunt incidentele disp.art. 488 punctele 6 și 8 C.pr.civ., în sensul că hotărârea nu este motivată în raport cu obiectul acțiunii și este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât acțiunea nu este o plângere împotriva hotărârii comisiei județene și greșit a fost admisă excepția tardivității, cu atât mai mult cu cât aceeași excepție invocată de C. E. Oltenia SA a fost respinsă și instanța trebuia să se pronunțe asupra nulității invocate prin acțiune și nu să recalifice acțiunea.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea adresată Judecătoriei Tg.-J. și înregistrată sub nr._, petiționarii P. C. E., T. C. S. și T. L. N. au chemat în judecată intimatele C. L. Cîlnic de aplicare a Legii nr. 18/1991, Primarul comunei Cîlnic, în calitate de Președinte al Comisiei Locale, C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și E.M.C Rovinari, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună:

a) nulitatea absolută a Hotărârii nr. 3669/03.12.2004 a Comisiei Județene Gorj privind validarea propunerii Comisiei Locale Cîlnic pentru acordarea de despăgubiri bănești potrivit HG. nr. 1546/2004, reprezentând contravaloarea suprafeței de 9,78 ha, echivalent arabil, petenților, ca moștenitori ai autorului T. D. C. - dată fiind perimarea de drept a respectivei hotărâri, urmare parcurgerii a peste 7 ani (03.12._13) în care dispozițiile acesteia nu au fost duse la îndeplinire din vina părților precizate la punctele 1 și 2, vătămându-i grav în valorificarea dreptului lor.

b) obligarea Comisiei Locale Cîlnic și a Comisiei Județene Gorj la întocmirea documentației, validarea și emiterea titlului de proprietate pe numele autorului T. D. C., subsemnații primind suprafața de 8,28 ha teren arabil și pădure din care: 6,03 ha teren arabil, situat pe raza fostului ., precizând că, atât satul cât și cele 6,03 ha teren arabil, sunt demolate și excavate de Cariera Minieră Tismana, din subordinea Exploatării Miniere de Cariere Rovinari. Totodată, pentru diferența de 2,25 ha arabil și pădure, au solicitat obligarea acelorași instituții la a-i pune efectiv în posesie cu 1,25 ha arabil în Valea Câlnicului și 1 ha arabil și pădure în D., cum se menționează în Actul Dotal și în conformitate cu art. 15, cap. 3 din Reg. aprobat prin H.G. nr. 890/2005.

c) obligarea E.M.C. Rovinari să îi despăgubească cu contravaloarea suprafeței de 6,03 ha teren arabil (1,5 ha intravilan și 4,53 ha extravilan) situat în Cariera Minieră Tismana, din subordinea sa întrucât, această exploatare culege fructele industriale ale respectivului teren de peste 35 ani fără să fi dat ceva în schimb, solicitând ca despăgubirea să fie făcută așa cum

s-a procedat cu ceilalți deținători de terenuri, acolo în Cariera Tismana, actualizată la zi.

d) obligarea părților la plata de daune morale în suma stabilită de instanță de judecată, pentru tracasajul la care au fost puși timp de peste 18 ani.

În motivarea cererii, petiționarii au arătat că moștenesc suprafețele înainte precizate de la autorul T. D. C., laolaltă, fiind strămutați prin D. nr. 114/1977, din satul Stejerei (cariera Tismana), cu o despăgubire modică, pentru imobilele construcții, fără nici un ajutor din partea Statului și în baza Legii nr. 18/1991, pentru zona respectivă, C. Câlnic a emis titluri de proprietate iar, deținătorii au fost despăgubiți, ca atare însă, ei nu au beneficiat de acest drept al lor, deși, timp de peste 13 ani, au tot fost amânați promițându-li-se titlul de proprietate, de drept și, ca urmare, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu Hotărârea nr. 3669/03.12.2004 a validat propunere în speță a Comisiei Locale Câlnic, privind înscrierea lor, fără să îi fi consultat, cu cele 9,78 ha, pe tabelul la anexa nr. 39, pentru despăgubiri bănești potrivit H.G. nr. 1546/2004 însă, de la data validării și până acum, timp de peste încă alți 7 ani, dosarul în cauză nu a ajuns în formă completă la A.N.R.P. București, cu toate că, deși bătrâni, bolnavi și nevoiași așa cum sunt, au efectuat zeci de drumuri la primărie, la Prefectură, la A.N.R.P. București cerând scris și verbal, depunerea și înregistrarea respectivului dosar la timpul cuvenit.

Au mai arătat petiționarii că, după încă un an, aflând că dosarul nu a ajuns la A.N.R.P, din nou, s-au adresat Prefecturii, care i-a trimis la Primăria Câlnic, aici cu încă un memoriu, au insistat să se înainteze grabnic acel dosar întrucât pierduseră mult timp și răbdare, dar, respectiva instituție i-a liniștit cu un răspuns scris trimițându-i iarăși la Prefectură, aceasta, la rândul ei, punându-i de mai multe ori pe drumuri și, din nou, după un an, li s-a comunicat înscrisul cu care s-a transmis dosarul la A.N.R.P.

Petiționarii au mai arătat că pentru a fi siguri, totuși, că acel dosar se află, irevocabil, la instituția abilitată cu despăgubirea, după alți 2 ani, s-au adresat încă o dată A.N.R.P-ului, aceasta prin scrisoarea nr. 6227/D.F.F./07.11.2012, fără să îi fi anunțat la timp, le-a comunicat că dosarul a fost returnat cu p.v. nr. 7229/S.C.F.F./17/10.2011, către Instituția Prefectului, ca incomplet, solicitând instanței să dea curs favorabil prezentei acțiuni întrucât, acum, chiar dacă se depune dosarul pe filieră normală, acolo la A.N.R.P. București - finalul în sine nu mai are nici-o rațiune pentru ei, ca fiind autoexlus, prin neînregistrarea firească în anul 2005, cât și prin prevederile noii legi în materie, ei neputând accepta replasarea și înregistrarea respectivului dosar în anul 2013 chiar dacă ar fi complet întrucât ar urma alți ani până la primirea drepturilor cuvenite, ani apăsători bătrâneți și sănătății lor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 194-204 C.pr.civ. și teza ultimă din concluziile sentinței civile nr. 1734/2013 a Judecătoriei Târgu-J. iar, în temeiul art. 223 C. pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din data de 25.03.2013, instanța a dispus ca petiționarii să indice, punctual, pentru fiecare capăt de cerere care sunt motivele în fapt și în drept și să arate care sunt dovezile pe care își întemeiază fiecare capăt de cerere.

Prin cererea depusă prin serviciul de registratură al instanței, la data de 04.04.2013, petiționarii au solicitat ca în contradictoriu cu intimatele C. L. Cîlnic de aplicare a Legii nr. 18/1991, C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Exploatarea Minieră de Cariere Rovinari să dispună:

b) obligarea comisiilor sus menționate, la întocmirea documentației, validarea și

emiterea a 2 titluri de proprietate pe numele autorului T. D. C.,

subsemnații primind suprafața totală de 8,28 ha teren arabil și pădure, din care unul pentru 6,03 ha teren arabil situat pe raza fostului . iar,

b 1) pentru diferența de 2,25 ha arabil și pădure au solicitat obligarea acelorași comisii la emiterea celui de al doilea titlu de proprietate și la a-i pune efectiv în posesie cu 1,25 ha arabil în Valea Câlnicului și 1 ha arabil și pădure în D., în conformitate cu art. 15, cap. 3 din Reg. aprobat prin H.G. nr. 890/2005;

c) obligarea E.M.C. Rovinari, ca, pe baza titlului de proprietate precizat la pct. b) să îi despăgubească cu contravaloarea suprafeței de 6,03 ha teren arabil, din care 1,5 ha intravilan și 4,53 ha extravilan, situat în Cariera Minieră Tismana din subordinea sa.

c1) au solicitat ca pentru suma cuvenită privind suprafața de 6,03 ha arabil, potrivit art. 194, lit. c C.pr.civ. să se dispună luarea unui interogatoriu consilierului pârâtei E.M.C. Rovinari, care, în baza art. 335 C.pr.civ., să menționeze în scris suma plătită ca despăgubire, ultima dată în perimetrul Carierei Miniere Tismana, la una din zonele: Hodoreasca, Găleșoaia, Pinoasa, Stejerei ș.a. - știind că respectiva unitate minieră are la dispoziția sa un evaluator extern autorizat, cuantumul rezultat din calcul, urmând a fi însumat și actualizat cu rata inflației.

În motivarea primului capăt de cerere a), petiționarii au arătat că, moștenesc cele 9,78 ha teren conform actelor depuse pe baza Legii nr. 18/1991 la C. L. Cîlnic, 8,28 ha se situează pe teritoriul acesteia, iar 1,5 ha, în . timp de peste 13 ani s-au deplasat la Primărie aproape săptămânal revendicând acel drept al lor, alegându-se numai cu promisiuni, în cele din urmă, C. L. Cîlnic - fără să îi fi consultat - sub pretextul existenței celor 6,03 ha în perimetrul minier, a înaintat Comisiei Județene documentația cu propunerea de validare a întregii suprafețe de 9,78 ha și trecerea acesteia pe tabelul la anexa nr. 39 pentru despăgubiri bănești potrivit H.G. nr. 1546/2004, când competența sa era/este numai pentru 8,28 ha, diferența de 1,5 ha fiind în competența teritorială a Comisiei Telești.

Ca urmare, C. Județeană, cu Hotărârea nr. 3669/03.12.2004 - a cărei nulitate absolută o cer - a validat propunerea în speță, Primăria și Prefectura rămânând insensibile la rugămintea lor de corectare și îndreptățire, cu toate acestea, ei fiind de bună credință, au sperat în măsura despăgubirii corecte și la timp, numai că, de la data validării și până acum, timp de alți 7 ani, dosarul cu actele necesare despăgubirii încă nu a fost depus și înregistrat la A.N.R.P. București deși, bătrâni, bolnavi și nevoiași cum sunt, au efectuat zeci de deplasări și memorii la Primărie, la Prefectură, la A.N.R.P cerând depunerea respectivului dosar la timpul cuvenit, hotărârea în cauză rămânând în nelucrare peste 7 ani, cu efect vătămător în dreptul său patrimonial în moralul și sănătatea lor.

Petiționarii au mai arătat că, în primii 2 ani, Primarul și funcționarii Prefecturii i-au asigurat că dosarul a fost depus la A.N.R.P, aceasta infirmând, i-a trimis la Prefectură iar, de aici la Primăria Cîlnic și, tot așa, consumându-le viața între primărie și Prefectură, abia pe 12.06.2008, secretarul de la Cîlnic li s-a destăinuit cum că acest dosar nu mai există, așadar, cu o altă plângere, alăturându-i un alt șir de acte după cum le ceruse secretarul primăriei, s-au adresat Comisiei Locale Cîlnic, solicitând transpunerea suprafețelor la anexa nr. 23 conform Legii nr. 247/2005, deși pierduseră zeci de mii de numere ca înregistrare la A.N.R.P., față de anul 2005 și, după încă un an, au aflat că dosarul nu a ajuns la A.N.R.P, astfel că, din nou, s-au adresat Prefecturii, care i-a trimis la Primăria Cîlnic, aici, cu încă un memoriu, au insistat să se înainteze grabnic acel dosar întrucât pierduseră mult timp și răbdare dar, respectiva instituție i-a liniștit cu un răspuns scris, trimițându-i iarăși la Prefectură, aceasta, la rândul ei, i-a pus de mai multe ori pe drumuri și, din nou, după un an, li s-a comunicat înscrisul cu care s-a transmis dosarul la A.N.R.P. Că, pentru a fi siguri, că acel dosar se află, irevocabil, la instituția abilitată cu despăgubirea, după alți 2 ani s-au adresat încă o dată A.N.R.P – ului, aceasta prin scrisoarea nr. 6227/D.F.F./07.11.2012, fără să fie anunțați, la timp, le-a comunicat că dosarul a fost returnat cu p.v. nr. 7229/S.C.F.F./17/10.2011, către Instituția Prefectului, ca incomplet deci, într-un alt an de zile cât s-a scurs de la . Prefectură și până acum, nimeni nu i-a chemat la clarificarea acestei tevaturi fără precedent, solicitând instanței să dea curs favorabil prezentei acțiuni întrucât, acum, chiar dacă se depune dosarul pe filieră normală, acolo la A.N.R.P. București - finalul în sine nu mai are nici-o rațiune pentru ei, ca fiind autoexlus, prin neînregistrarea firească în anul 2005, cât si prin prevederile noii legi în materie, ei neputând accepta replasarea și înregistrarea respectivului dosar în anul 2013 chiar dacă ar fi complet. întrucât ar urma alți ani până la primirea drepturilor cuvenite, ani apăsători bătrâneței și sănătății lor.

În drept au întemeiem acest capăt de cerere pe dispozițiile art. 194 și urm. C.pr.civ., art. 64 din Lg. nr. 18/1991 și Lg. nr. 169/1997.

În motivarea capătului de cerere, b) și b1), petiționarii au arătat că, în fapt, cele 9,78 ha teren, preponderent arabil se compun din: 6,03 ha - arabil, din care 1,5 ha intravilan și 4,53 ha extravilan pe raza satului Stejerei (strămutat) de Cariera Minieră Tismana; 2,25 ha - arabil și pădure pe raza satului Cîlnic și 1,5 ha - arabil în satul Șomănești, . au primit titlul de proprietate, de acolo și că, în baza Legii nr. 18/1991, în termen legal, au depus actele necesare, cerând Președintelui Comisiei să fie puși efectiv în posesie asemeni celorlalți săteni însă, urmare și strămutării lor în . Cîlnic și cea județeană i-au plasat abuziv pe tabelul la anexa nr. 39 cu toată suprafața de 9.78 ha incluzând deci și cele 2,25 ha existente în viu pe vatra satului Cîlnic, cât și pe cele 1.5 ha din . efectul nulității absolute a Hotărârii de validare nr. 3669/03.12.2004, repune întreaga procedură a speței în starea inițială, au solicitat instanței obligarea Comisiei Locale Cîlnic și a Comisiei Județene la refacerea documentației, validarea și emiterea titlurilor de proprietate: a) privind cele 6,03 ha teren arabil din zona minieră și b) privind cele 2,25 ha teren arabil și pădure, existent în vatra satului Cîlnic, potrivit capătului de cerere b) și b1).

În drept au întemeiat acest al doilea capăt de cerere b) și b1) pe disp. art. 194 și urm. C.pr.civ.. pe disp. art. 65 din Lg. nr. 18/1991 și disp. Lg. nr. 169/1997.

În motivarea capătului de cerere c) și c1), petiționarii au arătat că au fost strămutați în mod forțat, odată cu satul de baștină: Stejerei, prin D. nr. 114/1977, cu o despăgubire de numai 20.899 lei pentru casa de locuit cu 3 camere, anexele gospodărești și 250 m.p. curți. Terenul de 6.03 ha arabil (1.5 ha intravilan și 4,53 ha extravilan) ce face obiectul acestui al treilea capăt de cerere, a fost ocupat abuziv de Cariera Minieră Tismana a E.M.C. Rovinari, cu D. nr. 322/1982, fără măcar să fie întrebați și fără nici o despăgubire, astfel, timp de peste 30 ani, pârâta, continuă să culeagă fructele industriale din acest teren al lor, diminuându-i întreaga substanță prin extragerea cărbunelui a cărui valorificare, până în prezent, se ridică la 108 milioane lei RON, fără ca ei să fi primit ceva în schimb, precizând totodată că această vătămare deosebit de gravă prin jefuirea dreptului lor patrimonial a fost/este săvârșită concomitent cu punerea în posesie a multor deținători de terenuri din satele afectate de mină: Găleșoaia, Hodoreasca, Pinoasa, ș.a. cărora li s-au emis titluri de proprietate fiind despăgubiți direct de către E.M.C. Rovinari. fără a mai fi tracasați de tevatura A.N.R.P. București.

În drept au întemeiat acest al treilea capăt de cerere pe disp. art. 194 și urm. C.pr.civ, disp. art. 65 din Lg. nr. 18/1991, disp. Lg. nr. 169/1997, disp. art. 15 C.civ. și disp. art. 52 din Constituția României.

C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanții P. C. E., T. C. S. și T. L.N., arătând că, urmare a soluționării cererii depuse în temeiul Legii nr. 18/1991 la Primăria comunei Cîlnic, C. județeană a adoptat HCJ nr. 1546/03.12.2004, hotărâre ce a fost înaintată Comisiei locale care avea obligația comunicării acesteia către reclamanți, precizând în continuare că, hotărârea comisiei județene este un act premergător emiterii titlului de proprietate, ca act de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate, cu un regim specific, stabilit de Legea nr. 18/1991, iar potrivit art. 53 alin. 2 din același act normativ, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătorie, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În privința hotărârii comisiei județene, a arătat că legea nu face distincție între nulitățile absolute și cele relative, ci prevede doar că orice plângere, întemeiată pe orice motiv, poate fi formulată în termenul de decădere de 30 de zile de la comunicare, astfel reclamanții nu se pot îndrepta la acest moment împotriva HCJ nr. 1546/03.12.2004, în condițiile în care nu au atacat această hotărâre în termenul prevăzut de lege.

Intimata a mai arătat că, a accepta o altă soluție ar duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice consacrat în dreptul nostru intern, dar și în dreptul european și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Brumărescu împotriva România și până la cauza Toșcuță împotrva României.

Prin urmare, raportat la considerentele mai sus expuse, intimata a solicitat respingerea plângerii ca tardiv formulată, raportat la dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

C. E. Oltenia S.A, prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată cu completarea ulterioară, formulată de reclamanții P. E., T. C. S. și T. N., ca nelegală și netemeinică, pe cale de excepție, invocând următoarele:

Cu privire la cererea de chemare în judecată cu completarea ulterioară, a

invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată depusă la

20.03.2013, cu completarea ulterioară depusă la 04.04.2013, conform art.196

Cod de procedură civilă, deoarece cele două cereri nu sunt semnate de toți

reclamații, așa cum prevăd aceste dispoziții legale, solicitând instanței să constate că cererile sunt semnate doar de P. M. în calitate de procurator al reclamantei P. E., lipsind semnăturile reclamanților T. S. și T. N., ca urmare, solicitând instanței să anuleze cele două cereri de chemare în judecată, deoarece nu respectă cerințele obligatorii prevăzute de art.194 Cod de procedură civilă. Că, deși se menționează că T. S. este reprezentat de fiica acestuia - respectiv d-na. P. E. (mențiunea din paranteză), nu există un mandat pentru aceasta și nici o procură sau alt înscris autentic din care să rezulte această reprezentare a reclamantului conform art.85 și 86 Cod de procedură civilă, cu privire la acest fapt, solicitând să se constate lipsa dovezii calității de reprezentant a d-nei P. E., conform art.82 Cod de procedură civilă.

De asemenea, a solicitat instanței să rețină excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei T. N. - conform art.57 Cod de procedură civilă, având în vedere că din cuprinsul actelor depuse la dosar respectiv, cererea nr._/03.12.2012 adresată Prefecturii Gorj și din cererea nr.3198/03.07.2008 adresată Primăriei Cîlnic, reiese că, în realitate persoana care are dreptul de a primi despăgubiri și care este înscrisă pe anexa nr.39 a H.C. J nr.3669/03.12.2004 emisă de C. Județeană Gorj de fond funciar care se solicită a fi anulată, este de fapt T. C. L. - care în prezent este decedat (frate cu P. E. și T. C. S.), și nu T. N. cum se menționează în cererea de chemare în judecată și tot din conținutul actelor, rezultă că T. N. este fiica lui T. C. L., dar nu există nici o dovadă în acest sens, nefiind depusă o copie a certificatului de deces al acestuia și o copie a certificatului de moștenitor de pe urma acestui autor, din care să rezulte dacă aceasta este moștenitor legal al autorului (poate exista și soție supraviețuitoare sau mai mulți copii), ca urmare, considerând că nu există identitate între persoana reclamantei T. N. și cel care este titularul drepturilor care izvorăsc din H. C.J nr.3669/03.12.2004 emisă de C. Județeană Gorj de fond funciar, respectiv T. L., ca urmare solicitând instanței să rețină excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei T. N..

Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a Exploatării Miniere de Carieră Rovinari, unitatea pe care reclamanții au chemat-o în judecată, excepție invocată în baza art.57 Cod de procedură civilă, menționând că, Exploatarea Minieră de carieră Rovinari care era un punct de lucru fără personalitate juridică în cadrul Societății C. E. Oltenia S.A. nu mai există, aceasta fiind închisă de la data de 01.04.2013, de fapt, societatea care are personalitate juridică conform art.2 alin.1 din H.G nr.1024/12.10.2011 fiind Societatea C. E. Oltenia S.A. cu sediul în orașul Târgu-J., . nr.5, județul Gorj, societatea căreia îi va fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța, având în vedere că în baza art. 2 alin.2 din H.G. 1024/12.10.2011, în urma procesului de fuziune, societățile comerciale C. E. Rovinari - S.A., C. E. C. - S.A., C. E. Turceni - S.A. și Societatea Națională a Lignitului Oltenia - S.A. Târgu - J. și-au încetat activitatea, Exploatarea Minieră de carieră Rovinari cu sediul în Rovinari, . B., județul Gorj, era un punct de lucru al Societății C. E. Oltenia S.A însă, prin Hotărârea nr.18/29.03.2013 a Directoratului Societății Complexului E. Oltenia S.A. a fost aprobată închiderea acesteia, exploatarea împărțindu-se în alte patru puncte de lucru, subordonate Sucursalei Divizia Minieră Târgu-J. din cadrul Societății C. E. Oltenia S.A și, urmare a acestor dispoziții legale, a menționat că singura societate care are personalitate juridică este SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. care, în baza art.4 din H.G. nr.1024/12.10.2011, se subrogă în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale fostelor societății mai sus menționate, inclusiv în litigiile în curs, care are sediul în orașul Târgu-J., . nr.5, județul Gorj, societatea pe care vă rugăm să o citați în prezenta cauză.

Pe fondul cauzei a menționat următoarele:

1) cu privire la primul capăt de cerere, prin care reclamanții au solicitat să

constate nulitatea absolută a H.C.J Gorj nr.3669/03.12.2004 privind

acordarea de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea unui teren arabil de

9,78 ha., au solicitat respingerea acestei cereri ca tardiv formulată, împotriva hotărârilor comisiei județene, reclamanții trebuind să facă plângere la Judecătoria Târgu — J. în termen de 30 zile de la data comunicării acestei hotărâri conform art.51-59 din Legea nr.167/1997 însă, de la data emiterii HCJ nr. 3669/03.12.2004 au trecut peste 8 ani și deci a fost depășit termenul de 30 zile de formulare a plângerii împotriva acestei hotărâri, mai mult decât atât, din cuprinsul adresei nr.3198/05.07.2008 trimisă către Primăria Cîlnic, de P. C. E., cei trei reclamanți își exprimau acordul de a primi despăgubirile pentru suprafața de 9,78ha., conform anexei 39 (în prezent anexa 23) la H.C.J. nr.3669/03.12.2004.

2) cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea

societății intimate să le achite despăgubiri pentru terenul de 9,78ha., au solicitat respingerea acestei cererii ca fiind prematur introdusă la instanța de judecată, având în vedere că reclamanții nu dețin un titlu de proprietate sau alt act de proprietate pe terenul de 9,78ha. iar, obiectul anexei nr.39 la H.C.J. nr.3669/03.12.2004, îl constituie despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea suprafeței de teren agricol de 9,78ha și nu reconstituirea dreptului de proprietate în natură, deoarece la nivelul comunei Cîlnic nu mai există teren arabil, cererea depusă de reclamanți fiind soluționată prin acordarea unor despăgubiri bănești pentru acest teren conform Titlului VI din Legea nr.247/2005, coroborată cu disp. Legii nr. 1/2000, despăgubiri care se acordă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților din București, în cadrul căreia funcționează C. Centrală Pentru Acordarea Despăgubirilor care centralizează toate dosarele primite pentru Fondul Proprietatea. Că, reclamanților li se vor acorda despăgubiri pentru terenul arabil de 9,78ha conform Legii nr.247/2005 de către C. Centrală Pentru Acordarea Despăgubirilor București, în consecință, aceștia nu mai pot primi alte despăgubiri pentru același teren, deoarece ne-am afla în situația îmbogățirii fără justă cauză prevăzută de art.1345 din Codul civil.

În drept au fost invocate dispozițiile art.205 Cod de procedură civilă, art.57, art.82, srt.85, art.86, art.194-196 din Codul de procedură civilă, art.1345 din Codul civil, art.51-59 din Legea nr. 167/1997 iar, în temeiul art.411 Cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea litigiului în lipsă.

Petiționara P. C. E. a depus un răspuns la întâmpinarea formulată de C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, arătând că, prin respectiva întâmpinare, pârâta semnifică necunoașterea înțelesului precis al cererii de chemare în judecată, cât și a celor 12 dovezi de care înțeleg să se folosească, anume, că:

1) se referă la H.C.J nr. 1546/03.12.2004 când, în realitate, ei cer:

a) nulitatea absolută a Hotărârii nr. 3669/03.12.2004 privind validarea propunerii Comisiei Locale Cîlnic pentru acordarea de despăgubiri bănești potrivit H.G. nr. 1546/2004, reprezentând contravaloarea suprafeței de 9,78 ha, echivalent arabil, dată fiind perimarea acesteia:

2) împotriva acestei hotărâri nu s-au adresat judecătoriei întrucât au fost puși în posesia ei iar, cum aceasta, la art. 1, privea despăgubirea lor pentru suprafața de 9,78 ha teren echivalent arabil conform tabelului la anexa nr. 39, fiind de bună credință, au achiesat crezând că vor fi despăgubiți corect și la timp însă, de la data validării și până la data înregistrării cererii de față la judecătorie, timp de peste 8 ani, dosarul lor aferent H.C.J nr. 3669/03.12.2004, nu a fost depus la A.N.R.P. București, de către comisiile județeană și locală Cîlnic de fond funciar, determinând rămânerea în nelucrarea respectivei hotărâri și, deci, predispusă nulității absolute, cu toate stăruințele și speranțele lor, așa cum au arătat în motivele cererii.

3) au arătat că, în realitate, cererea lor de chemare în judecată urmează Memoriului adresat Instituției Prefectului, cu nr. 29.319/03.12.2012, memoriu la care încă nu li s-a răspuns, astfel, soluția plângerii de față nu poate fi art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, greșit sugerată de pârâtă ci, nulitatea absolută a H.C.J. în cauză, ca uitată în nelucrare timp de pese 8 ani, punându-i în imposibilitatea fructificării în vreun fel a dreptului lor patrimonial, această vătămare neputând fi înlăturată decât pe calea excepției de nulitate a respectivei H.C.J., cu efect retroactiv din care decurge obligativitatea și a pârâtei de a-i repune în drepturile menționate în capetele de cerere, așa fiind, solicitând admiterea în tot a cererii formulate, restabilind dreptatea ce au căutat-o de atâta timp cu un mare efort pecuniar și fizic, dată fiind precaritatea sănătății lor.

În drept au întemeiat răspunsul de față pe dispozițiile art. 206 alin. 1

C.pr.civ.

Petiționara P. C. E. a depus un răspuns și la întâmpinarea formulată de Unitatea Minieră de Carieră Tismana, arătând că, din această întâmpinare se deduce adevărul că pârâta neavând nici un temi legal în opozabilitatea sa față de plângerea formulată, vine cu diferite subtrefugii străine de fondul cauzei, arătând, punctual:

1) La acest fragment, a solicitat respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă, deplângând nesemnarea acesteia și de către coparticipanții T. S. și T. N. ori lipsa procurii d-nei P. E., fiica lui T. S., având în vedere dispozițiile art. 196 alin. 2 și alin. 3 dispune.

2) De asemenea, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei T. N., urmând ca la primul termen de judecată, aceasta să depună la dosar dovezile arătate de pârâtă, semnând și cererea de chemare în judecată.

3) Totodată, în privința lipsei calității procesuale pasive a Exploatării Miniere de Carieră Rovinari, a precizat că implicarea acesteia ca pârâtă în procesul de față a făcut-o numai după ce li s-au dat asigurări că respectiva entitate, la data înregistrării cererii, inițiale, de chemare în judecată: 13.03.2013, încă dispunea de capacitatea procesuală de folosință, întrunind împuternicirile prevăzute de art. 56 alin. 2 C.pr.civ. „ca unitate fără personalitate juridică, dar constituită potrivit legii", nu ca

ci, pentru activitatea extractivă a cărbunelui, având peste 1500 de lucrători, implicit și Cariera Minieră Tismana, care le-a distrus cele 6,03 ha teren arabil, revendicate, devenind parte responsabilă în despăgubirea justă ce li se cuvine, solicitând instanței să constate că din cele relatate de pârâtă, cum că, pe data de 29.03.2013, deci, cu 16 zile după înregistrarea plângerii, prin Hotărârea nr. 18/29.03.2013 a directorului C.E.O., s-a dispus închiderea acesteia, astfel că, ei nu aveau cum să anticipeze măsura intervenită, urmând ca instanța de judecată să citeze pârâta actuală, parte în proces.

În legătură cu fondul cauzei susținut de pârâtă, tot punctual, a răspuns:

1) cererea lor nu poate fi respinsă ca tardiv formulată, fiindcă așa cum au precizat și în răspunsul la întâmpinarea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, precizând că ei au intrat la timp în posesia H.C.J. Gorj 3669/03.12.2004 și, de bună credință, au achiesat la nominalizarea lor pe tabelul anexei nr. 39 constând pe despăgubirea pentru 8,29 ha, teren echivalent arabil, așadar, cauzei lor nu îi sunt aplicabile nici dispoziției art. 51 -59 din Legea nr. 167/1997 menționate de pârâtă și nici cele prevăzute de Legea nr. 247/2005, ca reglementând domeniul funciar numai pentru timpul următor, sieși. Or, H.C.J. a cărei nulitate absolută o cer, intrase, deja, în circuitul civil pe 03.12.2005, cu peste 1 an în urmă, rămânând aplicabile, totuși, dispozițiile art. 15, cap.3 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 privind punerea lor în posesie efectivă, cu 1,25 ha teren arabil în Valea Clinicului și cu 1 ha arabil și pădure în D..

2 ) au solicitat instanței de judecată admiterea integrală și a capătului

de cerere: c) prin cerere, noua entitate, C. E. Oltenia, să fie

obligată, ca pe baza titlului de proprietate emis de comisiile județeană și

locală Cîlnic de fond funciar să îi despăgubească cu contravaloarea

suprafeței de 6,03 ha teren arabil moștenit și, nu 9,78 ha, situată în perimetrul U.M.C. Tismana din subordinea sa, ca cerință stringentă de restabilire, în sfârșit, a dreptății pentru ei, după 30 ani de când această pârâtă culege fructele industriale din pământul respectiv fără să compenseze cu ceva jefuirea lor.

Cât despre ,,măsuri reparatorii în echivalent”, au apreciat că, după 8 ani de batjocură la care sunt supuși prin nedepunerea dosarului la ANRP București, acum, nu se mai poate face nimic altceva decât declararea de către instanța de judecată a nulității absolute a H.C.J. nr. 3669/03.12.2004 și reluarea din nou a etapelor emiterii unui nou titlu de proprietate prin care să fie despăgubiți corect de către pârâta a cărei întâmpinare o combat, fiind, deci, ilogică ideea sa de „îmbogățire a lor fără justă cauză", apreciind că, dintre cele trei pârâte, C. Comunală Cîlnic, este singura în măsură să confirme adevărul cauzei lor, numai că, aceasta - pusă în fața argumentelor lor, nu a mai depus întâmpinarea cerută de lege, înțelegând să nu intre în plaja divagației, asemeni celorlalte pârâte coparticipante.

Prin sentința civilă nr.4576/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ au fost respinse excepțiile invocate de către C. E. Oltenia S.A, prin întâmpinare.

A fost admisă excepția tardivității invocată de C. Județeană Gorj.

A fost respinsă cererea formulată de petiționarii P. C. E., domiciliată în comuna Drăguțești, ., numărul 295, județul Gorj, T. C. S., domiciliat în comuna Drăguțești, ., numărul 305, județul Gorj și T. L. N., domiciliată în Lugoj, . 41, județul T., în contradictoriu cu intimatele C. L. Cîlnic de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu sediul în ., C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Tg- J., ., județul Gorj și C. E. Oltenia S.A, județul Gorj, ca fiind tardiv formulată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de față petiționarii doresc, în principal, anularea unei hotărâri date de C. Județeană Gorj, petiționarii invocând faptul că până în prezent nu s-a dat eficiență dispozițiilor acestei hotărâri prin care, constatând că terenurile care s-ar fi cuvenit autorului lor, T. D. C., nu mai există în materialitatea lor, au fost acordate despăgubiri bănești în echivalent.

În subsidiar, după anularea acestei hotărâri, petiționarii doresc ca instanța să oblige intimatele C. de fond Funciar Câlnic și C. Județeană la întocmirea documentației și emiterea unui titlu de proprietate prin care să le fie reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor care le-ar fi revenit de la autorul lor, iar intimata EMC Rovinari să fie obligată la plata contravalorii acestor terenuri; de asemenea, intimatele C. L. și C. Județeană să fie obligate la daune morale.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a petiționarei T. N., instanța a constatat, din actele aflate la dosar, că autorul T. D. C. este tatăl numitului T. L. care este, la rândul său, tatăl petiționarei. T. L. este menționat în hotărârea nr. 3669/2004 ca moștenitor al autorului îndreptățit la reconstituire și, respectiv la despăgubire, astfel că petiționara are calitate procesuală activă, iar excepția invocată în acest sens de către CEO a fost respinsă. De asemenea, a fost complinită lipsa semnăturii acesteia, prin urmare va fi respinsă și această excxepție.

Că intimatele EMC Rovinari și CEO au o calitate pasivă în cauză, deoarece în situația în care dorința petiționarilor ar fi admisibilă, aceste unități ar avea obligația de a plăti sumele de bani reprezentând echivalentul suprafețelor de teren .

Cu privire la excepția privind tardivitatea cererii de față, invocată de C. Județeană Gorj, instanța a reținut din declarația dată în fața instanței de către procuratorul petiționarei P. E. și de către petiționara T. N. că moștenitorii lui T. D. C. au cunoscut cuprinsul HCJ nr. 3669/2004 de la sfârșitul anului 2004, hotărârea fiind dată în decembrie 2004 și, prin urmare, comunicată în termen legal.

Instanța a reținut că de-a lungul timpului, petiționarii înșiși au fost cei care au dorit acordarea unui echivalent bănesc și, în corespondența purtată cu autoritățile, recunosc dreptul la care se referă hotărârea atacată și manifestă satisfacție față de soluția pe care o cuprinde aceasta.

Petiționarii au avut la dispoziție, potrivit art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, un termen de 30 de zile de la data la care au cunoscut dispozițiile hotărârii în care puteau să o atace, în cazul în care erau nemulțumiți .

Constatând că acest termen imperativ nu a fost respectat în cauză, cererea de față fiind promovată peste acesta instanța a apreciat că este tardivă cererea, admițând excepția și respingând ca tardivă cererea petiționarilor.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele P. C E. și T. L. N., solicitând anularea acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau reținerea cauzei spre rejudecare, respingerea excepției tardivității și admiterea acțiunii după completarea probatoriului.

În motivarea apelului s-au invocat disp.art.488 alin.1 punctul 6 și 8 C.pr.civ., art.16,20,21 și art. 24 din Constituția României, art.1 paragraful 1 din Protocolul Adițional nr.1 al CEDO, art.6 și art.13 din CEDO, art.8,11,13,51 din Legea nr.18/1991, art.3 punct 1, lit.a din Legea nr.169/1997, art.5 și art.6 din HG nr.890/2005.

Apelantele reclamante au arătat că instanța de fond a schimbat cadrul procesual întrucât au solicitat constatarea nulității absolute a HCJ Gorj nr.3669/03.12.2004 și nu au formulat o plângere întemeiată pe art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, astfel că nu se putea pune problema tardivității, cererile în nulitate absolută fiind imprescriptibile.

Că, au arătat prin cereri formulate că în mod nelegal s-a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Câlnic, în sensul trecerii lor cu suprafața de 9,78 ha teren arabil la despăgubiri în loc de restituire fizică, că 1,5 ha din suprafață se regăsește administrativ teritorial în . nici o legătură cu terenul din Câlnic și a fost restituită fizic pe vechiul amplasament prin titlu de proprietate, că pentru 1,25 ha în punctul Valea Câlnicului și 1 ha în punctul D. se poate reconstitui proprietatea pe vechiul amplasament, iar pentru 6,03 ha afectate direct de unitățile miniere se poate reconstitui fizic întreaga suprafață pentru a putea obține despăgubiri de la C. E. Oltenia, așa cum au solicitat mulți cetățeni aflați în situații similare.

Că instanța de fond a admis excepția tardivității invocată de C. Județeană Gorj, deși a respins toate excepțiile formulate de CE Oltenia prin întâmpinare, excepții printre care este menționată și tardivitatea cererii, deci soluțiile sunt contradictorii, acțiunea nu poate fi considerată ca formulată în termen față de excepția tardivității invocată de CE Oltenia și în același timp tardivă față de excepția invocată de C. Județeană de Fond Funciar Gorj.

Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, constată neîntemeiate criticile formulate de apelante.

În soluționarea cauzei, în mod corect instanța de fond a ținut seama de obiectul cererii așa cum rezultă din motivele de fapt invocate și nu în raport de denumirea dată de părți obiectului cererii.

Deși reclamantele au arătat că solicită să se constate nulitatea absolută a HCJ nr.3669/2004, din analizarea motivelor invocate nu rezultă că acestea ar constitui cauze de nulitate absolută, ci acțiunea constituie în fapt o plângere împotriva HCJ nr.3669/2004 prin care se contestă acordarea de despăgubiri și nu a terenului în natură.

Legea nr.169/1997 prevede limitativ actele cărora le este aplicabilă sancțiunea nulității absolute( art.III din Legea nr.169/1997), iar motivele invocate de reclamante( că o parte din teren a fost restituit fizic, o parte din teren nu este afectat de lucrări miniere și poate fi restituit în natură, iar pentru terenul afectat de lucrări miniere se impune emiterea titlului pentru a beneficia de despăgubiri de la unitatea minieră, precum și că despăgubirile stabilite prin hotărârea contestată nu au fost acordate timp îndelungat) nu se încadrează în dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997.

Hotărârea Comisiei Județene prin care pentru terenul provenit de la autorul T. D C. a fost validată propunerea comisiei locale acordarea de despăgubiri putea fi contestată de reclamante sub aspectul retrocedării în natură pe calea instituită de art.51-59 din Legea nr.18/1991, însă cu respectarea termenului prevăzut de art.53 alin.2 C.pr.civ.

Sub aspectul termenului de formulare a acțiunii, instanța de fond a admis în mod corect excepția tardivității, ținând seama că moștenitorii lui T. D C. au cunoscut HCJ nr. 3669/2004 de la sfârșitul anului 2004 și au fost de acord cu acordarea unui echivalent bănesc.

Este neîntemeiată și critica privind soluționarea în mod contradictoriu a excepțiilor tardivității invocate de CE Oltenia și C. Județeană Gorj.

Respingând excepțiile invocate de către C. E. Oltenia SA, instanța de fond a analizat doar excepțiile nulității cererii de chemare în judecată, lipsa dovezii calității de reprezentant a doamnei P. E., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei T. N. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Exploatării Miniere de Carieră Rovinari, care sunt invocate la punctele I, II și III din întâmpinare, ca excepții, aspecte ce rezultă din considerentele sentinței. Tardivitatea formulării cererii a fost menționată în întâmpinarea pârâtei CE Oltenia SA ca apărare pe fondul cauzei.

Referitor la excepția tardivității, din considerentele sentinței rezultă că aceasta a fost invocată de către C. Județeană Gorj și admisă de către instanță.

Față de cele arătate, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul civil declarat de apelantele reclamante P. C E., domiciliată în comuna Drăguțești, ., nr.295, jud.Gorj și T. L. N., domiciliată în Lugoj, ..41, jud. T. împotriva sentinței civile nr.4576/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C.S., domiciliat în comuna Drăguțești, ., nr.305 cu intimatul pârât C. E. Oltenia SA prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana, cu sediul în Tismana, Agenția Pinoasa, sector Tismana I, jud.Gorj cu intimatele C. L. Câlnic de Aplicare a Legii nr.18/199, cu sediul în . și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul în Tg.J., ., jud.Gorj ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.11.2013 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

C. A. M.

Judecător,

Nicolița Ș.

Grefier,

L. G. C. I.

Red C.M.A

20 Noiembrie 2013

Thn. .

Jud fond A. J.

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul GORJ		Obligaţie de a face. Decizia nr. 643/2013. Tribunalul GORJ →

Fond funciar. Decizia nr. 545/2013. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 545/2013. Tribunalul GORJ