Pretenţii. Decizia nr. 645/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 16076/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.645
Ședința publică din 08 martie 2013
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător V. B.
Judecător A. E. S.
Grefier D. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă M. F. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata pârâta P. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. A., pentru recurenta reclamantă M. F. și intimata pârâtă P. L., lipsind recurenta reclamantă M. F..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat C. A., pentru recurenta reclamantă M. F., a depus la dosarul cauzei originalul chitanței nr.25/15.03.2010 emisă de Cabinet de avocat C. A. pentru suma de 1500 lei, precum și chitanțierul în care se află chitanța nr.63/5.03.2008 emisă de Cabinet de Avocat C. A. pentru suma de 1500 lei. Instanța și intimata pârâtă P. L. au observat atât chitanța în original, cât și chitanțierul în care se află duplicatul chitanței cu nr.63/5.03.2008 și, având în vedere precizarea părților prezente că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat C. A., pentru recurenta reclamantă M. F., a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii civile și obligării intimatei pârâte la pata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarele nr.720/2006 al Judecătoriei Tg-J., nr._ al Tribunalului Gorj și nr._ al Judecătoriei Tg-J.. De asemenea, a depus la dosarul cauzei chitanța nr.34/21.02.2013 prin care se atestă plata onorariului de avocat în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. și a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata acestor cheltuieli de judecată ocazionate recurentei reclamante în prezenta cauză.
Intimata pârâtă P. L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a arătat că nu a avut calitatea de parte în toate dosarele pentru care se solicită obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamanta M. F. a chemat în judecată pârâta P. L. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3500 lei, suma reprezentând onorariu avocat achitat de reclamantă în dosarele nr.720/2006 al Judecătoriei Tg-J., nr._ al Tribunalului Gorj și nr._ al Judecătoriei Tg-J., precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în această cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cauza înregistrată sub nr. 2442/CIV/2006 a fost chemată în judecată de P. L. pentru anularea actelor cadastrale aferente imobilului proprietatea reclamantei situat în Tg-J., ., județul Gorj, iar prin sentința pronunțată în acest dosar acțiunea a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe P. L. a declarat apel, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr._, iar prin decizia nr.4/18.10.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj apelul acesteia a fost admis, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Tg-J., însă cu ocazia rejudecării instanța a constata perimată cererea de chemare în judecată din culpa exclusivă a reclamantei, prin sentința nr.6610/01.09.201 pronunțată de Judecătoria Tg-J.. A concluzionat reclamanta că pârâta este partea care a căzut în pretenții în procedura judiciară inițiată în cursul anului 2006 și finalizată prin sentința civilă nr.6610/2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J., astfel că solicită obligarea acesteia la plata onorariilor de avocat achitate în cursul judecății.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.274 C.proc.civ.
La rândul său, pârâta a formulat întâmpinare, arătând că acțiunea reclamantei este admisibilă proporțional cu culpa sa procesuală și a precizat că în dosarul nr.720/C/2006 al Judecătoriei Tg-J. nu a fost parte la judecata în fond a cauzei, ci doar în apel și în recurs.
Prin sentința civilă nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. F. împotriva pârâtei P. L..
Pentru a pronunța acestă sentință prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr.720/C/2006 reclamanții P. C. și P. C. au chemat în judecată pârâta M. F. slicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii de intabulare și a lucrărilor cadastrale pentru terenul situat în Tg-J., Bulevardul Republicii, nr.18, județul Gorj.
Prin sentința civilă nr.2738/08.05.2006 pronunțată în dosarul nr.720/C/2006 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați aceștia să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și reprezentând onorariu avocat, iar împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți P. C. (decedat, acțiunea fiind continuată de moștenitor P. L.) și P. C., iar prin decizia nr.04/18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ (număr în format vechi 2442CIV/2006), sentința a fost desființată și cauza a fost trimisă pentru rejudecare instanței de fond.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr._ la Judecătoria Tg-J., iar prin sentința civilă nr.6610/2011/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. s-a constatat perimarea cererii.
Instanța de fond a apreciat că, în conformitate cu art.274 Cod procedura civila, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată. Dispozițiile citate, pentru a fi aplicate, impun însă o judecata a cererii trimise spre rejudecare după desființarea hotărârii în calea de atac a apelului, pentru a se stabili ce parte a „căzut în pretenții” judecată ce constă în admiterea sau respingerea acțiunii. Instituția perimării reglementata în Codul de procedura civila (art.248–art. 254) nu cuprinde însă dispoziții privind cheltuielile de judecată.
În cauză, urmare a suspendării și lăsării cauzei în nelucrare din vina părților nu are loc o „judecata în fond” asupra a ceea ce s-a stabilit în prima instanța, judecată care să fie finalizată prin controlul judiciar în calea de atac exercitată. Perimarea constituie o modalitate de finalizare a judecații, ca sancțiune procedurala pentru „părțile” care au lăsat pricina în nelucrare o perioada mai mare de un an, de la încetarea motivelor suspendării și în consecința, nu are loc o judecata asupra fondului pentru a se stabili „partea căzuta în pretenții”.
S-a mai arătat că în aplicarea si interpretarea art.245 Cod procedura civilă oricare din parți poate cere reînceperea cursului judecații, însa nici una din părți nu a avut interes sa o ceară, iar finalizarea procesului prin perimare, în rejudecare la prima instanța nu impune acordarea cheltuielilor de judecata, reținând instanța că ambele parți sunt în culpă procesuală pentru aplicarea sancțiunii procedurale.
Pentru cele expuse mai sus și conform prevederilor art.274 C.p.civ. coroborate cu dispozițiile art.248–art.254 Cod procedura civila, instanța a apreciat că pârâta P. L. nu a fost în culpă procesuală, astfel că nu poate fi obligată la plata sumei de 3500 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta reclamantă M. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art.274 C.pr.civ. în condițiile în care s-a apreciat că dacă în speță nu a avut loc o judecată asupra fondului (constatându-se perimarea cererii de chemare în judecată), iar instituția perimării nu cuprinde dispoziții privind cheltuielile de judecată, ambele părți sunt în culpă procesuală și nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a arătat de către recurentă că există o culpă procesuală, în condițiile în care începând cu anul 2006 M. F. a fost chemată în judecată într-o acțiune având ca obiect anulare carte funciară, iar dosarul a fost soluționat prin perimarea cererii de chemare în judecată, perimare care a operat împotriva intimatei pârâte P. L.. Prin constatarea perimării, părțile sunt repuse în situația anterioară judecății, cu consecința că pârâtul este considerat de bună credință și îndreptățit să obțină cheltuieli de rejudecată și eventuale despăgubiri pentru chemarea sa în judecată. S-a mai arătat că este lipsit de relevanță că instituția perimării nu cuprinde dispoziții privind cheltuielile de judecată deoarece, ca și anularea cererii de chemare în judecată, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează împotriva reclamantului. Această concluzie rezultă din interpretarea dispozițiilor art.248 C.pr.civ. potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an și cum cererea de chemare în judecată în discuție a fost promovată de intimata pârâtă P. L., aceasta din urmă este ținută la plata cheltuielilor de judecată ocazionate părții chemate în judecată.
La rândul său, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. A arătat că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 C.pr.civ. și art.248 C.pr.civ. ținând cont că perimarea dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J. a intervenit din culpa ambelor părți, care nu au mai stăruit în soluționarea sa timp de peste un an. S-a mai menționat că în dosarul nr.720/C/2006 al Judecătoriei Tg-J. intimata pârâtă P. L. nu a avut calitatea de parte în fața instanței de fond, ci doar în fața instanței de apel și apoi după casarea cu rejudecare, deoarece acțiunea a fost promovată de soțul său P. C., împreună cu fratele acestuia din urmă, iar P. L. a devenit parte în proces ca urmare a decesului soțului său. Din acest motiv, nu este corect să suporte singură cheltuielile de judecată, ci doar împreună cu celălalt reclamant, iar pe de altă parte, atâta timp cât în cauzele respective nu a avut loc o judecată în fond a cererii, nu sunt incidente dispozițiile art.274 C.pr.civ. iar suma de 3500 lei cu titlu de onorariu avocat pentru o cauză perimată este excesivă.
Analizând recursul de față tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamanta M. F. a chemat în judecată pârâta P. L. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată aceasta din urmă la plata sumei de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în dosarele nr.2442/2006, nr._ și nr._ ale Judecătoriei Tg-J. în care s-a soluționat acțiunea civilă promovată de P. C. (decedat și continuată acțiunea de P. L.) și P. C. și având ca obiect anulare carte funciară și formulată împotriva pârâtei M. F..Acest dosar a fost soluționat prin sentința civilă nr.6610/1.09.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ prin care s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată, ca urmare a lăsării sale în nelucrare din vina părților mai mult de un an.
După cum rezultă din chitanțele de plată a onorariului de avocat nr.25/15.03.2010 (depusă în original în fața instanței de recurs la fila 12), nr.79/8.05.2006 (existentă la fila nr.58 din dosarul nr.720/2006 al Judecătoriei Tg-J.) și nr.68/5.03.2008 (prezentată în original în fața instanței de recurs și depusă în copie la fila 11 din dosarul de fond) pe parcursul soluționării plângerii întemeiată pe dispozițiile Legii nr.7/1996 recurenta reclamantă M. F. a achitat cu titlu de onorariu de avocat suma de 3500 lei (conform chitanțelor menționate anterior) și în cauza de față solicită, în conformitate cu dispozițiile art.274 C.pr.civ. obligarea intimatei pârâte la plata acestor cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.274 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească și cheltuielile de judecată, iar în speța de față ,,parte căzută în pretenții” în sensul prevăzut de art.274 C.pr.civ. este intimata pârâtă P. L., care în dosarul având ca obiect plângere la cartea funciară a avut calitatea de reclamantă (inițial prin autorul său, P. C.), iar cauza a fost soluționată prin reținerea excepției perimării cererii. În acest context, în condițiile în care potrivit art.248 C.pr.civ. perimarea reprezintă o sancțiune pentru faptul că pricina a rămas în nelucrare din vina părții o anumită perioadă de timp, iar pârâtul chemat în judecată nu are interes să continue judecata, este evident că în acțiunea civilă soluționată pe excepția perimării partea căzută în pretenții este reclamantul, în sarcina căruia există culpa de a fi lăsat pricina în nelucrare.
Rezultă astfel că prin respingerea acțiunii civile de față instanța de fond a realizat o interpretare greșită a dispozițiilor art.274 C.pr.civ. reținând că atâta timp cât nu a avut loc o judecată în fond a pricinii nu se poate vorbi despre o parte căzută în pretenții și că sancțiunea a intervenit în ceea ce privește ambele părți și nu numai cu privire la reclamant. În aceste condiții instanța de fond, aplicând corect dispozițiile art.274 C.pr.civ. trebuia să rețină culpa procesuală a reclamantei și să o oblige pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei M. F. în dosarul având ca obiect plângere la cartea funciară, fiind incidente în acest sens dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. Nu sunt întemeiate nici susținerile intimatei pârâte P. L. referitoare la faptul că nu a avut calitatea de parte în toate dosarele invocate de către M. F., deoarece în aceste dosare a avut calitatea de parte autorul său, P. C., iar intimata pârâtă este ținută de pasivul succesoral al autorului său. De asemenea, nu subzistă nici argumentul că nu ar trebui să suporte singură aceste cheltuieli de judecată, ci doar împreună cu celălalt reclamant din dosarul nr.720/2006 al Judecătoriei Tg-J. deoarece, dat fiind obiectul cauzei (plângere la cartea funciară) recurenta reclamantă are posibilitatea de a-și recupera cheltuielile de judecată integral de la oricare dintre părțile adverse (reclamanții din plângerea la cartea funciară), iar după achitarea acestora intimata pârâtă poate invoca, în cadrul unui raport juridic distinct cu P. C., aspectele legate de cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre participanții la proces care au căzut în pretenții.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, în baza art.304 pct.9 C.pr.civ. va fi admis recursul de față și modificată sentința instanței de fond în sensul că va fi admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. F. și va fi obligată pârâta P. L. la plata către reclamanta M. F. a sumei de 3500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată in dosarul nr.720/2006 al Judecătoriei Tg-J., nr._ al Tribunalului Gorj și nr._ al Judecătoriei Tg-J..
În baza art.274 C.pr.civ.va fi respins însă capătul de cerere formulat de recurenta reclamantă și având ca obiect obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în acest dosar, deoarece sub acest aspect intimata pârâtă nu reprezintă parte căzută în pretenții în sensul prevăzut de art.274 C.pr.civ. pentru a putea fi ținută de plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, după cum rezultă din dosarele în care intimata pârâtă a avut calitatea de reclamant și pentru care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată de 3500 lei, recurenta reclamantă nu a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, fiind opțiunea sa de a formula acest capăt de cerere pe cale separată și nu culpa intimatei pârâte a determinat existența acestui litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă M. F. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata pârâta P. L..
Modifica sentința civilă nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._, în sensul că admite acțiunea civila și obligă pârâta P. L. la plata către reclamanta M. F. a sumei de 3500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în dosarul nr.720/2006 al Judecătoriei Tg-J., nr._ al Tribunalului Gorj și nr._ al Judecătoriei Tg-J..
Respinge capătul de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 martie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | Judecător, A. E. S. |
Grefier, D. Ș. |
red. NB/ SL./28 martie 2013
j.f. T. R B
ex. 3
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2249/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-11-2013, Tribunalul... → |
|---|
