Pretenţii. Hotărâre din 04-04-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 19628/318/2010**
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 908/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. U.
Judecător G. D.
Judecător V. N.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant F. C. (F.) împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant F. C. (F.) asistat de avocat A. G., a lipsit intimata pârâtă . C. cu punct de lucru în Tg-J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimata pârâtă . C., după care constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat A. G. pentru recurentul reclamant F. C. (F.) a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 c.pr.civ. în sensul că s-a pronunțat printr-o aplicare greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 998-999 Cod civil.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. la data de 17.09.2010 sub nr._, reclamantul F. C. a chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 5000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de teren situată în . pe care a dorit să efectueze o extindere a imobilului casă de locuit dar nu i-a fost permis acest lucru deoarece pe terenul respectiv se află amplasat și un stâlp de înaltă tensiune aparținând pârâtei, stâlp ce are o anumită zonă de protecție, pe care nu se poate construi. Astfel, a arătat reclamantul, deși este proprietar al terenului său, el nu poate să efectueze o construcție pe acest teren din cauza unui bun al pârâtei. De asemenea, reclamantul a precizat că el și familia sa sunt afectați de radiațiile emise de acest stâlp.
Prin sentința civilă nr. 2337 din 11.03.2011 pronunțată în acest dosar, instanța a admis cererea, dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei despăgubiri și 413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr. 1669 din 29.06.2011 a Tribunalului Gorj fiind admis recursul; instanța de control judiciar a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, urmând ca în rejudecare să se procedeze la corecta citare a pârâtei, având în vedere că în primul ciclu procesual nu s-a îndeplinit în mod corect procedura de citare cu aceasta.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._ .
În acest ciclu procesual a fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate topografie și electroenergetică, rapoartele de expertiză întocmite de experți P. C. și N. P., fiind depuse la filele 40-52 din dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 3571 din 21.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, instanța a admis cererea reclamantului, dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei despăgubiri morale către reclamant și 2000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr. 2304 din 29.06.2012 a Tribunalului Gorj a fost admis recursul formulat; instanța de control judiciar a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe pentru că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, indicându-se ca instanța de fond să se pronunțe asupra obiectului cererii deduse judecății, respectiv acordarea de despăgubiri civile pentru prejudiciul încercat de reclamant ca urmare a amplasării unui stâlp de înaltă tensiune pe terenul proprietatea sa, urmând ca la soluționarea cauzei să se aibă în vedere incidența în speță a dispozițiilor art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul F. C., domiciliat în com. Peștișani, . împotriva pârâtului ., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul unei suprafețe de teren situată în comuna Peștișani, ., pe care se află amplasat un stâlp de beton ce intră în configurația liniei electrice aeriene de 20 kv – Peștișani 3.
Conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie-cadastru întocmit în cauza de expertul tehnic N. P. (filele 40-41 din dosarul nr._ ), pe terenul proprietatea reclamantului se află amplasat un stâlp din beton al rețelei electrice supraterane de 20 Kv, proprietatea . C. – SDTAA Tg-J., acest stâlp din beton împreună cu fundația sa ocupă din terenul suprafața reclamantului suprafața de 1,25 mp. S-a constatat că distanța de la axul stâlpului din beton al rețelei electrice de 20 Kv la construcția - locuința reclamantului este de 8,56 m. Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză, tot pe terenul proprietatea reclamantului (în subteran) se află și împământarea stâlpului rețelei electrice ce are o lungime de 13,23 m.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, în prezent abrogată prin Legea nr. 123/2012):
“Zonele de protecție și zonele de siguranță:
(1) Pentru protecția și funcționarea normală a capacităților energetice și a anexelor acestora, precum și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, se instituie zone de protecție și de siguranță.
(2) Zonele de protecție și de siguranță se determină pentru fiecare capacitate, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea competentă.
(3) Asupra terenurilor aflate în proprietatea terților, cuprinse în zonele de protecție și de siguranță, se stabilește drept de servitute legală”.
Art. 16 alin. 3 din Legea nr. 13/2007 prevede „drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 19 și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie”.
Art. 16 alin. 5 si 6 din Legea nr. 13/2007 prevăd „exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după . prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la . prezentei legi.
Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații pot solicita încheierea de convenții, conform prevederilor alin. (5).”.
Totodată, s-a mai reținut de instanța de fond că potrivit constatărilor raportului de expertiză în specialitatea electroenergetică întocmit de către expert P. C., stâlpul și instalația de împământare aferentă ce fac obiectul litigiului intră în configurația LEA de 20 Kv Peștișani 3, fiind pusă în funcțiune la data de 01.09.1974; iar din punct de vedere tehnic având în vedere amplasarea și circuitul de împământare nu s-a putut constata existența radiațiilor și a zgomotelor.
S-a reținut că reclamantul nu are calitatea de personă îndreptățită la obținerea unor despăgubiri pentru exercitarea dreptului de uz si de servitute privind existența pe terenul său a rețelei de distribuție electrică, conform prevederilor art. 16 alin. 5 din Legea nr. 13/2007, fiind îndreptățiți sa obțină despăgubiri doar proprietarii terenurilor afectate de capacitățile energetice realizate numai după . legii speciale.
Că, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 13/2007, asupra terenurilor aflate în proprietatea terților, cuprinse în zonele de protecție și de siguranță, se stabilește un drept de servitute legală, drept care este opozabil reclamantului cumpărător al terenului. Instanța reține că instituirea acestui drept de servitute legală nu este de natură a încălca dreptul de proprietate al reclamantului, care prin Constituție nu este un drept absolut, putând fi supus unor limitări legale, atâta vreme cât acestea nu aduc atingere existenței dreptului, sunt necesare într-o societate democratică și sunt proporționale cu situațiile care le-au determinat, fiind aplicabile în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în aceeași situație.
Analizând solicitările reclamantului și în raport cu înscrisurile depuse la dosar prin care acesta înțelege sa facă dovada imposibilității de edificare a construcțiilor pe suprafața de teren, respectiv adresele menționate anterior, instanța a constatat că prin acestea nu se face dovada imposibilității reclamantului de a edifica construcții pe suprafața de teren, întrucât pe de o parte reclamantul nu a depus un certificat de urbanism emis de Primărie ca urmare a cererii acestuia de a edifica o construcție sau un eventual aviz negativ emis de pârâtă, simplele susțineri ale reclamantului și adresele menționate anterior neputând face dovada imposibilității reclamantului de a-și extinde locuința și implicit a producerii unui prejudiciu. Mai mult, expertul tehnic în specialitatea electroenergetică a concluzionat că se poate construi pe acel teren, însă în perspectiva unei extinderi a construcției existente către stradă se impune o evaluare tehnică între dimensiunile construcției ce s-ar dori a fi ridicată și distanța față de conductoarele LEA. În acest context se mai are în vedere și faptul că legislația în vigoare permite executarea de construcții în zona de siguranță în urma executării unei analize de risc, art. 31 pct. 2 din Ordinul 4/2007 dispunând că amplasarea unor clădiri la o distanță mai mică decât distanța de siguranță reglementată față de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc.
S-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada existentei unui prejudiciu ca o condiție esențială a răspunderii civile reglementată de art. 998-999 cod civil (aplicabil în speță, față de momentul introducerii acțiunii și al producerii presupusului prejudiciu), care sa îl îndreptățească la despăgubiri.
În raport de soluția adoptată, nefiind reținută culpa procesuală a pârâtei, văzând și dispozițiile art. 274 Cod proc. civ., instanța a respins solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant F. C. (F.) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
A susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în sensul că s-a pronunțat printr-o aplicare greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 998-999 Cod civil, întrucât reclamantul a făcut dovada prejudiciului solicitat prin imposibilitatea în care se află de a proceda la extinderea casei în care locuiește ,împreună cu familia sa.
Totodată, s-a susținut că din adresa nr. 6042/22.10.2010, prin care Primăria Peștișani a răspuns cererilor a rezultat că extinderea casei nu poate fi realizată, deoarece se ajunge la zona de protecție a rețelei electrice,iar reclamantul a mai formulat o cerere și în anul 2012 și prin adresa 6013/2.11.2012 Primăria Peștișani l-a informat că din cauza rețelei electrice și a stâlpului de susținere aflate în zona respectivă nu se poate realiza extinderea locuinței și apreciază că în mod greșit instanța a reținut că nu au relevanță aceste două adeverințe, întrucât pentru obținerea unui certificat de urbanism trebuiau îndeplinite toate aprobările de mediu.
S-a concluzionat că reclamantul a făcut dovada unui prejudiciu tocmai pentru faptul că nu poate dispune de dreptul său de proprietate, iar susținerea expertului în specialitatea electroenergetică că se poate construi pe terenul respectiv nu este relevanță în cauză, întrucât nu este specialist în construcții ,iar susținerea sa este total subiectivă, apărând interesele furnizorului de energie electrică.
Intimata pârât . C. a depus la dosarul întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că are un drept legitim și gratuit de a folosi terenul ocupat de instalațiile energetice de distribuție a energiei electrice, garantat de stat și constituție, dobândit și înscris prin contractul de concesiune, iar dreptul de proprietate al reclamantului trebuie apreciat potrivit prevederilor art. 481 Cod civil, în care se arată că proprietatea este dreptul care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege.
Tribunalul analizând motivele de recurs invocate de recurentul reclamant F. C., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente ;
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 5000 lei, cu motivarea că este proprietarul unui suprafețe de teren pe care a dorit să efectueze o extindere a imobilului casă de locuit ,dar nu i-a fost permis acest lucru, deoarece pe terenul respectiv se află amplasat un stâlp de înaltă tensiune aparținând pârâtei, stâlp ce are o anumită zonă de protecție, care nu se poate construi.
Potrivit raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie - cadastru întocmit de expert tehnic N. P., pe terenul proprietatea reclamantului se află amplasat un stâlp din beton a rețelei electrice supraterane de 20 KV proprietatea pârâtei, acest stâlp din beton împreună cu fundația sa ocupă din terenul reclamantului suprafața de 1,25 m.p., iar distanța de la axul stâlpului din beton al rețelei electrice de 20 Kv la construcția reclamantului este de 8,56 m.
Totodată, potrivit constatărilor raportului de expertiză în specialitatea electroenergetică întocmit de expert P. Cristiel, stâlpul și instalația de împământare aferentă ce fac obiectul litigiului intră în configurația LEA de 20 Kv Peștișani 3, fiind pusă în funcție la data de 1.09.1974 ,iar din punct de vedere tehnic, având în vedere amplasarea și circuitul de împământare, nu s-a putut constata existența radiațiilor și a zgomotelor.
În mod corect a apreciat instanța că reclamantul prin cele două înscrisuri depuse, respectiv cele două adrese eliberate de Primăria Peștișani nu a făcut dovada imposibilității de a edifica construcția pe suprafața de teren, întrucât nu a depus la dosarul cauzei un certificat de urbanism emis de primărie, sau un eventual aviz negativ emis de aceasta.
Mai mult, s-a concluzionat de către expertul tehnic în specialitatea electroenergetică că se poate construi, iar în perspectiva unei extinderi a construcției existente către stradă, se impune o evaluare tehnică între dimensiunile construcției ce s-ar dori a fi ridicată și distanța față de conductoarele LEA.
Totodată, dispozițiile Legii 13/2007 a energiei electrice în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, în prezent abrogată prin Legea 223/2012, au prevăzut dreptul de obținere a despăgubirilor pentru proprietarii suprafețelor de teren afectate de existența rețelelor de energie electrice realizate după . Legii 13/2007 a energiei electrice.
Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte și trebuie să repare prejudiciul pe care l-a adus altcuiva prin săvârșirea acestora.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în privința existenței, cât și cu privire la posibilitățile de evaluare.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert din culpa pârâtei, motiv pentru care urmează a respinge recursul ca nefondat, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
Văzând și dispozițiile art. 312 c.p.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant F. C. (F.) împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Aprilie 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, N. U. | Judecător, G. D. | Judecător, V. N. |
Grefier, Firuța Ș. |
red. NU
j.f.C. L I.
ex.2
SL 12 Aprilie 2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-06-2013, Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 743/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
