Revendicare imobiliară. Sentința nr. 321/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 321/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 3359/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 411/2013
Ședința publică din 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții pârâți C. S. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 3219 din 17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul reclamant C. C., avocat R. A. E., cu împuternicire avocațială nr._ din 11.09.2013, pe care o depune în ședință publică, lipsind apelanții pârâți C. S. și C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a pus în discuție cererea de suspendare formulată la termenul anterior de către apelanții pârâți.
Avocat R. A. E. pentru intimatul reclamant C. C. a lăsat la apreciere pronunțarea asupra excepției.
Tribunalul respinge cererea de suspendare având în vedere că apelanții pârâți nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin încheierea din 05.09.2013, iar soluția în prezenta cauză nu depinde de soluția dată în dosarul invocat de apelanții pârâți.
Constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat R. A. E. pentru intimatul reclamant C. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel, susținând că terenul în suprafață de 2,294 mp individualizat în schița anexa 3 de la răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert T. I. face parte numai din terenul proprietatea reclamantului, neexistând suprapunere între actele de proprietate ale părților pentru acest teren și instanța de fond a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților și a acordat preferabilitate actelor de proprietate ale reclamantului având în vedere că cele două contracte de vânzare cumpărare sunt transcrise în registrul de carte funciară și deci dreptul reclamantului intimat este opozabil apelanților pârâți.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea civilă introdusă pe rolul Judecătoriei Tg.J. si înregistrată sub nr._, reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâții C. S. și C. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de aproximativ 100 m2teren situată în intravilanul comunei Arcani, . si de asemenea, să se stabilească linia de hotar ce desparte cele două proprietăți ale părților.
În motivare acțiunii reclamantul a arătat că în anul 2002 a cumpărat în baza contractului de vânzare cumpărare nr.1310 încheiat la BNP R. I. suprafața de 660 mp de la numitul U. V..
De asemenea, a mai arătat reclamantul că în același an a cumpărat în baza contractului de vânzare cumpărare cu nr.1313 încheiat la același birou notarial, de la numita V. A. suprafața de 1400 mp, iar cele două suprafețe pe care le-a cumpărat se învecinează la apus cu terenul aparținând celor doi pârâți, respectiv moștenitorilor lui B. T..
Același reclamant a mai arătat că pârâții i-au ocupat aproximativ 1 m de teren pe întreaga lungime a laturii pe care se învecinează cu aceștia edificându-și o pompă de apă și alte anexe pe suprafața sa de teren.
În drept reclamantul si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiilor art.563,560 si 561 C.C.
Pârâții au formulat întimpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului arătând că terenul lor se învecinează cu terenul reclamantului, însă nu ocupă din proprietatea acestuia, susținând că la frontul stradal, pe o adâncime de 15 ml, cele două proprietăți sunt despărțite de un gard de lemn pe stâlpi din țeavă metalică care are o vechime de 40 ani, iar în continuare pe o adâncime de cca.100 ml pe linia de hotar sunt amplasate construcțiile proprietatea reclamantului care au o vechime mai mare de 50 ani și în prelungirea construcțiilor proprietățile lor sunt despărțite de un alt gard din lemn.
Aceeași pârâți au precizat că fiind vorba de semne de hotar existente între proprietatea lor si a reclamantului, care sunt mai vechi de 30 de ani, în cauza de față operează în favoarea lor disp.art.1837 CC, cu referire si la dip.art.1890 CC.
În ceea ce privește construirea pe proprietatea reclamantului a unei pompe de apă si alte anexe, pârâții au susținut că aceste precizări ale reclamantului sunt nereale deoarece în anul 1982 a fost introdusă conducta de apă care este amplasată paralel cu linia de hotar pe actuala proprietate a reclamantului si tot în același an părinții pârâtei B. M., cu acordul proprietarului de la acel moment au construit un cămin pentru apă pe proprietatea vecină si au continuat cu conducta de apă la terenul pârâților, în cursul anului 2003 toți autorii lor au montat apometre.
Pârâții au precizat că în prezent au construit un nou cămin pe terenul lor si au instalato noi apometre fiind de acord ca vechiul cămin pentru apă să fie desființat.
Prin sentința civilă nr. 3219 din 17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă în grănițuire și revendicare formulată de reclamantul C. C., domiciliat în Tg J., ..2, jud.Gorj, în contradictoriu cu pârâții C. S., C. M., cu domiciliul în V., ..70, jud. Hunedoara.
A fost stabilită linia de hotar despărțitoare între proprietățile părților pe porțiunea pe care există suprapunere de acte pe aliniamentul determinat de punctele Q-P din răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert T. I., după cum urmează:
- punctul Q se află la o distanță de 78,71 m măsurată din punctul 1 spre Sud și la 0 distanță de 1,66 m spre Vest, față de zidul de vest al clădirii reclamantului;
- punctul P – reprezintă punct situat la adâncimea de 110 m( lungimea terenului reclamantului) situat la o distanță de 0,36 m măsurată spre Vest față de gardul din plasă de sârmă ce desparte terenurile așa cum erau deținute de părți.
Pe porțiunea pe care nu există suprapunere de acte pe aliniamentul determinat de punctele 1-X-Y-Q, după cum urmează:
- punctul 1- reprezintă colțul de Nord-Vest al gardului de la stradă al reclamantului;
- punctul X – reprezintă punct situat la o distanță de 0.32 m spre Vest față de punctul 12 care reprezintă colț gard pârâți si se află la o distanță de 14,34 m spre Sud față de punctul 1;
- punctul Y – reprezintă colțul de Sud-Est al clădirii cu destinație de saivan;
- punctul Q- se află la o distanță de 78,71 m măsurată din punctul 1 spre Sud si la o distanță de 1,66 m spre Vest față de zidul de vest al clădirii reclamantului.
Au fost obligații pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului terenul în suprafață de 2,294 mp individualizat în schița anexa 3 de la răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert T. I., contur delimitat de punctele 1-12-X-1 având ca vecini la N- drumul național DN 67, la Sud - teren reclamant, la Est- teren reclamant si la Vest- teren deținut de pârâți.
Au fost obligați pârâții în solidar la 2236 lei cheltuieli de judecată față de reclamant reprezentând taxă timbru, onorariu expert, onorariu avocați.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1310/2002 la BNP R. I. reclamantul C. C. a dobândit de la U. V. terenul cu suprafața de 660 mp situat în intravilanul comunei Arcani, terenul din care susține că pârâții i-au ocupat cca. 100 mp iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1313/02.04.2002 același reclamant a dobândit de la V. A. terenul cu suprafața de 1400 mp situat în intravilanul comunei Arcani.
Că, prin raportul de expertiză depus la dosar si întocmit de expert T. I. s-a menționat că terenul proprietatea reclamantului cu suprafața de 660 mp este vecin în partea de vest cu terenul deținut de pârâții C. și că prin terenul pentru care s-a eliberat adeverința de proprietate nr.1058/17 iunie 2006, procesul verbal de punere în posesie din 29 mai 2006, pe numele moștenitorilor defunctei Rădutoiu A. I. are ca vecini în partea de este teren deținut de C. C.-reclamant.
Ca urmare a transpunerii actelor deținute de ambele părți în proces expertul a subliniat că pentru o suprafață de 46 mp actele părților în proces se suprapun si a individualizat-o prin schița anexă 3.
Linia de hotar propusă de expert a fost în două variante ținând cont atât de actele reclamantului, cât si de actele pârâților, pentru ca instanța să stabilească la care dintre acte dă preferință, respectiv ale pârâților sau ale reclamantului.
A mai reținut instanța că prin răspunsul la obiecțiuni expertul a delimitat terenul revendicat de reclamant și a arătat că acesta are suprafața de 2.294 mp și că pe porțiunea pe care nu există suprapunere de acte linia de hotar propusă o constituie aliniamentul determinat de punctele 1-X-Y-Q, iar pe porțiunea pe care există suprapunere de acte a stabilit două variante de linie de hotar, respectiv în funcție de actele de proprietate ale reclamantului și în funcție de actele de proprietate ale pârâților.
Potrivit dispozițiilor art.560 din NCC: „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuire la grănițuire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzătoare suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta”
Acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde că în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.
Prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul.
A concluzionat instanța că reclamantul a dovedit că proprietatea sa se învecinează cu proprietatea pârâților cu ocazia transpunerii actelor în teren și ca atare este necesară stabilirea liniei de hotar, dar la determinarea acesteia urmează a se ține cont de actele reclamantului, acestea având preferabilitate în ceea ce privește capătului de cerere referitor la revendicare în raport cu actele deținute de pârâți, deoarece cele două contracte de vânzare cumpărare pe care le-a prezentat reclamantul sunt transcrise în Registrul de Carte Funciară la nr.89 din 10 mai 2002 al localității Arcani, iar adeverința de proprietate prezentată de pârâți și depusă la fila 38 dosar este un act de reconstituire provizorie, pârâții nedovedind că a fost finalizată procedura legii 18/1991, prin emiterea titlului de proprietate în ceea ce privește terenul defunctei R. A. I..
Acțiunea în revendicare imobiliară presupune proba dreptului de proprietate pe care reclamantul a și făcut-o cu contractele de vânzare-cumpărare depusă la dosar care au preferabilitate față de adeverința pârâților, dar și proba ocupațiunii care s-a făcut cu declarațiile martorilor și cu raportul de expertiză depus la dosar, prin care se arată că pârâții ocupă o suprafață de 2.294 mp din proprietatea reclamantului prin amplasarea unui gard.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții pârâți C. S. și C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu au fost analizate susținerile părților întrucât nu s-au avut în vedere disp. art. 1837 C.civ, cu referire al dispozițiile art. 1890C.civ. iar cele două proprietăți sunt despărțite de un gard de lemn pe stâlpi din țeavă metalică și are o vechime de peste 40 de ani.
În dezvoltarea acestui motiv s-a susținut că linia de hotar dintre proprietățile părților este determinată de semne exterioare de hotar care sunt mai vechi de 30 de ani, situație în care operează în favoarea pârâților dispozițiile art. art. 1837 C.civ cu referire al dispozițiile art. 1890 C.civ. .
Un alt motiv de apel se referă la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 C.civ. având în vedere că actele de proprietate nu au fost comparate și prin raportul de expertiză s-a reținut că actele părților se suprapun pe o suprafață de 15 mp.
Intimatul reclamant C. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că linia de hotar dintre proprietatea părților nu poate fi stabilită pe baza modului de stăpânire a terenurilor, având în vedere că potrivit dispozițiile art. 27 alin. 6 și art. 28 și 29 din legea 18/1991 republicată până la desființarea fostului CAP Arcani și până la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit art. 8-27 din legea 18/1991 persoanelor îndreptățite pentru terenurile care intră sub incidența acestei legii, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1890 C.civ.
Tribunalul analizând motivele de apel invocate de apelanții pârâți constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente.
S-a menționat în raportul de expertiză respectiv în răspunsul la obiecțiuni de către expert că gardul din plasă de sârmă pe stâlpii din țeava metalică este situat în partea de sud a construcțiilor proprietatea reclamantului și se află amplasat pe terenul reclamantului în ambele variante propuse pentru stabilirea liniei de hotar.
Totodată s-a menționat că prin amplasarea gardului de către pârâți aceștia ocupă o suprafață de 2.294 mp teren descris în schița anexa 3 la raportul de expertiză prin suprafață și vecini.
Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1890 C. civ raportat la art. 1837 C.civ întrucât posesia exercitată pentru aceste terenuri nu este o posesie utilă iar pe de altă parte posesia achizitivă nu poate curge și produce efectul dobândirii dreptului de proprietate decât împotriva adevăratului proprietar, care este stabilit numai după finalizarea procedurii prevăzută la legea 18/1991.
Totodată instanța de fond a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților și a acordat preferabliltate actelor de proprietate ale reclamantului cu motivarea că cele două contracte de vânzare cumpărare prezentate de reclamat sunt transcrise în cartea funciară astfel că dreptul de proprietate este opozabil pârâților, având în vedere că pârâții au prezentat o adeverință de proprietate ce este un act de reconstituire provizoriu nedeținând titlul de proprietate eliberata în procedura 18/1991.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor reconstituit în baza Legii 18/1991 trebuie demonstrat cu titlul de proprietate eliberat în conformitate cu dispozițiile legii de către Comisia județeană de drept funciar astfel că adeverința și procesul verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinate în cadrul soluționării unor acțiuni în revendicare.
Având în vedere că reclamantul a dovedit că este proprietarul terenului în suprafață de 2,294 mp pe care l-au ocupat pârâții prin amplasarea gardului cu contractele de vânzare cumpărare ce au preferabilitate față de adeverința pârâților, cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu raportul de expertiză întocmit în cauză, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică motivată în drept și în fapt fiind stabilită starea de fapt în raport de obiectul cauzei și probele administrate.
În considerarea celor expuse tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat în baza dispozițiilor art. 296 C.pr.civ. și a obliga apelanții l a 800 lei cheltuieli de judecată în apel în baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți C. S. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 3219 din 17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C..
Obligă apelanții la 800 lei cheltuieli de judecată în apel față de intimată.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. N.U.
Jud. fond. D.I.
Tehnored. L.P.
2 ex./ 01 octombrie 2013
| ← Anulare act. Hotărâre din 16-04-2013, Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 1465/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
