Fond funciar. Decizia nr. 835/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 835/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 4184/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 835/2014
Ședința publică din 25 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte M. A. C.
Judecător M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă ..D. SA, împotriva sentinței civile nr. 2771 din 28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenta reclamantă ..D. SA fiind reprezentată de consilier juridic H. L., intimații C. A. reprezentat de procurator C. C. și avocat A. G., F. C. reprezentat de avocat A. G. și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. L. Tg-J. pentru aplicarea legii nr. 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic H. L. solicită instanței să se facă o adresă la Primăria Tg-J. pentru a fi comunicată notificarea formulată de intimații pârâți în temeiul Legii nr. 10/2001.
Avocat A. G. pentru intimații pârâți solicită respingerea cererii considerând că o asemenea adresă nu este necesară în cauză.
Instanța respinge cererea formulată de recurentă apreciind că nu este necesară și utilă cauzei înaintarea adresei solicitate și constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Consilier juridic H. L. pentru recurenta reclamantă ..D. SA solicită analizarea recursului sub toate aspectele conform art. 3041 Cod procedură civilă arătând că instanța de fond nu analizat situația vecinilor terenului în litigiu față de care A. a propus măsuri reparatorii în echivalent pe considerentul că terenul este ocupat de . referire la faptul că prin hotărâre judecătorească a fost obligată comisia locală să emită dispoziții în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru numiții A. T. și O..
Precizează că terenul era expropriat la momentul anului 1990 și că se impune puterea de lucru judecat față de situația vecinilor. Precizează că greșit se reține că nu există construcții pe teren, existând o platformă betonată; că recurenta are certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar activele fostei societăți au fost vândute prin procedura falimentului.
Afirmă că punerea în posesie nu respectă dispozițiile Legii nr. 18/1991, terenul fiind în curtea .>
Concluzionează în sensul admiterii apelului, modificarea sentinței în sensul constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate.
Avocat A. G. pentru intimații pârâți C. A. și F. C. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Arată că în mod corect instanța a constatat că nu sunt condiții de nulitate a titlului de proprietate, că terenul a fost solicitat din 1991, existând cerere de reconstituire și adresa din care rezultă că nu se realizaseră obiectivele pentru care se dispusese exproprierea.
Mai arată că terenul nu poate fi apreciat cu construcții, fiind doar o platformă betonată pe acesta, că nu s-a dovedit că face parte terenul din certificatul de atestare a dreptului de proprietate, iar din adresa Primăriei Tg-J. rezultă că în anul 1990 terenul era liber.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub numărul_, ce reprezintă cerere reconvențională disjunsă din dosarul nr._/318/2012 al aceleiași instanțe, reclamanta ..D. SA a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții C. A., F. C., C. L. de fond funciar Tg-J. și C. Județeană de fond funciar Gorj, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/29.06.2004 eliberat în favoarea pârâților C. A. și F. C., pentru suprafața de teren de 810 m.p., situată în Tg-J., tarlaua 252, parcela 77/3, . Gorj, și a actelor premergătoare acestuia, respectiv HCJ 3449 din 13.02.2004 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 1533 din 25.03.2004; să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâților li s-a eliberat, în baza prevederilor Legii 18/1991, ale Legii nr.169/1997 și ale Legii nr.1/2000, cu modificările ulterioare, titlul de proprietate nr._ din 29.06.2004 și pentru suprafața de teren de 810 m.p., situată în tarlaua 252, .-a mai arătat că S.C. G. S.A., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4296 din 02.07.2004, a devenit proprietară a suprafeței de 15.051,11 m.p., teren situat în Tg-J., .. 170, jud. Gorj, în care este inclus și terenul în litigiu, devenind proprietară a terenului mai sus menționat și a construcțiilor edificate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4296 din 02.07.2004 de către BNP Asociați „ A. M." în care vânzător a fost S.C. COMPPIL S.A. prin lichidator judiciar S.C. Consulting V. Company S.R.L., iar cumpărător . de proprietate al cumpărătoarei a fost intabulat în Cartea Funciară nr. 3836 a localității Tg-J., devenită CF_, convertită în CF_, sub nr. cadastral 1592. Vânzarea activelor teren și construcții s-a făcut în cadrul procedurii falimentului prevăzută de Legea 64/1995 rep., iar conform art. 55 din acesta lege, „bunurile înstrăinate de administrator sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție de orice fel, ori măsuri asigurătorii".
S.C. Comppil S.A. vânzătoare în contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat, a deținut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0568 eliberat de către Ministerul Industriilor la data de 28.10.1993, obținut în condițiile prevăzute de HG nr. 834/1991 și transcris în registrul de transcripțiuni sub nr._ la data de 17.11.1993. A mai învederat reclamanta că terenul a fost expropriat și trecut în proprietatea statului, în baza decretului de expropriere nr. 108/1974, de la fostul CAP P.. Mai mult, terenul în litigiu expropriat a fost evidențiat în patrimoniul S.C. COMPPIL S.A. Tg-J., societate care a fost privatizată, acțiunile fiind vândute de către fostul Fond al Proprietății de Stat, actuala Autoritate pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.
A susținut reclamanta că la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, comisia nu dispunea de acest teren.
În baza planului de situație și a recunoașterii în teren a reperelor, conform procesului-verbal din 02.08.1993, S.C. COMPPIL SA i s-au stabilit vecinătățile, iar conform procesului-verbal nr. 69/1993 semnat de Direcția de urbanism și amenajare a teritoriului și lucrării publice precum și de Oficiul de cadastru și organizarea teritoriului Gorj, s-a confruntat planul topografic cu situația reală din teren fără a se constata diferențe.
De asemenea, a învederat pârâta că prin adresa nr. 5504 din 02.08.1993 emisă de către Primăria Tg-J. către S.C. COMPPIL SA, s-a făcut precizarea de necontestat că „terenurile deținute în prezent de societate nu fac obiectul Legii nr.18/1991", condiție obligatorie pentru întocmirea documentației în vederea obținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în baza HG 834/1991. Or, în anul 1993 Primăria Tg-J. atestă faptul că terenul nu face obiectul Legii 18/1991, pentru ca în anul 2004 să emită titlul de proprietate în baza aceleiași legi.
Prin adresa nr. 130 din 14.03.1989 A.E.I. Tălpășești, C.I.P. Urechești, își dă acordul cu privire la suprafața de 1,6 ha din terenul său agricol situat în perimetrul mun. Tg-J. între poligonul de prefabricate IACM din . Autobaza ITA Călători, necesară construirii unor spații corespunzătoare specificului întreprinderii pentru Achiziționarea și Preindustrializarea Materiilor Prime de Origine Animală Gorj. De asemenea, prin adresa nr. 2168/1990, Primăria Mun. Tg-J., aceleiași întreprinderi i-a făcut cunoscut faptul că „ ....în ședința Primăriei mun. Tg-J. din data de 23.03.1990, s-a avizat amplasamentul lucrării „Spații pentru preluarea, depozitarea, conservarea materiilor prime de origine animală Gorj" în zona Depozite Amaradia, pe un teren degradat și impropriu agriculturii…S-a avizat totodată transmiterea în administrare a terenului în suprafață de 16.000 m.p…din administrarea primăriei municipiului, în scopul realizării lucrării menționate.”
În continuarea motivării, reclamanta a arătat că în cadrul acțiunii în revendicare a constatat că numiților C. A. și F. C. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin HCJ 3449 din 13.02.2004, au fost puși în posesie prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 1533 din 25.03.2004 și le-a fost emis titlul de proprietate nr._ din 29.06.2004 și pentru terenul în suprafață de 810 m.p., teren arabil, situat în extravilan, tarlaua 252, . vecini la Nord S.C. COMPPIL S.A., la Est T. T., la Sud rest proprietate și la Vest L. M., teren care se suprapune peste terenul pe care societatea reclamantă deține titlu de proprietate, intabulat in Cartea Funciară, motiv pentru care solicită constatarea nulității parțiale a acestor acte. Mai mult, inclusiv în procesul verbal de punere în posesie se face mențiunea că terenul este situat în curtea S.C. COMPPIL SA.Actele sunt lovite de nulitate absolută parțială, respectiv pentru suprafața de 810 m.p., în raport de dispozițiile art. III, alin. 1, lit. a din Lg. 169/1997, așa cum au fost modificate și completate.
A invocat reclamanta prevederile art. 8 alin.1 si art. 41 alin.1 din Legea 18/1991, apreciind că, dat faptul că terenul de 810 m.p. nu era teren agricol și nu se afla, la data prezentei legi, nici în patrimoniul cooperativei agricole de producție, nici în administrarea Primăriei, ci era al unei societăți comerciale ce a fost privatizată, numiții C. A. și F. C. nu erau persoane îndreptățite să li se reconstituie dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 pe acel amplasament, să fie puși în posesie și să li se emită titlu de proprietate pentru terenul în litigiu.
Or, în aceste condiții, se poate constata faptul că emiterea titlului de proprietate atacat, pentru suprafața de 810 m.p., în curtea S.C. G. S.A. (fost S.C. COMPPIL S.A.) s-a făcut în mod abuziv, în frauda legii, cu încălcarea prevederilor obligatorii ale Lg. 18/1991, fiind emis către persoane care nu erau îndreptățite în sensul art. 8 al. 2 din Legea 18/1991 să li se reconstituie dreptul de proprietate.
S-a susținut că societatea reclamantă justifică un interes în invocarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pe numele C. A. și F. C. deoarece, prin emiterea acestuia, i s-a încălcat dreptul de proprietate, iar în virtutea art. III din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Pentru terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale definite de HG 834/1991 nu erau aplicabile prevederile Legii 18/1991 care se aplicau altor categorii de terenuri, respectiv terenuri în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, terenuri libere în proprietatea privată a autorităților locale sau acțiuni pentru societățile agricole pe acțiuni.
Or, având în vedere faptul că terenul în litigiu nu era suprafață agricolă, ci era incinta unei societăți comerciale, pe care sunt edificate construcții, că la data apariției Legii 18/1991 nu se afla în «administrarea primăriilor», așa cum prevede art. 41 din Legea 18/1991, ci fusese expropriat în favoarea statului, intrând în administrarea unei întreprinderi de stat devenită societate comercială privatizată, rezultă cu certitudine faptul că actele sunt lovite de nulitate absolută.
A mai învederat reclamanta că si procesul-verbal de punere în posesie s-a încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii 18/1991, în acest sens invocând prevederile art.27 alin.1 si 2 din Legea 18/1991, apreciind că în condițiile în care pe amplasamentul pe care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 810 m.p. se afla o societate comercială, cu construcții pe teren, cu siguranță punerea în posesie nu s-a realizat în teren.
A arătat reclamanta și faptul că celorlalți proprietari, vecini cu numiții C. A. și F. C., pentru terenurile din curtea societății comerciale, pe care se află amplasate construcții, nu le-a fost emis titlu de proprietate la Legea 18/1991, ci aceștia au făcut notificare la Legea 10/2001.
Anterior anului 1990 suprafața de teren de 810 m.p. a fost scoasă din producția agricolă întrând sub incidența disp. art. 42 alin. 3 din Lg. 18/1991, conform căreia nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.
Conform acestei norme cu caracter imperativ, prohibitiv, nu se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor-cum este cazul terenului în litigiu-întrucât s-au realizat investiții. Totodată, a învederat instanței faptul că titlul de proprietate al reclamantei, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4296 din 02.07.2004, a devenit opozabil erga omnes în condițiile prevăzute de Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare prin intabulare.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 8. alin. 1, 27, 41,42 alin.3 din Legea 18/1991, Legea 1/2000, art. III, alin. l,lit. a din Legea 169/1997, art. 119-120 C.pr.civ., iar în temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ., a solicitat judecarea cauzei si în lipsă.
În cauză, pârâții F. C. si Cretan A. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu următoarea motivare:
Constatarea nulității absolute totale sau parțiale a unui titlu de proprietate emis în baza și pe procedura specială a legilor de fond funciar se face de către instanța de judecată atunci când se constată că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite la asemenea reconstituiri sau constituiri.
Așadar, pentru a fi admisibilă asemenea acțiune cel interesat trebuie să facă dovada că în speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art. III pct. a din Legea 169/1997 în sensul că beneficiarii titlului de proprietate sunt persoane neîndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, iar pe de altă parte să facă dovada că nu a fost respectată procedura specială de fond funciar.
Au precizat pârâții că pentru suprafața de teren din titlul de proprietate contestat, inclusiv pentru cea din litigiu de 810 mp, pârâții au urmat întocmai procedura de reconstituire iar C. L. de fond funciar Tg-J., în urma analizării cererii de reconstituire a procedat mai întâi la eliberarea actelor premergătoare, iar în final la eliberarea titlului de proprietate nr._/2004.
Din adresa nr._/04.04.2013 eliberată de C. L. de fond funciar Tg-J., rezultă că terenul de 810 mp situat în T 252 . în titlul de proprietate nr._/2004 apare în hărțile cadastrale din 1987 înregistrat la CAP Tg-J. și a fost solicitat spre reconstituire în baza Legii 18/1991 prin cererea nr. 6967/21.03.1991. Tot din cuprinsul acestei adrese rezultă că „deoarece solicitarea cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate a făcut obiectul Legii 18/1991 s-a eliberat titlul de proprietate nr._/2004”.
Așadar nu se poate reține că pârâții sunt persoane neîndreptățite pentru a se constata nulitatea absolută parțială pentru terenul în litigiu.
Faptul că reclamanta a invocat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4296/02.07.2004 nu reprezintă un înscris din care să rezulte că pârâții sunt persoane neîndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991. Reclamanta și-a asumat riscul când a perfectat un contract de vânzare – cumpărare de la o persoană juridică care nu avea la data respectivă decât un certificat de atestare a dreptului de proprietate . 03 nr. 0568 eliberat de Ministerul Industriilor la data de 28.10.1993 obținut în condițiile HG nr. 834/1991.
Terenul în litigiu, fiind de domeniul Legii 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, în mod corect și legal dreptul de proprietate a fost stabilit sub incidența acestei legi, și așa cum va rezulta și din actele ce le va depune CLFF Tg-J., actul de proprietate a fost emis, cu respectarea întocmai a legii, persoanelor îndreptățite la reconstituire.
Contractul de vânzare – cumpărare nr. 4296/02.07.2004 încheiat în baza certificatului de atestare nr. MO30568/28.10.1993 a fostei Compil SA reprezintă un act, care într-o acțiune în revendicare poate fi comparat cu titlul de proprietate nr._/2004 pentru a se stabili de către instanța de judecată care este mai relevant și respectiv care are forța probantă mai mare.
Practica judiciară în materie este constantă în sensul că certificatele de atestare a proprietății (în speță MO_/1993) nu au forța probantă necesară față de titlurile de proprietate eliberate în baza legii fondului funciar.
Au fost atașate întâmpinării, în copie: adresa nr._/04.04.2013 a Primăriei Tg-J., decizia civilă nr. 4910A_ a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr.4824/2000 (filele 40-42).
În ședința publică din data de 22 aprilie 2014, consilier juridic B. D., pentru pârâta C. L. Tg-J. de fond funciar, a depus note de ședință (filele 43-44), prin care a arătat că terenul în litigiu a fost solicitat de most. F. V. si M.,prin cererea nr.6967/1991, care a fost soluționată prin HCJ nr.3449/13.02.2004, fiind emis titlul de proprietate contestat. Amplasamentul terenului a fost indicat de posesorul terenului, cât si de vecinii acestuia, cu ocazia deplasării în teren cu toți posesorii, identificarea terenului făcându-se cu mult timp înainte de eliberarea titlului de proprietate,respectiv în anii 1994-1995. Terenul în litigiu a aparținut inițial autorilor pârâților, fiind ulterior preluat de CAP, iar potrivit Decretului nr.108/1974 exproprierea a fost făcută de la CAP Tg-J.. În hărțile cadastrale existente la comisia locală terenul figurează în perimetrul CAP, făcând astfel obiectul retrocedării,iar contractul invocat de reclamantă a fost încheiat după eliberarea titlului de proprietate contestat.
Prin sentința civilă nr. 2771 din 28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată reclamanta ..D. SA, cu sediul în Tg-J., .. 170, județul Gorj, si sediul procesual ales la punct de lucru în Tg-J., . Depozite Amaradia), județul Gorj, împotriva pârâților C. A., cu domiciliul în Tg-J., ., județul Gorj, F. C., cu domiciliul în Tg-J., ., județul Gorj, C. L. de fond funciar Tg-J. și C. Județeană de fond funciar Gorj, ambele cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâții C. A. și F. C. a sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în favoarea moștenitorilor autorilor F. M. si F. V., în speță a pârâților C. A. si F. C., au fost emise procesul verbal de punere în posesie nr.1533/25.03.2004 si titlul de proprietate nr._/29.06.2004, pentru terenurile agricole în suprafață totală de 0,5854 ha, între care se regăsește terenul extravilan arabil, de 810 mp, T 252, P 77/3, teren în limita căruia reclamanta solicită constatarea nulității absolute parțiale a actelor emise.
Potrivit relațiilor comunicate de C. L. de fond funciar Tg-J. prin adresa nr._/2013, la baza emiterii celor două acte de proprietate contestate au stat: cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulată de F. V., Cretan A. si D. C., în calitate de moștenitori ai autorilor F. V. si F. M., cerere înregistrată sub nr.6967/21.03.1991, HCJ de validare nr.3449/13.02.2004, poziția 3 tabel anexă, iar dovada îndreptățirii la reconstituire asupra terenurilor solicitate a fost făcută cu înscrierea din registrul agricol a autorilor, perioada 1959-1963 .
S-a mai reținut că prin concluziile raportului de expertiză expertul tehnic T. C. M. a confirmat faptul că terenul în suprafață de 810 mp a fost solicitat la reconstituire prin cererea nr.6967/21.03.1991 si a fost validat la reconstituire prin HCJ nr. 3449/13.02.2004 (răspuns obiectiv nr.2), confirmând și faptul că în registrul agricol al autorilor figurează suprafețe de teren în punctul toponimic „Amaradia”.
Reclamanta solicită în speță constatarea nulității absolute parțiale a actelor de proprietate eliberate în favoarea pârâților C. A. și F. C., pentru suprafața de teren de 810 m.p., cu motivarea că terenul respectiv nu face obiectul Legii 18/1991, iar pârâții sunt persoane neîndreptățite la reconstituire pentru acest teren, reclamanta întemeindu-si demersul juridic pe disp. art. III alin.1 lit. a) din Legea 169/1997.
Din susținerile părților si înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că terenul în suprafață de 810 mp a fost, anterior cooperativizării, proprietatea autorilor pârâților, def. F. V. si F. M., fiind preluat de fosta Cooperativă Agricolă de Producție Tg-J.. De asemenea, terenul a fost expropriat în baza Decretului nr.108/1974 de la CAP Tg-J., însă potrivit adresei nr._/04.04.2013 a Primăriei Tg-J., în hărțile cadastrale din 1987 acest teren figura în continuare înregistrat la CAP Tg-J..
Cum terenul în litigiu a fost expropriat de la fosta CAP Tg-J., se impune concluzia că la momentul exproprierii terenul era teren agricol, situat în afara perimetrului construibil al localității, proprietatea CAP Tg-J.. De asemenea, potrivit adresei nr.2168/30.03._ a Primăriei Tg-J., în anul 1990 pe terenul în litigiu nu se realizaseră obiectivele prevăzute de actul de expropriere, iar terenul era liber de construcții si neafectat de lucrări de investiții. În acest sens, si expertul Tehnic T. C. M. a concluzionat, în cadrul răspunsului la obiectivul nr.5, că pe terenul în litigiu edificarea de construcții s-a realizat în intervalul 1990-1993, fără a se putea stabili cu exactitate data acestor construcții.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că regimul juridic al terenului în suprafață de 810 mp este reglementat de legile fondului funciar, fiind fără relevantă faptul că în prezent terenul este intravilan si are categoria de folosință curți-construcții, din moment ce interesează regimul juridic al terenului la data preluării abuzive si la data formulării cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
În condițiile în care autorii pârâților au fost deposedați abuziv de terenul în litigiu, pârâții au formulat cererea nr.6967/21.03.1991, prin care au solicitat la reconstituire acest teren, iar reclamanta nu a făcut dovada că la momentul formulării cererii de reconstituire terenul era afectat de construcții sau investiții sau exceptat în alt mod de la reconstituire, terenul face obiectul Legii 18/1991 si în mod corect s-a procedat la soluționarea cererii de reconstituire potrivit procedurii reglementate de legea specială de reparație.
Cât privește susținerea reclamantei, în sensul că pârâții sunt persoane neîndreptățite la reconstituire pentru acest teren, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere că pârâții au probat faptul că sunt moștenitorii proprietarilor deposedați de terenul în litigiu si că au formulat în termen cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar terenul solicitat nu a fost atribuit, cu respectarea prevederilor fondului funciar, unei alte persoane.
Din această perspectivă, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. III din Legea 169/1997, cazurile de nulitate absolută a actelor de proprietate sunt prevăzute expres si limitativ, în speță nefiind incident nici unul dintre acestea.
Faptul că în favoarea societății S.C. Comppil S.A. de la care a cumpărat reclamanta a fost eliberat un certificat de atestare a dreptului de proprietate în anul 1993 nu înseamnă că titlul de proprietate eliberat pârâților este lovit de nulitate, întrucât statul trebuie să recunoască pârâților, moștenitori ai proprietarilor deposedați abuziv, calitatea de proprietari, urmând ca, ulterior, raporturile dintre aceștia si beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate să fie analizate în cadrul unei acțiuni în revendicare, urmând a da câștig de cauză părții al cărei titlu este preferabil.
În consecință, pentru toate considerentele menționate anterior, constatând că pârâții sunt moștenitorii foștilor proprietari deposedați ai terenului în litigiu, fiind astfel îndreptățiți la reconstituire, că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie au fost eliberate în concordanță cu actele premergătoare, în vreme ce reclamanta nu a dovedit existența cazului de nulitate invocat în cauză, respectiv că pârâții sunt persoane neîndreptățite la reconstituire, văzând disp. art. III pct. 1 lit. a) din Legea 169/1997, instanța a respins acțiunea.
Aceasta soluție ce se impune si prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul securității raporturilor juridice. Astfel, în cauza Toșcuță si alții c. României, Curtea a reținut ca anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar se analizează ca o privare de proprietate, așa cum aceasta este definită prin cea de-a doua frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, așa încât anularea va fi permisa numai daca este prevăzuta de lege, urmărește un scop legitim si păstrează un just echilibru între interesul general al comunității si imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului.
Față de dispozițiile art.274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală în sarcina reclamantei, instanța a admis cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând reclamanta la plata către pârâții C. A. și F. C. a sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, onorariu avocat .
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta reclamantă ..D. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a invocat de către recurentă că la data de 01.01.1990 terenul ce face obiectul titlului de proprietate atacat nu se mai afla în patrimoniul CAP Pandurul, făcând referire la dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
S-a mai invocat că celorlalți proprietari, vecini cu intimații pârâți, pe terenurile societății comerciale, pe care se află amplasate construcții, nu le-a fost emis titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 ci aceștia au făcut notificare în baza Legii nr. 10/2001.
A făcut trimitere la înscrisurile care atestă propunerile de acordare de măsuri reparatorii pentru unii din vecinii terenului, susținând că situația acestora se impune în cauza dedusă judecății cu puterea lucrului judecat.
S-a apreciat că în mod greșit s-a reținut că terenul nu este afectat de construcții și că în contradicție cu probele administrate, făcând trimitere în special la adresa nr. 5504/1993 a Primăriei Tg-J., s-a reținut că terenul în litigiu este reglementat de legile fondului funciar.
A menționat că la data reconstituirii în natură intimaților pârâți proprietar al terenului în litigiul era . temeiul de certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . din 28.10.1993.
S-a făcut referire și la faptul că intimații pârâți au solicitat despăgubiri și în temeiul legii nr. 10/2001 și s-a învederat că reclamanta a devenit proprietară în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4296/2004, realizată în cadrul procedurii falimentului.
A mai invocat că la data formulării cererii de reconstituire comisia nu dispunea de acest teren.
Că terenul în litigiu nu era teren agricol pentru a fi incidente eventual disp. art. 41 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
A invocat încălcarea disp. art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, cu ocazia punerii în posesie.
Tribunalul,reexaminând actele și lucrările dosarului apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2004 șia actelor premergătoare eliberate în favoarea pârâților C. A. și F. C. pentru o suprafață de 810 mp, invocându-se în drept disp. art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
La baza emiterii titlului de proprietate contestat a stat cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 6967/21.03.1991 și HCJ de validare nr. 3349 din 13.l02.2004.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a confirmat faptul că suprafața în litigiu de 810 mp a fost solicitată prin cererea de reconstituire și a făcut obiectul validării figurând înscrisă în registrul agricol al autorilor în punctul toponimic „Amaradia”.
Înscrisurile aflate la dosar atestă fără echivoc că suprafața respectivă a fost anterior cooperativizării proprietatea autorilor Frântul V. și F. M. fiind preluat de CAP.
Terenul în litigiu face parte din cel expropriat în baza decretului nr. 108/1974 de la CAP Tg-J., însă potrivit adresei nr._/2013 a Primăriei Tg-J. acest teren a figurat în hărțile cadastrale din 1987 tot la CAP Tg-J..
Instanța a mai avut în vedere, raportat la adresa nr. 2168/1990, că terenul era liber, constatându-se potrivit acelei adrese că abia la acel moment se punea în discuție avizarea amplasamentului lucrării pe terenul ce făcuse obiectul exproprierii.
Astfel, raportat la disp. art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 potrivi cărora „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, în baza situației terenurilor deținute de Cooperativa Agricolă de Producție la 01.01.1990…” instanța de fond a apreciat corect că la începutul anului 1990 nu se realizaseră obiectivele prevăzute de actul de expropriere, edificarea de construcții realizându-se ulterior, iar terenul figura încă în patrimoniul CAP.
Ca atare, terenul era liber în vederea reconstituirii, prin raportare la situația că nu ieșise efectiv din patrimoniul fostului CAP la nivelul anului prevăzut de legea fondului funciar ca an de referință pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Referitor la temeiul juridic al nulității absolute a titlului de proprietate contestat, invocat de către recurenta reclamantă, dispozițiile art. III lit. a din legea nr. 169/1997 sancționează cu o astfel de nulitate actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de constituiri sau reconstituiri.
În speță, la momentul formulării cererii de reconstituire, terenul nu era afectat de construcțiile sau investițiile pentru care se dispusese în anul 1974 exproprierea de la fostul CAP,iar existența în prezent a unei platforme betonate nefiind dovada realizării unei construcții efective, iar perioada de realizare a construcțiilor ce sunt proprietatea recurentei și care cuprind terenuri ale altor proprietari nu este una certă, expertul desemnat în cauză susținând că au fost edificate construcțiile în intervalul anilor 1990-1993.
În contextul în care intimații pârâți fac dovada dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor deposedați,existența liberă a terenului la momentul formulării cererii de reconstituire dând vocație titularilor cererilor la acordarea vechiului lor amplasament, potrivit principiului reconstituirii în natură și cu respectarea vechiului amplasament, cererea lor de reconstituire era deplin îndreptățită, iar certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în anul 1993 și nu este de natură prin el însuși să susțină vreun motiv de nelegalitate a titlului de proprietate.
Nu se poate impune cu putere de lucru judecat situația juridică a terenurilor învecinate celui în litigiu, pe considerentul că pentru acestea s-au emis într-o modalitatea sau alta propuneri de acordare de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, pe de o parte pentru că Legea nr. 18/1991 nu exclude de la reconstituire terenuri expropriate, iar pe de altă parte pentru că fiecare proprietate în parte se analizează din perspectiva legii aplicabile, a situației de fapt și a actelor ce vin în susținerea dreptului de proprietate.
Astfel, esențial în cauză este faptul că intimații pârâți își justifică îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate prin raportare la proprietatea deținută de autorii lor anterior deposedării și includerii terenului în fostul CAP și ca efect al cererii de reconstituire care a creat premizele reintrării în patrimoniul autorului a terenului.
Astfel, actele în baza cărora recurenta justifică proprietatea asupra terenului în litigiul nu reprezintă în speță înscrisuri care să contrazică îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâți.
Cât privește critica legată de procesul verbal de punere în posesie, împrejurarea că nu se contestă că amplasamentul terenului în litigiu este cel cuvenit pârâților, face irelevantă o astfel de critică, atâta timp cât prin raportare la cererea de reconstituire și validarea dreptului de proprietate se justifică îndreptățirea pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în cauză.
În considerarea celor arătate, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta reclamantă ca parte căzută în pretenții va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat către intimații pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă ..D. SA, împotriva sentinței civile nr. 2771 din 28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Septembrie 2014 la Tribunalul Gorj .
Președinte, M. A. C. | Judecător, M. G. | Judecător, N. U. |
Grefier, Firuța Ș. | . |
Red. MG
j.f. P. L M
ex. 2
SL 01.10. 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 898/2014. Tribunalul GORJ | Uzucapiune. Decizia nr. 977/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
