Fond funciar. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 8514/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 15/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător M. T.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă C. DISTRIBUȚIE SA împotriva sentinței civile nr. 6789 din 04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți U. E. S. și P. I. și intimatele C. L. Tg-J. de fond funciar și C. Județeană Gorj de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta reclamantă C. DISTRIBUȚIE SA consilier juridic F. L., intimatul pârât P. I. personal și asistat de avocat G. C., pentru intimatul pârât U. E. S., lipsă, avocat G. C. și pentru intimata C. L. Tg-J. de fond funciar, consilier juridic P. R., lipsă fiind intimata C. Județeană Gorj de fond funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Consilier juridic F. L. pentru recurenta reclamantă C. DISTRIBUȚIE SA a solicitat admiterea recursului conform motivelor de recurs scrise, susținând că în anul 2003 pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, respectiv pe terenul în litigiu, teren pe care existau instalațiile electrice de mai bine de 30 ani de la data eliberării titlului de proprietate.
Totodată s-au invocat dispozițiile Legii nr. 213/1998, concluzionându-se că pârâtul nu a dobândit în mod legal proprietatea asupra terenului ocupat de instalațiile electrice, având în vedere că instalația electrică pentru care li se cere despăgubiri are natura juridică de domeniu public.
S-a depus ca și practică xerocopie după decizia nr. 2471 din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Avocat G. C. pentru cu intimații pârâți U. E. S. și P. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că terenul din litigiu nu face parte din domeniul public, nu există decret de expropriere, terenul nu aparține statului, iar recurenta nu posedă autorizație de construire a instalației și nu a urmat procedura Legii 18/1991.
A solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depunând și concluzii scrise.
Consilier juridic P. R. pentru intimata C. L. Tg-J. de fond funciar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanta C. Distribuție SA a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții U. E. S., P. I., C. L. Tg-J. de fond funciar și C. Județeană Gorj de fond funciar, să se constate nulitatea titlului de proprietate nr._/20.03.2003 cu privire la suprafața de teren ocupată de instalațiile electrice, respectiv să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3601/12.05.2003 pentru suprafața de teren ocupată de instalațiile electrice.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că titlul de proprietate a fost eliberat de către C. Județeană Gorj de fond funciar cu încălcarea dispozițiilor imperative ale L.18/1991, lege care stipulează în mod foarte clar în cuprinsul său că nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru terenurile ocupate de lucrări de investiții.
Că, deși pe o parte din terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate se află amplasate instalațiile electrice de interes public/stâlpi de susținere a rețelei electrice și transformator, lucrări de investiție aprobate ca atare, instalații electrice ce asigură serviciul public de furnizare a energiei electrice în zonă, comisia județeană a reconstituit dreptul de proprietate încălcând prevederile imperative ale L.18/1991.
Că pe terenul atribuit în proprietate prin titlul de proprietate contestat sunt amplasate încă din anii_ rețele electrice în cauză. Terenul aferent acestor instalații electrice este teren proprietate publică a statului român, teren care nu poate fi introdus în circuitul civil decât dacă a fost scos/dezafectat din domeniul public. Atâta vreme cât există însă această instalație electrică nu poate fi vorba de o dezafectare din domeniului public. Respectivele instalații electrice sunt funcționale, realizează tranzitul de energie electrică din zonă în Sistemul Energetic Național și alimentează cu energie electrică consumatorii casnici, agenți economici, instituții publice din județul Gorj, ele neputând fi desființate și evident neputându-se reconstitui în mod legal dreptul de proprietate pe un teren domeniu public al statului.
S-a arătat că la data emiterii titlului de proprietate instalațiile electrice existau în teren, că instalațiile electrice practic sunt adevărate sarcini, sunt o obligație propter rem, fiind amplasate de fapt pe teren domeniu public și nu privat.
Totodată s-a mai susținut că potrivit art. 10 și art. 11 din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite de persoane fizice în nici un fel și nu pot trece în domeniul privat decât în baza unei hotărâri de guvern, de consiliu local sau județean și că bunul aparținând domeniului public nu poate trece în domeniul privat al unei persoane fizice nici chiar dacă s-a emis un titlu de proprietate, ca în cazul de față, întrucât bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate.
Că Legea nr. 213/1998, preluând dispozițiile art. 136 din Constituție, arată că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Instalația electrică pentru care se cer despăgubiri are natura juridică de domeniu public, aceasta fiind de altfel enumerată la punctul 14 al anexei Legii nr. 213/1998, constituind prin ea însăși o construcție supusă regimului juridic al domeniului public. Instalația electrică construită înainte de 1990 constituie de fapt o adevărată sarcină ce afectează fondul. Această sarcină incumbă titularului dreptului real, în fapt, proprietarul terenului din jurul acestei instalații, constituind deci o obligație propter rem, accesorie dreptului real pe care îl îngrădește însă cu respectarea dispozițiilor art. 480 Cod civil. Potrivit acestui text de lege titularul dreptului de proprietate poate dispune de lucrul său însă în limitele stabilite de lege.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 119-120 C.proc.civ., L.18/1991 republicată, L.213/1998, L.13/2007 și Constituția României.
Pârâtul E. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că dreptul său de proprietate este prevăzut în actul de partaj voluntar înregistrat la Tribunalul Gorj în registrul de transcripțiuni cu nr. 1481/10.06.1932 pentru suprafața de 8 ha teren cu învecinările menționate în actul de partaj, suprafață ce a fost preluată în mod abuziv de către stat și trecută în proprietatea Municipiului Târgu J., motiv pentru care a depus cerere de reconstituire, în termen legal, conform Legii 18/1991.
Că din acest teren i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament doar parțial deoarece o parte a fost concesionată, iar o altă parte a fost ocupată de utilități publice, inclusiv rețele electrice despre care face referire reclamanta în acțiune.
S-a mai susținut prin întâmpinare că la data emiterii acestui titlu terenul în cauză nu figura în domeniul public al statului, motiv pentru care a trecut la efectuarea lucrărilor cadastrale și de publicitate imobiliară, făcând public dreptul său de proprietate.
Că reclamanta nu face dovada existenței vreunei autorizații de construire și nici a vreunui decret de expropriere, de altfel nici nu face vorbire de existența acestora, evocând dispozițiile art. 10 și 11 din L. 213/1998 în sensul că bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite de persoane fizice în nici un fel și nu pot trece în domeniul privat decât în baza unei hotărâri de guvern, de consiliu local sau județean.
Pârâta C. L. Tg-J. de fond funciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate cu nr._ emis la data de 20.03.2003 pe numele lui U. E. S., însă fără a avea un temei legal deoarece atribuirea terenului ce face obiectul titlului de proprietate s-a făcut în mod legal, cu respectarea legislației în vigoare, în baza HCJ nr. 530 din 05.07.1993 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 17.03.2003.
Că pârâtul U. E. S. a deținut o suprafață de teren mult mai mare pe raza Municipiului Tg-J., de aproximativ 8,00 ha în Cartierul Pandurașul și pe care actualmente se află amplasate locuințe realizate de persoane fizice în baza contractelor de concesionare încheiate cu Consiliul Local al Municipiului Tg-J., precum și o . utilități publice (străzi, trotuare, parcări, spații verzi, rețele tehnico-edilitare etc), motiv pentru care nu s-a putut efectua reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, astfel că i s-a atribuit suprafața de teren prevăzută în titlul de proprietate atacat pe un alt amplasament.
Prin sentința civilă nr. 6789 din 04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. Distribuție SA, cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții U. E. S., domiciliat în Tg-J., . nr. 4, jud. Gorj, P. I., domiciliat în Tg-J., ., ., jud. Gorj, C. L. Tg-J. de fond funciar și C. Județeană Gorj de fond funciar și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului P. I. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie nulitatea titlului de proprietate emis lui U. E. S. pentru suprafața de teren care ar fi ocupată de instalațiile electrice aflate pe acest teren și pe de altă parte constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3601/12.05.2003 încheiat între pârâții P. I. și U. E. S. pentru aceeași suprafață de teren care ar fi ocupată de instalațiile electrice ale reclamantei cu motivarea că aceste terenuri ar face parte din domeniul public al statului, fiind eronat reconstituite astfel pârâtului U. E. S., aceste terenuri fiind exceptate de la reconstituire.
Instanța a constatat că titlul de proprietate nr._/2003 a fost emis respectându-se procedura specială a legii fondului funciar analizându-se documentația aferentă acestui titlu de proprietate comunicată de către comisia locală, terenul din titlul de proprietate fiind solicitat în termen legal de către pârâtul U. E. S., cererea de reconstituire formulată de către acesta fiind validată de C. Județeană Gorj de fond funciar ca urmare a îndreptățirii la reconstituire a acestui teren prin HCJ nr. 530/05.07.1993 și procesul verbal de punere în posesie din 17.03.2003, teren care anterior cooperativizării a aparținut autorilor pârâtului.
Că acțiunea este formulată în mod neîntemeiat deoarece se solicită numai nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2003 și nu se solicită de către reclamantă nulitatea actelor premergătoare emiterii acestora, respectiv HCJ nr. 530/05.07.1993 și procesul verbal de punere în posesie din 17.03.2003.
Terenul reconstituit lui U. E. S. prin titlul de proprietate nr._/2003 nu a fost expropriat niciodată și nu a fost trecut niciodată în mod legal și echitabil în domeniul public.
Potrivit art. din L.213/1998 privind proprietatea publică face parte din domeniul public sau privat al statului sau al instituțiilor administrației teritoriale bunurile dobândite de stat în perioada 06.03._89 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, reclamanta nearătând în temeiul cărui titlu valabil au intrat terenurile în domeniul public.
Cu privire la dreptul de proprietate al pârâtului U. E. S. din titlul de proprietate contestat, instanța a constatat că acesta este prevăzut în actul de partaj voluntar înregistrat la Tribunalul Gorj în registrul de transcripțiuni cu nr. 1481/10.06.1932 pentru o suprafață de 8 ha teren cu învecinările menționate în actul de partaj în cartierul Pandurașul din Tg-J., suprafață ce a fost preluată în mod abuziv de către stat și trecută în proprietatea Mun. Tg-J., fapt care a justificat depunerea în termen legal de către pârât potrivit L.18/1991 a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pe această suprafață de teren de 8 ha se află actualmente locuințe realizate de către persoane fizice în baza contractelor de concesionare încheiat cu Consiliul Local al Mun. Tg-J., precum și o . utilități publice (străzi, trotuare, parcări, spații verzi, rețele tehnico-edilitare), motiv pentru care nu s-a putut efectua reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în favoarea pârâtului U. E. S. astfel că i s-a atribuit suprafața de teren prevăzută în titlul de proprietate contestat pe un alt amplasament acceptat de către pârât tocmai pentru a nu leza dreptul de proprietate al concesionarilor și utilitățile publice absolute necesare funcționării normale a unui cartier de locuințe.
La data emiterii titlului de proprietate contestat terenul în cauză nu figura în domeniul public al statului, motiv pentru care pârâtul U. E. S. a trecut la efectuarea lucrărilor cadastrale și de publicitate imobiliară, făcând public dreptul său de proprietate asupra terenului.
S-a mai reținut de către instanță că deoarece dreptul de proprietate asupra terenului din titlul de proprietate contestat al pârâtului U. E. S. nu a fost contestat de nimeni, după efectuarea publicității imobiliare acesta a înstrăinat pârâtului P. I. terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3601/12.05.2003 care la rândul său și-a făcut public dreptul de proprietate și acesta nu s-a confruntat cu vreo opoziție din partea unor terțe persoane, acest teren trecând în circuitul civil, rezultând fără putință de tăgadă buna credință a pârâților în dobândirea acestui teren.
Legea nr. 13/2007, lege pe care își întemeiază acțiunea în principal reclamanta, nu are caracter retroactiv, iar instalațiile electrice de pe terenul în litigiu au fost amplasate în anii 1964-1978 și 1981 ceea ce face ca la momentul amplasării acestora să fie în vigoare Decretul nr. 76/1950 care în art. 23 prevedea obligativitatea autorizației de construire a rețelei de transport sau distribuție energie electrică, iar ulterior obținerii acesteia titularul trebuia să obțină exproprierea terenului proprietate privată pentru cauză de utilitate publică cu despăgubirea prealabilă a proprietarilor.
S-a concluzionat de instanță că din actele și probele administrate la dosar, nu a avut loc o expropriere pentru o cauză de utilitate publică și din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert M. M. s-a constatat că terenul în litigiu nu se regăsește cuprins în Decretul Prezidențial privind aprobarea amplasării unor obiective de investiții în afara perimetrelor construibile ale localităților, exproprierea și trecerea în proprietatea statului, precum și scoaterea din producția agricolă a unor terenuri cu nr. 228/27.10.1975.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta C. DISTRIBUȚIE SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legale invocate de reclamantă, respectiv dispozițiile art. 4 și 5 din Legea 18/1991, art. 5 din OUG 63/1998 înlocuit cu art. 36 pct.4 din Legea 318/2003 și ulterior cu art. 41 alin.4 din Legea 13/2007, art. 10 și art. 11 din Legea 213/1998.
Totodată s-a precizat că Legea 213/1998, preluând dispozițiile art. 136 din Constituție, arată că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, iar instalația electrică pentru care li se cer despăgubiri are natura juridică de domeniu public, aceasta fiind enumerată la punctul 14 al anexei Legii 213/1998, constituind prin ea însăși o construcție supusă regimului juridic al domeniului public.
S-a concluzionat că instalația electrică construită în anul 1990 constituie de fapt o adevărată sarcină ce afectează fondul, iar pârâta nu a dobândit în mod legal proprietatea asupra terenului ocupat de instalațiile electrice, având în vedere că eliberarea unor titluri de proprietate pentru un teren ce aparține domeniului public încalcă prevederile imperative ale legii.
Tribunalul, analizând motivele de recurs prin prisma criticilor formulate, constată că este fondat prin raportare la prevederile legale invocate de reclamantă prin acțiunea formulată în ceea ce privește regimul juridic al suprafeței de teren ocupate de stâlpii destinați activității desfășurate de reclamantă.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic inginer M. M. rezultă că pârâtului i s-a validat o suprafață de 2,90 ha și i s-a reconstituit în zona de litigiu o suprafață de 0,6928 ha prin titlul de proprietate nr._/2003 și terenul în litigiu de 6,3 mp este afectat de investiții ale reclamantei, respectiv 5 stâlpi ai unor linii electrice de 20 KV și o stație de transformare.
Totodată s-a precizat că terenul în litigiu în suprafață de 6,3 mp se regăsește în terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr._/2003, tarlaua 115, . și în șase amplasamente descrise de expert cu mențiunea că acest teren nu reprezintă vechiul amplasament al terenului deținut de pârât, reconstituirea dreptului de proprietate ce s-a făcut acestuia fiind pe un alt amplasament dispus de C. locală de fond funciar Tg-J..
Este corect reținut de instanța de fond că pentru terenul reconstituit prin titlul de proprietate contestat s-a urmat procedura de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prevăzute de legea fondului funciar, însă ceea ce se poate contesta este amplasamentul terenului prin raportare la situația juridică a acestuia la momentul emiterii titlului de proprietate ca act ce stabilește amplasamentul terenurilor reconstituite.
Potrivit art. 4 alin. 4 din Legea 18/1991, terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilități publice, art. 5 alin.2 din aceeași lege arătând că terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele putând fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii sunt dezafectate din domeniul public.
Totodată, potrivit legislației în domeniul energiei electrice invocată de reclamantă chiar în forma din momentul emiterii titlului de proprietate pârâtului s-a statuat în mod clar că terenul de sub instalațiile electrice aparțin domeniului public al statului, fiind în acest sens dispozițiile OUG 63/1998 cu modificările și completările ulterioare, în prezent Legea 13/2007.
Constată tribunalul că instanța de fond și-a motivat soluția pe inexistența unor acte care să ateste trecerea terenului în domeniul public raportându-se și la concluziile experților desemnați în cauză, însă fără a argumenta soluția și în raport de dispozițiile legale invocate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată în conformitate cu care s-a susținut că ternul aferent fundației stâlpilor electrici este domeniul public al statului.
Deci, calitatea de bun public al instalațiilor electrice este conferită prin lege prin raportare la destinația lor existentă chiar anterior intrării în vigoare a legilor fondului funciar, calitate pe care chiar această lege o statuează prin art. 4 și 5.
Astfel, suprafața aferentă celor 5 stâlpi electrici și stației de transformare aflați pe ternul pârâtei, a fost identificată de expert tehnic M. M. ca fiind în suprafață de 6,3 mp și prin raportare la dispozițiile legale care atestă acestei suprafețe calitatea de bun al domeniului public al statului, se impunea anularea parțială a titlului de proprietate corespunzător acestei suprafețe.
O astfel de măsură nu este de natură a leza dreptul de proprietate al pârâtului întrucât este menținută reconstituirea dreptului de proprietate și asupra acestei suprafețe de teren, însă modalitatea concretă în care se va da eficiență, potrivit legii în materia acestei reconstituiri, urmează a fi stabilită ulterior.
În considerarea celor expuse, tribunalul urmează a admite recursul și a modifica sentința în sensul admiterii acțiunii, respectiv se va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 20.03.2003 pentru suprafața de 6, 3 mp teren individualizat prin expertiză.
Văzând și art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă C. DISTRIBUȚIE SA împotriva sentinței civile nr. 6789 din 04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți U. E. S. și P. I. și intimatele C. L. Tg-J. de fond funciar și C. Județeană Gorj de fond funciar.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 20.03.2003 pentru suprafața de 6, 3 mp teren individualizat prin expertiză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, M. T. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.N.U./Tehnored. M.O.
J.f. M.D.
3 ex./24 Ianuarie 2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 379/2014. Tribunalul GORJ | Anulare act. Sentința nr. 25/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
