Grăniţuire. Decizia nr. 830/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 830/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 736/267/2011*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 830/2014
Ședința publică din 24 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. G.
Judecător V. N.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 18.09.2014 privind judecarea apelurilor declarate de apelantul pârât reclamant reconvențional V. I. și de apelanta pârâtă F. A., împotriva sentinței civile nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie;
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr._, reclamantul R. E. a chemat în judecată pârâții A. F. și V. I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta F. A. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 88 mp., situată în satul Cărpiniș, ., în pct. denumit”La Buleață”, având ca vecini: la E-apa G., la V- rest proprietate R. E. și F. A., la S- rest proprietate R. E. – la N- F. A., precum și obligarea pârâtului I. V. să-i lase în proprietate și liniștită posesie o suprafață de 200 mp teren situat în același punct”La Buleață”, având ca vecini: la V- rest proprietate R. E., la N- A. F., la E- apa G., iar la S- V. I..
În cauză au formulat cereri reconvenționale, atât pârâta F. A., care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune terenul în suprafață de 88 mp, situat în pct.”La Buleață”, ce face parte din . cadastral, învecinată la sud cu reclamantul, dar și pârâtul V. I..
Reconvențional, pârâtul I. V. a solicitat obligarea reclamantului Rosulescu E. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie două terenuri, unul în suprafață de 130 mp, iar celălalt în suprafață de 214 mp.
Prin sentința civilă nr. 555 din data de 10 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Novaci, jud. Gorj a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantul E. R., fiind obligat pârâtul I. V. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 100 mp, identificată prin raportul de expertiză întocmit de ing. expert D. U., fiind respinsă acțiunea în revendicare formulată împotriva pârâtei F. A..
De asemenea, s-a stabilit linia de hotar între reclamant și pârâtul V. I., precum și între reclamant și pârâta F. A., conform raportului de expertiză efectuat, fiind respinse cererile reconvenționale formulate în cauză, cu obligarea pârâtului I. V. la plata sumei de 116,5 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței au declarat apel, reclamantul R. E. și pârâtul I. V., iar prin decizia civilă nr. 312 din data de 3 septembrie 2012 Tribunalul Gorj – Sentința civilă, a admis apelurile declarate, cauza fiind trimisă în rejudecare aceleiași instanțe.
Din considerentele deciziei menționate rezultă că sunt contradictorii concluziile raportului de expertiză, nerezultând în mod concret că identificarea terenului revendicat de către pârât s-a efectuat luându-se în considerare dimensiunile prevăzute în Actul de schimb din anul 1961, precum și starea actuală a acestui teren.
Cu ocazia rejudecării, s-a dat îndrumarea ca părțile să precizeze actele de proprietate pe care le dețin pentru suprafețele din litigiu și să se dispună efectuarea unei expertize care să identifice terenurile în funcție de actele deținute de părți, urmând a se stabili dacă acesta folosesc terenurile conform dimensiunilor din actele de proprietate deținut, iar raportat la aceste acte de proprietate să se stabilească și linia de hotar care desparte proprietățile părților.
Prin sentința civilă nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea reclamantului E. R., domiciliat în ., jud. Gorj pentru revendicare și grănițuire, împotriva pârâților F. A. și V. I., domiciliați în ., jud. Gorj și în consecință au fost obligați pârâții să lase reclamantului E. Roșiulescu terenurile individualizate în raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. G. A., terenuri pe care acesta să le folosească în mod exclusiv și perpetum în limitele stabilite de lege, și respinge capătul de acțiune referitor la grănițuire ; au fost obligați pârâții I. V. și F. A. să-i plătească reclamantului E. R. câte 40,00 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea reconvențională formulată în cauză de reclamanții pârâți reconvenționali A. F. și V. I..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în fapt următoarele:
„La dosar, s-a depus la data de 29 .11.2012 Întâmpinare de către pârâta F. A. prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât deține terenul revendicat, pe care l-a folosit în mod continuu, pașnic și public, prin moșteniri succesive, de la bunicii defunctului său soț, începând cu I. și B. F. până la decesul acestora, ulterior fiind moștenit de tatăl soțului său, F. I., decedat în anul 1944, iar ulterior, până la data căsătoriei în anul 1952, terenul a fost deținut de către soțul său, stăpânindu-l împreună până în anul 1982, când soțul a decedat, pârâta deținând posesia asupra terenului până în prezent.
În ceea ce privește gardul care delimitează terenul proprietatea sa de terenul actualmente, proprietatea reclamantului, susține pârâta, acesta a fost edificat încă din timpul când proprietarul terenului era numitul N. lepădat, acesta necontestând nici un moment vreo încălcare a dreptului său de proprietate prin grănițuirea terenurilor și amplasarea gardului respectiv (f.22).
Prin Notele de ședință depuse la dosar, la data de 10 ianuarie 2013, reclamantul pârât reconvențional I. V. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, înțelegând să se folosească de înscrisurile depuse în primul ciclu procesual, referitoare în special la a Actul se Schim din anul 1961, schițele anexă de amplasament, Registrul cadastral și Registrul agricol al autoarei A. V., Procesul verbal de constatare din data de 27.aprilie 1999 al primăriei ., raportul de expertiză extrajudiciară efectuată de ing. G. C. și alte înscrisuri al Primăriei Crasna, jud. Gorj, referitoare la terenul din litigiu.
Conform îndrumărilor deciziei de casare, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate de către ing. G. A., trasându-se următoarele obiective:să se identifice prin schițe și vecinătăți cu indicarea suprafeței și categoriei de folosință terenurile reclamantului E. R. și ale pârâților F. A. și I. V. din punctul ,,La B.’’;să se concluzioneze dacă vreunul dintre pârâți ocupă vreo suprafață de teren proprietatea reclamantului E. R., iar în caz afirmativ să se indice suprafața ocupată prin schițe și vecinătăți, avându-se în vedere actele de proprietate ale părților în raport de dispozitivul Sentinței civile nr.767/2010; să se identifice terenurile menționate de pârâtul I. V. prin Cererea reconvențională depusă la fila 37 dosar, având în vedere Actul de schimb din anul 1961 și Procesul verbal nr. 2146/1999 și să se constate dacă reclamantul R. E. ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea pârâtului iar în caz afirmativ să se indice porțiunea ocupată prin suprafață și vecinătăți, în privința pârâtului I. V. nu se vor lua în considerare noile precizări depuse la fila 27 dosar, cauza fiind în rejudecare, instanța trebuind să se pronunțe conform deciziei de casare, să se identifice terenul proprietatea pârâtei F. A. din punctul ,,La Buleață,, indicat prin cererea reconvențională depusă la fila 45 dosar, în funcție de actele de proprietate ale acestuia: Actul de învoială din anul 1954 și Adeverința nr. 3855/2011 a Primăriei . și să se constate dacă reclamantul E. R. sau pârâtul I. V. ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea acesteia, iar în caz afirmativ să se indice porțiunea ocupată prin schițe și vecinătăți ;după delimitarea terenurilor părților să se procedeze la grănițuirea acestora prin operațiuni judiciare specifice și anume identificarea hotarului real, prin aflarea celor mai vechi semne de hotar ce rezultă din examinarea actelor de proprietate ale părților, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar în ceea ce îl privește pe reclamantul E. R., singurul care a solicitat grănițuirea terenurilor sale;la efectuarea expertizei tehnico-judiciare să se aibă în vedere și obiectivele depuse de părți la dosar;se va pune în vedere pârâtului V. să depună în copie actul de identitate pentru a se stabilii prenumele corect al acestuia.
Din raportul de expertiză atașat la dosar la data de 23 aprilie 2013 rezultă că la efectuarea expertizei, la data de 8 februarie 2013 au fost prezente la fața locului reclamantul, prin fiul său însoțit de av. I. Buduran, pârâta F. A. prin fiul său V. I., care au participat la identificarea și măsurarea terenurilor în litigiu (f56).
Ca urmare a măsurării terenurilor în prezența părților menționate prin Raportul de expertiză s-a reținut că terenul situat în punctul „ la Buleață” în suprafață de 797 mp., are categoria de folosință arabil, este situat în tarlaua 22, . vecini: la E: rest proprietate, la V: rest proprietate și A. F., la N: A. F. iar la S. I. V..
În punctul „La Buleață”, posedă un teren și pârâtul I. V. cu o suprafață de 875 mp., categorie de folosință arabil, fiind situat în . având ca vecini: la N, V și E: R. E., iar la S: R. E. și V. A..
Pârâtul V. I. mai deține un teren în suprafață de 852 mp. categoria de folosință livezi, situat în ., având ca vecini: la V: V. A., la E: Apa G., la S: G. L. iar la N: E. R..
Reclamantul E. R. mai are un teren pășune, situat în . 22, în punctul „ Piscul lui A.”în suprafață de 627mp., având ca vecini: la S: rest proprietate, la N: A. F., la V: rest proprietate și V. I., iar la E: Apa G..
Tot în punctul „Piscul lui A.” se arată în datele raportului de expertiză reclamantul deține un teren situat în ., în suprafață de 827 mp., categorie de folosință livezi, având ca vecini: la S: I. V., la V: A. V., la E: Apa G., iar la N: V. I. și rest proprietate .
Prin raportul de expertiză a fost identificat și suprafața de teren aparținând pârâtei A. F. având categoria de folosință pășune, situat în tarlaua 22, . de 499 mp., situat în punctul „ La Bulaeță”, având ca vecini: la N: V. A., la S: R. E., la V și E:: Rest proprietate.
După efectuarea măsurătorilor de teren din concluziile expertului G. A. la obiectivul nr. 2 stabilit de către instanță, rezultă că pârâta F. A. ocupă din terenul proprietatea reclamantului o suprafață de 47 mp., deși între proprietățile actuale există gard despărțitor cu o vechime destul de mare, iar pârâtul V. I. ocupă din terenul reclamantului R. E. suprafața de 224 mp. (f58).
La aceste suprafețe se arată în Raportul de expertiză tehnico - judiciară, dacă cureaua din act se prelungește spre Apa G. cu aceeași lățime se poate adăuga suprafața de 13 mp. ocupați de pârâta A. F., și respectiv suprafața de 27 mp. ocupați de pârâtul I. V. .
În ceea ce privește răspunsul la obiectivul nr.3 și 4 referitor la identificarea terenurilor menționate de pârâții V. I. și A. F. prin cererile reconvenționale, răspunsurile la aceste obiective au avut în vedere: Actul de schimb din anul 1961 și Procesul –verbal nr.2146/1999 înfățișate de pârâtul I. V., precum și actele de proprietate ale pârâtei F. A., respectiv ,Adeverința nr. 3855/2011 a Primărie . și Actul de învoială din anul 1954.
În privința pârâtului I. V., referitor la terenurile menționate prin cererea reconvențională, s-a reținut prin raportul de expertiză că conform Actului de schimb, acesta ar trebui să aibă două parcele însumând 2100 mp., însă după vecinătățile înscrise în act, deoarece nu apare pe nici un punct cardinal de vecinătate numele R., expertul consideră că nu sunt cele două terenuri învecinate cu terenurile reclamantului.
Mai mult apreciază expertul, . 1000 mp. are ca vecinătate la Est Apa Ciocadia, care are cu totul altă locația față de Apa G..
În concluzie s-a apreciat prin raportul de expertiză, luându-se în considerare procesul verbal nr. 2146/1999, prin care reprezentanții Primăriei Crasna acceptă actul de schimb, terenul arabil este mai mic cu 225 mp., ceea ce presupune ca limita nordică pe lungimea de 88,07 m să se deplaseze cu 2,55 m spre terenul proprietatea reclamantului. Pentru terenul cu categoria de folosință livezi precizează expertul G. A., diferența până la 1000 mp., conform actului este de 148 mp., ceea ce presupune ca latura nordică să se deplaseze cu 4 m, spre terenul proprietatea reclamantului E. R..
În ceea ce privește terenul aparținând pârâtei A. F. este exclus ca pârâtul I. V. să ocupe vreo suprafață din terenul proprietatea acesteia, întrucât nu se învecinează pe nici o latură.
Referitor la grănițuirea terenurilor în același raport de expertiză, se arată că la efectuarea expertizei a fost indicat ca semn vechi de hotar o piatră de râu de dimensiuni foarte mari, însă grănițuirea nu se poate efectua luând în calcul numai acest semn de hotar, deoarece „prin două puncte trece o singură dreaptă, iar printr-un punct trec o infinitate de drepte”, astfel încât grănițuirea se va putea efectua numai în funcție de soluția dată cu privire la acțiunea în revendicare, după ce hotărârea judecătorească va rămâne definitivă și irevocabilă.
În ceea ce privește obiectivul nr.6, respectiv ca la efectuarea expertizei tehnico- judiciară să se aibă în vedere și obiectivele depuse de părți la dosar, expertul A. G. precizează că obiective de genul „ să se precizeze care au fost actele de proprietate care au stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 797/2010 și altele asemenea nu sunt de competența sa.”
Instanța de fond a reținut în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului că acțiunea reclamantului R. E. este întemeiată în parte, făcându-se trimitere la dispozițiilor alin. 3, art.563 c.civ., dreptul de proprietate dobândit cu bună - credință, este pe deplin recunoscut, iar conform alin. 1 al aceluiași articol, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor, sau de la altă persoană, care îl deține fără drept.
S-a reținut că prin probele administrate reclamantul a făcut dovada că pârâții A. F. și I. V. îi ocupă suprafețele de teren de 47 mp. la care se adaugă o suprafață de 13 mp., iar pârâtul V. I. o suprafață de 224 mp. la care se adaugă suprafața de 27 mp. și ca urmare s-a stabilit obligația pârâților de a lasa reclamantului terenurile menționate, individualizate în raportul de expertiză tehnico – judiciară efectuat în cauză, pe care reclamantul să le folosească în mod exclusiv și perpetum, în limitele stabilite de lege.
În ceea ce privește capătul de acțiune referitor la grănițuirea terenurilor s-a reținut că la efectuarea expertizei s-a indicat ca semn de hotar vechi o piatră de râu de dimensiuni foarte mari, însă, s-a apreciat că grănițuirea nu se poate efectua numai cu un singur punct de reper, expertul ing. G. A. considerând că delimitarea terenurilor părților se va putea efectua numai după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii referitoare la acțiunea în revendicare.
Observând concluziile expertului în raport de dispozițiile art. 560 c.civ., instanța a constatat că dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile textului legal menționat, circumscrie posibilitatea pentru proprietarul ce are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului restabilirea hotarului real care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Considerând că terenul proprietatea reclamantului urmează a se stabilii prin sentința pronunțată, o parte din proprietatea terenului reclamantului fiind ocupată atât de pârâta A. F. cât și de pârâtul I. V., instanța și-a însușit concluziile expertului în sensul că în împrejurările descrise nu se poate efectua grănițuirea decât după rămânerea definită a unei hotărâri în revendicare, prin care să se stabilească exact atât suprafața terenului din litigiu dar și a învecinărilor acestuia și în consecință a apreciat că trebuie respinsă acțiunea în grănițuire, reclamantul putând introduce o nouă acțiune în grănițuire numai după delimitarea definitivă a suprafeței de teren ce îi revine în proprietate, cu învecinările aferente.
Referitor la cererile reconvenționale formulate în cauză instanța a avut n vedere că pârâtul I. V., a solicitat obligarea reclamantului R. E. să-i lase în proprietate o suprafață de teren de 130 mp, precum și a altei suprafețe de 214 mp, iar pârâta A. F. a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune terenul în suprafață de 88 mp., situat în pct. „La Buleață”, ce face parte din . cadastral și care se învecinează la sud cu reclamantul.
S-a arătat că din concluziile raportului de expertiză coroborate cu mențiunile actului de schimb depus la dosar ar rezulta că reclamantul pârât reconvențional V. I. ar trebui să aibă două parcele însumând 2100 mp, dar după vecinătățile înscrise în act se constată că nu apare pe nici un punct cardinal de vecinătate numele R., iar . 100 mp. are ca vecinătate la E: Apa Ciocadia ,care are cu totul altă locație față de Apa G. și pentru considerentele expuse a constatat că reconvențional pârâtul V. I. nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor revendicate, astfel încât cererea reconvențională formulată a fost respinsă ca fiind nefondată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de reclamanta pârâtă reconvențională F. A., s-a reținut că aceasta nu a făcut nici o dovadă că ar fi dobândit prin uzucapiune terenul situat în punctul „ La Buleață”, în suprafață de 88 mp., nici unul din martorii audiați nerelatând că aceasta ar fi stăpânit terenul revendicat, sub nume de proprietar; că actul de învoială din anul 1954 și adeverința nr. 3855/2011 a Primăriei comunei Crasna, jud. Gorj depuse de reclamanta pârâtă reconvențională la dosar nu îi conferă această calitate și mai mult din concluziile raportului de expertiză tehnico – judiciar atașat la dosar nu rezultă că reclamantul R. E. ar ocupa vreo suprafață de teren din terenul revendicat de pârâtă. A apreciat ca terenul să fie ocupat și de către pârâtul I. V., întrucât terenul proprietatea pârâtei nu se învecinează cu terenul proprietatea pârâtului V. I..
Ca urmare și cererea reconvențională formulată de reclamanta pârâtă reconvențională F. A. a fost respinsă ca fiind nefondată.
Ca părți căzute în pretenții pârâții A. F. și I. V. au fost obligați conform dispozițiilor art. 451 C.proc.civ. să-i plătească reclamantului cheltuielile de judecată ocazionate de proces, reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat, în limita proporției admiterii acțiuni.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții pârâți - reclamanți reconvenționali V. I., F. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul pârât - reclamant reconvențional V. I. a criticat sentința pentru nerespectarea deciziei de casare nr. 312/03.09.2012 a Tribunalului Gorj, că prima instanță nu a administrat toate probele necesare dispuse de Tribunalul Gorj, cât și probele încuviințate de instanța de fond, că nu a transpus actele de proprietate ale apelantului respingând nejustificat cererea reconvențională în revendicare și grănițuire privind ambele terenuri, că au fost interpretate eronat probele, neevocându-se fondul.
S-a invocat în esență că raportat la petitele cererii reconvenționale, pârâtul V. I. a formulat obiective pentru raportul de expertiză, care au fost încuviințate discreționar de către instanța de fond, că expertul s-a comportat ca și cum ar fi fost judecătorul cauzei, că nu se răspunde la obiecțiuni și nu se identifică suprafața de 5000 mp menționată în dispozitivul sentinței civile nr. 767/15.05.2010 a Judecătoriei Novaci.
S-a mai invocat că în mod greșit s-a considerat că nici unul dintre cele două terenuri revendicate de către apelant nu este învecinat cu al reclamantului, pentru că nu apare la nici un pct. cardinal R., fără să se observe că în ambele parcele din actul de schimb din anul 1961 apare vecin Eug. R.., care este prescurtarea numelui lui E. R., iar în actul de vânzare din anul 1910 prin care I. R. cumpără o bucată de teren vecină dinspre răsărit cu A. B., adică cu autorul lui B. Elisabata, conschimbașa din actul din 1961
Se mai critică sentința și sub aspectul respingerii capătului de cerere privind grănițuirea prin raportare la motivarea hotărârii și invocă aspectul că era obligatorie pentru instanța de fond, în raport cu decizia de casare, stabilirea liniei de hotar. S-a susținut atitudinea oscilantă a instanței cu privire la luarea interogatoriul lui R. E..
În raport de criticile formulate s-a concluzionat că sentința nu lămurește fondul litigiului, nu respectă decizia de casare și nu respectă dreptul de proprietate al apelantului.
Apelanta pârâtă F. A. a criticat sentința pentru nerespectarea principiului unanimității, în sensul că reclamantul nu a chemat în judecată toți proprietarii de terenuri implicate în litigiu, susținând că în raport de contractul de schimb din 30.01.1944 și expertiza efectuată de expert A. G. rezultă că suprafața de teren proprietatea reclamantului se suprapune peste suprafețele de teren ale proprietarilor A. Valian, S. I. și C. C. care nu au fost chemați în judecată.
În contextul aceleiași critici a susținut apelanta că instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuție dacă reclamantul înțelege să-și precizeze acțiunea prin chemarea în judecată ca pârâți și a respectivelor persoane; că acțiunea ar fi trebuit respinsă ca neregulat introdusă, respectiv inadmisibilă.
Pe fond s-a criticat sentința pentru greșita evaluare a probatoriului administrat cu privire la invocarea de către apelantă a uzucapiunii întrucât se înlătură de către instanță ca neconcludente probele scrise depuse de către apelantă, respectiv actele de învoială din 1954 și adeverința nr.3855/2011 a Primăriei comunei Scoarța din conținutul cărora susține apelanta că rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1860 C.civ. privind uzucapiunea de 30 de ani în favoarea sa și cele privind joncțiunea posesiilor.
S-a susținut în același context că instanța de fond nu a manifestat rol activ nepunându-i în vedere necesitatea completării probatoriului și cu probe testimoniale, apreciind însă relevantă sub aspectul în discuție declarația martorului Sgricpea I. propus de pârâtul V. I..
A susținut că trebuia respinsă acțiunea în revendicare a reclamantului întrucât în condițiile transmiterii dreptului de proprietate de la antecesorii soțului, a fost împrejmuită și grănițuită suprafața din litigiu încă și 1995, operațiune efectuată de apelantă și tatăl reclamantului.
A apreciat apelanta că raportat la sentința civilă nr. 667/2010 suprafața cumpărată de la pârâții L. N. și L. V. fie nu avea întinderea de 5000 mp, nefiind măsurată de nici un expert, fie se află în altă parte.
Tribunalul în raport de criticile formulate, apreciindu-se neconcludentă expertiza tehnică efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, în raport de caracterul devolutiv al apelului a procedat al completarea probatoriului.
Astfel pentru fixarea obiectului cererii deduse judecății s-a procedat la luarea unor precizări intimatului reclamant R. E. și apelantului pârât V. I..
Astfel, prin declarația sa, dată în ședința publică din 03.12.2013, intimatul reclamant R. E. a învederat instanței faptul că își dovedește proprietate cu sentința civilă nr. 767/2010, că vânzătorii L. N. și L. V. sunt părinții săi firești, reclamantul fiind adoptat de Rolușesu E.; că vânzătorii au devenit proprietari în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu Roșuluescu E., iar acesta din urmă a dobândit proprietatea prin succesiune de la R. I., iar dovada dreptului de proprietate este actul de vânzare din 23.03.1910.
S-a precizat că actul de schimb din 30.01.1944 nu are legătură cu terenul revendicat (referindu-se la terenul din pct. „La Buleata”), însă face dovada dreptului de proprietate pentru terenul din pct. „ Piscul lui A.”.
Apelantul V. I. a precizat că prin cererea reconvențională a solicitat obligarea pârâtul să-i lase în deplină proprietate o suprafață de teren de 130 mp în pct. „Piscul lui A.” și o suprafață de 114 mp în pct. „La Buleata”, acest din urmă pct. vizând și acțiunea principală.
Cât privește dovada proprietății a înțeles că o facă actul de schimb și chitanța încheiată în 1961 în care la .,11 ha este terenul din pct. „La Buleata” și la .,10 ha este terenul din pct. „Piscul lui A.”.
Prin încheierea din 17.10.2013 s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografie având ca obiective - identificarea prin dimensiuni, vecinătăți, schiță a terenului în litigiu revendicat în acțiunea principală, în pct. La Buleata, stabilindu-se dacă terenul se regăsește în sentința civilă nr. 767/17.05.2010 și în contractul de vânzare cumpărare încheiat la 23.03.1910; să se stabilească dacă pârâți V. I. și F. A. ocupă vreo suprafață de teren din terenul revendicat de reclamant, identificându-se din dimensiuni, schiță terenul ocupat; Să se stabilească dacă pentru terenul ocupat V. ion justifică vreun drept de proprietate în baza actului de schimb încheiat în 1961, .; Să se stabilească dacă pârâta F. prezintă acte de proprietate pentru terenul ocupat, identificat la obiectul nr. 2; Să se traseze linia de hotar dintre proprietățile părților în pct. La Buleată, în raport de actele de proprietate prezentate; La identificarea terenurile urmează ca expertul să aibă în vedere hărțile cadastrale ale zonei și procesul verbal de constatare încheiat la data de 31.05.2010 de Primăria comunei Crasna; Să se identifice prin dimensiuni, vecinătăți, schiță, terenul revendicat prin cererea reconvențională formulată de V. ion așa cum a fost precizată în declarația dată în apel, fila 32, din pct. Piscul lui A., stabilindu-se dacă terenul se regăsește în actul de schimb încheiat în anul 1961, .; Să se stabilească dacă reclamantul pârât R. ocupă vreo suprafață de teren din terenul revendicat de pârât și dacă justifică un drept de proprietate în baza actului de schimb din 30.01.1944; Să se traseze linia de hotar dintre proprietățile părților în pt. Piscul lui A..
Expertiza a fost efectuată de către experții P. V. și V. G..
Prin raportul de expertiză a fost identificat terenul din pct. „La Buleata2 conform actelor de proprietate de care s-au prevalat părțile, expertul concluzionând că suprafața de 5000 mp conform sentinței civile nr. 767/2010 nu este certă (rezultată prin măsurători), terenul în litigiu revendicat de reclamant fiind reprezentat de . măsurată S2 -1017 mp, suprafață pe care expertul a apreciat-o că depășește suprafața calculată conform dimensiunilor din contractul de vânzare din 1910/23.03.2010 care este de 963 mp.
S-a susținut că intimatul pârât a indicat ca repere o piatră existentă și un al doilea reper unde susține că este hotarul cu R. E. spre nord, repere care au fost ridicate topografic și care au fost transpuse în planul topografic nr. 2 (anexa 2 varianta 1 de grănițuire propusă) și nr. 3 (anexa nr. 3 – varianta 2 de grănițuire propusă), planul de situație nr. 2 la raport fiind nominalizate cu pct. A și B-
S-a precizat că intimatul reclamant R. E. nu recunoaște aceste repere, susținând că terenul pe care l deține trebuie să respecte lățimea de 12,50 m specificată în contractul de vânzare cumpărare încheiat în 23.03.1910.
S-a mai arătat că dacă se ia în considerare lățimea de 12,50 m are aloc o compensare de suprafață prin care la suprafața S3 – 607 mp ocupată efectiv la data măsurătorilor de pârâtul V. I. s-ar adăuga suprafața de S8 – 65 mp și că acest calcul este dependent de grănițuirea în varianta 1 cu pârâta F. A..
S-a mai arătat în raportul de expertiză că pentru terenul ocupat, V. I. justifică dreptul de proprietate cu actul de schimb încheiat în anul 1961 și că pârâta F. A. nu prezintă acte de proprietate pentru terenul deținut deoarece doar lățimea de 5 m este specificată în actul de învoială din 1954, rezultând că deține din terenul intimatului reclamant S7 = 87 mp.
S-au propus două variante de grănițuire pentru terenurile din pct. „La Buleata”, o variantă vizând respectarea lățimii terenului intimatului reclamant de 12,5 m, iar cealaltă variantă se raportează la repere indicate de apelantul pârât V. I..
Cu privire la terenul din pct. „Piscul lui A.” s-a reținut prin raportul de expertiză că reclamantul R. E. deține supra de teren din P1014 T22 categoria de folosință livezi în suprafața măsurată de 819 mp, închisă cu gard pe toate laturile, că raportat la actul de schimb din 1961 cu care își face dovada proprietății pârâtul V. I., . are suprafața de 1000 mp, iar suprafața măsura S6 – 857 mp; s-a menționat că intimatul reclamant R. E. deține teren în pct. „Piscul lui A.” în baza actului de schimb din 30.01.1944, experții arătând că nu se pot pronunța cu siguranță că acesta cuprinde terenul din . coincide ca suprafață (1900 mp față de 819 mp - măsurată) și nici ca vecinătăți.
Și pentru terenul din pct. „Piscul lui A.” experți au propus două variante de grănițuire, una în care aliniamentul este stabilit pe gardul existent și cea de-a doua variantă care are în vedere întregirea suprafeței din actul din 1961 al pârâtului V. I..
Reexaminându-se ansamblul actelor și lucrărilor dosarului tribunalul apreciază ca nefondat apelul declarat de către pârâta F. A. și întemeiat apelul declarat de pârâtul V. I. pentru următoarele considerente:
Critica apelantei pârâte F. A. referitoare la nerespectarea principiului unanimități nu poate fi primită având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilități, reclamantul prin acțiunea sa stabilind cadrul procesul atât sub aspectul obiectului, cauzei, dar și a pârâților pe care înțelege să-i cheme în judecată.
Cauza este înregistrată sub imperiul codului de procedură de la 1865 care nu reglementează instituția introducerii forțate a unui terț în proces, astfel că instanța nici nu avea instituția legală pentru a pune în discuție chemarea în judecată și a altor persoane.
Principiul unanimității care a guvernat practica judiciară sub imperiul vechi cod de procedură civilă viza situația mai multor coproprietari alături de reclamant, care nu au intervenit în proces sau nu și-au însușit și ei acțiunea reclamantului coproprietar
Efectul unei hotărâri în revendicare în contradictoriu cu un singur pârât și nu și cu alte persoane care afirmativ ar ocupa din terenul reclamantului este acela al inopozabilității față de acesta din urmă.
Ca atare acțiunea nu putea fi considerată inadmisibilă
Cât privesc criticile privind soluționarea pe fond a cererii reconvenționale legat de invocarea în cauză a uzucapiuni, instanța de fond a reținut corect prin raportare la probatoriul administrat în cauză că apelanta nu a făcut dovada dobândirii prin posesia de lungă durată a proprietății suprafeței de 88 mp, mai precis 87 mp stabilită de experți în rejudecare.
Uzucapiunea de 30 ani este un mod de dobândire a proprietății ternului care presupune dovedirea neechivocă de către cel care o invocă că a stăpânit terenul continuu, în mod pașnic și sub nume proprietar în termenul prevăzut de lege, termen ce poate fi acoperit și prin invocarea joncțiunii posesiei.
Înscrisurile la care face trimitere apelanta nu sunt suficiente prin ele însele să facă dovada joncțiunii posesiei, respectiv a împlinirii termenului prescripției achizitive, iar pârâta nu a solicitat administrarea în cauză a unor probatorii testimoniale care să tindă la dovedirea faptului posesiunii în termenul prevăzut de lege și în condițiile prevăzute de lege conform art. 1890 Vechiul C.civ. raportat la art. 1846 și urm. Vechiul C.civ.
Referirea la depoziția martorului S. I. este trunchiată, afirmația acestuia pe care o invocă apelanta nerelevând în special posesiunea terenului în litigiu ci a terenului pe care aceasta la moștenit de la părinții săi.
Cât privește invocarea lipsei de rol activ a instanței, pentru nepunerea în vedere a completării probei testimoniale, aceste rol activ este circumstanțiat în ceea ce privește probatoriul prin art. 129 alin. 5 C.pr.civ. care stipulează că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a administra din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, mai mult nici prin cererea de apel apelanta nu a solicitat completarea probatoriului testimonial, acesta neprezentându-se la nici un termen de judecată deși a fost în mod constant legal citată.
Cât privește faptul împrejmuirii terenului în bună înțelegere cu tatăl reclamantului, L. N., aceasta a avut loc în anul 1995, an în raport de care nu este împlinit termenul de 30 de ani, însă această împrejurare nu este nici ea neechivocă sub aspectul discutat.
Considerațiile legate de nemăsurarea suprafeței de 5000 mp ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 767/2010 respectiv că terenul reclamantul ar putea fi ocupat de alte persoane nu au un suport probator care să justifice nedovedirea de către reclamant a faptului ocupațiunii terenului în litigiu de către pârâtă.
În considerarea celor arătate criticile aduse de apelanta pârâtă F. A. sunt neîntemeiate și apelul acesteia va fi respins.
Referitor la apelul declarat de către apelantul pârât V. I. se apreciază ca fiind întemeiat, constatându-se că într-adevăr prin raportul de expertiză efectuat în cel de-al doilea ciclu procesual expertul nu a efectuat o transpunere a actelor părților și eronat a reținut că nu intră în discuție vecinătatea terenurilor reclamantului și al pârâtului prin raportare la actul de schimb de care s-a prevalat pârâtul V. I..
Expertiza întocmită de către expert A. G. nu este concludentă în raport de obiectivele trasate de către instanță și nu oferă elementele necesare pentru soluționarea capătului de cerere în grănițuire, acest ultim aspect, conjugat cu o neconvingătoare transpunere în teren a actelor de către expert, relevând prin raportare și la soluția pronunțată de instanța de fond o incompletă cercetare a fondului și pe cale de consecință nerespectarea îndrumărilor deciziei de casare.
Astfel, raportat la ansamblul actelor și dosarului rezultă că reclamantul R. E. a revendicat în contradictoriu cu pârâții teren situat în pct. „La Buleata” prevalându-se în dovedirea dreptului de proprietate de sentința civilă nr. 676/17.05.2010 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, sentința prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. E. împotriva pârâților L. N. și L. V. și s-a constatat că pârâții au vândut reclamantului un teren în suprafață de 5000 mp situat în Cărpiniș, ., cu vecini la est – Apa G., vest - drum comunal, nord – F. A., sud - L. A., V. I., V. I.. Vânzătorii au fost părinții firești ai reclamantului care a fost adoptat de R. E., acest din urmă autor transmițând proprietatea către vânzători. Tatăl adoptiv al reclamantului l-a moștenit pe R. I., acesta din urmă dobândind proprietatea în baza actului de vânzare cumpărare din 1910, în litigiu fiind . au relevat expertizele efectuate în cauză, expertiza întocmită în rejudecare stabilind o suprafață măsurată a acestei parcele de 1017 mp, mai mare decât cea care rezultă din actul de vânzare din 1910 care este de 963 mp.
Pentru același punct apelantul pârât face dovada dreptului de proprietate cu actul de schimb din anul 1961, act de schimb cu privire la care nu se apreciază asupra suprafeței, intimatul pârât deținând în fapt o suprafață de 607 mp.
Pârâta F. A. nu prezintă acte de proprietate pentru terenul în litigiu și așa cum aceasta s-a apărat în mod constant a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani și joncțiunea posesiilor, condițiile prescripției achizitive nefiind însă dovedite având în vedere cele arătate mai sus.
Potrivit art.563 alin.1 C.civ. proprietarul unui bun are dreptul de al revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Potrivit art.560 C.civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Cererile formulate de reclamant și de pârâtul V. I. cad sub incidența textelor de lege menționate, urmărindu-se pe de o parte reintrarea în exercițiul deplin al prerogativelor dreptului de proprietate pentru terenurile în legătură cu care se face dovada proprietății și a deținerii abuzive de către cealaltă parte, iar pe de altă parte delimitarea liniei de hotar și ca efect al admiterii cererii în revendicare și în scopul reconstituirii hotarului, luând în calcul și existența unor repere necontestate.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, tribunalul apreciază că reclamantul în ceea ce privește terenul din pct. „La Buleata” dovedește dobândirea unui teren cu o lățime de 12,50 m prin raportare la actul de vânzare din anul 1910 prin care C. D. și Parul D. îi vinde lui R. I. terenul cu lățimea menționată.
Pe de altă parte se apreciază că nu pot fi luate în considerare repere indicate de V. I., repere ce au fost invocate și la expertiza întocmită de expert A. G., acesta argumentând din punct de vedere geometric de nu poate fi luată în calcul ca și repere de hotar acea piatră de râu, și pe de altă parte nu există nici o altă probă care să susțină această piatră de râu ca un reper fix, dar și existența altor elemente care pot servi la demarcarea proprietăților părților.
Astfel luând în considerare concluziile raportului de expertiză ce vizează o lățime a reclamantului de 12,50 m, intimatului pârât V. I. îi revine și suprafața S8 de 65 mp respectiv se apreciază că în pct. „La Buleata” reclamantul nu face dovada că pârâtul i-a ocupat vreo porțiune de teren, fiind admisibilă cererea reconvențională a acestuia din urmă pentru suprafața de 65 mp., reclamantul justificând însă dreptul de proprietate cu privire la suprafața ocupată de pârâta F. A. și în legătură cu care s-a invocat uzucapiunea.
În considerarea suprafețelor respective se impune grănițuirea în varianta 1 a raportului de expertiză.
Cu privire la terenul din pct. „Piscul lui A.” s-a reținut prin raportul de expertiză că reclamantul R. E. deține suprafața de teren din P1014 T22 categoria de folosință livezi în suprafață măsurată de 819 mp, închisă cu gard pe toate laturile, că raportat la actul de schimnb din 1961 cu care își face dovada proprietății pârâtul V. I.,. are suprafața de 1000 mp, iar suprafața măsura S6 – 857 mp; s-a menționat că intimatul reclamant R. E. deține teren în pct. „Piscul lui A.” în baza actului de schimb din 30.01.1944, experții arătând că nu se pot pronunța cu siguranță că acesta cuprinde terenul din . coincide ca suprafață (1900 mp față de 819 mp - măsurată) și nici ca vecinătăți.
Și pentru terenul din pct. „Piscul lui A.” experți au propus două variante de grănițuire, una în care aliniamentul este stabilit pe gardul existent și cea de-a doua variantă care are în vedere întregirea suprafeței din actul din 1961 al pârâtului V. I..
În acest punct acțiune în revendicare a formulat pârâtul V. I., însă actele așa cum au fot prezentate nu relevă că diferența lipsă din terenul apelantului pârât față de actul de proprietate se poate imputa reclamantului, câtă vreme chiar în condițiile existenței incertitudinii la care fac referire experții, actul din 1944 vizează punctul în litigiu, se referă la o suprafață mai mare decât cea deținută de reclamant, iar terenurile părților sunt împrejmuite, pârâtul neaducând probe care să releve că reclamantul deține teren din proprietatea lui.
Ca atare cererea în revendicare privind acest punct formulată de râtul V. I. nu este întemeiată, însă în considerarea prevederilor art. art.560 C.civ. se impune stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul gardului actual.
În considerarea celor expuse va fi admis apelul declarat de apelantul pârât V. I. împotriva sentinței civile nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ .
Va fi schimbată sentința în sensul respingerii acțiunii principale privind revendicarea formulată de R. E. împotriva pârâtului V. I..
Va fi admisă în parte cererea reconvențională în revendicare formulată de pârâtul – reclamant reconvențional V. I., împotriva reclamantului – pârât reconvențional R. E. și va fi obligat reclamantul - pârât reconvențional R. E. să lase pârâtului-reclamant reconvențional V. I., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 65 m.p., în punctul „ Buleață”, individualizat în planul de situație anexa 2, anexă la raportul de expertiză V. G. și P. V..
Vor fi admise cererile în grănițuire formulate pe cale principală de reclamantul R. E. și pe cale reconvențională de pârâtul V. I.. Se va stabili linia de hotar dintre proprietatea reclamantului R. E. și proprietatea pârâtului V. I., în punctul „Buleață”, pe aliniamentul 9-7, conform variantei I de grănițuire și planul de situație anexă 2 ale raportului de expertiză.
Se va stabili linia de hotar dintre proprietatea reclamantului R. E. și proprietatea pârâtului V. I., în punctul „Piscul lui A.”, ca fiind aliniamentul gardului existent, conform variantei I de grănițuire și planul de situație anexă 2 ale raportului de expertiză.
Va fi respins apelul declarat de apelanta pârâtă F. A., împotriva sentinței civile nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ .
Se vor compensa cheltuielile de judecată în parte, respectiv în ceea ce privește grănițuirea și va fi obligat reclamantul R. E. la 1800 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul V. I., în toate ciclurile procesuale anterioare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Vor fi compensate cheltuielile de judecată în apel în ceea ce privește grănițuirea parțial și obligat intimatul reclamant R. E. la 630 lei cheltuieli de judecată în apel față de apelantul pârât V. I..
Va fi obligată apelanta pârâtă F. A. la 600 lei cheltuieli de judecată față de intimatul R. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât V. I. împotriva sentinței civile nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ .
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea principală privind revendicarea formulată de R. E. împotriva pârâtului V. I..
Admite în parte cererea reconvențională în revendicare formulată de pârâtul – reclamant reconvențional V. I., împotriva reclamantului – pârât reconvențional R. E..
Obligă reclamantul - pârât reconvențional R. E. să lase pârâtului-reclamant reconvențional V. I., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 65 m.p., în punctul „ Buleață”, individualizat în planul de situație anexa 2, anexă la raportul de expertiză V. G. și P. V..
Admite cererile în grănițuire formulate pe cale principală de reclamantul R. E. și pe cale reconvențională de pârâtul V. I..
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantului R. E. și proprietatea pârâtului V. I., în punctul „Buleață”, pe aliniamentul 9-7, conform variantei I de grănițuire și planul de situație anexă 2 ale raportului de expertiză.
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantului R. E. și proprietatea pârâtului V. I., în punctul „Piscul lui A.”, ca fiind aliniamentul gardului existent, conform variantei I de grănițuire și planul de situație anexă 2 ale raportului de expertiză.
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă F. A., împotriva sentinței civile nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ .
Compensează cheltuielile de judecată în parte și obligă reclamantul R. E. la 1800 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul V. I., în toate ciclurile procesuale anterioare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Compensează cheltuielile de judecată în apel în ceea ce privește grănițuirea parțial și obligă intimatul reclamant R. E. la 630 lei cheltuieli de judecată în apel față de apelantul pârât V. I..
Obligă apelanta pârâtă F. A. la 600 lei cheltuieli de judecată față de intimatul R. E..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 Septembrie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, V. N. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.MG/Tehnored. L.P.
Jud. fondȚămbălaru S.
ex. 6/ 22 octombrie 2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2236/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 379/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
