Grăniţuire. Decizia nr. 897/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 915/318/2013
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 897/2014
Ședința publică din data de 12 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE G. R.
Judecător A. E. S.
Grefier L. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014 privind judecarea apelului declarat de apelanții-reclamanți V. C. A. și V. A. și de apelanta- pârâtă M. N. împotriva sentinței civile nr.505/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ , având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare din ziua dezbaterilor este legal îndeplinită, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 05.09.2014 ce face parte integrantă din prezenta decizie. când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea azi 12.09.2014
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg-J. la data de 22.01.2014 sub nr._, reclamanții V. C. A. și V. A. au chemat în judecată pe pârâții D. D. și M. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, iar linia de hotar să fie stabilită la o lățime de 1,60 m de la temelia inițială a casei pârâților înspre proprietatea reclamanților, astfel încât fereastra reclamanților să fie degajată; obligarea pârâților să -și demoleze șoprul ce are acoperiș cu înclinația în curtea reclamanților și ca stâlpi de susținere stâlpii gardului; obligarea pârâților să închidă fereastra ce dă spre proprietatea reclamanților cu fereastră fixă și geam mat și de a-și remedia acoperișul la îmbinarea dintre tablă și țiglă pentru ca apa să se scurgă pe terenul pârâților; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului teren și casă situate în Tg-J., ., nr. 8, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1818/21.04.1998, iar între proprietatea lor și proprietatea pârâților există un gard ai cărui stâlpi servesc drept stâlpi de susținere pentru șoprul construit neregulamentar de către pârâți, acoperișul acestuia având înclinația spre curtea reclamanților, astfel că toată apa rezultată din ploi și zăpezi se scurge în curtea reclamanților, afectând temelia casei.
Reclamanții au mai arătat că acoperișul casei pârâților este confecționat din țiglă și tablă, iar în locul unde cele două porțiuni se îmbină acoperișul prezintă o adâncitură, astfel că apa, în loc să se scurgă prin jgheab și apoi prin burlan, pe terenul pârâților, aceasta se scurge pe peretele casei reclamanților, afectând tencuiala și temelia acesteia.
De asemenea reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 4504/12.09.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 3282/1990 pârâta a fost obligată să desființeze cele două ferestre ce au vedere spre proprietatea reclamanților, însă aceasta nu s-a conformat.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5756/21.12.1998, certificat de moștenitor nr. 20/03.04.1998, sent. Civ. Nr. 4504/12.09.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 3282/1990.
Ulterior, la data de 26.02.2013 reclamanții au formulat o completare la acțiune, prin care au dezvoltat suplimentar motivarea de fapt a acțiunii, respectiv: că pârâții le-au tăiat stâlpul de susținere al iederei, chiar dacă acesta depășea lățimea de 1,45 m, că pârâții nu s-au conformat sentinței civile nr. 4504/12.09.1999 a Judecătoriei Tg-J., că pârâții au amplasat gardul ocupând fără drept o suprafață de cca. 3-4 mp, că pârâții au edificat acoperiș pe un șopru, acoperiș ce are scurgerea în curtea reclamanților, astfel că apa pluvială și cea rezultată din topirea zăpezii se scurge în curtea reclamanților, că fereastra casei reclamanților a fost obturată de pârâți cu tabla de pe șopru, că pârâții depozitează pe temelia casei reclamanților diverse materiale de construcții, iar reclamanții nu au acces la zidul casei lor pentru a realiza izolarea acesteia pe exterior, că pârâții le adresează cuvinte și gesturi obscene și aruncă cu pietre spre proprietatea reclamanților.
Reclamanții au susținut că pentru motivele arătate se impune ca linia de hotar să fie stabilită la o lățime de 1,60 m, pentru ca fereastra casei lor să fie degajată, pârâții să își demoleze șoprul, să își modifice acoperișul casei pentru ca apa să se scurgă în curtea lor și să își închidă fereastra cu geam montat în giurgiuvea fixă.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care s-a arătat că pârâta M. N. este proprietara terenului cu suprafața de 158 mp, cu lungimea de 15,8 ml și lățimea de 10 ml, situat în Tg. J., . nr. 8A, jud. Gorj, în tarlaua nr. 146, . se învecinează la vest cu terenul proprietatea reclamanților V. A. și V. A., teren pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, a fost pusă în posesie și i s-a emis titlul de proprietate nr._/06.04.1995.
Pârâta a arătat că este de acord să se stabilească linia de hotar dintre terenurile părților în raport de titlurile de proprietate ale fiecăreia dintre acestea.
S-a mai arătat de către pârâtă că pe terenul proprietatea sa este edificată o casă de locuit proprietatea pârâților, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta M. N. cu părinții reclamantului, respectiv V. P. și V. C.-A., contract autentificat sub nr. 2785/17.07.1978 de fostul notariat de Stat Județean Gorj, iar pe terenul proprietatea pârâților aceștia au edificat, cu mai mulți ani în urmă, o copertină pentru lemne, pe stâlpi metalici, acoperită cu tablă, al cărei acoperiș are o pantă mică, iar streașină acestuia este la circa 0,30 ml față de gardul despărțitor dintre terenurile proprietatea părților, și nu depășește linia de hotar, așa cum fără temei susțin reclamanții.
De asemenea, s-a arătat de către pârâți că înălțimea streșinii acoperișului este la o cotă inferioară înălțimii gardului despărțitor, iar apa rezultată din ploi și zăpezi cade pe terenul proprietatea lor și nu pe terenul proprietatea reclamanților, astfel că solicită respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind demolarea acestei copertine, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 615 din Vechiul Cod civil.
Cu privire la fereastra existentă la baia locuinței pârâților, s-a arătat că aceasta are dimensiunile de 0,30 ml/0,25 ml și este o fereastră pentru aerisire și lumină și nu o fereastră de vedere, întrucât vederea spre proprietatea reclamanților este obturată, astfel că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 612-614 din vechiul Cod civil, care sunt aplicabile numai ferestrelor pentru vedere.
S-a susținut de către pârâți că nu este posibilă montarea unei ferestre fixe, cu geam mat, așa cum cer reclamanții, întrucât aceasta nu ar permite aerisirea băii proprietatea pârâților și nu ar permite folosirea luminii naturale, arătând totodată că vederea prin această fereastră spre proprietatea reclamanților este obturată prin montarea de către pârâți la exterior a unui element constructiv cu orificii foarte mici.
De asemenea, ulterior, pârâții au formulat întâmpinare și la cererea de completare a acțiunii, prin care au negat toate susținerile reclamanților formulate prin această cerere.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că pârâții nu s-au conformat dispozițiilor sentinței nr. 4504/12.09.1990 prin care s-a dispus obligarea acestora să își înfunde ferestrele amplasate spre proprietatea reclamanților la o distanță mai mică decât cea legală,însă acest fapt nu s-a produs, fereastra fiind obturată „pro forma” și numai pe durata procesului. Au mai arătat că pârâții au construit un șopru, iar apele de pe acoperișul acestuia se scurg în curtea reclamanților.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize, stabilind ca obiective ale acesteia: să se identifice în teren prin amplasament, formă, dimensiuni și vecinătăți și să se transpună în planul de situație anexă la raport, terenul proprietatea reclamanților V. C.-A. și V. A. cu suprafața de 431 mp, situat în Tg. J., . nr. 8, jud. Gorj, dobândit de aceștia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5756/21.12.1998 de Notarul Public S. B.; să se identifice în teren prin amplasament, formă, dimensiuni și vecinătăți și să se transpună în planul de situație anexă la raport, terenul proprietatea pârâtei M. N., cu suprafața de 158 m.p., situat în Tg. J., . nr. 8A, jud. Gorj, în tarlaua 146, . i s-a constituit dreptul de proprietate, a fost pusă în posesie potrivit procesului-verbal și schiței cadastrale anexă la acesta și i s-a emis titlul de proprietate nr._/06.04.1995, în baza Legii nr. 18/1991; să se stabilească pe această bază linia de hotar dintre cele două terenuri identificate la pct. 1 și 2 ; să se stabilească dacă pârâții ocupă sau nu vreo suprafață de teren din terenul proprietatea reclamanților identificat la pct. 1, iar în caz afirmativ, să se identifice în teren prin suprafață, amplasament, formă, dimensiuni și vecinătăți terenul ocupat și să-1 transpună în planul de situație anexă la raport; să se identifice în teren prin suprafață, amplasament și dimensiuni și să se transpună în planul de situație anexă la raport, copertina pentru lemne proprietatea pârâților situată pe terenul proprietatea pârâtei M. N. identificat la pct. 2 și să se stabilească pe această bază dacă acoperișul acestuia depășește linia de hotar dintre terenurile proprietatea fiecăreia dintre părți stabilită la pct. 3 și dacă, având în vedere panta acoperișului și distanța față de linia de hotar, apele de pe acesta cad pe terenul proprietatea pârâtei sau pe terenul proprietatea reclamanților; să se stabilească dacă fereastra executată la baia casei proprietatea pârâților este o fereastră pentru aerisire și lumină sau este o fereastră de vedere și dacă vederea spre proprietatea reclamanților este obturată printr-o lucrare din plastic cu sită metalică ce este încastrată în peretele casei, fixată în dreptul acestui geam; să se stabilească dacă pârâții au obturat cu diverse materiale de construcție fereastra casei reclamanților.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expertul N. P., care prin lucrarea de specialitate depusă la dosarul cauzei, după identificarea terenurilor, a concluzionat că terenul deținut de reclamanți are o suprafață de 320 mp, iar terenul pârâtei are o suprafață măsurată de 165 mp, a apreciat că linia de hotar ce ar trebui stabilită între proprietățile părților să fie stabilită pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7’-8’-9’, concluzionând totodată că pârâta ocupă în prezent o suprafață de 7 mp din terenul reclamanților, că terenul reclamanților este ocupat parțial de copertina proprietatea pârâților, iar apele se scurg pe terenul reclamanților și că orificiul de aerisire deschis la baie este situat la 2 m de sol și acoperit cu o sită metalică netransparentă.
La raportul de expertiză efectuat de către expert N. P. pârâții au formulat obiecțiuni, iar instanța a dispus ca expertul să răspundă la acestea.
Ulterior, prin încheierea din data de 02.07.2013 instanța a admis cererea pârâților privind efectuarea unei contraexpertize și a dispus ca cei trei experți desemnați în cauză, respectiv D. G., G. R. și P. V., să răspundă la aceleași obiective stabilite inițial de instanță, onorariul urmând să fie suportat de către pârâți.
La raportul de contraexpertiză reclamanții au formulat obiecțiuni, iar instanța, în vederea asigurării dreptului la apărare, a dispus ca experții să răspundă la acestea.
Prin raportul de contraexpertiză cei trei experți au concluzionat, după identificarea terenurilor proprietatea părților, că între cele două suprafețe de teren în litigiu, în limitele și vecinătățile necontestate se constată o suprapunere pe o suprafață de 109 mp, propunând ca linie de hotar aliniamentul punctelor 6-7-8-9 prin raportare la suprafața de teren ce ar trebui deținută de părți în concret, au concluzionat că pârâții nu ocupă din terenul proprietatea reclamanților, iar acoperișul copertinei pentru lemne nu depășește linia de hotar, că fereastra executată la baia proprietatea pârâților este o fereastră pentru aerisire și lumină care este obturată printr-un suport din plastic cu sită metalică, că pârâții nu au obturat cu diverse materiale fereastra reclamanților și că, deși acoperișul proprietatea pârâților prezintă o denivelare de aproximativ 10 cm, iar îmbinarea nu este corect realizată, totuși în această zonă streașina are montate jgheaburi de scurgere a apelor din precipitații și nu permite scurgerea acestora pe terenul reclamanților.
Prin sentința civilă nr.505/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. D. și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestuia.
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților V. C. A. și V. A. în contradictoriu cu pârâții D. D. și M. N..
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților și a fost stabilită linia de hotar pe aliniamentul pct. 3-4-5-6-7-8-9, conform anexei nr. 2 din raportul de expertiză efectuat de experții D. G., G. R. și P. V. și a fost obligată pârâta să monteze la baie înspre proprietatea reclamanților o fereastră fixă din geam mat.
Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate prin acțiune, au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligați reclamanții să plătească pârâtei M. N. suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 5756/21.12.1998, reclamantul V. C. A. a dobândit proprietatea asupra unei cote de 5/8 din suprafața de 431 mp teren construibil situat în mun. Tg-J., ., în condițiile în care anterior, prin certificatul de moștenitor nr. 20/03.04.1998 s-a dezbătut succesiunea după autorul V. S., stabilindu-se că soției supraviețuitoare îi revine o cotă de 2/8 din cota de ½ din suprafața de 431 mp, iar reclamantului V. C. A. îi revine cota de 3/8 în calitate de fiu.
S-a constatat de instanță că pârâta M. N. a cumpărat de la autorul reclamantului, numitul V. S., imobilul casă de locuit compus din două camere, antreu, hol și wc, construit din cărămidă și acoperită cu tablă, construcție amplasată în partea de N-E a întregului imobil, iar ulterior a dobândit prin constituire dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 158 mp situat în tarlaua 146, . cu titlul de proprietate nr._ din 06.04.1995.
Instanța a reținut că anterior între autorii reclamanților și pârâți s-a mai purtat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. 3282/1990, instanța stabilind prin sentința civilă nr. 4504/12.09.1990 că pârâta M. N. are obligația să desființeze cele două ferestre de la cameră și baie amplasate spre proprietatea reclamanților prin zidirea acestora, fiind admisă totodată și cererea pârâtei M. N. de a se obliga autorii reclamanților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul lat de 1,54 m și lung de 845 m, situat în spatele casei pârâtei reclamante M. N..
Analizându-se cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. D., invocată din oficiu de instanță, instanța a apreciat că această excepție este întemeiată, în condițiile în care acest pârât nu are calitatea de proprietar nici al terenului în litigiu, nici al terenului pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1995 emis pe numele pârâtei M. N. și nici calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, iar solicitările reclamanților din acțiune trebuie soluționate doar în contradictoriu cu proprietarul imobilelor în cauză și nu în contradictoriu cu un simplu detentor al acestora, dată fiind cererea de grănițuire și obligație de a face.
De altfel, și prin sentința civilă nr. 4504/12.09.1990 s-a constatat faptul că acest pârât nu are calitatea de proprietar al imobilelor în litigiu.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța, în soluționarea acțiunii dedusă judecății, s-a raportat la lucrarea tehnică efectuată de către cei trei experți numiți în cauză, pentru efectuarea contraexpertizei, apreciind că acest raport de expertiză reflectă cel mai bine situația din teren și este în concordanță cu dispozițiile prevăzute în sentința civilă nr. 4504/12.09.1990, prin care s-a soluționat un litigiu anterior între părți.
S-a constatat de instanță că ambele expertize efectuate în cauză au relevat faptul că au existat dificultăți în a transpune actele de proprietate ale celor două părți în cauză, datorită dispunerii acestor terenuri în raport de vecinătățile date, existând o suprapunere a celor două terenuri în suprafață de 109 mp delimitată prin punctele 5-2-9-8-5, în cazul în care s-ar fi ținut cont de procesul verbal de punere în posesie anexat la titlul de proprietate nr._/06.04.1995 emis pe numele pârâtei.
În raportul de contraexpertiză, în anexa 2, cei trei experți au procedat la o identificare a terenului proprietatea pârâților în suprafață de 158 mp, în raport de limitele necontestate și de limitele fizice impuse de existența construcției cumpărate de pârâtă de la autorul reclamanților, fiind identificată suprafața aferentă titlului de proprietate eliberat pârâtei, în raport de aceste delimitări și procedându-se la stabilirea liniei de hotar în raport de această identificare.
S-a apreciat de instanță că această identificare a terenului efectuată de către cei trei experți conform anexei 2 din raportul de expertiză trebuie avută în vedere la soluționarea cauzei întrucât, pe de o parte, identificarea terenurilor părților s-a făcut în mare parte în raport de limitele fizice ale imobilului cumpărat de către pârâtă de la autorul reclamanților, fiind respectată și suprafața de 158 mp pentru care a fost emis titlul de proprietate nr._/06.04.1995 pe numele pârâtei M. N..
De asemenea, această identificare a terenurilor, precum și delimitarea acestora este în concordanță cu dispozitivul sentinței civile nr. 4504/1990, întrucât prin această sentință autorii reclamanților, numiții V. S. și V. P., au fost obligați la solicitarea pârâtei din această cauză, M. N., să lase în deplină folosință și liniștită posesie terenul lat de 1,54 m și lung de 8,45 m, situat în spatele casei pârâtei M. N..
Așadar, fără a putea fi constatată incidența excepției autorității de lucru judecat, nu se poate face abstracție de efectele lucrului judecat întrucât anterior o instanță a analizat și s-a pronunțat asupra unei stări de fapt privind întinderea proprietății pârâtei.
În consecință, instanța, analizând acțiunea reclamanților în raport de concluziile tehnice menționate de cei trei experți în cadrul contraexpertizei încuviințate, a apreciat că solicitarea reclamanților, la care au achiesat și pârâții, privind grănițuirea proprietăților părților, este admisibilă în raport de dispozițiile art. 560 din Noul cod civil aplicabil în cauză în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Noul Cod civil, potrivit cu care „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta”, urmând ca această linie de hotar să fie stabilită conform aliniamentului propus în anexa 2 la raportul de contraexpertiză, respectiv pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7-8-9, linie de hotar care, conform celor arătate mai sus, respectă limitele fizice ale construcției pârâtei, precum și constatările instanței care a pronunțat sentința nr. 4504/12.09.1990, cât și limitele proprietății pârâtei, așa cum au fost recunoscute prin titlul de proprietate nr._/1995.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a-și demola șoprul din spatele casei ce are acoperiș cu înclinația în curtea reclamanților, instanța a apreciat că această cerere se impune a fi respinsă în raport de împrejurarea că prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, s-a constatat că pârâții nu ocupă din terenul reclamanților prin amplasarea copertinei pentru lemne, aceasta fiind amplasată pe terenul proprietatea pârâtei M. N., iar acoperișul copertinei nu depășește linia de hotar dintre proprietățile părților, iar apele de pe aceasta cad pe terenul proprietatea pârâtei.
De asemenea, instanța a respins solicitarea reclamanților privind degajarea ferestrei imobilului lor întrucât experții au precizat că fereastra acestui imobil nu este obturată cu materiale de construcții, precum și solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei de a-și remedia acoperișul la îmbinarea dintre tablă și țiglă, în condițiile în care chiar dacă s-a constatat de către experți că respectiva îmbinare nu este corect realizată, totuși în zona respectivă streașina pârâtei are montate jgheaburi de scurgere a apei din precipitații și astfel, nu este permisă scurgerea apei pe terenul reclamanților.
În schimb, instanța a apreciat că cererea reclamanților privind obligarea pârâtei de a-și închide fereastra de la baie situată înspre proprietatea acestora, este admisibilă și justă, în condițiile în care anterior, prin sentința civilă nr. 4504/12.09.1990 s-a dispus obligarea pârâtei M. N. să desființeze două ferestre situate înspre proprietatea reclamanților, inclusiv fereastra de la baie, pentru care în prezent se poartă litigiul de față, instanța care a pronunțat această hotărâre apreciind că nu se impune menținerea unei servituți de vedere spre proprietatea reclamanților.
De altfel, această fereastră este amplasată la o distanță mai mică decât cea prevăzută de legea aplicabilă în cauză, respectiv dispozițiile art. 612 din vechiul Cod civil, care instituie o distanță minimă de 1,90 m, în condițiile în care această fereastră este situată la distanța de 1,70 m de linia de hotar, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză.
Așadar, chiar dacă s-ar face abstracție de hotărârea anterioară, în raport de distanța între această fereastră și linia de hotar stabilită de instanță, cererea formulată de reclamanți apare drept întemeiată, instanța a făcut aplicarea principiului disponibilității, în condițiile în care reclamanții au solicitat prin acțiune ca pârâții să își monteze o fereastră fixă din geam mat.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că soluția adoptată de pârâți de a amplasa o sită metalică în dreptul ferestrei, fapt ce rezultă din cuprinsul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, nu este de natură să satisfacă dreptul reclamanților de a nu suporta o servitute de vedere spre proprietatea acestora, mai ales că amplasarea acestei ferestre poate fi o sursă de viitoare litigii între părți.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța, în raport de natura acțiunii dedusă judecății, ce implică și o operațiune de grănițuire a proprietăților părților ce presupune suportarea în comun a acestor cheltuieli, în raport de cuantumul cheltuielilor de judecată și de modul de suportare a acestora de către părți (în condițiile în care contravaloarea expertizei avută în vedere de instanță a fost suportată de către pârâtă), precum și de împrejurarea că acțiunea a fost admisă în parte, a procedat la compensarea parțială a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanții să plătească pârâtei M. N. suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel, reclamanți V. C. A. și V. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel la care a aderat și pârâtă M. N..
În apelul declarat, apelanții reclamanți V. C. A. și V. A. au criticat sentința, susținând că instanța de fond a făcut o interpretare parțial eronată a probatoriului administrat în cauză și o aplicare greșită a legii în raport de dispozitivul sentinței apelate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul stabilirii liniei de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7”-8”-9” conform raportului de expertiză topografică N. P., obligarea intimatei- pârâte să-și retragă gardul despărțitor la limita stabilită potrivit acestei linii de hotar, să-și ridice copertina, să-și modifice acoperișul la îmbinarea dintre tablă și țiglă astfel încât apele pluviale să nu se scurgă pe proprietatea reclamanților, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în apel și parțial de la fond.
O primă critică adusă sentinței constă în aceea că există neconcordanță între considerente și dispozitiv. Astfel, deși în considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. D., în dispozitiv instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu acesta, deși trebuia admisă doar în contradictoriu cu pârâta M. N..
O a doua critică adusă sentinței vizează modul cum s-a dispus grănițuirea dintre cele două proprietăți, întrucât linia de hotar trebuia stabilită pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7”-8”-9” conform raportului de expertiză topografică N. P., cel care a transpus pe schiță cel mai aproape de realitate actele de proprietate ale părților și starea de fapt a construcțiilor existente.
Au arătat apelanții -reclamanți că, potrivit raportului de expertiză mai sus menționat, rezultă că pârâta M. N. ocupă din teren o suprafață de 7 mp individualizată pe schiță, că acea copertină în litigiu se află parțial pe terenul proprietatea reclamanților, că datorită înclinației acesteia apa se scurge pe proprietatea reclamanților și că fereastra de la baie este situată sub limita legală față de proprietatea reclamanților, afectându-i în mod direct, astfel că dispozitivul sentinței ar fi trebuit să cuprindă admiterea și a solicitărilor reclamanților vis-a-vis de obligația de a face privind mutarea gardului pârâtei la o distanță de 1,60 m, demolarea parțială a copertinei și obturarea ferestrei de vedere.
Au mai arătat că instanța de fond a procedat greșit omologând exclusiv concluziile contraexpertizei, deși acestea sunt ambigue și neclare în raport de concluziile primei expertize topografice, iar chestiunile legate de construcția -copertină erau de competența unui expert specialitatea construcții, din acest punct de vedere instanța tranșând eronat capătul de cerere privind obligația de a face, strict pe un probatoriu cu expertiză de altă specialitate decât cea impusă de lege. Prin urmare, au solicitat completarea probatoriului cu o expertiză în specialitatea construcții care să lămurească situația de fapt.
Totodată, au arătat că se impune clarificarea de către experții topografi a terenului deținut de pârâtă înspre proprietatea R. V., în afara actelor sale de proprietate, deoarece pârâta deține faptic 165 mp, deși în titlu are doar 158 mp, cu o dimensionare ce nu are nimic de-a face cu realitatea din teren, apreciind că expertiza topografică efectuată de expert N. P. este mult mai clară și lămurește corect situația din teren.
De asemenea, au criticat sentința, susținând că instanța de fond a ținut cont doar într-o foarte mică măsură de dispozitivul sentinței civile nr. 4504/1990 a Judecătoriei Tg-J., intrată în puterea lucrului judecat între părți, omițând să facă trimitere la probatoriul administrat în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., în special la raportul de expertiză topografică întocmit de expert L. I. G..
În concluzie, au arătat că, soluționând eronat capetele de cerere privind grănițuirea și obligația de a face, instanța de fond a compensat eronat cheltuielile de judecată efectuate de fiecare în parte.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta M. N. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și, în baza art. 274 și 277 C.pr.civ., obligarea în solidar a apelanților la plata cheltuielilor de judecată făcute în apel, în cuantum de 1200 lei.
A apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă. și nu ale noului Cod de procedură civilă, așa cum susțin apelanții- reclamanți în cererea de apel, întrucât cererea introductivă de instanță a fost formulată de reclamanți la data de 22.01.2013, iar art. 24 din noul Cod de procedură civilă. arată că dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acesteia, precum și prevederile noului C.civ., astfel că în mod greșit apelanții-reclamanți invocă greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 612 din vechiul C.civ.
A arătat că sunt nefondate criticile formulate, susținând că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a pârâtului D. C. și nu D. și prin dispozitivul sentinței pronunțate, iar prin acesta admite în parte acțiunea reclamanților V. C. A. și V. A. în contradictoriu cu pârâții M. N. și D. C., nu și împotriva acestuia, deoarece nu îl obligă la nicio prestație față de aceștia.
De asemenea, a precizat că nici cea de-a doua critică nu este fondată, având în vedere obiecțiunile formulate la raportul de expertiză N. P. de pârâta M. N., obiecțiuni apreciate ca întemeiate de instanța de fond prin încheierea din 02.07.2013, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, întrucât nu a fost atacată cu apel de reclamanți și s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize, suplimentul la raportul de expertiză criticând și cenzurând titlul de proprietate nr._/06.04.1995, ceea ce este inadmisibil, în mod corect instanța de fond înlăturând constatările și concluziile raportului de expertiză N. P., așa cum a fost completat și nu a stabilit linia de hotar potrivit acestuia, așa cum fără temei susțin apelanții reclamanți.
Pe cale de consecință, a arătat pârâta M. N., că este nefondată și critica referitoare la faptul că aceasta ar ocupa, potrivit raportului de expertiză, suprafața de 7 mp individualizată pe schiță, întrucât apelanții- reclamanți nu au învestit instanța de fond cu o cerere în revendicarea acestui teren ce pretind că este proprietatea lor.
Totodată, a precizat că nu este fondată nici critica potrivit căreia chestiunile legate de construcția copertină ar fi de competența unui expert în specialitatea construcții, întrucât acestea nu au un grad de tehnicitate ridicat și nu reclamă cunoștințe în specialitatea construcții, ci în specialitatea topografie, solicitând respingerea ca nefondată a cererii privind efectuarea în cauză a unei expertize în specialitatea construcții, nefiind utilă soluționării cauzei.
În final, a arătat că potrivit principiului nemijlocirii statuat prin art. 169 C.pr.civ., este vădit nefondată și critica apelanților care au criticat sentința și pentru faptul că instanța de fond a omis să facă trimitere la probatoriul administrat în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., în special la raportul de expertiză topografică L. I. G..
La data de 05.06.2014, intimata- pârâtă M. N. a formulat cerere de aderare la apelul declarat de reclamanții V. C. A. și V. A. prin care critică sentința apelată ca fiind netemeinică și nelegală, în raport de probele administrate în cauză și de art. 612 vechiul C.civ., astfel că se impunea respingerea cererii reclamanților, prevederile legale menționate referindu-se la ferestrele de vedere amplasate sub limita de 1,90 ml de proprietatea vecinului și nu la ferestrele pentru aer și lumină, motiv pentru care nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 612 vechiul C.civ.
A susținut că sentința apelată este netemeinică și în raport de prevederile art. 274, 276, 277, 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. și art. 584 C.civ., nefiind motivată în fapt, deoarece instanța nu a stabilit care sunt cheltuielile făcute în proces de fiecare dintre părți și în ce mod a fost făcută compensarea lor, arătând că reclamanții au făcut cheltuieli în sumă de 1540 lei în care se include și suma de 800 lei reprezentând onorariu expert N. P., deși chitanța de plată nu este depusă la dosar, iar pârâta M. N. a făcut cheltuieli de judecată în cuantum de 3900 lei, potrivit chitanțelor aflate la filele 74 – 76 și 116, iar instanța de fond a admis numai capătul de cerere în grănițuire și cel privind închiderea ferestrei de la baia casei, respingând celelalte capete de cerere.
A mai arătat, de asemenea, că instanța de fond trebuia să împartă numai cheltuielile făcute de fiecare parte pentru capătul de cerere privind grănițuirea, reclamanții urmând să plătească pârâtei suma de 200 lei, diferența de onorariu fiind aferentă celorlalte capete de cerere ce intră sub incidența art. 276 C.pr.civ., că restul cheltuielilor de judecată de 1340 lei făcute de reclamanți și 3300 lei făcute de pârâtă trebuie compensate parțial potrivit art. 276 C.pr.civ., și, având în vedere faptul că din cele patru capete de cerere formulate de reclamanți a fost admis doar unul singur, instanța trebuia să compenseze numai suma reprezentând a patra parte din aceste cheltuieli și să îi oblige pe reclamanți la plata către pârâtă a sumei de 2475 lei, reprezentând ¾ din cheltuielile în sumă de 3300 lei, la care se adaugă suma de 200 lei cheltuieli cu grănițuirea, deci, în total, suma de 2675 lei.
În raport de disp. art.295 alin.2 Cprciv, tribunalul a apreciat că se impune completarea raportului de contraexpertiză, specialitatea topografie efectuat la instanța de fond, sens în care a solicitat experților desemnați să precizeze dacă linia de hotar stabilită prin raportul de expertiză respectiv dispozițiile sentinței civile nr. 6063/1994, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1275/A/1995 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.3953/1995, irevocabilă prin decizia nr.1690/1997 a Curții de Apel C. și, totodată, a încuviințat cererea de completare a probatoriilor solicitată de apelanții - reclamanți cu expertiza specialitatea construcții, fiind numit expert constructor R. D. pentru a stabilit dacă pârâți au obturat cu diverse materiale de construcții fereastra casei reclamanților și să precizeze totodată, dacă acoperișul proprietatea pârâților la îmbinare este corect efectuat sau dacă permite scurgerea apei pe terenul reclamanților și în caz afirmativ să comunice dacă există vreo soluție pentru rezolvarea acestei situații.
Suplimentul la raportul de expertiză a fost depus de către experții D. G., G. R. și P. V. la data de 03.07.2014, filele 74-76 dosar apel, iar raportul de expertiză specialitatea construcții a fost depus de expertul R. D. la data de 12.08.2014, filele 80-85, părțile neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile în limitele învestirii sale prin cererile de apel, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții V. C. A. și V. A. au învestit instanța de judecată cu o acțiune civilă având mai multe capete de cerere prin care au solicitat în contradictoriu cu D. D. și M. N. să se dispună: stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, iar linia de hotar să fie stabilită la o lățime de 1,60 m de la temelia inițială a casei pârâților înspre proprietatea reclamanților, astfel încât fereastra reclamanților să fie degajată; obligarea pârâților să-și demoleze șoprul ce are acoperiș cu înclinația în curtea reclamanților și ca stâlpi de susținere stâlpii gardului; obligarea pârâților să închidă fereastra ce dă spre proprietatea reclamanților cu fereastră fixă și geam mat și de a-și remedia acoperișul la îmbinarea dintre tablă și țiglă pentru ca apa să se scurgă pe terenul pârâților; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința apelată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. D. și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestuia.
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților V. C. A. și V. A. în contradictoriu cu pârâții D. D. și M. N.,s-a dispus grănițuirea proprietăților părților și a fost stabilită linia de hotar pe aliniamentul pct. 3-4-5-6-7-8-9, conform anexei nr. 2 din raportul de expertiză efectuat de experții D. G., G. R. și P. V. și a fost obligată pârâta să monteze la baie înspre proprietatea reclamanților o fereastră fixă din geam mat. Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate prin acțiune, au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligați reclamanții să plătească pârâtei M. N. suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Observând actele dosarului, se constată că prin contractul de vânzare cumpărare că autentificat sub nr.5756/21.12.1998, reclamantul V. C. A. a dobândit proprietatea asupra unei cote de 5/8 din suprafața de 431 mp teren construibil situat în mun. Tg-J., ., în condițiile în care anterior, prin certificatul de moștenitor nr. 20/03.04.1998 s-a dezbătut succesiunea după autorul V. S., stabilindu-se că soției supraviețuitoare îi revine o cotă de 2/8 din cota de ½ din suprafața de 431 mp, iar reclamantului V. C. A. îi revine cota de 3/8 în calitate de fiu.
Se reține că pârâta M. N. a cumpărat de la autorul reclamantului, numitul V. S., imobilul casă de locuit compus din două camere, antreu, hol și wc, construit din cărămidă și acoperită cu tablă, construcție amplasată în partea de N-E a întregului imobil, iar ulterior a dobândit prin constituire dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 158 mp situat în tarlaua 146, . cu titlul de proprietate nr._ din 06.04.1995.
Critica apelanților- reclamanți privind neconcordanța dintre considerentele și dispozitivul sentinței nu poate fi reținută din următoarele considerente:
Este adevărat că deși instanța în considerentele și dispozitivul sentinței menționează să se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. D. și pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestuia, în paragraful doi se menționează că se admite în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții M. N. și D. D., însă aceasta reprezintă o eroare materială care poată fi îndreptată pe calea procedurii prevăzută de art.281 Cod de procedură civilă din anul 1865.
Este evident că este o eroare materială în condițiile în care instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. D., a admis această excepție și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acesteia, însă din dispozitiv rezultă clar că acest pârât nu a fost obligat la nicio prestație față de reclamanți.
Este nefondată și critica adusă sentinței asupra modului cum s-a dispus grănițuirea dintre cele două proprietăți, din următoarele considerente:
In sens material, dreptul la acțiune întemeiat pe disp art 560 c.civ circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin acțiune in justiție sau pe cale amiabila, restabilirea hotarului real ce separa fondurile învecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile. . judecătorul nu are a se pronunța asupra existentei dreptului de proprietate în întregul sau ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate în partea în litigiu, al cărui contur este fixat decisiv prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile. Așadar operațiunile judiciare grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului si așezarea semnelor de hotar. Identificarea implica aflarea celor mai vechi semne de hotar prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților si a martorilor si administrarea probei cu expertiza.
În speța de față, actele de proprietate invocate de părți au fost transpuse de părți de experți cu ocazia efectuării expertizelor,instanța de fond apreciind corect că se impune stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul stabilit conform anexei nr.2 din raportul de expertiză efectuat de experții D. G., G. R. și P. V. în condițiile în care în acest raport cei trei experți au procedat la o identificare a terenului, proprietate pârâților, în suprafață de 158 mp, în raport de limitele necontestate și de limitele fizice impuse de existența construcției cumpărate de pârâtă de la autorul reclamanților, această identificare respectând, totodată, suprafața de 158 mp pentru care a fost emis titlul de proprietate nr._/06.04.1995 pe numele pârâtei M. N..
Totodată, se reține că linia de hotar propusă de cei trei experți respectă sentința civilă nr. 6063/1994, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1275/A/1995 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.3953/1995, irevocabilă prin decizia nr.1690/1997 a Curții de Apel C., aspect ce rezultă din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel.
Astfel ,din considerentele sentințelor menționate, rezultă că în cauza respectivă a fost respinsă formulată de reclamanții V. S. și V. N. prin care au solicitat ca pârâții M. N. să zidească ușa practicată în zidul construcției, proprietatea acesteia, spre proprietatea reclamanților și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă M. N., fiind obligați reclamanți V. S. și V. P. să lase în deplină proprietate terenul lung de 8,45 mp și lat de 1,54 m, reținându-se că pârâta a făcut dovada proprietății în raport de titlul de proprietate eliberat în baza Legii 18/1991 pentru suprafața de 158 mp.
Așadar, fără a opera excepția autorității de lucru judecat s-a stabilit însă cu putere de lucru judecat anterior asupra întinderii proprietății pârâtei.
Reține tribunalul că expertiza efectuată de expert topograf N. P., în raport de care apelanții solicită stabilirea liniei de hotar nu poate fi luată în considerare în condițiile în care expertul nu a ajuns la concluzia respectivă pe bază de raționamente precise și face o apreciere subiectivă asupra titlului de proprietate eliberat pârâtei în procedura fondului funciar. Or, titlul de proprietate nr._/06.04.1995 emis pe numele pârâtei M. N. nu a fost contestat de către persoanele interesate .
În consecință, în raport de dispozițiile art.560 din Noul Cod Civil în mod corect instanța de fond a stabilit linia de hotar pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7-8-9 conform anexei nr. 2 din raportul de expertiză efectuat de experții D. G., G. R. și P. V..
Este nefondată și critica reclamanților privind obligația de a face referitor la chestiunile legate de construcția copertinei(șopru), de funcționalitatea îmbinărilor la acoperiș, de modul de scurgere a apelor pluviale, instanța de fond soluționând corect această cerere, întrucât așa cum rezultă din raportul de expertiză specialitatea construcții efectuat în apel rezultă că la data efectuării expertizei fereastra existentă la casa apelanților nu era obturată de nici un material depozitat necorespunzător și nici de acoperișul improvizat de intimata -pârâtă, acesta acoperiș fiind la nivelul inferior al respective ferestre.
De asemenea, expertul a precizat că acoperișul este corect efectuat, apele pluviale fiind preluate de jgheaburi și burlane și nu afectează proprietatea apelanților reclamanți.
Celelalte considerații al expertului desemnat privind modalitatea în care se scurg apele meteorice de pe acoperișul proprietatea pârâtei și necesitatea montării parazăpezilor exced obiectivelor stabilite de instanță și nu fac obiectul judecății, reclamanții neinvestind instanța de judecată cu astfel de cereri.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cprciv, se impune respingerea apelului formulat de apelanții- reclamanții V. C. A. și V. A..
Referitor la apelul incident declarat de apelanta- pârâta M. N., tribunalul urmează să-l respingă ca nefondat din următoarele considerente:
În cauza de față, pârâta M. N. a aderat la apelul declarat de apelanții- reclamanți V. C. A. și V. A., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei apelante la montarea la baie a ferestrei fixe din geam mat.
Totodată, s-a criticat soluția dată capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, arătându-se că instanța de fond a făcut o greșită compensarea a acestora.
Scopul aderării la apel sau al apelului incident este acela de a obține reformarea hotărârii, partea care promovează trebuind în principal să justifice un interes pentru a-l exercita.
Aprecierea interesului se face de la caz la caz în raport cu dispozitivul hotărârii atacate prin care i s-a dat intimatei o satisfacție deplină ori s-a dat numai o satisfacție parțială, instanța de control judiciar fiind obligată întotdeauna să verifice dacă prin soluția ce se dă apelului incident se păstrează cadrul substanțial al judecății în primă instanță.
Așadar, apelul incident este condiționat de existența unui apel principal și într-o anumită măsură depinde de acesta, întrucât obiectul apelului incident nu-l constituie apelul principal ci hotărârea judecătorească dată în primă instanță și ca atare, în analiza soluțiilor posibil de primit în această cale de atac, sunt impuse totuși o . limite generate de caracterul devolutiv al apelului.
În speța de față, intimata M. N., care a avut posibilitatea de a introduce un apel principal, însă nu a făcut-o, nu poate obține prin efectul apelului incidental ceea ce ar fi putut obține prin exercițiul apelului principal. Din moment ce apelanții reclamanți nu au critica soluția sub aspectul soluționării petitului privind obligația de a face vizând obturarea ferestrei de la baie cu geam mat, iar intimata M. N. nu a critica acest petit în termen de 15 zile conferit de legiuitor, este evident că nu poate obține pe calea apelului incidental modificarea soluției instanței de fond.
Trecând peste acest aspect procedural, nici pe fond apelul incidental nu este întemeiat în condițiile în care anterior printr-o sentință civilă definitivă și irevocabilă, (nr 4504/12.09.1990) a fost obligată apelanta- pârâtă M. N. să desființeze două ferestre situate înspre proprietatea reclamanților, inclusiv fereastra de la baie pentru care în prezent se poartă litigiul de față,instanța care a pronunțat această hotărâre apreciind că nu se impune menținerea unei servituți de vedere spre proprietatea reclamanților.
Corect instanța de fond a apreciat că, această fereastră este amplasată la o distanță mai mică decât cea prevăzută de legea aplicabilă în cauză, respectiv dispozițiile art. 612 din vechiul Cod civil, care instituie o distanță minimă de 1,90 m, în condițiile în care această fereastră este situată la distanța de 1,70 m de linia de hotar, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză.
Așadar, chiar dacă s-ar face abstracție de hotărârea anterioară, în raport de distanța între această fereastră și linia de hotar stabilită de instanță, cererea formulată de reclamanți prin care solicită ca pârâții să își monteze o fereastră fixă din geam mat,apare drept întemeiată.
Este nefondată și critica apelantei- pârâte M. N. privind cheltuielile de judecată,instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 584 din Cod civil din 1864 raportat la art.274-276 Cod proc civilă din 1865.Modaliataea de calcul a cheltuielilor de judecată prezentată de apelanta-pârâtă prin care se arată că se impune doar compensarea a ¼
din cheltuielile efectuate de părți ,raportat la faptul că a fost admis doar capătul de cerere privind grănițuirea,nu poate fi reținută de instanță întrucât primul petit al cererii introductive de instanța este grănițuirea, stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile celor doua părți reclamant și pârât și în raport de stabilirea liniei de hotar au fost analizate și celelalte capete de cerere,expertizele efectuate în cauză impunându-se a fi administrate în primul rând pentru
stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților
Față de considerentele expuse,în temeiul art. 296 Cod proc civilă din 1865 urmează a fi respins și apelul incident formulat de apelanta- pârâtă M. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanții -reclamanți V. C. A. și V. A., ambii cu domiciliul în Tg-J., ., nr.8, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.505/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și de apelanta pârâtă M. N., cu domiciliul în Tg-J., ., nr. 8 A, jud. Gorj, în contradictoriu cu intimatul- pârât D. D., cu domiciliul în Tg-J., ., nr. 8 A, jud. Gorj
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.09.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. R. | Judecător, A. E. S. | |
Grefier, L. P. |
Red.A.S./Tehn. M.O.
6 ex./13 octombrie 2014
J.f. C.D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 786/2014. Tribunalul GORJ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
