Fond funciar. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 2577/263/2012*
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 227/2014
Ședința publică din 14 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător V. B.
Judecător A. E. S.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții- pârâți J. T., J. C., J. D., S. Nicolița, R. M., Ț. P., I. D. împotriva sentinței civile nr. 1790 din 10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă C. L. Glogova de Aplicare a Legii nr.18/1991, având ca obiect fond funciar-nulitate absolută adeverință.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentu pârât J. T., personal și în calitate de procurator pentru recurenta- pârâta Ț. P., asistat de avocat M. Tudorița care răspunde și pentru recurenții- pârâți J. C. și Ț. P., lipsă fiind recurenții- pârâți J. D., S. Nicolița, R. M., I. D. și reprezentantul legal al intimatei reclamante C. L. Glogova pentru Aplicarea Legii nr.18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 13.02.2014, recurenții- pârâți J. T., J. C. și Ț. P. au depus note de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocate sau probe de administarat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților:
Avocat M. Tudorița pentru recurenții -pârâți J. T., J. C. și Ț. P. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se respinge cererea reclamantei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arăând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autorul recurenților a fost validat la două poziții, respectiv poziția 24 din Anexa 1 la HCJ nr.80/1992 cu suprafața de 0,64 ha și Anexa 2 cu suprafața de 0,64 ha, așadar cu un total de 1,28 ha, suprafață aproximativă cu cea înscrisă în registrul agricol din perioada 1951-1955.
Că raportat la înscrisurile depuse la dosar în mod eronat s-a admis cererea reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței provizorii nr.130/1992 în condițiile în care în cauză nu sunt incidente cauzele de nulitate prevăzute de art. III alin.1 lit.a) din Legea 169/1997, deoarece autoarea recurenților a fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate conform înscrierilor din registrul agricol, reconstituirea s-a făcut cu respectarea procedurii speciale instituită de legea fondului funciar și a fost finalizată cu emiterea titlului de proprietate.
Totodată, s-a invocat că reclamanta nu a făcut dovada interesului legitim și nu a arătat în concret în ce constă acest interes pentru a solicita anularea adeverinței de proprietate contestată deoarece suprafața prevăzută în adeverința menționată este proprietatea pârâților, autoarea acestora J. T. M. a urmat procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Motru, reclamanta C. L. de Fond Funciar Glogova a chemat în judecată pe pârâta Ț. P. și a solicitat instanței ca,prin sentința ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr.130 din 13.10.1992.
În motivarea în fapt a cererii sale a arătat reclamanta că în anul 1992, C. L. constituită la acea dată a întocmit și eliberat pe numele lui J. C. M. adeverința de proprietate nr.130 din 13.10.1992 pentru o suprafață totală de 10.738 mp. teren agricol.
Reclamanta a susținut că în mod greșit a fost întocmită și eliberată adeverința de proprietate nr.130 din 13.10.1992, întrucât aceasta a fost emisă în baza unei hotărâri de validare care nu există, respectiv HCJ nr.90 din 17.02.1992, dar și pentru o suprafață care nu este justificată, anume 10.378 mp.
A mai arătat că hotărârea prin care au fost validate suprafețele de teren agricol solicitate de către cetățenii comunei Glogova în anul 1991 și de altfel singura emisă în anul 1992 cu privire la terenurile agricole este HCJ nr.80/1992.
Că, prin HCJ nr.80/1992, în conformitate cu Anexa 2A . validată pe numele lui J. T. M. suprafața totală de 0,64 ha. teren agricol și această validare s-a efectuat având in vedere cererea de reconstituire nr.570 din 5.03.1991 formulată de J. T. M. și fila de Registru Agricol din perioada 1959-1962 a aceleiași J. T. M. ,iar pe numele autoarei au fost emise ulterior adeverinței a cărei anulare o solicită reclamanta ,două titluri de proprietate,iar un al treilea titlu a fost eliberat în baza aceleiași cereri de reconstituire formulată de J. T.M., pe numele lui J. C., fratele pârâtei.
În continuare, a arătat reclamanta că adeverințele de proprietate sunt acte provizorii supuse revocării făcând dovada că persoana a recurs la procedura specială prevăzută de Legea 18/1991 pentru a-și redobândi dreptul de proprietate, până la data eliberării titlului de proprietate.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp.art. III alin.1 și 2 din legea 169/1997 așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005 și art.5 alin.1 lit.i din HG 890/2005.
Pentru dovada cererii sale reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-17 din dosar).
Legal citată, pârâta Ț. P. a învederat instanței că este fiica autoarei J. C. M., în prezent decedată și a precizat că aceasta are ca moștenitori, alături de ea și pe J. T., J. D., S. Nicolița, R. M., J. C. și I. D..
În dovedirea celor afirmate pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisurile de la filele 26,27 din dosar.
La data de 28.09.2012 reclamanta C. L. de Fond Funciar Glogova și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu toți moștenitorii defunctei J. C. M., respectiv: Ț. P., J. T., J. D., S. Nicolița, R. M., J. C. și I. D..
Pentru probatoriu, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar pârâții, în apărare, au solicitat proba cu interogatoriul reclamantei și înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3052 din 05.12.2012 s-a admis cererea având ca obiect fond funciar formulată de reclamanta C. L. de Fond Funciar Glogova și s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr.130 din 13.10.1992 emisă pe numele J. C. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții, iar prin decizia civilă nr. 798 din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis recursurile, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond cu îndrumarea ca în rejudecare instanța să verifice îndeplinirea condiției impusă de art. III alin. 2 din Legea 169/1997, respectiv dacă reclamanta prezintă interes legitim în anularea adeverinței și în ce constă acest interes .
Subsecvent, pentru clarificarea împrejurărilor în care a fost emisă adeverința 130/1992, instanța va solicita relații Comisiei Județene Gorj de fond funciar privind hotărârea nr.80/10.02.1992, cât și HCJ nr.90/17.02.1992 și tabelele anexă la aceste hotărâri.
Totodată, tribunalul a stabilit că se vor solicita a se depune la dosar actele ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate invocate în acțiunea reclamantei și se vor efectua verificări pentru a se stabili dacă terenurile menționate în titlurile de proprietate sunt cuprinse în adeverință și au la bază aceeași cerere de reconstituire și aceeași poziție din registrul agricol, privitoare la persoana deposedată și numai după efectuarea acestor verificări, instanța va aprecia dacă autoarea pârâților era sau nu persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, dacă și pentru ce suprafață se poate constata nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 30/1992.
Prin sentința civilă nr. 1790 din 10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă cererea având ca obiect fond funciar formulată de reclamanta C. L. de Fond Funciar Glogova în contradictoriu cu pârâții I. D., J. T., J. C., J. D., S. Nicolița, R. M., Ț. P. și s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr.130 din 13.10.1992 emisă pe numele J. C. M..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.570 din 05.03.1991, autoarea J. T. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,70 ha., teren arabil, situat în mai multe puncte, menționând și faptul că a posedat pădure în punctul B. în suprafață de 0,75 ha. și Dealul lui Smen.
În primul rând, cu privire la interesul promovării unei astfel de acțiuni de către reclamanta C. L. de Fond Funciar Glogova, s-a comunicat prin adresa nr. 2052/01.07.2013, de către comisie, faptul că interesul impus de prevederile art. III alin. 2 din legea 169/1997 este acela că prin emiterea adeverinței de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea justificată pot fi prejudiciați adevărații proprietari ai terenului, comisia locală fiind în situația de a elibera noi titluri de proprietate.
Față de răspunsul dat de comisia locală, instanța a găsit justificat interesul acesteia de a promova prezenta acțiune, de necesitatea intrării în legalitate a actelor eliberate în baza legii 18 /1991 și a rezolvării tuturor cererilor de reconstituire în funcție de actele primare.
Practic, prin reconstituirea unei suprafețe mai mari decât cele pentru care sunt îndreptățiți unii petenți s-ar aduce atingere altor persoane care justifică pe deplin îndreptățirea la reconstituire, autoritățile fiind puse în imposibilitatea soluționării favorabile a acestor cereri din cauza unor acte ce au fost eliberate cu încălcarea Legii 18/1991.
S-a constatat că prin HCJ nr.80 din 10.02.1992 a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea J. T. M. pentru suprafața de 0,64 ha., teren agricol (filele 5-6 din dosar primul ciclu procesual).De asemenea, conform filei de Registru Agricol pentru anii 1959-1960, J. T. M. figura înscrisă cu o suprafață de 0,70 ha.
Cu toate acestea, la data de 13.10.1992 a fost emisă adeverința de proprietate nr.130 prin care s-a menționat că s-a stabilit dreptul de proprietate al autoarei J. M. pentru suprafața de_ mp.
Ulterior a fost emis titlul de proprietate nr._ din 16.09.2002 pentru suprafața de 7455 mp., situată pe raza satului Iormănești, ., pentru suprafața înscrisă în Registrul Agricol și validată spre reconstituire pe numele autoarei defuncte a fost emis titlu de proprietate.
În ce privește adeverința de proprietate nr. 130 din 13.10.1992 aceasta menționează în cuprinsul său o suprafață totală de 10.738 mp. teren arabil și o hotărâre a Comisiei județene de fond funciar nr.90 din 17.02.1992.
A reținut instanța că această hotărâre a comisiei județene nu a fost prezentată nici de către reclamantă, nici de către pârâți, respectiv ceea ce conduce la concluzia că afirmațiile reclamantei din cuprinsul cererii introductive de instanță, în sensul că HCJ 90/1992 nu există, corespund realității.
Instanța a făcut demersurile indicate de instanța de recurs și a solicitat relații Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj, care, prin adresele nr._/28.06.2012, respectiv_/06.06.2013, a comunicat faptul că în arhiva instituției nu este evidențiată HCJ nr. 90/17.02.1002, în acest sens depunând la dosar HCJ 90/09.03.1992 care privește localitatea Albeni jud. Gorj, și nu localitatea Glogova,
S-a constatat astfel, faptul că adeverința de proprietate nr. 130 din 13.10.1992 a fost eliberată fără a avea la bază o hotărâre de validare eliberată de C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Mai mult, adeverința de proprietate mai sus menționată cuprinde înscrisă o suprafață mult mai mare decât aceea care a fost validată spre reconstituire prin HCJ 80/1992 autoarei, precum și decât cea menționată în registrul agricol al defunctei.
În aceste condiții, s-a apreciat că în speță devin aplicabile disp.art. III alin.1 lit.a din legea 169/1997, așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005 în sensul că pârâta J. M. nu era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1,0738 ha. cât timp aceasta a avut înscrisă în registrul agricol o suprafață de 0,70 ha și pentru care i-au fost deja eliberate acte de proprietate cu caracter definitiv.
Față de aceste considerente, s-a apreciat ca fiind fondată cererea reclamantei, a fost admisă și s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 130 din 13.10.1992.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I. D., J. T., J. C., J. D., S. Nicolița, R. M., Ț. P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile nr.1790/10.10.2013 ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerea acțiunii.
Recurenții-pârâți au criticat sentința instanței de fond, susținând că prima instanță nu a exercitat rolul activ și nu a apreciat corect probele administrate în cauză pentru o bună soluționare a cauzei.
Au apreciat recurenții -pârâți că în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr.130 din 13.10.1992, emisă pe numele J. C. M., fără ca în speță să fie incidente cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. III alin. 1 lit. a din Legea nr.169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
S-a susținut că instanța de fond nu a analizat corect interesul promovării acțiunii, deoarece suprafața prevăzută în adeverința menționată este proprietatea pârâților,iar autoarea acestora J. T.M. a urmat procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Au susținut recurenții - pârâți că bunica acestora figurează în registrul agricol din anii 1950-1955 cu o suprafață de 1,30 ha, astfel că, apreciază aceștia, adeverința este legală, iar în perioada 2008-2013 a fost plătit impozit pentru suprafața înscrisă în adeverință.
Mai mult, instanța de fond nu a ținut seama nici de adresa nr.4775/17.06.1994 prin care se aduce la cunoștință autoarei pârâților că a fost eliberată adeverința de proprietate nr. 130 din 13.01.1992 pentru suprafața solicitată.
Totodată, s-a învederat faptul că instanța de fond nu a verificat dacă există HCJ nr. 90 emisă la data de 17.02.1992 și pentru . ce în baza acestei hotărâri de validare au fost emise acte mai multor cetățeni din . fond motivează sentința pe faptul că HCJ nr. 90 din 09.03.1992 privește localitatea Albeni, județul Gorj, fără a verifica dacă există HCJ nr. 90/17.02.1992 hotărâre care se referă la .> Au precizat recurenții - pârâți că nu au fost depuse la dosar actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate invocate în acțiunea reclamantei, nu s-au făcut verificări pentru a se stabili dacă terenurile menționate în titlurile de proprietate sunt cuprinse în adeverință și au la bază aceeași cerere de reconstituire și aceeași poziție în registrul agricol.
Că, autoarea J. M. este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 1,0738 ha, deoarece figurează la rolul agricol din anul 1950-1955 cu suprafața de 1,30 ha și deține acte de proprietate în acest sens, iar prin hotărârea recurată s-a încălcat recurenților dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren la care sunt îndreptățiți.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7,8,9 și art.3041 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.488 pct. 6,8 Noul cod de procedură civilă.
Intimata-reclamantă C. L. Glogova de aplicare a Legii nr.18/1991 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în cauză nesubzistând niciun motiv de recurs.
A arătat că interesul comisiei locale este acela de a se intra în legalitate cu actele eliberate în baza Legii 18/1991, interes dat tocmai de dispozițiile legale.
Instanța de recurs a administrat proba cu înscrisuri, apreciind că este util soluționării cauzei înaintarea de către C. L. de aplicare a legii 18/1991 Glogova a HCJ nr. 80/1992 și a anexelor la această hotărâre, înscrisuri înaintate la dosarul cauzei cu adresa nr. 297/29.01.2014 ( filele 27-58).
Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale invocate în materie, tribunalul reține că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta C. L. de aplicare a legii 18/1991 Glogova a învestit instanța de judecată cu o acțiune civilă de fond funciar prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâții J. T., J. C., J. D., S. Nicolița, R. M., Ț. P., I. D., să se constate nulitatea absolută a adeveirnței de proprietate nr.130/13.10.1992 eliberată pe numele autoarei pârâților, J. C. M., pentru suprafața de 10.738 mp, teren agricol.
S-a invocat ca motiv de nulitate faptul că această adeverință a fost emisă pentru o suprafață mai mare decât la cea care era îndreptățită autoarea pârâților care a fost validată prin HCJ nr. 80/1992 doar cu suprafața de 0,64 ha teren agricol.
Prin sentința recurată a fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr.130/13.10.1992 emisă pe numele J. C. M..
Observând actele dosarului, se constată că prin cererea înregistrată sub nr. 570/05.03.1991 autoarea recurenților- pârâți J. T M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,70 ha teren arabil situat în mai multe puncte, menționând și faptul că posedat pădure în punctul „Bălțatul” în suprafață de 0,75 ha și în punctul „ Dealul lui S.”.
Prin HCJ nr. 80/10.02.1992 a fost validată autoarea J. T. M. cu suprafața de 0,64 ha, teren agricol.
La data de 13.10.1992 a fost emisă adeverința de proprietate nr.130 contestată în prezenta cauză pe numele autoarei pentru suprafața de 10.738 mp,iar ulterior a fost emis titlu de proprietate nr._/16.09.2002 pentru suprafața de 7455 mp situată pe raza satului Iormănești, . autoarei.
În mod corect instanța de fond a apreciat că adeverința de proprietate contestată a fost emisă pentru o suprafață mai mare decât aceea pentru care a fost validată spre reconstituire dreptul de proprietate autoarei J. T. M. prin HCJ nr.80/1992 și decât cea menționată în registrul agricol al autoarei.
Criticile recurenților pârâți în sensul că reclamanta nu a justificat un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni sunt nefondate, întrucât în raport de dispozițiile art.III alin.2 din Legea 169/1997 C. L. de fond funciar poate contesta actele de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor legale, ori, în condițiile în care adeverința contestată a fost emisă pentru o suprafață mai mare decât la cea care era îndreptățită autoarea pârâților, interesul acestei instituții este justificat prin aceea că se află în situația de a nu putea elibera acte de proprietate adevăraților proprietari.
Practic prin reconstituirea unei suprafețe mai mari decât cea la care a fost îndreptățită autoarea pârâților se aduce atingere altor persoane care justifică pe deplin îndreptățirea la reconstituire, autoritățile fiind puse în imposibilitatea soluționări unor cereri din cauza unor acte care au fost eliberate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Nu pot fi reținute nici criticile potrivit cărora autoarea recurenților este îndreptățită la suprafața de 1,30 ha în condițiile în care în registrul agricol din perioada 1950-1960 J. T. M. figura înscrisă cu suprafața de 0,70 ha pentru care i-a fost eliberat deja titlu de proprietate, iar recurenții nu au făcut dovada că aceasta a avut în proprietate o suprafață mai mare.
Totodată, se reține că în condițiile în care autoarea recurenților, sau ulterior, aceștia apreciau că erau îndreptățit] la o suprafață mai mare decât cea validată prin HCJ nr. 80/10.02.1992, aveau la îndemână procedura specială prevăzută de legea fondului funciar în cadrul căreia să conteste această hotărâre și să dovedească că sunt îndreptățiți la o suprafață mai mare decât cea validată.
Corect instanța de fond a reținut în baza probatoriului administrat că autoarea recurenților, J. T. M., nu era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,0738 ha, făcând o corectă aplicarea dispozițiilor art. III alin.1 lit. a din legea 169/1997.
Se apreciază în consecință că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii, în raport de actele depuse la dosar, recursul urmând a fi respins ca nefondat .
Văzând și dispozițiile art. 312 (1 ) C.pr.civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți J. T., J. C., J. D., S. Nicolița, R. M., Ț. P., I. D. împotriva sentinței civile nr. 1790 din 10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă C. L. Glogova de Aplicare a Legii nr.18/1991, având ca obiect fond funciar-nulitate absolută adeverință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | Judecător, A. E. S. |
Grefier, E. C. |
Red.A.S./Tehnored.E.C.
Jud. fond P.D. O.
2ex/ 21 Februarie 2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 812/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Sentința nr. 187/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
