Fond funciar. Hotărâre din 09-09-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 14905/318/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.854
Ședința publică din 09 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte V. N.
Judecător N. B.
Grefier O.-D. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul M. G. împotriva sentinței civile nr.2462/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. Turceni pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. I., în substituire pentru doamna avocat I. C., pentru intimata C. L. Turceni pentru aplicarea Legii 18/1991, lipsind apelantul reclamant M. G. și reprezentantul Comisiei Județean Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat P. I. a depus la dosarul cauzei delegația de substituire a doamnei avocat I. C. și, având în vedere precizarea părților că nu mai au alte cereri de formulat, s-a acordat cuvântul pe apel.
Avocat P. I., pentru intimata C. L. Turceni pentru aplicarea Legii 18/1991, a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, pentru considerentele arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._ reclamantul M. G. a chemat în judecată pârâtele C. L. de fond funciar Turceni și C. Județeană de fond funciar Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea HCJ nr.71/1992, anexa 3, poziția 1 prin care s-a validat dreptul de proprietate pentru autorul de rol M. G. cu moștenitori, precum și obligarea primarului G. D. la plata de daune compensatorii de 1 milion vechi pentru fiecare zi de întârziere pentru nepunerea sa în posesie de la data de 20.03.1991.
În motivarea acțiunii petentul a arătat că, în baza certificatului de moștenitor nr.1013/30.10.1985 a formulat cerere de retrocedare înregistrată sub nr.199/20.03.1991, prin care a solicitat retrocedarea suprafeței de teren de 3,97 hectare, așa cum rezultă din adeverințele nr.275/1994 și nr.2374/2005 emise de către Arhivele Naționale, Filiala Tg-J., însă a fost validată doar suprafața de 3,39 ha teren. A susținut reclamantul că Primăria Turceni nu a propus spre validare suprafața de 0,74 ha, suprafață ce a fost confiscată de IAS Turceni în anul 1949 cu ocazia înființării.
A mai arătat că pârâta C. L. de fond funciar Turceni a dat suprafața de teren validată în folosința surorilor sale, C. O. și P. V., deși C. O. și P. V. sunt străine de succesiunea autorului M. G. prin renunțare și nici nu au depus cerere de reconstituire la Primăria Turceni, dar terenurile le-au fost date în folosință. A precizat că în anul 2005 a formulat acțiune în temeiul Legii 18/1991, iar în cauza respectivă Primăria Turceni și Primarul au formulat întâmpinarea cu numărul 3887/01.06.2005, care este falsă, în cadrul acesteia susținând în mod fals și mincinos că reclamantul ar fi înstrăinat anterior anului 1990 o suprafață de teren de 0,68 ha, iar în baza întâmpinării false instanța de fond și instanța de recurs au pronunțat două hotărâri nelegale și netemeinice ce sunt lovite de nulitate absolută.
S-a mai arătat că Primăria Turceni a împroprietărit pe U. Gh.C-tin cu o suprafață de 0,50 ha situată în punctul ,,La poartă” (fără ca acesta să fi depus cerere de retrocedare pentru că nu a deținut nici o proprietate de la autorii săi), teren ce face parte din suprafața de 3,39 ha ce i-a fost validată reclamantului, susținând că atât titlul de proprietate nr._, cât și titlul de proprietate nr._ sunt nule.
A susținut reclamantul că prin acte false a fost deposedat de întreaga moștenire de la tatăl său, cu precizarea că suprafața de 1,77 ha nu i-a mai fost acordată niciodată, fiind înstrăinată după cum urmează: suprafața de 1,68 ha a fost anulată prin sentința civilă nr.7854 și decizia civilă nr.206 pronunțate în dosarul nr.451/2006; suprafața de 1 ha a fost trecută la despăgubiri de P. V.; cu suprafața de 0,50 ha a fost împroprietărit U. Gh. C.; suprafața de 0,74 ha nu a fost propusă spre validare de Primăria Turceni.
A solicitat reclamantul obligarea comisiilor de fond funciar să-și precizeze punctul de vedere dacă reclamantul a vândut două suprafețe de teren a câte 0,68 ha și să precizeze cui, precum și să depună copie act, să procedeze la punerea sa în posesia celor 10 suprafețe de teren ce sunt înscrise în adeverința de proprietate nr.2574 pe vechiul amplasament, obligarea comisiei locale și a primarului comunei la daune compensatorii de 1 milion vechi pentru fiecare zi de întârziere, precum și obligarea Comisiei locale de fond funciar Turceni la cheltuieli judiciare în valoare de 75 milioane lei vechi.
In drept cererea nu a fost motivată.
În probațiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost atașate cererii de chemare în judecată, în copie, adresa nr.4072 din 21.08.2013 emisă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, adresa nr._ din 18.09.2013 emisă de către Instituția Prefectului–Județul Gorj, cerere de reconstituire nr.199/20.03.1991, certificat de moștenitor nr. 1013 din 30 octombrie 1985, încheiere de legalizare copie din arhivă nr.5979 din 27.03.2009, adeverința din data de 12.08.1994 și cerere înregistrată sub nr.243/22.09.2005 (filele 5-11).
Prin încheierea nr.6949/04.11.2013, în temeiul art.200 alin.3 C.pr.civ. completul de judecată investit cu soluționarea cauzei a anulat cererea de chemare în judecată.
Împotriva încheierii de anulare a formulat cerere de reexaminare reclamantul, iar prin încheierea nr.8130/06.12.2013 Judecătoria Tg-J. a admis cererea de reexaminare, a revenit asupra măsurii anulării cererii de chemare în judecată și a dispus retrimiterea cauzei completului inițial investit.
La data de 03.02.2014 a fost înaintată la dosarul cauzei întâmpinare formulată de pârâta C. L. de fond funciar Turceni, aceasta solicitând în principal respingerea acțiunii, în cauză operând atât excepția autorității de lucru judecat, cât și excepția tardivității, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a susținut că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat, reclamantul chemând în judecată în nenumărate rânduri comisia locală de fond funciar sau separat, pe unii din membrii comisiei locale Turceni, solicitând atât restituirea terenurilor, cât și obligarea la plata de daune compensatorii sau morale, cereri care au fost respinse de instanțele de judecată, în acest sens fiind sentința civilă nr.359/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._/95/2012 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.6196/2013 a Curții de Apel C. și sentința civilă nr.2851/2013 având ca obiect fond funciar a Judecătoriei Tg-J. rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.1431/2013 a Tribunalului Gorj, solicitările reclamantului făcute in prezenta cauza fiind soluționate irevocabil in sentințele arătate mai sus. De asemenea, s-au pronunțat o . hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate pretențiile reclamantului M. G. în sensul respingerii acestora, fără a se reține în sarcina pârâților din prezenta cauză săvârșirea vreunei fapte care ar atrage răspunderea civilă sau penală. S-a mai arătat că reclamantul din prezenta cauză a formulat plângeri în repetate rânduri atât împotriva comisiei locale, cât și împotriva lucrătorilor de poliție și a magistraților care au instrumentat cauzele despre care s-a făcut vorbire, plângerile respective fiind soluționate prin respingerea acestora. Pe cale de excepție, raportat la termenul prevăzut de art.53 din Legea nr.18/1991, pârâta a invocat excepția tardivității formulării plângerii, precizând că reclamantul a luat cunoștință de conținutul Hotărârii nr.71/1991 anexa 3, poziția 1, atât prin comunicările realizate de către C. L. Turceni în diverse cauze cu reclamantul, cât și prin sentința civila nr.7354/12.12.2005 pronunțata de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/2005, astfel cum a fost modificata prin decizia civila numărul 206/06.02.2005 pronunțata de Tribunalul Gorj în dosarul nr.451/2006, comisia locală fiind obligată să întocmească documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pe numele moștenitorilor autorului comun M. G. pe suprafața de 1,77 ha validata prin Hotărârea Comisiei Județene nr.71/1992 anexa 3 poziția 1.
A mai precizat pârâta că reclamantului M. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform prevederilor legilor fondului funciar și a hotărârilor judecătorești, prin emiterea unor acte de proprietate.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.III din Legea 169/1997 cu modificările și completările ulterioare și HG nr.890/2005 privind normele de aplicare a legilor fondului funciar.
Au fost atașate întâmpinării, în copie, decizia nr.206/06.02.2066 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.451/2006, sentința civilă nr.7854/12.12.2005 a Judecătoriei Tg-J., fișe informații generale dosare nr._ **,_ ,_ ,_ ,_ ,_/95/2012,_ ,_/318/2012,_/318/2012/a1,_/318/2011 (filele 28-63).
Pârâta C. Județeană de fond funciar Gorj a formulat întâmpinare (fila 65), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul M. G. și exonerarea sa de la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că hotărârea comisiei județene este un act premergător emiterii titlului de proprietate, ca act de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate cu un regim specific stabilit de Legea nr.18/1991, iar potrivit art.53 alin.2 din același act normativ împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare. În privința hotărârii comisiei județene legea nu face distincție între nulitățile absolute și cele relative, ci prevede doar că orice plângere, întemeiată pe orice motiv, poate fi formulată în termenul de decădere de 30 de zile de la comunicare. Astfel, reclamantul nu se poate îndrepta la acest moment împotriva HCJ nr.71/1992, în condițiile în care nu a atacat această hotărâre în termenul prevăzut de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 C.pr.civ. pârâta solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinări (filele 71-73), criticându-le ca netemeinice și nelegale. În motivare, au fost reiterate aspectele de fapt descrise prin cererea de chemare în judecată, reclamantul precizându-și cererea dedusă judecății sub aspectul obiectului, solicitând instanței să dispună următoarele: anularea sentinței civile nr.7854/12.12.2005 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.6917/2005; anularea deciziei nr.206/06.02.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.451/2006; anularea HCJ nr.3092/2002 prin care s-au acordat despăgubiri; anularea titlului de proprietate nr._/14.06.2013 eliberat pentru suprafața de 1,77 ha; obligarea la restituirea proprietăților ce au fost anulate prin sentința civilă nr.7854 și decizia nr.206; obligarea pârâților la daune compensatorii în valoare de 1 milion pe zi de întârziere pentru nepunerea în posesie din data de 20.03.1991, dată la care reclamantul a depus cererea de retrocedare; obligarea pârâților la cheltuieli judiciare în cuantum de 50 milioane lei vechi.
Au fost atașate răspunsului la întâmpinări, în copie: adresa nr.5/27.01.2014 note de ședință formulate în dosarul nr._, adresa nr.914/23.11.2005, adeverința nr.275/12.08.1994, registru agricol poziția M. G., 1959-1963, titlul de proprietate nr._/14.06.2013, sentința civilă nr.8655/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2011, sentința civilă nr._/16.1.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2011, decizia nr.255/01.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ **, note de ședință U. Gh. C. dosar nr._, ordonanța nr.120/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. (filele 74-106).
În ședința publică din data de 24 martie 2014 instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâta C. L. de fond funciar Turceni, pentru a înainta documentația care a stat la baza emiterii HCJ nr.71/1992 contestată în cauză de reclamant.
Pârâta a comunicat relațiile solicitate cu adresa nr.4736 din 09.04.2014 (filele 130-180). Pentru termenul de judecată din 14.04.2014 la dosarul cauzei au fost atașate, din oficiu, sentința civilă nr._ din 01.12.2011 a Judecătoriei Tg-J.; decizia nr.1381 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Gorj și decizia civilă nr.2384 din 29 noiembrie 2013 a Tribunalului Gorj (filele 120-129).
Prin sentința civilă nr. 2462/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații – pârâții C. L. Turceni pentru aplicarea Legiii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. L. de fond funciar Turceni. S-a admis excepția tardivității plângerii împotriva HCJ nr.71/1991 invocată de pârâta C. L. de fond funciar Turceni și s-a respins plângerea ca tardiv introdusă.
A fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Turceni și C. Județeană de fond funciar Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit art.431 alin.1 C.pr.civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze si pentru același obiect, rezultând că elementele autorității de lucru judecat, atunci când se urmărește paralizarea unei a doua cereri, în modul permis de art.431 alin.1 C.pr.civ. sunt părțile, obiectul si cauza, care trebuie să fie identice în ambele procese. De asemenea, instanța a reținut că, expresie a dispozițiilor art.249 C.pr.civ. potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în momentul în care invocă o excepție procesuală pârâtul (autorul excepției) este cel căruia îi revine sarcina de a proba temeinicia excepției propuse.
În speță, instanța a reținut că pârâta C. L. de fond funciar Turceni nu a justificat și probat incidența triplei identități de obiect, părți si cauză între prezentul litigiu si celelalte litigii purtate de părți de-a lungul timpului, astfel încât excepția s-a apreciat ca neîntemeiată, fiind respinsă.
Asupra excepției tardivității formulării plângerii împotriva HCJ nr.71/1991 anexa 3, poziția 1, instanța a reținut că legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și cu vegetație forestieră finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituire trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege.
Potrivit art.11 din Legea nr.18/1991, astfel cum era în vigoare în anul 1992, anul emiterii hotărârii contestate, comisia județeană este competenta sa soluționeze contestațiile și sa valideze sau sa invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate, iar împotriva hotărârii comisiei județene cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștința de soluția data de comisia județeana. Termenul de 30 de zile privind contestarea hotărârii Comisiei Județene Gorj a fost preluat de legiuitor prin inserarea dispozițiilor art.53 alin.2 din același act normativ, astfel cum a fost completat și modificat.
Deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat instanței să dispună anularea acestei hotărâri emise de către C. Județeană Gorj, instanța a reținut că nulitatea relativă sau absolută a unei hotărâri de invalidare sau validare se poate invoca de către beneficiarul hotărârii sau moștenitorii acestuia numai în calea prevăzută de art.53 din Legea nr.18/1991, fiind o procedură specială obligatorie, pentru care legiuitorul a înțeles să stabilească un termen de promovare a acesteia, procedură specială ce nu contravine art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Termenul de 30 de zile prevăzut de lege este un termen imperativ, înlăuntrul căruia persoana nemulțumită trebuie să-și exercite dreptul de a formula plângere împotriva hotărârii comisiei județene, și absolut, având caracter de obligativitate, atât pentru părți, cât și pentru instanță, iar în caz de nerespectare sancțiunea este decăderea.
Instanța a constatat faptul că reclamantul a avut cunoștință despre HCJ nr.71/1992, anexa 3, poziția 1, în mod indubitabil cel mai târziu cu prilejul judecării dosarul nr._/318/2011 al Judecătoriei Tg-J. în care a avut calitatea de pârât, dosar în care C. L. de fond funciar Turceni a contestat chiar această hotărâre a comisiei județene, cauza fiind soluționată prin sentința civilă nr._/16.12.2011, fiind constatată nulitatea absolută parțială a HCJ nr.71/1992, anexa 3, poziția 1, în sensul înlăturării lui P. V. si C. O..
Este evident astfel că termenul de 30 de zile de la data la care reclamantul M. G. a luat cunoștință despre acest HCJ nr.71/1992, respectiv cel mai târziu data la care C. L. de Fond Funciar Turceni a contestat acest act în contradictoriu chiar cu M. G. a fost depășit, drept pentru care instanța a constatat că plângerea de față este, de asemenea, formulată cu mult peste termenul de 30 de zile.
Asupra capetelor de cerere în anularea sentinței civile nr.7854/12.12.2005 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.6917/2005 si în anularea deciziei nr.206/06.02.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.451/2006, instanța a reținut că reclamantul solicită anularea celor două hotărâri judecătorești cu motivarea că sunt pronunțate în baza unor acte false, astfel încât sunt nelegale si lovite de nulitate absolută, în cadrul acestui petit solicitând reclamantul să fie obligată C. L. de fond funciar Turceni să prezinte pretinsul actul de înstrăinare a celor două suprafețe de teren de câte 0,68 ha, invocat în dosarul nr.6917/2005 și avut în vedere de instanțe la pronunțarea hotărârilor judecătorești menționate, iar în cazul prezentării respectivului act, să se procedeze la verificarea de scripte.
Instanța a precizat că nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Cu alte cuvinte, nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic. Însă, hotărârea judecătorească nu constituie un act juridic civil, ea fiind actul final al judecății, actul de dispoziție al instanței cu privire la litigiul dintre părți, act cu caracter jurisdicțional. Hotărârea reprezintă scopul urmărit prin declanșarea procesului, rațiunea lui de a fi, deoarece tranșează conflictul dintre părți.
În consecință, este inadmisibilă solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea absolută a unor hotărâri judecătorești în condițiile în care, așa cum s-a relevat mai sus, hotărârea judecătorească nu este un act juridic civil, desființarea unei hotărâri judecătorești putând fi solicitată și obținută doar în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, de reformare sau de retractare.
A apreciat instanța că este inadmisibilă si cererea de verificare de scripte sau de înscriere în fals care vizează înscrisuri administrate ca probă într-un alt litigiu soluționat în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească, partea având la îndemână calea de atac a revizuirii, cale obligatorie întrucât hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat, autoritate care poate fi înlăturată numai prin retractarea hotărârii irevocabile, iar nu prin pronunțarea alteia.
Fată de soluția de respingere a capetelor de cerere în anularea sentinței civile nr.7854/12.12.2005 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.6917/2005 si în anularea deciziei nr.206/06.02.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.451/2006, instanța a respins, dat fiind caracterul de accesorialitate, si capătul de cerere în obligarea la restituirea proprietăților ce au fost anulate prin sentința civilă nr.7854 și decizia nr.206.
În ceea ce privește capătul de cerere în anularea titlului de proprietate nr._/14.06.2013 eliberat pentru suprafața de 1,77 ha, instanța a reținut că reclamantul solicită anularea titlului de proprietate cu motivarea că pentru terenurile înscrise în actul de proprietate nu a fost respectat vechiul amplasament.
Prin decizia civilă nr.2384/29.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ ** al Tribunalului Gorj, irevocabilă prin ea însăși și intrată astfel în puterea lucrului judecat, Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. G. si a obligat pârâtul Primarul Orașului Turceni la plata către reclamant a sumei de 27.860 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul agricol în suprafață de 1,77 ha.
În considerentele deciziei civile, intrate în puterea lucrului judecat întrucât explică si sprijină dispozitivul, s-a reținut că în cursul soluționării dosarului nr._ ** a fost eliberat titlul de proprietate nr._/14.06.2013 pentru suprafața de 1,77 ha, exclusiv în favoarea reclamantului M. G.. S-a mai reținut că din probatoriul administrat și din concluziile expertului numit în cauză rezultă că reclamantul nu a putut indica un alt amplasament al terenului agricol decât acela stabilit prin titlul de proprietate nr._/14.06.2013, astfel încât despăgubirile acordate reclamantului pentru lipsa de folosință a terenului agricol au fost stabilite prin raportare la suprafețele de teren aflate în punctele indicate în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și astfel cum acestea au fost stabilite prin titlul de proprietate emis în anul 2013.
S-a mai reținut în considerentele deciziei menționate că reclamantului i-a fost acordată posibilitatea în cauza respectivă de a indica amplasamentul terenului agricol în suprafață de 1,77 ha provenit de la autorul M. G. și cu privire la care solicită eliberarea actelor de proprietate, întrucât motivul pentru care a refuzat toate demersurile organului local de a-l pune în posesie a fost acela că nu se respectă vechiul amplasament, constatând instanța că acest vechi amplasament nu a putut fi indicat în mod concret de către reclamant.
S-a mai reținut de către Tribunalul Gorj că, deși contestat de către reclamant, titlul de proprietate nr._/14.06.2013 nu a putut fi combătut prin probarea unui alt amplasament, astfel încât instanța a apreciat prejudiciul cauzat reclamantului în raport de amplasamentul terenurilor din acest titlu de proprietate.
În condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat s-a statuat în mod irevocabil că, deși a contestat amplasamentul terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr._/14.06.2013, reclamantul nu a putut combate acest amplasament prin probarea unui alt amplasament, instanța acordând despăgubiri reclamantului pentru lipsa de folosință tocmai pentru terenurile agricole cu amplasamentele stabilite în titlul de proprietate nr._/14.06.2013, instanța a apreciat că problema litigioasă a amplasamentului terenurilor în suprafață de 1,77 ha nu mai poate fi repusă în discuție într-o nouă procedură.
Statuarea instanței judecătorești în sensul că amplasamentul terenurilor din titlul de proprietate nr._/14.06.2013 nu a putut fi combătut de reclamant, fiind confirmat prin calcularea și atribuirea despăgubirilor pentru lipsa de folosință, se impune în orice alt litigiu ulterior cu putere de lucru judecat, prezumându-se că exprimă adevărul, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului, unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. României, § 61). Recent, în cauza A. c.României din data de 23.09.2008, Curtea Europeană a mers mai departe, arătând că instanțele trebuie sa țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive si să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură.
Față de statuările Tribunalului Gorj prin decizia nr.2384/29.11.2013 și având în vedere efectul puterii de lucru judecat, a fost respins și capătul de cerere în obligarea pârâților la daune compensatorii în valoare de 1 milion pe zi de întârziere pentru nepunerea în posesie din data de 20.03.1991, dată la care reclamantul a depus cererea de retrocedare.
Instanța a respins și capătul de cerere în anularea HCJ nr.3092/2002 prin care s-au acordat despăgubiri, reținând că HCJ nr.3092/01.03.2002 nu a fost contestată în termen de către reclamant, drept pentru care a fost avută în vedere de Tribunalul Gorj la pronunțarea deciziei irevocabile nr.206/06.02.2006 în dosarul nr.451/2006, în considerentele hotărârii judecătorești menționându-se că pentru suprafața de 0,35 ha petentul a fost trecut în anexa 39 a HCJ nr.3092/2002, urmând a i se acorda despăgubiri întrucât această suprafață de teren nu mai poate fi retrocedată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelantul reclamant M. G., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului s-a criticat de către apelantul reclamant soluția pronunțată asupra plângerii împotriva HCJ nr.71/1992 prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului M. G. prin moștenitori acestuia. S-a menționat că în mod greșit a fost validată acest autor cu moștenitorii săi, deoarece la acel moment a fost sustrasă copia certificatului de moștenitor nr.1013/30.10.1955 prin care se atesta calitatea apelantului reclamant de unic moștenitor au autorului M. G.. În condițiile în care apelantul M. G. este singurul care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și era unicul moștenitor au autorului M. G., hotărârea organului județean prin care s-a validat dreptul de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor este lipsită de temei legal. Astfel, P. V. nu are calitatea de moștenitor legal dar a formulat cerere înregistrată sub nr.243/22.09.2005, fiind validată cu despăgubiri pentru suprafața de 1,91 ha.
De asemenea, s-a mai solicitat în apelul de față obligarea pârâților la daune compensatorii în valoare de_ lei pentru fiecare zi de întârziere până la punerea sa în posesie, reconstituirea tuturor posesiilor înscrise în adeverința de proprietate pe vechiul amplasament și cu respectarea proprietăților înscrise în adeverința de proprietate, precum și cheltuieli judiciare în cuantum de 150 de lei.
La rândul său, intimata comisia L. Turceni pentru aplicarea Legii 18/1991 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond arătând că în cauză operează atât excepția autorității de lucru judecat, cât și excepția tardivități în ceea ce privește plângerea împotriva hotărârii de validare.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, s-a arătat că prin sentința civilă nr.359/2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. in dosarul nr._/318/2012, rămasă irevocabilă din decizia civilă nr.6196/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. și prin decizia civilă nr.1431/2013 pronunțată de Tribunalul Gorj aceleași solicitări ale apelantului reclamant vizând despăgubiri pentru punerea sa în posesie au fost soluționate în mod irevocabil.
În ceea ce privește excepția tardivități plângerii împotriva HCJ nr.71/1991, s-a arătat că acesta a fost corect reținută de către instanța de fond, deoarece apelantul reclamant nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.53 din Legea 18/1991, cu atât mai mult cu cât prin decizia civilă nr.206/06.02.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.451/2006 a fost obligat organul local Turceni să întocmească documentația în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea autorului M. G. pentru suprafața validată prin HCJ nr. 71/1992, anexa 3 poziția 1.
De asemenea, apelantul reclamant a depus la dosar un memoriu referitor la modalitatea în care organul local Turceni a soluționat cererile sale de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul provenit de la autorul M. G. și a anexat în copie precizările adresate către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Senatul României și P. de pe lângă Curtea de Apel C..
Analizând apelul de față, tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește soluția pronunțată asupra plângerii împotriva HCJ nr.71/1992, precum și soluționarea capetelor de cerere privind acordarea daunelor compensatorii pentru nerespectarea vechiului amplasament în ceea ce privește punerea sa în posesie pentru terenul provenit de la autorul M. G., urmând să fie analizată legalitatea sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici, în conformitate cu dispozițiile art.477 cod procedură civilă.
Astfel, plângerea împotriva HCJ nr.71/1992 formulată de apelantul reclamant la data de 02.10.2013 în mod corect s-a apreciat că a fost formulată cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de legea 18/1991. Astfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și reprezentate de hotărârile judecătorești (sentința civilă nr._/16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._/318/2011), această hotărâre a fost cunoscută de către apelantul reclamant cel mai târziu la data de 16.12.2011, când s-a constatat nulitatea absolută parțială a acestei hotărâri (în sensul înlăturării lui P. V. și C. O. de la rubrica moștenitori ai autorului M. G.). Pe cale de consecință, cum potrivit dispozițiilor art.13 din Legea 18/1991 (în forma în vigoare la momentul emiterii hotărârii de validare contestate) termenul pentru contestatoarea acestei hotărârii este de 30 de zile de la data la care titularul a luat cunoștință de spre hotărârea organului județean, excepția tardivității plângerii a fost corect reținută de către instanța de fond la momentul promovării prezentei acțiuni, și anume 02.10.2013.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor sub formă de daune compensatorii pentru fiecare zi de întârziere în activitatea de punere în posesie pentru terenurile provenite de la autorul M. G., tribunalul reține că în condițiile în care cererea este promovată după data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, aplicabile în cauză sunt prevederile art.904-905 Cod procedură civilă care stabilesc modalitatea de constrângere a debitorului obligației personale, nemaifiind posibilă acordarea de daune în temeiul art.5803 C.pr.civ.pentru neexecutarea unei obligații personale. Acest lucru cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat de către instanța de fond, această situație a fost tranșată prin decizia civilă nr._/29.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, aceeași hotărâre judecătorească tranșând și solicitarea apelantului reclamant referitoare la punerea sa în posesie asupra terenurilor care reprezintă vechiul amplasament al autorului M. G..
În consecință, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea corectă a prevederilor Legii 18/1991, iar motivele de apel ca neîntemeiate, în baza art.480 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. G., cu domiciliul în Filiași, ..53, județul D. împotriva sentinței civile nr.2462/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. Turceni pentru aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în Turceni, județul Gorj și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, N. B. | |
Grefier, O.-D. M. |
Red.N.B/teh. O.V
5 ex./17.09.2014
Jud.fond. L.M.P
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 13/2014. Tribunalul GORJ | Evacuare. Decizia nr. 217/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
