Fond funciar. Decizia nr. 850/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 850/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 7330/318/2012*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 850/2014
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. U.
Judecător V. N.
Judecător R. B. T.
Grefier O.-D. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 23.09.2014 privind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă C. locală Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 2908 din data de 05.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, B. R.-M. și S. M. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr._ și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanta C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991 a chemat în judecată pârâtele C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, B. R.-M. și S. M. V. solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună:
I.constatarea nulității absolute a adeverinței nr. 903/04.12.1992 eliberată pe autor Richard M. cu moștenitori M. (M.) A.-Fredegonda și V. E.-B., B. M. I., pentru suprafața de 4.0173 ha teren agricol și 1 ha teren vegetație forestieră, întrucât nu are la baza HCJ de validare.
II. constatarea nulității absolute a adeverinței nr.18/04.1997 eliberată pe autor Richard M. cu moștenitori M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., pentru suprafața de 1200 mp teren agricol întrucât nu are la baza HCJ de validare și este inclusă în adeverința nr. 903/04.12.1992.
III. constatarea nulității absolute a adeverinței nr. 903/18.04.1997 eliberată pe autor Richard M. cu moștenitori M. (M.)A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., pentru suprafața 800 m.p. teren agricol întrucât nu are la baza HCJ de validare și este inclusă în adeverința nr.903/04.12.1992.
IV. rectificarea HCJ 1815/1595. anexa 15, poz. 11, prin a fost validat autorul Richard M. cu moștenitor S. M. cu suprafața de 1 ha teren vegetație forestieră, în sensul de a se menționa moștenitori M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-
B., B. M. I., în loc de S. M..
V-constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002 anexa 30 poz. 56, prin
care au validat autorul Richard M. cu moștenitoarele M.(M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., cu suprafața de 48,84 ha teren agricol, întrucât există o triplă validare pe anexa 28, pe anexa 39 din același HCJ și pentru 35,73 ha pe HCJ4847/02.11.2007, anexa 38.
VI-constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 28 poz.2
care a validat autor Richard M. cu moștenitoarele M. (M.) A.-Fredegonda,V. E.-B.,, B. M. I., cu suprafața de 48,84 ha teren agricol, pentru suprafața de 44,82 ha teren agricol, urmând a fi menținut pentru 4,02 ha teren agricol.
VII-constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 39, poziția 43
prin care a validat autor Richard M. cu moștenitoarele M. (M.)
A. Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., cu suprafața de 44,82 ha teren agricol despăgubiri, pentru suprafața de 35,73 ha teren agricol care s-a împădurit și este validată prin HCJ 4847/02.11.2007, anexa 38, poz. 1, urmând a fi menținută pentru 9,09 ha agricol despăgubiri.
VIII.- constatarea nulității absolute a adeverinței nr.902/04.12.1992_eliberată
pe autor O. M. cu moștenitori M. (M.)A.-Fredegonda, V. V. E. B., B. M. I., pentru suprafața de 2,8320 ha teren agricol și 1 ha teren vegetație forestieră, întrucât la baza adeverinței nu există nici un HCJ de validare, nefigurând pe HCJ 4/1991.
IX.- constatarea nulității absolute a adeverinței nr. 902/09.12.1998 și a procesului
verbal de punere în posesie din 08.12.1998, pe autor O. M. cu moștenitori M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., pentru suprafața de 2 ha teren agricol, întrucât nu există nici un HCJ de validare, nefigurând pe HCJ 4/1991 suprafața este inclusă în adeverința nr. 902/04.12.1992. 1
X.- rectificarea HCJ 3127/2002, anexa 53 poz. 6, prin care a validat autor O.
M. cu moștenitoarele V. E.-B., B. M. I., în sensul de a se
menționa ca moștenitor și M. (M.) A.-Fredegonda cu suprafața de 9 ha
vegetație forestieră.
XI. constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 28, poziția 1, prin care a validat autor O. M. cu moștenitoarele M.(M.)A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., cu suprafața de 15,74 ha teren agricol, pentru suprafața de 12,92 ha și a fi menținută în natură pentru 2,82 ha, întrucât există validare la despăgubiri anexa 39, poziția 42.
În motivare, reclamanta a arătat că în urma acestor validări a fost eliberat titlul de proprietate nr. 157/04.05.2004, însoțit de adeverința nr. 189/17.02.2004 și procesul verbal de punere în posesie nr. 189/17.02.2004 eliberat pe autor M. O. cu cele trei fiice pentru suprafața de 9 ha teren vegetație forestieră.
Că, prin HCJ 5221/19.02.2008, anexa 37 poz. 1 a validat pe autor O. M. cu
moștenitoarele M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I. cu suprafața de 84,5 ha teren vegetație forestieră.
Ca atare, în loc de 94,5 ha pădure cât apare autorul la BAP 1948 validările sunt pe 93,5 ha pădure, respectiv 9 ha pe HCJ 3127/2002, anexa 53 poz. 6 și 84,5 ha pe HCJ 5221/19.02.2008, anexa 37 poz. 1.
S-a arătat că prin Prin HCJ 1815/1995, anexa 15, poz. 11, a fost validat autorul Richard M. cu moștenitor S. M. cu suprafața de 1 ha teren vegetație forestieră. S. M. nu are calitatea de moștenitor legal, fiind doar procurator la acel moment, astfel că se impune modificare acestei HCJ în sensul de a se menționa moștenitori M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I..
Prin cererile de reconstituire nr.77/1998, 190/2000 moștenitoarele M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului Richard M. și ca urmare a acestor cereri prin HCJ 3127/2002, anexa 53 poz. 7, a fost validat autor Richard M. cu moștenitoarele M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., cu suprafața de 9 ha teren vegetație forestieră din 10 ha cât permitea legea, 10 ha fiind validat anterior prin HCJ 1815/1995.
Prin același HCJ 3127/2002, anexa 30 poz. 56, a fost validat autor Richard M. cu moștenitoarele M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., cu suprafața de 48,84 ha teren agricol, iar prin HCJ 3127/2002, anexa 28 poz. 2, a fost validat autor Richard M. cu moștenitoarele M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., cu suprafața de 48,84 ha teren agricol.
Tot prin HCJ 3127/2002, anexa 39, poz. 43, a fost validat autor Richard M. cu moștenitoarele M. (M.) A.-Fredegonda, V. E.-B., B. M. I., cu suprafața de 44,82 ha teren agricol la despăgubiri.
Totodată, s-a mai precizat că prin HCJ 4847/02.11.2O07, anexa 38, poz. 1 a fost validat autor Richard M. cu moștenitoarele Macelariu(M.) A.-Fredegonda, V. E.-B. cu suprafața de 28,73 ha de pășune împădurită. Tot pe anexa 38, o altă poz. 1 din aceeași HCJ 4847/02.11.2007, a fost validat autor Richard M. cu moștenitoarele M. (M.) A. Fredegonda, V. E.-B. cu suprafața de 7 ha de pășune împădurită.
S-a menționat că greșit a fost validat terenul agricol și pe anexa 30 și pe anexa 28 de la HCJ 3127/2002, astfel încât pentru a se evita o dublă validare se impune anularea HCJ 3127/2002, anexa 30, poziția 56 și s-a mai arătat că în natură nu se pot reconstitui decât 4,02 ha teren agricol, motiv pentru care același HCJ anexa 28 poziția 2 se impune a fi anulat pentru 44,82 ha teren agricol, iar pentru anexa 39 poziția 43 se solicită anularea acesteia pentru suprafața de 35,73 ha și menținută pentru 9,09 ha teren agricol la despăgubiri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 115-120 C.Proc.Civ., disp.art.III, lit.a din Lg.19/1991 modif. prin Legea nr.169/1997.
În temeiul disp. art. 242, al. 2 C.pr.civ. reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În urma analizării materialului probator, Judecătoria Tg-J. a pronunțat sentința civilă nr.9953/06.07.2012, prin care a respins în întregime acțiunea reclamantei, respingând, totodată, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.9953/06.07.2012 a declarat recurs reclamanta C. L. de Fond Funciar Fărcășești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 3061 din 23 octombrie 2012 a Tribunalului Gorj s-a admis recursul, s-a casat sentința instanței de fond și s-a trimis cauza la rejudecare.
S-a reținut în considerentele deciziei de casare că, deși cererea de chemare în judecată (cererea reconvențională disjunsă) cuprinde 11 capete de cerere, prima instanță nu a administrat probatorii în cursul cercetării judecătorești în vederea soluționării fiecăreia dintre acestea, respingându-se acțiunea în totalitate fără vreo motivare în fapt sau în drept cu privire la fiecare capăt de cerere, instanța rezumându-se la înscrierea în considerentele sentinței a fiecărui petit și a face referire la faptul că nu a fost dovedit.
A reținut instanța de control judiciar că, sentința recurată nefiind motivată în fapt și în drept, nu există posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra acesteia, statuându-se, cu valoare de îndrumare pentru instanța de fond, ca la rejudecare, cu citarea legală a părților, instanța să procedeze la administrarea de probatorii în vederea soluționării cererii de chemare în judecată sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
Prin sentința civilă nr. 2908 din data de 05.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în ., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în Tg-J., județul Gorj, B. R.-M., cu domiciliul procesual ales la familia S. M. Vollage, în București, sector 3, ., nr. 9, ., ., și S. M. V., cu domiciliul în București, sector 3, ., nr. 9, ., .> S-a constatat nulitatea absolută a adeverinței din data de 18.04.1997 eliberată pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
S-a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr.903/18.04.1997 eliberată pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
S-a dispus rectificarea HCJ nr.1815/1995, anexa 15, poz.11, în sensul de a se menționa ca moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., în loc de S. M..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a HCJ nr.3127/2002, în ceea ce privește anexa 30, poziția 56, autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a HCJ nr.3127/2002, în ceea ce privește anexa 28, poziția 2, autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., în limita suprafeței de 44,82 ha, urmând a fi menținută pentru 4,02 ha teren agricol.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a HCJ nr.3127/2002, în ceea ce privește anexa 39, poziția 43, autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., în limita suprafeței de 35,73 ha, urmând a fi menținută pentru 9,09 ha teren agricol la despăgubiri.
S-a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr.902/09.12.1998, eliberată pentru autor M. O., moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
S-a dispus rectificarea HCJ nr.3127/2002, anexa 53, poz.6, în sensul de a se menționa ca moștenitoare și M. A. Fredegonda, alături de moștenitoarele V. E. B. și B. M. I..
A fost respins capătul de cerere în constatarea nulității absolute a adeverinței nr.903/04.12.1992 eliberată pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
A fost respins capătul de cerere în constatarea nulității absolute a adeverinței nr.902/04.12.1992 eliberată pentru autor M. O., moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
A fost respins capătul de cerere în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie din 08.12.1998 eliberat pentru autor M. O., moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
A fost respins capătul de cerere în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr.3127/2002, anexa 28, poziția 1, autor M. O., moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că actele de proprietate contestate în prezenta cauză au fost emise în considerarea a doi proprietari – persoane deposedate în sensul legilor fondului funciar, respectiv O. M. și Richard M..
Din susținerile părților corooborate cu actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depuse la dosarul cauzei (filele 26-30, 52-64) rezultă că moștenitoarele lui O. M. și Richard M. au fost M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., toate decedate în prezent, la rândul lor, moștenitoarele acestora fiind pârâtele S. M. V. și B. R. M..
Observând adeverința nr.903/04.12.1992 eliberată pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., instanța a constatat că în cuprinsul acesteia este menționată HCJ de validare nr.4/02.09.1991.
De asemenea, s-a reținut că dosarul atașat la prezenta cauză, nr.4508/1992, a avut ca obiect plângerea formulată de petentele M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I. împotriva HCJ Gorj nr.780/08.07.1991, petentele solicitând desființarea hotărârii menționate și reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren în suprafață de 20 ha, din care 10 ha de la defunct O. M. și 10 ha de la defunct Richard M..
Prin sentința civilă nr.2052/25.02.1993 instanța a respins plângerea împotriva hotărârii comisiei județene, cu motivarea că suprafața de teren de 8,86 ha, pentru care li s-a reconstituit petentelor dreptul de proprietate, reprezintă terenul ce se poate reconstitui la momentul respectiv, astfel încât hotărârea contestată este legală.
De asemenea, prin adresa nr.977/07.09.1992 (fila 52), la solicitarea instanței de judecată, C. L. de fond funciar Fărcășești a comunicat faptul că pentru petentele M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., în calitate de moștenitoare ale autorului O. M., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 3,82 ha teren agricol și 1 ha pădure, iar pentru aceleași petente, în calitate de moștenitoare ale autorului Richard M., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 5,04 ha teren agricol și 1 ha pădure.
Având în vedere toate înscrisurile state în dosarul nr.4508/1992 și statuările instanței de judecată în pronunțarea hotărârii judecătorești, rezultă neîndoielnic faptul că în anul 1991 a existat o validare a dreptului de proprietate pentru moștenitorii aut. Richard M. pentru suprafața de 5,04 ha teren agricol, respectiv pentru moștenitorii aut. O. M. pentru suprafața de 3,82 ha teren agricol, putându-se concluziona, pe baza acelorași înscrisuri, că HCJ nr.4/02.09.1991 a fost pronunțată tocmai în soluționarea contestației împotriva propunerii de validare parțială a organului local pentru fiecare dintre cei doi autori.
Asupra capetelor de cerere în constatarea nulității absolute a adeverinței din data de 18.04.1997 eliberată pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I. (fila 9 dosar) și în constatarea nulității absolute a adeverinței nr.903/18.04.1997 eliberată pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I. (fila 10 dosar), instanța a reținut că s-au invocat de către reclamantă ca motive de nulitate a actelor menționate lipsa unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren înscrise, precum și faptul că terenurile de 0,12 ha, respectiv 0,08 ha, înscrise în adeverințele de proprietate contestate sunt incluse și în adeverința nr.903/04.12.1992.
Din probele administrate în prezenta cauză s-a reținut că în intervalul cuprins între anul 1991, când s-a emis validarea pentru teren agricol de 5,04 ha, și anul 1997, când s-au eliberat cele două adeverințe de proprietate contestate, pentru autorul Richard M. s-a mai emis o singură hotărâre de validare, respectiv HCJ nr.1815/1995, anexa 15, poziția 11, pentru 1 ha teren cu vegetație forestieră.
Având în vedere similitudinea de situație, instanța a analizat și capătul de cerere în constatarea nulității absolute a adeverinței nr.902/09.12.1998, eliberată pentru autor M. O., moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., reținând că motivele de nulitate invocate de reclamantă sunt lipsa unei hotărâri de validare pentru terenul inclus în adeverință și faptul că terenul din această adeverință este inclus în adeverința nr.902/04.12.1992.
S-a mai reținut că adeverința de proprietate nr.902/09.12.1998 (fila 32 dosar, primul ciclu procesual) a fost eliberată pentru suprafața de 2 ha teren agricol și din probele administrate în prezenta cauză s-a mai reținut că în intervalul cuprins între anul 1991, când s-a emis validarea pentru teren agricol de 3,82 ha, și anul 1998, când s-a eliberat adeverința de proprietate nr.902/09.12.1998, pentru autorul O. M. nu s-au mai emis hotărâri de validare.
Cât privește capătul de cerere în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie din 08.12.1998 eliberat pentru autor M. O., moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., instanța a reținut că motivele de nulitate invocate de reclamantă sunt comune cu cele pentru constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr.902/09.12.1998.
Mai exact, în condițiile în care s-a tranșat aspectul că autorul O. M. a fost validat în anul 1991 cu teren agricol în suprafață de 3,82 ha (teren pentru care s-a eliberat adeverința de proprietate nr.902/04.12.1992) instanța a apreciat că persoana validată, respectiv moștenitorii săi, trebuie să fie și pusă în posesie cu terenul validat, eliberarea procesului verbal de punere în posesie din anul 1998 fiind legală.
Faptul că punerea în posesie a vizat teren în suprafață de 2 ha, mai puțin deci față de suprafața validată de 3,82 ha, nu determină nulitatea absolută a punerii în posesie, fiind în prezența unei puneri în posesie parțiale, care poate fi urmată de o punere în posesie și pentru diferența de teren nevalidată.
Asupra capătului de cerere în rectificarea HCJ nr.1815/1995, anexa 15, poz.11, sub aspectul menționării corecte a moștenitorilor autorului Richard M., instanța a reținut că prin HCJ nr.1815/11.09.1995, anexa 15, poziția 11 (filele 11-12 dosar, primul ciclu procesual) a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1 ha, pentru autor M. Richard – moștenitor S. M..
Instanța a constatat că este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că S. M. nu este moștenitor al autorului M. Richard, moștenitoarele acestuia fiind, așa cum s-a arătat mai sus, M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., calitatea acestora de moștenitoare ale autorului Richard M. fiind reținută și de instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei nr.4508/1992. De asemenea, în cuprinsul dosarului nr.4508/1992, se regăsește, așa cum s-a arătat mai sus, adresa nr.977/07.09.1992 a organului local Fărcășești, conform căreia pentru terenurile agricole și pentru terenurile cu vegetație forestieră sunt îndreptățite la reconstituire aceleași moștenitoare ale autorilor, M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I..
Asupra capetelor de cerere în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr.3127/2002, în ceea ce privește anexa 30, poziția 56, în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr.3127/2002, în ceea ce privește anexa 28, poziția 2, în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr.3127/2002, în ceea ce privește anexa 39, poziția 43, autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., instanța a reținut că prin HCJ nr.3127/2002, anexa 30, poziția 56 (fila 41) a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., pentru suprafața de teren agricol de 48,84 ha.
Prin HCJ nr.3127/2002, anexa 28, poziția 2 (fila 43) a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., pentru suprafața de teren agricol de 48,84 ha.
Totodată, prin HCJ nr.3127/2002, anexa 39, poziția 43 (fila 40) a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru autor M. Richard, moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., pentru suprafața de teren agricol de 44,82 ha, prin acordare de despăgubiri.
De asemenea, s-a constatat că în concluziile raportului de expertiză, răspuns obiectiv nr.4, expertul tehnic N. P. a concluzionat că există identitate între terenul validat prin HCJ nr.3127/2002, anexa 30, poziția 56, terenul validat prin HCJ nr.3127/2002, anexa 28, poziția 2, terenul validat prin HCJ nr.3127/2002, anexa 39, poziția 43 și terenul validat prin HCJ nr.4847/02.11.2007, anexa 38, concluzionând expertul că pentru aceeași suprafață de teren există cvadruplă validare.
Asupra capătului de cerere în rectificarea HCJ nr.3127/2002, anexa 53, poz.6, sub aspectul menționării și a moștenitoarei M. A. Fredegonda, alături de celelalte moștenitoare, instanța a reținut că prin HCJ nr.3127/11.03.2002, anexa 53, poziția 6 (fila 39 dosar, primul ciclu procesual) a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră în suprafață de 9 ha, pentru autor M. O. – moștenitoare V. E. B. și B. M. I..
Instanța a constatat că este întemeiată susținerea reclamantei, în sensul că, alături de moștenitoarele V. E. B. și B. M. I., trebuie să fie menționată și M. A. Fredegonda, întrucât și aceasta din urmă are calitatea de moștenitoare a autorului, în calitate de fiică, și a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la acest autor, alături de celelalte două moștenitoare.
Asupra capătului de cerere în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr.3127/2002, anexa 28, poziția 1, autor M. O., moștenitori M. A. Fredegonda, V. E. B. și B. M. I., s-a reținut că prin HCJ nr.3127/11.03.2002, anexa 28, poziția 1 (fila 43 dosar, primul ciclu procesual) a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren agricol în suprafață de 15,74 ha, pentru autor M. O. – moștenitoare M. A., V. B. și B. I..
Motivele de nulitate invocate de către reclamantă sunt: faptul că în favoarea aceluiași autor există validare la despăgubiri – anexa 39, poziția 42, iar parte din suprafața de 15,74 ha nu poate fi reconstituită în natură, terenul fiind ocupat în parte de case și curți, iar diferența de teren a fost afectată de lucrări miniere, unitățile miniere reamenajând terenul, însă nu l-au predat comisiei locale pentru a fi redat vechilor proprietari.
Instanța a apreciat ca neîntemeiat capătul de cerere, având în vedere că unul din principiile consacrate prin legile fondului funciar este acela al restituirii integrale în natură și al repunerii în situația anterioară deposedării, fiind legi de reparație, excepția constituind-o acordarea terenurilor în compensare sau despăgubiri, acordarea de despăgubiri având caracter subsidiar, numai în măsura în care nu este posibilă, obiectiv, reconstituirea dreptului de proprietate în natură.
S-a concluzionat de către instanță că pentru terenul în litigiu se impune acordarea de despăgubiri, reclamanta trebuie să facă dovada că vechiul amplasament al terenului validat este exceptat de la reconstituirea în natură, iar la nivelul unității administrativ-teritoriale nu există suprafețe de teren disponibile pentru reconstituirea în natură, dovezi care în speță nu au fost făcute.
Cu privire la susținerea reclamantei C. L. de fond funciar Fărcășești că parte din actele de proprietate contestate (adeverințe de proprietate și procese verbale de punere în posesie) în prezenta cauză nu au finalitate, nefiind înscrise tarlalele și parcelele în care figurează terenurile, nu au existat măsurători, drept pentru care cuprind o . erori, instanța a observat că aceste acte primare – adeverințe de proprietate și procese verbale de punere în posesie - provin chiar de la reclamanta C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991, iar in aceasta situație devine aplicabil principiul de drept civil potrivit căruia nimeni nu poate să-și invoce proprie turpitudine pentru a obține recunoașterea unui drept.
Deși în cauză soluția este de admitere în parte a acțiunii, instanța a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că, în condițiile în care actele contestate sunt fie emise către reclamantă în îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă potrivit legii fondului funciar (adeverințe de proprietate și procese verbale de punere în posesie), fie emise ca urmare a propunerilor reclamantei (hotărârile de validare), prezentul litigiu a fost determinat tocmai de conduita reclamantei, care a nesocotit dispozițiile legale la întocmirea actelor contestate.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal și motivat recurenta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a adeverinței nr.903/04.12.1992 eliberată pe numele autorului Richard M. cu moștenitorii: M. A.-Fredegonda și V. E.- B., B. M. I. pentru suprafața de 4,0173 ha, teren agricol și un ha teren cu vegetație forestieră, neavând în vedere faptul că la baza acesteia nu a stat nici un act, nefiind depus nici BAP, nici registru agricol, nici cerere de reconstituire, nici cerere de validare și nici proces verbal de punere în posesie, iar instanța a ignorat raportul de expertiză din care rezultă că terenurile nu au fost solicitate la reconstituire anterior emiterii adeverințelor contestate și nu a fost respectata procedura de reconstituire.
În dezvoltarea acestui motiv s-a susținut că respingerea primelor două capete de cerere vine în contradicție cu soluția de admiterea a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a adeverinței nr.903/18.04.1997 pentru suprafața de 800 mp, teren agricol.
Un alt motiv de recurs se referă la admiterea capătului de cerere de anulare a HCJ nr.1815/1995, anexa 15, poziția 11 în sensul de a se menționa ca moștenitori M. A.-Fredegonda și V. E.- B., B. M. I. în loc de S. M. și nu rectificarea cum a reținut instanța, întrucât S. M. nu este persoană îndreptățită la reconstituire, nu are calitate de moștenitor legal al autorului și nu a depus cerere de reconstituire, nefiind depuse acte de filiație și nici pârâții nu au contestat acest aspect.
S-a criticat sentința și cu privire la anularea adeverinței nr.902/09.12.1998 cu motivarea că nu are la baza HCJ de validare în sensul că instanța nu a avut în vedere faptul că procesul verbal de punere în posesie din anul 1998 a stat la baza adeverinței anulate din anul 1998 și nu a celor din anul 1991, că suprafețele și vecinătățile diferă, neexistând o suprafață în plus față cea din adeverința din anul 1992 validată și care să fie menționată în acest proces verbal de punere în posesie.
Totodată, s-a criticat sentința și că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolut parțiale a HCJ nr.3127/2002, anexa 28, poziția 1, cu toate că a reținut că potrivit raportului de expertiză, rezultă existența unei hotărâri de validare pentru reconstituire în natură și a unei hotărâri de validare prin acordare de despăgubiri, ceea ce nu determină în mod automat nulitatea hotărâri de validare pentru reconstituirea în natură.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a reținut că instanța a ignorat existența sentinței civile nr.8135/02.12.2010 prin care s-a stabilit întreaga suprafață la care sunt îndreptățiți moștenitori, existența BAP-ului cu întregile suprafețe dar și faptul că prin HCJ de validare nu se stabilește amplasamentul.
Un ultim motiv de recurs vizează greșita aplicare a dispozițiilor art.274 Cprciv și motivarea contradictorie a hotărârii având în vedere că nu se face referire la probele administrate în cauză, apreciindu-se că instanța a ignorat motivele de nulitate invocate, invocând în permanență existența HCJ nr.4/1991 cu privire la pârâți, aceste măsuri echivalând cu o împiedicare a liberului acces la justiție în raport de dispozițiile art.6 CEDO și cu nerespectarea dispozițiilor art. 315 Cprciv.
Tribunalul, analizând motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă, constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Din susținerile și apărările părților coroborate cu actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depuse în cele două cicluri procesuale rezultă că moștenitoarele lui O. M. și Richard M. au fost M. A. Fredegonda, V. E.-B. și B. M. I., toate decedate în prezent, la rândul lor moștenitoarele acestora fiind pârâtele B. R.-M. și S. M. V..
S-a reținut în îndrumările deciziei de casare că vor fi administrate probatorii în vederea soluționării cererii de chemare în judecată sub aspectul tuturor capetelor de cerere și în ceea ce privește constatarea nulității absolute a adeverințelor de proprietate, a HCJ nr.3127/2002, rectificarea HCJ nr. 3127/2002 și HCJ nr. 1815/1995, se va determina dacă aceste acte au avut la bază cereri de reconstituire și adeverințe de proprietate, dacă au fost eliberate în baza unor hotărâri de validare.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței nr. 903/04.12.1992 eliberată pentru autorul M. Richard cu moștenitorii: M. A. Fredegonda,V. E.-B. și B. M. I., s-a invocat de către reclamantă ca motiv de nulitate lipsa unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 5,0173 ha înscrisă în adeverința de proprietate, însă în cuprinsul acestei adeverințe este menționată HCJ de validare nr.4/02.09._.
Totodată, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr.4508/1992 având ca obiect plângere formulată de petentele M. A. Fredegonda, V. E.-B. și B. M. I. împotriva HCJ nr.780/08.07.1991 prin care au solicitat desființarea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 20 ha din care 10 ha de la autorul O. M. și 10 ha de la autorul Richard M., s-a pronunțat sentința civilă nr. 2052 din 25.02.1993, instanța respingând plângerea împotriva HCJ cu motivarea că suprafața de teren de 8,86 ha pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate petentelor reprezintă terenul ce se putea reconstitui la momentul respectiv.
Mai mult, din adresa nr.195/04.30.1992 emisă de către C. L. de fond funciar Fărcășești către autorul M. O. rezultă că i s-a adus la cunoștință că prin HCJ nr. 4/02.09.1991 i s-a respins contestația înregistrată sub nr.780/08.07.1991 și, deci, din coroborarea tuturor înscrisurilor depuse în dosarul nr.4508/1992 și din considerentele sentinței pronunțate în acel dosar rezultă cu certitudine că în anul 1991 a existat o validare a dreptului de proprietate pentru moștenitorii autorului Richard M. pentru suprafața de 5,04 ha, teren agricol, respectiv pentru moștenitorii autorului O. M. pentru suprafața de 3,82 ha teren agricol, astfel că această hotărâre a fost pronunțată tocmai în soluționarea contestației împotriva propunerii de validare parțială a organului local pentru fiecare din cei doi autori menționați.
Deci nu este fondat motivul de recurs invocat de recurentă că nu a existat o hotărâre de validare la baza adeverinței de proprietate nr.903/04.12.1992 și în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Este adevărat că prin HCJ nr.1815/11.09.1995, anexa 15, poziția 11 a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1 ha, pentru autorul M. Richard – moștenitori S. M., însă așa cum rezultă din actele de stare civilă și certificatele de moștenitor, S. M. nu este moștenitor al autorului M. Richard, moștenitoarele acestuia fiind M. A. Fredegonda, V. E.-B. și B. M. I., calitatea acestora de moștenitoare ale autorului Richard M. a fost reținută și cu ocazia soluționării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 4508/1992 și, deci, în mod corect instanța a rectificat această hotărâre.
Motivele de nulitate invocate de reclamantă în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a adeverinței nr.902/09.12.1998 eliberată pentru autorul M. O. sunt lipsa unei hotărâri de validare pentru terenul inclus în adeverință și faptul că terenul din această adeverință este inclus în adeverința nr.902/04.12.1992.
Din înscrisurile depuse rezultă că adeverința nr. 902/09.12.1998 a fost eliberată pentru suprafața de 2 ha teren agricol și din considerentele sentinței pronunțate în dosarul nr. 4508/1992 rezultă că la nivelul anului 1991 s-a emis o primă validare pentru autorul O. M. pentru suprafața de 3,82 ha teren agricol, tribunalul constată că din coroborarea tuturor probelor administrate rezultă că în intervalul cuprins între anul 1991 când s-a emis validarea pentru terenul agricol de 3,82 ha și anul 1998 când s-a eliberat adeverința nr. 902/09.12.1998 nu s-au mai emis hotărâri de validare.
S-a apreciat corect de către instanța de fond că adeverința de proprietate nr. 902/09.12.1998, fie nu are la bază o hotărâre de validare, fie are la bază hotărârea de validare din anul 1991 și în această situație a fost eliberată pentru terenuri pentru care fusese deja eliberată adeverința nr.903/04.12.1992 și, deci, eliberarea unei noi adeverințe de proprietate din anul 1998 este nelegală și este nefondat motivul de recurs prin care se susține că nu se impunea constatarea nulității absolute a acestei adeverințe, în cauză fiind îndeplinite dispozițiile art. III alin.1 lit.a) din Legea 169/1997.
În condițiile în care instanța a motivat că autorul O. M. a fost validat în anul 1991 cu teren agricol în suprafață de 3,82 ha, iar punerea în posesie a vizat terenul în suprafață de 2 ha, mai puțin deci decât suprafața validată, nu se impunea nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă cu privire la HCJ nr. 3127/11.03.2002 în sensul că în favoarea aceluiași autor există validare la despăgubiri - anexa 39, poziția 42, iar parte din suprafața de 15,74 ha, nu poate fi reconstituită în natură, terenul fiind ocupat în parte de case și curți, iar diferența de teren a fost afectată de lucrări miniere, însă nu l-au predat Comisiei Locale pentru a fi redat vechilor proprietarilor, tribunalul constată că sunt nefondate, întrucât simplu fapt că pentru terenul respectiv au fost emise acte de proprietate unor terți nu echivalează cu imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament și, deci, faptul că terenurile nu au fost predate de către deținători Comisiei Locale nu determină o imposibilitate obiectivă de reconstituire a dreptului de proprietate.
Tribunalul apreciază că și acest capăt de cerere trebuia respins, având în vedere că au fost făcute greșeli de către recurentă cu ocazia întocmirii actelor care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, nu este imputabil pârâtelor în condițiile în care au probat îndreptățirea autoarelor lor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu.
Deci, pentru a statua că pentru terenul în litigiu se impune acordarea de despăgubirii, reclamanta trebuia să facă dovada că vechiul amplasament al terenului validat este exceptat de la reconstituirea în natură și la nivelul autorității administrativ teritoriale nu există suprafețe de teren disponibile pentru reconstituirea în natură.
Raportat la probele administrate, la susținerile și apărările părților, tribunalul constată că instanța de fond s-a pronunțat motivat pe toate capetele de cerere, nu există contradicție între dispozitivul hotărârii și considerente, s-au respectat îndrumările deciziei în raport de dispozițiile art.315 Cprciv și deci nu este fondat motivul de recurs prin care se susține că hotărârea nu este motivată.
Dreptul părților la un proces echitabil, așa cum este reglementat în practica instanțelor prin raportate la art. 6 CEDO presupune și obligația instanței de a analiza susținerile părților, acceptând sau înlăturând motivat apărările acestora.
Este adevărat că s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă, însă nu s-a dispus obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât actele contestate sunt fie emise de către reclamantă în îndeplinirea obligațiilor ce-i incumbă în procedura legilor fondului funciar, fie emise ca urmare a propunerilor reclamantei, iar autoarele pârâtelor au uzat doar de dreptul legal de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri preluate în mod abuziv și nu au culpă procesuală ca să suporte cheltuielile de judecată.
În considerarea celor expuse, tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art. 312 Cprciv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 2908 din data de 05.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, B. R.-M. și S. M. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.09.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. U. | Judecător, V. N. | Judecător, R. B. T. |
Grefier, O.-D. M. |
Red N.U. /09 Octombrie 2014/Thn. . L P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 372/2014. Tribunalul GORJ | Întoarcere executare. Hotărâre din 18-03-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
