Pretenţii. Decizia nr. 372/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 1105/263/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.372
Ședința publică din 14 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător N. B.
Grefier V. O.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelantul reclamant D. A. și apelantul pârât P. C. Mătăsari, G. G., împotriva sentinței civile nr.1906/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata intervenientă intimata intervenientă C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant D. A., asistat de avocat R. M. și consilier juridic M. D., pentru apelantul pârât P. C. Mătăsari, G. G. și intimata intervenientă C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat R. M., pentru apelantul reclamant D. A. a depus la dosar delegația de reprezentare și chitanța de plată a onorariului de avocat, însoțite de cererile adresate de apelantul reclamant Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991 înregistrate sub nr.708/23.01.2014 și nr.4763/17.06.2013, procesele verbale din 23.01.2014 și din 5.06.2013, iar consilier juridic M. D. G., pentru apelantul pârât G. G., primarul comunei Mătăsari a depus la dosar delegația de reprezentare. Având în vedere precizarea reprezentanților părților că nu mai au alte cereri de formulat, apelurile fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților.
Avocat R. M., pentru apelantul reclamant D. A. a solicitat admiterea apelului formulat și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii integrale a acțiunii civile astfel cum a fost formulată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că suma de 6000 lei solicitată cu titlu de despăgubiri în fața instanței de fond a fost dovedită în sensul de prejudiciu înregistrat în patrimoniul apelantului reclamant ca urmare a nerespectării de către organul local a obligației de a fi pus în posesie efectiv.
Consilier juridic M. D. G., pentru apelantul pârât G. G. primarul comunei Mătăsari, a solicitat admiterea apelului formulat de apelantul pârât, arătând că la pronunțarea sentinței instanței de fond nu s-a avut în vedere că organul local și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în sentința civilă pronunțată în anul 2008, în sensul că a întocmit planurile parcelare și a invitat reclamantul să identifice terenul, însă acesta a refuzat să semneze procesul verbal de punere în posesie, ceea ce conduce la culpa exclusivă a reclamantului în întârzierea cu privire la punerea în posesie. În ceea ce privește apelul formulat de apelantul reclamant, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat R. M., pentru apelantul reclamant D. A. a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul pârât, arătând că nu sunt corecte susținerile din apel legate de imposibilitatea punerii în posesie pe terenul stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, deoarece la momentul întocmirii lucrării de specialitate organul local și-a însușit raportul de expertiză, la care nu a formulat obiecțiuni. A solicitat obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în acest dosar.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamantul D. A. a chemat în judecată pârâtul G. G. – P. comunei Mătăsari, C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea Primarului G. G. la plata sumei de 9.000 lei, reprezentând daune compensatorii și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că daunele compensatorii contravaloarea lemnelor cumpărate pentru foc în sezonul de iarnă 2010, 2011 și 2012. Că, prin sentința civilă nr.79/2008 i-a fost admisă cererea și a fost obligată C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991 să întocmească și să înainteze documentația pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 3,8 ha. teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament și a fost obligată C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 Gorj să emită titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de 6 ha. teren cu vegetație forestieră .
Prin decizia 1369 din 7 mai 2008 a Tribunalului Gorj a fost modificată sentința civilă nr. 79 în sensul că a fost admis recursul reclamantului și obligat P. comunei Mătăsari –G. G. la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a sentinței până la îndeplinirea obligațiilor. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile nr.79/15.01.2008.
Că, de la data pronunțării deciziei și până în prezent nu a fost pus în posesie cu suprafața de 3,8 ha teren cu vegetație forestieră și nu a fost eliberat titlul de proprietate.Că, prin sentința civilă nr. 2696/24.11.2010 i-a fost admisă acțiunea și a fost obligat primarul la plata daunelor compensatorii pentru anii 2008-2009. Că, daunele compensatorii se compun din contravaloarea a două mașini de lemne foc cumpărate în fiecare an de reclamant deoarece a fost în imposibilitatea de a procura lemne deoarece nu i-a fost eliberat titlul de proprietate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1357 C.civ.
În dovedire reclamantul a depus înscrisuri și a solicitat administrarea probei testimoniale.
Legal citată intimata C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991 și P. C. Mătăsari–G. G. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, întrucât comisia și-a îndeplinit sarcinile din dispozitivul sentinței civile 79/15.01.2008, respectiv a procedat la punerea în executare a acesteia .
În motivarea întâmpinării s-a mai arătat că fiind diferențe între raportul de expertiză și situația din teren Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară a restituit documentația întocmită de organul local Mătăsari, motivând că variantele de plan parcelar întocmite nu sunt conforme cu raportul de expertiză, că organul local Mătăsari nu are nici o culpă deoarece a întocmit procesele verbale de punere în posesie pentru întreaga suprafață de 6 ha. care nu au fost vizate de Ocolul Silvic Motru, care abia prin sentința nr. 182 /22.01.2012 a fost obligat la predarea suprafeței de 3,8 ha teren forestier. Expertiza întocmită de expert M. A. copiază schițele depuse de reclamant și că reclamantul a manifestat rea credință și s-a opus revizuirii sentinței nr. 9/2008 deși cunoștea că nu se poate pune în executare o sentință pronunțată pe o expertiză greșită. Că, organul local Mătăsari are singura culpă faptul că nu a putu să întocmească planul parcelar pentru terenul forestier din această zonă datorită volumului de activitate prea mare și a faptului că s-a dat prioritate măsurătorilor pe coridoarele de expropriere, iar terenul reclamantului nu este în perimetrul minier și nu are relevanță aspectul că dacă reclamantul ar fi fost pus în posesie și pe diferența de 3,8 ha teren forestier ar fi putut recolta o masă lemnoasă mai mare. Că, reclamantul a beneficiat de lemne de foc ce au fost marcate de OS Motru, iar suma de 9.000 lei este cerută cu rea credință.
Reconvențional P. C. Mătăsari a solicitat restituirea sumelor de bani poprite Instituției Primarului C. Mătăsari în baza sentinței civile nr. 13 din 7.01.2013 prin care s-a validat poprirea în dosarul de executare nr. 90/E/2012.
Prin sentința civilă nr.1906/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de petentul D. A. în contradictoriu cu intimații G. G. – P. comunei Mătăsari și C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991.
A fost obligat P. C. Mătăsari - G. G. în calitate de președinte al Comisiei Locale Mătăsari să plătească reclamantului D. A. suma de 2394 lei, reprezentând daune compensatorii pentru prejudiciul suferit ca urmare a neîndeplinirii de către pârâta C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991 a obligațiilor dispuse prin sentința civilă nr. 79/15.01.2008 pentru anii 2010, 2011 și 2012.
A fost obligat P. C. Mătăsari să plătească petentului D. A. suma de 108 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinsă în rest cererea principală.
S-a luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulată de pârâții C. L. de Fond Funciar Mătăsari și P. C. Mătăsari - G. G. și s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de pârâta C. L. de Fond Funciar Mătăsari.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul solicită transformarea daunelor cominatorii de 50 lei/zi întârziere la care a fost obligat P. comunei Mătăsari prin sentința civilă nr.79/15.01.2008 astfel cum a fost modificată prin Decizia Civilă 1369/7.05.2008 a Tribunalului Gorj, stată în dosar nr._ în daune compensatorii în valoare de 9.000 lei, ce reprezintă contravaloare lemne de foc pe care a fost obligat să le achiziționeze deoarece din culpa organului local Mătăsari nu a fost pus în posesie cu suprafața de 3,8 ha teren vegetație forestieră pentru care deține o hotărâre judecătorească.
Instanța a constatat că prin sentința nr.79/15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ așa cum a fost modificată prin decizia nr. 1369 din 07 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost obligată C. L. de fond Funciar Mătăsari să înainteze documentația pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 3,8 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament identificat și stabilit conform raportului de expertiză întocmit de inginer M. A., a fost obligată C. Județeană de Fond Funciar Gorj să emită titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de 6 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament așa cum a fost stabilit în raportul de expertiză, au fost obligate cele două comisii să înscrie petenții în documentațiile prevăzute pentru acordarea de despăgubiri bănești ce li se cuvin acestora pentru suprafața de 4,04 ha teren agricol și a fost obligat P. C. Mătăsari G. G., în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Mătăsari la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței până la îndeplinirea obligațiilor.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că din suprafața totală de 6 ha teren cu vegetație forestieră reclamantul a fost pus în posesie până în prezent numai cu suprafața de 2,2 ha conform proces verbal de punere în posesie nr.398/2011.
Prin sentința civilă 2696/24.11.2010, stată în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea reclamantului prin care a solicitat plata de daune compensatorii și a fost obligat P. comunei Mătăsari la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei ce reprezintă valoarea lemnelor de foc achiziționate în anul 2009.
Potrivit art.64 alin.2 din Legea 18/1991 în caz de refuz de punere efectivă în posesie persoana nemulțumită poate face plângere la instanță, iar dacă plângerea este admisă primarul va fi obligat să execute de îndată punerea în posesie sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În acest sens, instanța a reținut că pârâtul P. comunei Mătăsari – G. G. a fost obligat la plata daunelor cominatorii de 50 lei /zi întârziere până la punerea în executare a sentinței civile nr. 79/15.01.2008.
Cum obligațiile stabilite prin sentința civilă nr.79/15.01.2008 nu pot aduse la îndeplinire decât de organul local Mătăsari, al cărei președinte este primarul comunei Mătăsari și cum din probele administrate se constată că până în prezent pârâta C. L. Mătăsari în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligațiile, s-a apreciat că reclamantul este îndreptățit să solicite convertirea daunelor produse ca urmare a neîndeplinirii obligației la valoarea reală a prejudiciului.
În privința prejudiciului suferit de reclamant în anii 2010, 2011 și 2012 instanța a constatat că acesta face dovada existenței unui prejudiciu constând în valoarea lemnelor de foc achiziționate de reclamant pentru asigurarea nevoilor gospodăriei, lemne pe care nu le-ar fi achiziționat dacă ar fi avut titlu de proprietate și ar fi putut solicita OS Motru punerea în valoare a masei lemnoase de pe suprafața de 6 ha. Martorii audiați în cauză au arătat că în anii 2010 și 2011 reclamantul a achiziționat aproximativ 25-30 mc/an material lemnos pentru care a plătit aproximativ 3.200 lei/an. Au mai arătat martorii că în anul 2012 a crescut prețul masei lemnoase astfel că reclamantul a plătit aproximativ 3.600 lei pentru 25-30 m.c.
Față de acestea s-a constatat că reclamantul a cumpărat în anii 2010-2012 lemne în valoare de 10.000 lei. Cu toate acestea s-a apreciat că prejudiciul efectiv suferit de reclamant ca urmare a neîndeplinirii de către organul local Mătăsari a obligațiilor dispuse prin sentința civilă nr. 79/15.01.2008 îl reprezintă numai cantitatea de masă lemnoasă ce putea fi exploatată de pe suprafața de 3,8 ha. teren cu vegetație forestieră, masă lemnoasă ce poate fi pusă în valoare numai cu aprobarea OS Motru.
Din adresa nr.5220/07.10.2013 a Ocolului Silvic Motru s-a reținut că în conformitatea cu prevederile amenajamentului silvic, volumul maxim de masă lemnoasă ce poate fi extras este 1 mc/an și pe hectar. Așadar, de pe suprafața de 3,8 ha. teren cu vegetație forestieră reclamantul putea extrage o cantitate totală de 11,4 mc masă lemnoasă pentru anii 2010, 2011 și 2012.
Cum reclamantul a dovedit că prețul de achiziție a unui metru cub de material lemnos pentru foc este de 210 lei /mc. inclusiv TVA (fila 77-78), instanța a apreciat că prejudiciul total suferit de reclamant în anii 2010, 2011 și 2012 este de 2 394 lei.
Pentru aceste considerente a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul D. A., fiind obligat P. C. Mătăsari în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Mătăsari să plătească reclamantului D. A., suma de 2 394 lei reprezentând daune compensatorii pentru prejudiciul suferit ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor dispuse prin sentința civilă nr.79/15.01.2008 pentru anii 2010, 2011 și 2012.
În aceleași considerente a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991.
Având în vedere că pârâta C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991 și P. C. Mătăsari – G. G. prin notele de ședință depuse în ședința publică din 14.10.2013 a arătat că înțelege să renunțe la judecata cererii reconvenționale, instanța, în baza art.406 C.pr.civ. a luat act de cererea pârâtei –reclamante-reconvențional C. L. Mătăsari ținând cont și de faptul că reclamantul pârât D. A. nu s-a opus cererii de renunțare.
În baza art.453 C.proc.civ. și ținând cont că cererea reclamantului a fost admisă în parte a fost obligat pârâtul P. C. Mătăsari – G. G. la plata către reclamant a sumei de 108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ce reprezintă parțial cheltuieli de transport.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel apelantul reclamant D. A. și apelantul pârât P. C. Mătăsari, G. G..
În apelul declarat, apelantul reclamant D. A. a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii integrale a acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 6000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru întreaga suprafață de 6 ha teren cu vegetație forestieră pentru care organul local Mătăsari avea obligația de a întocmi documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate. Astfel, a menționat că a făcut dovada faptului că a fost pus în posesie numai pentru suprafața de 2,2 ha teren cu vegetație forestieră, iar titlul de proprietate nu a fost eliberat nici până în momentul de față și anual cumpără lemne de foc în valoare de 3000 lei. În mod greșit instanța de fond a apreciat valoarea materialului lemnos la suma de 2394 lei având ca bază de calcul adresa Ocolului Silvic Motru nr.5220/7.10.2013, deoarece pentru 6 ha teren cu vegetație forestieră se poate exploata o cantitate mai mare decât cea de 11,4 mc pentru anii 2010-2012, cum greșit a reținut instanța de fond. În condițiile în care acțiunea a fost dovedită în totalitate, iar în baza art.64 din legea18/1991 a obținut acordarea de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației instituită în sarcina organului local Mătăsari, urmează să fie admis apelul și schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
De asemenea, în apelul formulat, apelantul pârât G. G., în calitate de Primar al comunei Mătăsari, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile promovată de reclamantul D. A.. S-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că organul local Mătăsari și-a îndeplinit obligațiile instituite prin sentința civilă nr.79/15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Motru, însă existând diferențe între terenul identificat în raportul de expertiză care a fost avut în vedere la pronunțarea acestei sentințe și situația reală din teren, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj a restituit documentația întocmită de organul local Mătăsari cu motivarea că variantele de plan parcelar nu sunt conforme cu raportul de expertiză. S-a mai menționat că apelantul reclamant, cu rea credință, s-a opus revizuirii sentinței civile nr.79/15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Motru, deși știa că aceasta nu poate fi pusă în executare având la bază o expertiză greșită și că abia prin sentința civilă nr.182/22.01.2012 pronunțată de Judecătoria Motru Ocolul Silvic Motru a fost obligat să predea organului local Mătăsari suprafața de 3,8 ha teren cu vegetație forestieră, pentru ca reclamantul să poată fi pus în posesie. S-a concluzionat că singura culpă în sarcina organului local Mătăsari ar fi aceea că nu a putut întocmi planul parcelar din zonă datorită volumului de activitate prea mare și datorită faptului că s-a dat prioritate măsurătorilor pe perimetrele de expropriere, aspecte care au fost invocate și în cuprinsul întâmpinării formulate în fața instanței de fond.
La data de 10.02.2014 apelantul reclamant a formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat de apelantul pârât G. G. în calitate de președinte al Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991, arătând că acesta din urmă nu a respectat în mod efectiv obligația instituită prin hotărâre judecătorească irevocabilă de a-l pune în posesie pentru suprafața de 6 ha teren cu vegetație forestieră, iar documentația pentru cele patru hectare pentru care s-au acordat despăgubiri a fost întocmită abia în anul 2013. S-a mai menționat că doar pentru suprafața de 2,2 ha s-a întocmit proces verbal de punere în posesie înregistrat sub nr.398/2011, iar pentru diferența de 3,8 ha nu a fost pus în posesie nici până la momentul de față.
Totodată, C. locală Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991 a formulat întâmpinare cu privire la apelul promovat de apelantul reclamant, reiterând aspectele invocate în motivele de apel în sensul că organul local și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin dispozitivul sentinței civile nr.79/15.01.2008. S-a arătat că s-a întocmit propunerea către organul județean în vederea validării și scrierii titlului de proprietate pentru suprafața de 3,8 ha teren cu vegetație forestieră, fiind emisă HCJ nr.6315/31.10.2014 privind punerea în executare a sentinței civile nr.79/15.01.2008 și, respectiv, a sentinței civile nr.182/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Motru.
Analizând apelurile de față tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Motru reclamantul D. A. a chemat în judecată pârâtul G. G., P. comunei Mătăsari, în calitate de președinte al Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991, solicitând obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 6000 lei cu titlu de daune compensatorii pentru neexecutarea sentinței civile nr.79/2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus obligarea organului local de a înainta documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3,8 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament identificat în raportul de expertiză întocmit de expert M. A. și, totodată, s-a instituit obligația organului județean Gorj de a emite titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de 6 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament identificat prin același raport de expertiză, iar prin decizia civilă nr.1369/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost modificată hotărârea în sensul că a fost obligat pârâtul P. comunei Mătăsari la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea acestei obligații.
Tribunalul apreciază că daunele cominatorii au fost instituite în sarcina organului local exclusiv pentru îndeplinirea obligației de întocmire și înaintare a documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3,8 ha teren cu vegetație forestieră, în ceea ce privește întreaga suprafață de 6 ha fiind instituite daune cominatorii în sarcina organului județean până la momentul eliberării titlului de proprietate. Sunt neîntemeiate pe cale de consecință criticile apelantului reclamant legate de faptul că daunele cominatorii i se cuvin pentru întreaga suprafață de 6 ha teren cu vegetație forestieră pentru care nu i-a fost eliberat titlu de proprietate nici până în momentul de față, deoarece deține hotărâre judecătorească irevocabilă pentru acordarea daunelor cominatorii (care sunt transformate în daune compensatorii reprezentând prejudiciul înregistrat în patrimoniul reclamantului ca urmare a neexecutării obligației personale de către debitor) numai pentru suprafața de 3,8 ha teren cu vegetație forestieră.
În mod corect instanța de fond a apreciat că potrivit relațiilor comunicate de Ocolul Silvic Motru volumul maxim de masă lemnoasă ce poate fi exploatat este de 1 mc pe an pentru fiecare hectar, rezultând o valoare de 3,8 mc anual și un total de 11,4 mc masă lemnoasă pe care reclamantul i-ar fi putut exploata în perioada 2010-2012, prejudiciul solicitat a fi reparat de către reclamant vizând tocmai contravaloarea lemnelor de foc pe care a fost obligat să le plătească datorită imposibilității de a-și exploata propriul teren cu vegetație forestieră reconstituit prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În ceea ce privește argumentele invocate de către apelantul pârât și referitoare la faptul că datorită diferențelor existente între realitatea din teren și raportul de expertiză întocmit de domnul expert M. A. în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru se află în imposibilitate de a pune în executare dispozițiile din sentință, tribunalul apreciază că nici acestea nu sunt întemeiate.
Din sentința civilă nr.79/15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în acest dosar, tribunalul reține că organul local Mătăsari a avut calitatea de parte în acest dosar și a fost convocat cu ocazia realizării lucrării de specialitate de domnul M. A., însă nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește măsurătorile din cuprinsul expertizei. Fiind vorba despre o hotărâre judecătorească irevocabilă intrată în autoritatea de lucru judecat, apelantul pârât nu mai poate pune în discuție aspecte pe care le putea invoca în cadrul acestui dosar, fiind practic culpa sa în existența unei situații în care s-a obținut un titlu executoriu care nu poate fi pus în executare. De asemenea, nu se poate vorbi despre reaua credință a apelantului reclamant D. A. referitoare la faptul că nu a fost de acord cu revizuirea titlului executoriu pentru a se putea stabili în mod corect amplasamentul terenului cu vegetație forestieră deoarece, după cum s-a arătat, potrivit dispozițiilor din HG nr.890/2005 este atributul organului local de a identifica terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și de a întocmi situația acestor terenuri. În acest sens, numai în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Motru se puteau soluționa toate aceste aspecte invocate în apel.
Totodată, același HG nr.890/2005 stabilește obligația organului local de a încheia cu ocoalele silvice protocoale prin care să se procedeze la predarea și preluarea terenurilor cu vegetație forestieră și care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, astfel încât nici argumentul legat de pronunțarea în anul 2002 a hotărârii judecătorești prin care Ocolul Silvic Motru a fost obligat la predarea suprafeței de 3,8 ha teren cu vegetație forestieră nu poate fi reținut ca întemeiat. De altfel, chiar și în motivele de apel apelantul pârât recunoaște că nici până în momentul de față nu a întocmit planul parcelar pentru terenul cu vegetație forestieră din zonă, acordând prioritate altor zone, însă omite să observe că această obligație o avea odată cu apariția Legii 18/1991, și anume încă de acum 23 de ani.
Pentru toate considerentele arătate, apreciind că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.64 din legea 18/1991, în baza art.480 C.pr.civ. vor fi respinse ca nefondate ambele apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul reclamant D. A., având CNP_, cu domiciliul în ., județul Gorj și apelantul pârât P. C. Mătăsari G. G., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.1906/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata intervenientă C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, N. B. | |
Grefier, V. O. |
Red.N.B/teh.S.L
5ex/14.05.2014
JF. V. ES
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 249/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 850/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
