Fond funciar. Decizia nr. 882/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 882/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 10037/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 882/2014
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător M. A. C.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți B. S. D. - viceprimar cu atribuțiuni de primar - președinte C. L. de Fond Funciar Fărcășești și C. L. Fărcășești de Fond Funciar, împotriva sentinței civile nr. 4607 din 10.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. C., C. Județeană Gorj de Fond Funciar, R. C., R. S., P. M., P. P., S. I., S. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți S. C., R. C., S. I., lipsă fiind recurenții reclamanți B. S. D. - viceprimar cu atribuțiuni de primar - președinte C. L. de Fond Funciar Fărcășești și C. L. Fărcășești de Fond Funciar reprezentați de avocat D. A., intimatele pârâte R. S., P. M. reprezentate de procurator R. C., intimatul pârât S. M. și intimatele pârâte C. Județeană Gorj de Fond Funciar și P. P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Avocat D. A. pentru recurenții reclamanți B. S. D. - viceprimar cu atribuțiuni de primar - președinte C. L. de Fond Funciar Fărcășești și C. L. Fărcășești de Fond Funciar, a solicitat admiterea recursului conform motivelor de recurs scrise, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în totalitate, respectiv a admiterii tuturor capetelor de cerere așa cum au fost formulate, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, susținând că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr. 4/1991, anexa 1, poziția 110 prin care a fost validat autor S. C. având în vedere că prin sentința civilă nr. 4175 din 29.05.2008 s-a tranșat faptul că această hotărâre reprezintă o hotărâre de invalidare și în mod greșit instanța a respins capetele de 2, 3 și 4 din cererea formulată, având în vedere că soluția estre contradictorie în contextul în care cu privire la aceste capete de cerere a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
Totodată s-a susținut că expertul nu a răspuns la toate obiectivele și în mod greșit instanța a respins cerere în ceea ce privește înlocuirea expertului și apreciază că motivarea hotărârii este contradictorie și fără nici o referire la probele administrate în cauză apreciind că face imposibilă exercitarea controlului judiciar. S-a concluzionat că în mod greșit instanța a respins și capetele 5, 6 și 7, apreciind că tocmai pentru respectarea dreptului de proprietate, actele nelegal emise trebuie anulate pentru a putea fi întocmite noi acte de proprietate, cu respectarea cerințelor legale și s-au aplicat greșit disp. art. 274 Cod Procedură civilă.
Intimații pârâți S. C., R. C., S. I., au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică conform concluziilor depuse la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._, reclamanții B. S. D.-viceprimar cu atribuțiuni de primar - Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești și C. Locală de fond funciar Fărcășești au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții S. C., R. P. - decedată cu moștenitori R. C., R. S. și P. M., S. M. – decedată fără moștenitori, S. C. E. – decedată cu moștenitori S. M., S. I. si P. P. și C. Județeană Gorj de Fond Funciar, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 4/1991, anexa 1, poziția 110, prin care a fost validat autor S. C., cu suprafața de 5,12 ha teren agricol; constatarea nulității absolute a adeverinței 1907/23.01.1996, emise pe numele autorului S. C. cu moștenitori S. C., R. P. și S. Gh. E. pentru suprafața de 1,15 ha teren agricol; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 2111/13.09.1996, anexa 15, poziția 91 prin care a fost validat autor S. C., cu suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră cu moștenitori S. C., R. P., S. M.; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 30, poziția 39 prin care a fost validat autorul S. C., cu moștenitori S. C., R. P., S. E. cu suprafața de 1,95 ha teren agricol; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 39, poziția 19, prin care a fost validat autorul S. C., cu moștenitori S. C., S. E. cu suprafața de 0,95 ha la despăgubiri; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 53, poziția 88, prin care a fost validat autorul S. C., cu moștenitor R. P., cu suprafața de 5,29 ha teren vegetație forestieră; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 533/03.08.2009, emis pe numele autorului S. I. C. cu moștenitor S. C. C. pentru suprafața de 7,21 ha teren forestier; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 298/23.02.2009, emis pe numele pârâtului S. C. C. pentru suprafața de 8,954 ha teren agricol; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 298/12.03.2010, emis pe numele pârâtului S. C. C. pentru suprafața de 8,954 ha teren agricol.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenul în litigiu a aparținut autorului S. I. C., care figura la registrul agricol de rol în perioada 1959-1963 cu suprafața totală de 5,20 ha teren agricol și la BAP 1948 cu suprafața de 5,29 ha teren vegetație forestieră, la decesul autorului rămânând ca moștenitori legali fiica S. C. E., fiica S. M., fiica R. P. și fiul S. C..
Prin cererea nr. 957/20.03.1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața înscrisă de autorul său R. P., prin cererea nr. 956/20.03.1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate S. C., prin cererea nr. 272/15.03.1991 a solicitat reconstituirea Stoienoiu E., iar prin cererea nr.735/1991 a solicitat din nou reconstituirea dreptului de proprietate S. C..
Prin HCJ 4/1991, anexa 1, poziția 110, a fost validat autor S. C., cu suprafața de 5,12 ha teren agricol, adică toată suprafața de la registrul agricol, mai puțin curți construcții care nu se validau în forma inițială a Legii 18/1991, în această validare fiind cuprinsă suprafața pe care au fost obligați reclamanții să o reconstituie pe bază de hotărâre judecătorească prin sentința 4175/29.05.2008, fiind cuprinsă de asemenea și în validările ulterioare.
S-a mai menționat că ulterior au fost depuse cererile de reconstituire nr. 39/08.01.1998 formulată de către S. C., nr. 91/15.01.1998 formulată de către R. P., nr. 1384/30.03.1998 formulată de către S. E., cererea din 1991 formulată de către S. C. M.. De asemenea, au fost formulate la apariția L.1/2000, cererile nr. 6/02.02.2000 formulată de către S. C. și nr. 237/10.03.2000 formulată de către R. P..
Urmare a acestor cereri prin HCJ 3127/2002, anexa 30, poziția 39 a fost validat autorul S. C., cu moștenitori S. C., R. P., S. E. cu suprafața de 1,95 ha teren agricol. Și în această validare a fost omisă moștenitoarea S. M., validarea se suprapune cu validarea din HCJ 4/1991, anexa 1, poziția 110 și cu suprafața pe care reclamanții au fost obligați să o reconstituie pe bază de hotărâre judecătorească, prin sentința 4175/29.05.2008.
Prin aceeași HCJ 3127/2002, anexa 39, poziția 19 a fost validat autorul S. C., cu moștenitori S. C., S. E. cu suprafața de 0,95 ha la despăgubiri. În această validare au fost omiși moștenitoarea S. M. și R. P., validarea se suprapune cu validarea din HCJ 4/1991, anexa 1, poziția 110 și reclamanții au fost obligați la reconstituirea în natură prin sentința 4175/2008, deși din raportul de expertiză rezultă că parte din suprafață este excavată.
Prin HCJ 3127/2002, anexa 53, poziția 88 a fost validat autorul S. C., cu moștenitori R. P., cu suprafața de 5,29 ha teren vegetație forestieră. Și în această validare au fost omiși moștenitorii S. M., S. C., S. E., validarea se suprapune parțial cu validarea din HCJ 2111/13.09.1996, anexa 15, poz. 91 și cu suprafața pe care reclamanții au fost obligați să o reconstituie pe bază de hotărâre judecătorească prin sentința 4175/29.05.2008.
În continuarea motivării, s-a arătat că prin sentința 4175/29.05.2008 a Judecătoriei Tg-J., în dosarul nr._/318/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 2542/24.09.2008 a Tribunalului Gorj, îndreptată prin încheierea nr. 1932/22.10.2009, s-a dispus anularea HCJ 3127/11.03.2002, poziția 25 din anexele referitoare la terenurile agricole și poziția nr. 9 din anexa referitoare la terenurile cu vegetație forestieră și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului S. C. pentru suprafața de 7,21 ha teren cu vegetație forestieră și pentru suprafața de 8,954 ha teren agricol pe vechiul amplasament conform raportului de expertiză întocmit în cauză, iar prin încheiere s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței în sensul consemnării pentru suprafața de 1,92 ha teren cu vegetație forestieră din punctul „Dealul Pinoșii-Halângii-Valea Bârhoți, . din partea de E ca fiind în mod corect C. G. și S. D. în loc de C. G. și S. D..
Prin sentința 789/04.02.2010 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr._, modificată prin dec. 994/04.05.2010 a Tribunalului Gorj, a fost obligat Primarul la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi întârziere începând de la rămânerea definitivă a sentinței civile și până la îndeplinirea obligației stabilită în cuprinsul titlului executoriu, aceea de a reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,21 ha teren vegetație forestieră și 8,954 ha teren agricol, s-a dispus obligarea reclamanților să întocmească și să înainteze la C. Județeană Gorj, documentația pentru emiterea titlului de proprietate conform sentinței civile nr. 4175/2008 a Judecătoriei Tg-J..
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. III și art. 53, 58 din Legea 18/1991 modificată prin Legea 169/1997.
Pârâtul Săbiecu C. a formulat întâmpinare (filele 15-18), prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că prin sentința civilă nr. 4175/29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2542/24.09.2008 a Tribunalului Gorj, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 7,21 ha teren vegetație forestieră și 8,954 ha teren agricol. După obținerea sentinței civile, în data de 03.08.2009 i s-a întocmit procesul – verbal de punere în posesie nr.533 din 03.08.2009, pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 7,21 ha, respins de O.C.P.I. Gorj, ulterior nemaifiind refăcut, iar în data de 23.02.2009 i s-a emis procesul – verbal de punere în posesie nr. 298 din 23.02.2009, care avea deficiențe majore și a fost respins de O.C.P.I. În data de 12.03.2010, tot cu același număr 298, i s-a emis alt proces - verbal de punere în posesie pe același teren de 8,954 ha, dar cu alte tarlale, parcele și vecinătăți. A susținut pârâtul că, atât procesul – verbal nr. 298/23.02.2009, cât și procesul – verbal nr. 298/29.03.2010 au fost întocmite voit eronat pentru a fi respinse de O.C.P.I. Gorj.
Prin sentința civilă nr. 4607 din 10.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul S. C..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B. S. D.-viceprimar cu atribuții de primar - Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești și C. Locală de fond funciar Fărcășești, în contradictoriu cu pârâții S. C., R. P. - decedată cu moștenitori R. C., R. S., P. M., S. M. – decedată fără moștenitori, S. C. E. – decedată cu moștenitori S. M., S. I., P. P. și C. Județeană Gorj de Fond Funciar.
S-a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr. 1907/23.01.1996 emise pentru autor S. C., cu moștenitori S. C. C., R. P. și S. Gh. E..
S-a constatat nulitatea absolută a HCJ nr. 2111/13.09.1996, anexa 15. poziția 91, autor S. C., moștenitori S. C., R. P. și S. M..
S-au respins în rest pretențiile.
S-a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Au fost obligați reclamanții la plata către pârâții S. C., R. C. și S. I. a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că verificând tripla identitate prin raportare la sentința civilă nr. 4175/29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2007 si la încheierea de îndreptare eroare materială si lămurire dispozitiv pronunțată în data de 05.07.2012 în același dosar, instanța a reținut că aceasta nu este întrunită, neexistând identitate de obiect si cauză între cele două litigii.
Astfel, litigiul înregistrat sub nr._/318/2007 a avut ca obiect plângerea formulată de S. C., în baza disp. art. 53 din Legea 18/1991, împotriva HCJ Gorj nr.3127/2002, prin care i-au fost validate doar parțial cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri agricole si cu vegetație forestieră, si, implicit, invalidate pentru diferențele de teren, în vreme ce prezentul litigiu are ca obiect o acțiune în constatarea nulității absolute a HCJ Gorj nr. 3127/2002, formulată de C. Locală de fond funciar în baza art. III din Legea 169/1997.
Sub aspectul cauzei, în dosarul nr._/318/2007 petentul S. C. s-a prevalat de calitatea sa de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată, în vreme ce în prezentul dosar C. Locală de fond funciar Fărcășești invocă, drept cauze de nulitate, existența unor duble validări, respectiv faptul că terenurile validate prin HCJ nr. 3127/2002 au făcut si obiectul validărilor prin HCJ nr. 4/1991, HCJ nr. 2111/1996 si obiectul reconstituirii dispuse prin sentința civilă nr. 4175/29.05.2008. De asemenea, în prezentul litigiu se invocă faptul că în anexele HCJ nr. 3127/2002 nu au fost trecuți în mod corect toți moștenitorii autorului.
Faptul că HCJ nr. 3127/2002, cu anexele 30, 39 si 53, a fost contestată în ambele litigii si faptul că această HCJ a fost anulată în dosarul nr._/318/2007 nu determină în mod automat autoritatea de lucru judecat, ci, în caz de desființare (constatare nulitate absolută) a unui act juridic într-un litigiu anterior, urmare s-a constat în aceea că orice cerere ulterioară de desființare a actului juridic respectiv, fie că este formulată de aceleași părți sau de orice alți terți, apare ca fiind lipsită de obiect, nulitatea operând retroactiv.
Cu prioritate, instanța a observat că prin sentința civilă nr. 4175/29.05.2008, irevocabilă prin decizia nr. 2542/2008 a Tribunalul Gorj, astfel cum a fost îndreptată si lămurită prin încheierea din data de 05.07.2012, irevocabilă prin decizia nr. 2698/2012 a Tribunalului Gorj, a fost anulată HCJ nr. 3127/2002, poziția 39 din anexa 30, poziția 19 din anexa 39 si poziția 88 din anexa 53, drept pentru care, menținând considerentele expuse anterior, instanța a constatat ca fiind lipsite de obiect capetele de cerere în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 30, poziția 39 prin care a fost validat autorul S. C., cu moștenitori S. C., R. P., S. E. cu suprafața de 1,95 ha teren agricol; în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 39, poziția 19, prin care a fost validat autorul S. C., cu moștenitori S. C., S. E. cu suprafața de 0,95 ha la despăgubiri; în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 3127/2002, anexa 53, poziția 88, prin care a fost validat autorul S. C., cu moștenitor R. P., cu suprafața de 5,29 ha teren vegetație forestieră.
S-a concluzionat de către instanță că, prin considerentele sentinței civile nr. 4175/29.05.2008, care justifică si susțin dispozitivul, Judecătoria Tg-J. a tranșat faptul că HCJ nr. 4/02.09.1991 reprezintă o hotărâre de invalidare si s-a bazat pe această constatare când a dezlegat întinderea îndreptățirii la reconstituire a autorului pârâților.
Instanța de față este ținută să respecte constatările din hotărârea judecătorească nr. 4175/29.05.2008, prin prisma puterii de lucru judecat ca si prezumție, care vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței CEDO, unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. Romaniei, § 61). Recent, în cauza A. c. României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând că instanțele trebuie sa țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură.
Instanța a constatat ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că autorităților judiciare nu le este permis ca prin acțiunile sau inacțiunile lor să împiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătorești irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv, ci și din motivare, decât în cazurile în care există o imposibilitate obiectivă de executare, temeinic justificată de către autoritatea care invocă imposibilitatea de executare (a se vedea spre exemplu în acest sens cauza N. c. României).
Reținând faptul că HCJ nr. 4/1991, anexa 1, poziția 110 este o hotărâre de invalidare, si nu o hotărâre de validare, având în vedere că la soluționarea cauzei nr._/318/2007 instanța a constatat că terenurile pentru care petentul este îndreptățit la reconstituire nu au fost validate în anul 1991, nu este întemeiat motivul de nulitate invocat de reclamanți, respectiv dubla validare, astfel că si capătul de cerere în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 4/1991, anexa 1, poziția 110, a fost respins.
De asemenea, au fost respinse si capetele de cerere în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 533/03.08.2009, emis pe numele autorului S. I. C. cu moștenitor S. C. C. pentru suprafața de 7,21 ha teren forestier; în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 298/23.02.2009, emis pe numele pârâtului S. C. C. pentru suprafața de 8,954 ha teren agricol; în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 298/12.03.2010, emis pe numele pârâtului S. C. C. pentru suprafața de 8,954 ha teren agricol.
În susținerea temeiniciei acestor capete de cerere reclamanții au invocat următoarele: faptul că sunt în imposibilitate de a întocmi documentația premergătoare pentru terenurile înscrise în sentința civilă nr. 4175/2008 a Judecătoriei Tg-J. întrucât există discrepanțe între situația din teren si cele stabilite pe cale de hotărâre; documentațiile care includ si procesele verbale contestate au fost restituite de către OCPI Gorj datorită deficiențelor constatate; organul local nu deține acte de filiație, certificate de constatare a calității de moștenitor sau cărți de identitate ale moștenitorilor autorului S. C., neputând completa procesele verbale.
Cât privește imposibilitatea invocată de reclamanți de a întocmi documentația, date fiind neconcordanțele existente între situația din teren si dispozițiile stabilite pe cale de hotărâre judecătorească, instanța a apreciat că măsurile dispuse de o instanță de judecată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu pot fi puse în discuție într-o nouă procedură, pe calea cererii în constatarea nulității actelor emise în executarea hotărârii, ci orice nemulțumire legată de cele statuate printr-o hotărâre a instanței trebuie valorificată prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare.
În ceea ce privește aspectul restituirii de către OCPI Gorj a documentațiilor întocmite de organul local, documentații care includ si procesele verbal de punere în posesie contestate, instanța a reținut că, într-adevăr, potrivit notelor de constatare depuse la dosarul cauzei (filele 20, 22, 26, 27), OCPI Gorj a restituit Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești documentațiile întocmite, constatându-se în mod repetat deficiențe de ordin tehnic (borderou neactualizat si nesemnat de membrii comisiei, copii hotărâre judecătorească si raport fără mențiunea ”conform cu originalul”, neconcordanțe între suprafețele de teren si schițele acestora din raportul de expertiză si cele întocmite de organul local, lipsă proiecte parcelare, lipsă extras plan cadastral, lipsă număr de exemplare, lipsă suport informatic, etc.), cu mențiunea pentru comisia locală de fond funciar să procedeze la completarea corectă a documentațiilor si înaintarea în vederea scrierii titlului de proprietate.
A constatat instanța că toate deficiențele constatate de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliară sunt imputabile chiar Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești, fiind de neconceput desființarea unor acte de proprietate – acte premergătoare – la cererea organului local de fond funciar si a președintelui acestuia, pentru aspecte ce sunt exclusiv imputabile acestora.
S-a observat că actele primare de reconstituire provin de la C. Locală de fond funciar Fărcășești, reclamantă în speță împreună cu președintele său, iar in aceasta situație devine aplicabil principiul de drept civil potrivit căruia nimeni nu poate sa-si invoce proprie culpă pentru a obține recunoașterea unui drept. Faptul ca au fost făcute greșeli tehnice cu ocazia întocmirii actelor prevăzute de procedura legilor fondului funciar nu este imputabil in nici un fel pârâților care nu trebuie să suporte in nici un fel consecințele unor greșeli ce aparțin autorităților.
Aceasta soluție ce se impune și prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul securității raporturilor juridice.
În speță, reclamanții au obligația de a remedia toate deficiențele tehnice constatate de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară si de a întocmi o documentație corectă care să conducă la eliberarea titlului de proprietate în favoarea pârâților, până la îndeplinirea acestei obligații, actele premergătoare emise și neintrate în circuitul civil putând fi revocate de organul local.
În ceea ce privește problema moștenitorilor autorului S. C., instanța a constatat că aceasta a fost tranșată prin încheierea din data de 05.07.2012, prin care s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 4175/29.05.2008, în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate îi vizează pe moștenitori, așa cum sunt trecuți în fiecare tabel anexă la HCJ nr.3127/2002.
Instanța a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr. 1907/23.01.1996 emise pentru autor S. C., cu moștenitori S. C. C., R. P. și S. Gh. E..
În condițiile în care, așa cum s-a reținut mai sus, HCJ nr. 4/1991, anexa 1, poziția 110, reprezintă o hotărâre de invalidare a reconstituirii dreptului de proprietate, instanța a constatat că la baza emiterii adeverinței de proprietate nr. 1907/23.01.1996 nu a existat o hotărâre de validare, ceea ce reprezintă un motiv de nulitate absolută a acestei adeverințe.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenuri agricole provenite de la autorul S. C. a avut loc în anul 2002, ceea ce înseamnă că până la momentul eliberării adeverinței de proprietate contestate în favoarea autorului nu fusese adoptată o hotărâre de validare, prin care să i se recunoască îndreptățirea la reconstituire.
De asemenea, instanța a constatat nulitatea absolută a HCJ nr.2111/13.09.1996, anexa 15. poziția 91, autor S. C., moștenitori S. C., R. P. și S. M., constatând întemeiată susținerea reclamanților privind dubla validare, în speță terenul de 1 ha teren cu vegetație forestieră, obiect al HCJ nr. 2111/13.09.1996, regăsindu-se în suprafața de 7,21 ha teren cu vegetație forestieră, obiect la sentinței civile nr. 4175/2008 a Judecătoriei Tg-J.. În acest sens, instanța a avut în vedere că susținerile reclamanților sunt confirmate prin considerentele sentinței civile nr. 4175/2008, cât și prin recunoașterea pârâților (fila 140).
Instanța a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, deși acțiunea acestora a fost admisă în parte, apreciind că, în condițiile în care actele contestate și constatate nule sunt exclusiv acte emise către reclamanți în îndeplinirea obligațiilor ce le incumbă potrivit legii fondului funciar (adeverință de proprietate și HCJ de validare), prezentul litigiu a fost determinat tocmai de conduita reclamanților, care au nesocotit dispozițiile legale la întocmirea actelor contestate. În condițiile în care pârâții au uzat doar de dreptul legal de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri preluate abuziv, greșelile efectuate în cursul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate nu emană de la aceștia, nu le sunt imputabile și ar fi inechitabil să suporte costurile unei proceduri judiciare pe care nu au declanșat-o prin faptul personal.
Cererea pârâților S. C., R. C. și S. I. de acordare a cheltuielilor de judecată se privește a fi întemeiată, prin prisma disp. art. 274 C.pr.civ., drept pentru care instanța a obligat reclamanții la plata către pârâții S. C., R. C. și S. I. a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal și motivat recurenții reclamanți B. S. D. - viceprimar cu atribuțiuni de primar - președinte C. L. de Fond Funciar Fărcășești și C. L. Fărcășești de Fond Funciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale HCJ 4/1991, anexa 1, poziția 110 prin care a fost validat autor S. C. cu suprafața de 5,12 ha teren agricol câtă vreme au depus această hotărâre de validare, iar motivarea instanței de inexistența a acestui act este imposibilă a fi primită câtă vreme a fost anulată și adeverința nr. 1907 din 23.01.1996 emisă în baza acestei validări.
S-a precizat că prin această hotărâre a fost validat autor S. C. cu toată suprafața de la registrul agricol mai puțin curții construcții care nu se validau în forma inițială a Legii nr. 18/1991 și în această validare este cuprinsă și suprafața la care au fost obligați să o reconstituie pe bază de hotărâre judecătorească.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit instanța a respins capetele 2, 3 și 4, întrucât în dosarul nr._/318/2007 prin sentința civilă nr. 4175 din 29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J. nu a fost anulată HCJ nr. 3127/2002, poziția 39 din anexa 30, poziția 19 din anexa 39 și poziția 88 din anexa 53 și apreciază că soluția instanței este contradictorie în contextul în care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat cu privire la aceste capete de cerere.
În dezvoltarea acestui motiv s-a mai susținut că prin HCJ 3127/2002, anexa 30, poziția 39 a fost validat autorul S. C., cu moștenitorii S. C., R. P., S. E. cu suprafața de 1,95 ha teren agricol și în această validarea a fost omisă moștenitoarea S. M., se suprapune cu validarea HCJ nr. 4/1991, anexa 1, poziția 110 și cu suprafața pe care au fost obligați să o reconstituie pe bază de hotărâre judecătorească, iar prin HCJ nr. 3127/2002, anexa 39, poziția 19 a fost validat autorul S. C. cu moștenitorii Săbiecu C., S. E. cu suprafața de 0,95 ha la despăgubiri și în această validare au fost omise moștenitoarele S. M. și R. P. suprapunându-se cu validarea din HCJ 4/1991, anexa 1, poziția 110 și au fost obligați la reconstituire în natură prin sentința civilă nr. 4175/2008.
Totodată s-a menționat că poziția 9 din anexa 53 terenuri cu vegetație forestieră vizează pe autor C. A. cu moștenitori C. I., iar poziția 25 din anexa 30 terenuri agricole vizează pe autor M. Gr. G. cu moștenitori M. I., considerând că instanța de fond în mod eronat a anulat pozițiile acestea în loc de HCJ 4/1991, anexa 1, poziția 110, HCJ 2111 din 13.09.1996, anexa 15, poziția 91, HCJ 3127/2002, anexa 39, poziția 19, HCJ 3127/2002, anexa 53, poziția 88.
S-a mai criticat sentința și cu privire la faptul că în mod greșit instanța a respins și capetele 5, 6 și 7 apreciind că tocmai pentru respectarea dreptului de proprietate actele nelegal emise trebuie anulate pentru a putea fi întocmite noi acte de proprietate cu respectarea cerințelor legale, existența acestora fiind un impediment în eliberarea unor noi procese verbale de punere în posesie, iar culpa aparține inclusiv proprietarilor care le-au semnat fără obiecțiuni și care nu le-au atacat niciodată.
S-a apreciat că aparține culpa și pârâților detentori care au indicat eronat vechiul amplasament și care au semnat procesele verbale de punere în posesie, în baza unui raport de expertiză care nu a avut în vedere că terenurile sunt excavate, nefiind vorba doar de eventuale greșeli de redactare, ci de suprapuneri tarlale și parcele eronate, avându-se în vedere și faptul că toate cele trei procese verbale de punere în posesie au intrat în circuitul civil și nu mai pot fi anulate decât de către instanță apreciind că în cauză există motive de nulitate absolută prevăzute de dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997.
O altă critică vizează raportul de expertiză întocmit în cauză, în sensul că expertul nu a răspuns la toate obiectivele stabilite și văzând refuzul acestuia au solicitat în termen procedural ca în situația în care refuză să se conformeze dispozițiilor instanței să dispună înlocuirea acestuia, însă, în mod greșit instanța a respins cererea, având în vedere că acesta și-a încasat onorariu.
S-a criticat sentința și cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, apreciindu-se că tocmai atitudinea procesuală a pârâților de nerecunoaștere a pretențiilor reclamantei la primul termen de judecată a generat efectuarea unui raport de expertiză și implicit plata onorariului de expert.
În susținerea acestui motiv s-a susținut că atât chitanța cu onorariu avocat a fost depusă după închiderea dezbaterilor, iar motivarea sentinței este contradictorie și nu face nici o referire la probele administrate în cauză, apreciind că face imposibilă exercitarea controlului judiciar în cauză.
Intimatul S. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că raportat la constatarea nulității HCJ nr. 4 din 02.09.1991 este autoritate de lucru judecat, apreciind că este rea credință din partea recurentei să solicite constatarea nulității absolute a HCJ nr. 3127/2008, întrucât s-a mai constatat odată nulitatea absolută a acesteia prin sentința civilă nr. 4175 din 29.05.2008 rămasă irevocabilă.
Totodată s-a apreciat că din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă că deficiențele constatate sunt exclusiv din vina recurentei, fiind imposibil de anulat acte premergătoare în vederea emiterii titlului de proprietate.
Tribunalul, analizând motivele de recurs, invocate de recurenta reclamantă, constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele:
Instanța prin hotărârea dată are obligația să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, deci asupra obiectului pricinii supuse judecății.
Totodată art. 137 Cod procedură civilă atribuie instanței obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și acelor de fond care ar putea face de prisos în total sau în parte soluționarea cauzei pe însuși fondul dreptului.
Autoritatea de lucru judecat are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o sigură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Raportat la sentința civilă nr. 4175 din 29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2007 și la încheierea de îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv pronunțate în același dosar, în cauză nu este întrunită tripla identitate de obiect, cauză și părți așa cum în mod corect instanța de fond a respins această excepție în mod motivat.
Deci, suntem în prezența unui litigiu cu obiect și cauză diferită devreme ce în prezenta cauză reclamanții invocă în justificarea și dovedirea temeiniciei acțiunii chiar hotărârea pronunțată în dosarul nr._/318/2007, iar faptul că HCJ nr. 3127/2002 cu anexele 30, 39 și 53 a fost contestată în ambele litigii și faptul că această hotărâre a fost anulată în litigiul anterior nu determină în mod automat autoritatea de lucru judecat, ci în caz de desființare a unui act juridic într-un litigiu anterior, urmarea constă în aceea că orice cerere ulterioară de desființare a actului juridic respectiv, fie că este formulată de aceleași părți sau de orice alți terți, apare ca fiind lipsită de obiect, nulitatea operând retroactiv.
Astfel, în considerentele sentinței civile nr. 4175 din 29.05.2008 pronunțată în dosarul nr._/318/2007 Judecătoria Tg-J. a tranșat faptul că HCJ nr. 4/02.09.1991 reprezintă o hotărâre de invalidare și s-a bazat pe această constatare când a dezlegat întinderea îndreptățirii la reconstituire a autorului pârâților, și deci trebuie respectate constatările dintr-o hotărâre judecătorească prin prisma puterii de lucru judecat ca și prezumție.
Potrivit jurisprudenței CEDO unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune printre altele ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate.
Atât timp cât HCJ nr. 4/1991, anexa 1, poziția 110 este o hotărâre de invalidare și având în vedere că la soluționarea cauzei ce a format obiectul cauzei nr._/318/2007, instanța a constatat că terenurile pentru care petentul este îndreptățit la reconstituire nu au fost validate în anul 1991, în mod corect instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr. 4/1991.
Totodată în mod legal au fost respinse și capetele de cerere în constatarea nulității absolute a celor trei procese verbale de punere în posesie, având în vedere că măsurile dispuse de o instanță de judecată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu pot fi puse în discuție într-o nouă procedură pe calea cererii în constatarea nulității actelor emise în executarea hotărârii, ci orice nemulțumire trebuie valorificată prin intermediul căilor de atac.
Mai mult toate deficiențele constatate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară cu privire la actele primare de reconstituire sunt imputabile recurentei și deci nu-și pot invoca propria culpă pentru a putea obține recunoașterea unui drept, întrucât au fost făcute greșeli tehnice cu ocazia întocmirii actelor în procedura fondului funciar și nu sunt imputabile pârâților.
S-a apreciat corect de instanța de fond că reclamanții au obligația de a remedia toate deficiențele constatate de OCPI și de a întocmi o documentație corectă care să conducă la eliberarea titlului de proprietate în favoarea pârâților până la îndeplinirea acestei obligați, iar problema autorului S. C. a fost tranșată prin încheierea din 05.07.2012 prin care s-a lămurit dispozitivul sentinței nr. 4175 din 29.05.2008, în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate îi vizează pe moștenitori așa cum sunt trecuți în fiecare tabel anexă la HCJ nr. 3127/2008.
S-a criticat sentința și cu privire la faptul că în mod greșit nu a fost anulată HCJ nr. 4/1991 atât timp cât s-a dispus anularea adeverinței de proprietate nr. 1907 din 23.01.1996 existând o contradicție, însă la baza emiterii acestei adeverințe nu a existat o hotărâre de validare ceea ce reprezintă un motiv de nulitate absolută în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997.
Astfel, instanța de fond s-a pronunțat pe toate capetele de cerere așa cum au fost formulate, motivat având în vedere susținerile și apărările părților și nu se pune în discuție că ar exist o nemotivarea a hotărârii sau o contrazicere între dispozitiv și considerentele acesteia.
Dreptul părților la un proces echitabil așa cum este reglementat prin raportare și la art. 6 CEDO presupune și obligația instanței de a analiza susținerile părților acceptând sau înlăturând motivat apărările acestora.
Având în vedere că actele contestate și constatate nule sunt acte emise de către recurenții reclamanți în îndeplinirea obligațiilor ce le incumbă în procedura fondului funciar s-a apreciat corect de instanța de fond că reclamanții datorează cheltuielile de judecată și nu pârâți care nu au nici o culpă procesuală în prezenta cauză.
Au fost respectate în cauză de către instanța de fond dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că reclamanți au avut în prezenta cauză apărător și au achitat onorariu de 1000 lei.
Potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată C. Județeană și cea locală au în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și când este cazul activă fiind reprezentată legal prin prefect, respectiv primar sau pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membrii, nefiind obligatorie asistarea prin avocat, iar prevederile art. 274 Cod procedură civilă sunt aplicabile.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, motivată în drept și în fapt, nefiind îndeplinite condițiile de casare și modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, motiv pentru care urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți B. S. D. - viceprimar cu atribuțiuni de primar - președinte C. L. de Fond Funciar Fărcășești și C. L. Fărcășești de Fond Funciar, împotriva sentinței civile nr. 4607 din 10.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. C., C. Județeană Gorj de Fond Funciar, R. C., R. S., P. M., P. P., S. I., S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 Octombrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, M. A. C. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. N.U./Tehn. C.I.L
Jud. fond L.M.P.
2ex/15 Octombrie 2014
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 13-11-2014, Tribunalul... → |
|---|
