Fond funciar. Decizia nr. 953/2014. Tribunalul GORJ

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că este chemată să se pronunțe asupra plângerii reclamantului formulate împotriva Ordinului nr.222/27.08.2013 emis de Instituția P. – Județul Gorj și asupra capătului de cerere în constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru terenul în suprafață de 257mp, aferent curții, demersul juridic desfășurându-se în contradictoriu cu pârâtele P. M. Tg-J., C. Județeană de fond funciar Gorj (chemate în judecată prin cererea introductivă de instanță) și Instituția P. – Județul Gorj (chemată în judecată prin cererea modificatoare din data de 20.01.2014). Având în vedere cadrul procesual trasat de reclamant, instanța nu are a se pronunța asupra excepțiilor invocate de C. Locală de fond funciar Tg-J. prin notele de ședință din data de 17.12.2013 (fila 97), întrucât sunt invocate de către o persoană care nu are calitatea de parte în prezenta cauză.

Din susținerile părților și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Prin sentința civilă nr.7965/25.11.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2009 (filele 8-9) Judecătoria Tg-J. a admis acțiunea formulată de reclamantul G. I., a anulat titlul de proprietate nr._/1998, adeverința de proprietate și procesul- verbal de punere în posesie ce au stat la baza emiterii acestui titlu, acte emise în favoarea reclamantului, și a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 973 mp, în care să fie inclusă și suprafața de 257 mp, aferentă curții, identificată prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert C. D..

Soluționând recursul declarat de C. Locală de fond funciar Tg-J. împotriva sentinței civile nr.7965/25.11.2010, Tribunalul Gorj – Secția Civilă a pronunțat decizia irevocabilă nr.384/15.02.2011 (filele 5-6), prin care a admis recursul, a modificat sentința și a respins acțiunea reclamantului G. I..

În considerentele deciziei nr.384/15.02.2011, intrată în puterea lucrului judecat, Tribunalul Gorj a reținut că titlul de proprietate a cărui constatare nulitate se solicită, precum și actele premergătoare, respectiv adeverința nr.510/1991 și procesul-verbal de punere în posesie din 26 mai 1998 au fost eliberate reclamantului în baza sentinței civile nr.2632/31 martie 1998 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă definitivă prin neapelare, și respectiv pentru suprafața înscrisă în această sentință la cererea numitului G. I., în cauză nefiind îndeplinite condițiile cerute de art.III din Legea 169/1997, îndreptățirea petentului la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul situat în ..142, județul Gorj, stabilindu-se definitiv și irevocabil numai pentru suprafața de 716 m.p., așa cum acesta a solicitat prin cererea nr.6647/1992 adresată comisiei locale, cât și prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.3117/1998 prin care a solicitat anularea vechiului titlu de proprietate emis pentru o suprafață mai mică.

A mai reținut Tribunalul Gorj că reclamantul G. I. are posibilitatea de a solicita Primăriei Tg-J. să efectueze propuneri în vederea emiterii unui ordin al prefectului pentru diferența de 257 m.p. ce excede suprafeței de 716 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate a cărei constatare nulitate absolută se solicită în cauza dedusă judecății.

Urmarea deciziei nr.384/15.02.2011 a Tribunalului Gorj, la data de 14.03.2011, reclamantul G. I. a formulat cerere de emiterea unui ordin al P. Gorj pentru suprafața de 257 mp, ce excede suprafeței de 716 mp deja constituită prin titlu de proprietate, pe care are edificate construcții, respectiv anexe gospodărești, pentru care a primit în anul 1997 aviz favorabil, întocmindu-i-se și un plan de situație, avizat de Consiliul Local al municipiului Tg-J..

Prin HCJ Gorj nr. 6004/26.10.2012 a fost respinsă contestația reclamantului G. I. și s-a dispus invalidarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 257 mp, cu motivarea că nu se prezintă acte doveditoare.

Împotriva HCJ Gorj nr.6004/26.10.2012 reclamantul G. I. a formulat plângere, iar prin sentința civilă nr.866/31.01.2013, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de C. Județeană de fond funciar Gorj, (filele 26-28), Judecătoria Tg-J. a admis plângerea și a anulat HCJ Gorj nr.6004/26.10.2012, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de constituire a dreptului de proprietate prevăzută de art.36 din Legea 18/1991, respectiv constituirea prin ordin al prefectului la propunerea primăriei, și nu a comisiei locale.

Ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.866/31.01.2013 a Judecătoriei Tg-J., P. municipiului Tg-J. a formulat, asupra cererii reclamantului G. I. nr._/14.03.2011, propunerea de respingere nr._/15.07.2013 (filele 112-115), propunere pe care a înaintat-o Instituției P. – Județul Gorj.

La propunerea Primăriei municipiului Tg-J., Instituția P. – Județul Gorj a emis Ordinul nr.222/27.08.2013 (fila 4), prin care a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate nr._/14.03.2011, formulată de G. I. pentru suprafața de 257 mp.

Împotriva Ordinului P. – Județul Gorj a formulat reclamantul prezenta plângere.

Asupra îndreptățirii reclamantului la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 257 mp, instanța a reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3747/26.12.1981 de fostul Notariat de Stat Județean Gorj (fila 139), reclamantul G. I., în calitate de cumpărător, a cumpărat de la C. M., în calitate de vânzătoare, o construcție compusă din două camere, o sală și o dependință - bucătărie, situate în Tg J., .. 142, jud. Gorj, făcându-se mențiunea că terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului, conform disp. art.30 din Legea 58/1974, iar dobânditorului construcției i se va atribui prin decizie suprafața de 100 mp. S-a mai făcut mențiunea că vânzătoarea a dobândit construcțiile prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către Notariatul de Stat Județean Gorj sub nr.1101/26.04.1980.

Având în vedere că Tribunalul Gorj a tranșat în mod irevocabil, prin decizia nr.384/15.02.2011, că cererea de constituire a reclamantului asupra terenului în suprafață de 257 mp trebuie analizată prin prisma disp. art.36 din Legea 18/1991, văzând și că terenul solicitat este aferent construcției dobândite în anul 1981, al cărei proprietar este reclamantul, instanța a constatat că îndreptățirea reclamantului la constituire trebuie analizată conform disp. art.36 alin.3 din Legea 18/1991.

Prin textul de lege invocat s-a prevăzut constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art.30 din Legea 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și a localităților urbane și rurale, în favoarea proprietarilor actuali ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuinței.

Potrivit art.30 alin.2 și 3 din Legea 58/1974, în caz de înstrăinare a unei construcții, terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului, iar dobânditorul construcției a primit din partea statului, în folosință, terenul necesar în limitele prevăzute de art.8 și 17 din același act normativ.

În ceea ce privește noțiunea de „teren aferent” construcției cumpărate sub imperiul Legii 58/1974, practica judecătorească a statuat constant că nu prezintă relevanță suprafața de teren trecută în actul de înstrăinare, ci intenția reală a părților convenției de vânzare-cumpărare, respectiv ceea ce cumpărătorul a folosit efectiv de la data înțelegerii, aceasta în condițiile în care s-a apreciat că Legea 18/1991 a urmărit să normalizeze o . situații, printre care și aceea a deținătorilor unor terenuri trecute în proprietatea statului ca urmare a înstrăinării locuințelor aflate pe ele. S-a reținut în practica instanțelor că, în lipsa unor prevederi prin care legiuitorul să reglementeze regimul juridic aplicabil restului terenului (peste cei 100 mp în urban, respectiv 250 mp în rural), de a rămâne în proprietatea statului, de a se restitui vânzătorului sau de a se atribui în folosință dobânditorului și în ce condiții, etc., este în spiritul Legii 18/1991 ca întinderea dreptului de proprietate aferent unei construcții, dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr.58/1974 să fie determinată prin deducerea intenției părților din convenție.

Făcând aplicarea principiului voinței interne a părților contractante, instanțele judecătorești au reținut ca împrejurări concludente în deducerea intenției comune a părților: prețul plătit pentru construcție coroborat cu faptul că, în baza contractului de închiriere din anul 1986 încheiat cu autoritatea locală, dobânditorul construcției a avut în permanență folosința unei suprafețe de teren mai mari decât cea prevăzută în contractul autentic de vânzare-cumpărare (decizia civilă nr.199/1995 C.S.J., Secția C. Administrativ), împrejurarea că pe suprafața de teren folosită în fapt cumpărătorii au edificat anumite construcții, fără opunerea vânzătorilor (decizia civilă nr.35/1998 CC.S.J., Secția C. Administrativ).

În speță, în contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamantul G. I. a dobândit construcția nu este menționată suprafața terenului aferent construcției, iar în actul prin care vânzătoarea C. M. a dobândit construcția înstrăinată ulterior lui G. I. se face mențiunea „terenul aferent construcției în suprafață de 716 mp”.

S-a reținut că din probele administrate reiese faptul că reclamantul G. I. a folosit efectiv o suprafață de teren mai mare decât 716 mp, respectiv 973 mp. Cu privire la terenul de 973 mp, expertul C. D., desemnat pentru efectuarea expertizei în dosarul nr._/318/2009, a constatat că această suprafață este împrejmuită cu gard și că suprafața de 257 mp (diferența dintre 973 mp împrejmuiți de reclamant și 716 mp înscriși în titlul de proprietate_/05.08.1998) se află în continuarea terenului pentru care reclamantului i s-a eliberat titlu de proprietate, spre . de 257 mp fiind edificate de către reclamant anexe în suprafață de 72 mp.

Că, din planul de situație nr.129/24.02.1997 și memoriul tehnic depuse de reclamant la dosarul cauzei (filele 10, respectiv 25) rezultă că și la nivelul anului 1997 reclamantul G. I. avea în folosință o suprafață de teren mai mare decât 716 mp. În acest sens, cu ocazia întocmirii documentației în vederea obținerii certificatului de urbanism pentru extindere locuință, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că terenul reclamantului este de 1120 mp, din .) până în digul râului J. (V), planul de situație fiind avizat favorabil inclusiv de Consiliul Local al municipiului Tg-J..

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că inclusiv P. municipiului Tg-J. confirmă existența, la nivelul anului 1981, a unei suprafețe de teren mai mari de 716 mp în punctul în litigiu, precizând că pentru diferența de teren dobânditorul construcției a beneficiat de clauzele unui contract de închiriere încheiat în data de 01.01.1981.

Față de cele expuse, reținând că - atunci când se dovedește că intenția comună a părților din actul de înstrăinare a fost să se transmită dobânditorului întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora - dobânditorul este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pe întreaga suprafață, văzând că prin expertiza întocmită în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Tg-J. (expertiză extrajudiciară, a cărei valoare probantă este recunoscută potrivit disp. art.4 alin.5 Titlul XIII Legea 247/2005), s-a stabilit că suprafața totală ce este în folosința reclamantului este de 973 mp., pe diferența de 257 mp., ce rezultă între suprafața constituită reclamantului prin titlul de proprietate, respectiv 716 mp., și suprafața pe care o deține în folosință reclamantul și care este aferentă casei de locuit, acesta având edificate construcții ce reprezintă anexe gospodărești, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să i se constituie dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 257 mp., pentru a se întregi suprafața totală de 973 mp., ce reprezintă teren aferent construcției.

Pentru considerentele amintite, instanța a admis plângerea formulată de petentul G. I., a anulat Ordinul P. nr.222/27.08.2013, a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 257 mp, situat în intravilanul municipiului Tg-J., Tarlaua 208, .> Potrivit disp. art.453 C.pr.civ., instanța a obligat în solidar, intimatele P. municipiului Tg-J. și Instituția P. - Județul Gorj la plata către petent a sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, onorariu avocat (chitanță fila 100), constatând că, în speță, culpa procesuală incumbă emitentelor propunerii de respingere a cererii de constituire și ordinului contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P. M. Tg-J. prin reprezentant legal Primarul M. Tg - J., prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, arătând că în urma numeroaselor petiții formulate de reclamantul G. I. și având în vedere considerentele sentinței civile nr. 866/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012, a fost înaintată Instituției P. Județului Gorj propunerea de respingere a cererii nr._/14.03.2011 prin care reclamantul solicita în baza art. 36 din Legea 18/91 constituirea dreptului de proprietate pentru un teren în suprafață de 257 mp situat în prelungirea proprietății sale din Mun. Tg-J., .. 142.

A invocat apelanta- pârâtă că pentru o bună înțelegere a situației de fapt și de drept se impune prezentarea istoricului cazului, arătând că prin cererea înregistrată sub nr. 6447/18.08.1992, reclamantul G. I. a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 636 mp teren situat în Mun. Tg-J., .. 142 intrat în proprietatea statului ca efect al Legii 58/1974, depunând în susținerea cererii contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1101/26.04.1980 încheiat între fostul proprietar P. I. V. și numita C. M. și contractul nr. 3797/26.12.1981 prin reclamantul G. I. cumpăra de la C. M. construcțiile situate în Tg-J., .. 142.

S-a precizat că cererea nr. 6647/18.08.1992 a fost soluționată favorabil prin HCJ nr. 141/ 1993 în baza căreia a fost eliberat titlul de proprietate nr._/10.02.1994 pentru suprafața de 636 mp.

Ulterior, reclamantul a contestat în instanță acest titlu și prin sentința civilă nr. 2632/31.03.1998 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr. 3117/1998 s-a dispus anularea titlului de proprietate și eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 716 mp fiindu-i eliberat pentru această suprafață titlul de proprietate nr._/25.08.1998.

Raportat la acest titlu de proprietate și la terenul care era prevăzut în actul de proprietate al înstrăinătorului inițial, P. V. V., susține apelanta-pârâtă că rezultă fără echivoc că a fost reconstituit reclamantului dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren avută în proprietate de proprietarul inițial, astfel că nu mai rămâne în discuție nici măcar 1 m de teren care să facă obiectul legii fondului funciar.

Ulterior, constatând că deține teren în plus față de actele de proprietate ale proprietarului inițial P. V. V., reclamantul G. I. a formulat o nouă acțiune în instanță pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 247 mp, acțiunea acestuia fiind respinsă prin sentința civilă 8124/2008 a Judecătoriei Tg-J. irevocabilă prin decizia nr. 733/17.03.2009 a Tribunalului Gorj.

S-a arătat că în anul 2009 C. (fostă C.) M., înstrăinătoarea construcției din . atacat în fața instanțelor de judecată titlul de proprietate nr._/25.08.1998, însă acțiunea acesteia a fost respinsă prin sentința civilă nr. 7541/2009 a Judecătoriei Tg-J. irevocabilă prin decizia nr. 282/2010 a Tribunalului Gorj.

Că, la rândul său, și reclamantul G. I. a solicitat în instanță modificarea titlului de proprietate nr._/25.08.1998, solicitând modificarea titlului nr._/1998 în sensul menționării reale de 1120 mp, acțiune respinsă irevocabil prin decizia civilă 384/15.02.2011 a Tribunalului Gorj.

Menționează apelanta-pârâtă că după acest nou eșec, reclamantul, prin cererea nr._/2011, solicită emiterea unui ordin al Instituției P. Județului Gorj pentru suprafața de 257 mp și, din eroare, propunerea de invalidare a fost înaintată Comisiei Județene Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care prin HCJ nr. 6004/26.10.2012 a respins contestația formulată de petent împotriva propunerii Comisiei locale de fond funciar și a invalidat dreptul de proprietate pentru suprafața de 257 mp. Această hotărâre a fost atacată de reclamant în fața instanțelor, fiind anulată prin sentința civilă nr. 866/2013 a Judecătoriei Tg-J., irevocabilă prin decizia nr. 122/26.04.2013 cu motivarea că trebuia emis un ordin de către Instituția P. Județului Gorj raportat la art. 36 din Legea 18/91.

În continuare, apelanta- pârâtă a expus motivele de fapt și de drept ale propunerii de respingere a cererii de reconstituire formulată de reclamant ,arătând următoarele:

1doamna C. (actual C.) M. a cumpărat construcția aflată în municipiul Târgu J., .. 142, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1101/26.04.1980, încheiat cu fostul proprietar P. V., din care reiese în mod clar faptul că suprafața de teren de 716 mp, se trecea în proprietatea statului și administrarea directă a Consiliului popular al M. Târgu J.. Urmare acestei înstrăinări, terenul în suprafață de 716 mp a trecut în proprietatea statului, prin decizia nr. 108/14.05.1980, iar dobânditorului construcției i-a fost atribuită în folosință suprafața de 100 mp prin decizia nr. 109/14.05.1980, diferența fiind închiriată prin contractul de închiriere nr. 256/01.01.1981;

2.reclamantul G. I. a cumpărat construcția aflată în municipiul Târgu J., ..142, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3797/26.12.1981, prin care reclamantul cumpăra de la C. M. doar construcțiile situate în Târgu J., .. 142, terenul aferent acestora nefăcând obiectul contractului de mai sus, deoarece era deja proprietatea statului, dobânditorul construcției beneficiind la rândul său de dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 100 mp potrivit deciziei nr. 109/14.05.1980, precum și de clauzele contractului de închiriere nr. 256/01.01.1981;reclamantul, raportat la dispozițiile art. 36, pct. (3) din Legea nr. 18/1991, ar fi putut beneficia de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 100 mp prevăzută în decizia nr.109/14.05.1980, însă această suprafață este inclusă în TP nr._/25.08.1998, ce are la bază hotărâri judecătorești;

3.reclamantul deține suprafața de teren de 257 mp fără un just titlu, în calitate de detentor precar și fără să îi fi fost atribuită vreodată în folosință gratuită prin vreun act emis de autoritățile centrale sau locale.

În concluzie, apelanta - pârâtă a apreciat că cererea reclamantului înregistrată sub nr._/14.03.2011 nu se încadrează în dispozițiile imperative ale art. 36 din Legea 18/91.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 422 – 466 Cod poc.civ., apelanta pârâtă solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 C.pr.civ.

În termenul prev. de art. 471 alin. 5 Cod proc .civ., intimatul-reclamant a depus întâmpinare la motivele de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că, într-adevăr, în actul prin acre a dobândit construcția de la vânzătoarea C. M. se face mențiunea că terenul aferent construcției este de 716 mp, însă a folosit în permanență o suprafață mai mare cu 257 mp pe care a edificat anexe gospodărești pentru care a obținut avize favorabile, chiar din partea Primăriei Tg-J..

Că astfel, în calitate de dobânditor al construcției, a avut în permanență folosința unei suprafețe mai mari de teren, iar în practica instanțelor, s-a reținut că în lipsa unor prevederi prin care să se reglementeze regimul juridic al restului de teren peste 100 mp, întinderea dreptului de proprietate aferent unei construcții dobândite prin cumpărare în temeiul Legii 58/54 va fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție.

Că, în cauza de față, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă clar că intenția părților din actul de înstrăinare a fost să se transmită întreaga suprafață de teren aferentă casei și anexelor gospodărești, respectiv 973 mp, astfel cum au rezultat din expertiza efectuată în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Tg-J..

Intimatele-pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj și Instituția P. Județului Gorj nu au formulat întâmpinare la motivele de apel.

Apelanta-pârâtă P. M. Tg-J. nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul- reclamant G. I..

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile,în limitele investirii sale, tribunalul reține că apelul este nefondat din următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul G. I. a investit instanța de judecată cu o plângere împotriva Ordinului nr.222/27.08.2013 emis de Instituția P. Județului Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea ordinului menționat și constituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru suprafața de teren de 257 mp aferent curții.

Prin sentința atacată a fost admisă plângerea formulată de reclamant, anulat ordinul P. nr. 222/27.08.2013 și s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de teren de 257 mp situat în intravilanul Mun. Tg-J., T 208, P 140.

Observând actele dosarului, rezultă că prin cererea nr. 6647/18.08.1992 (fila 66 dosar fond) reclamantul G. I. a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul situat în municipiul Tg-J. ,.. 142, jud Gorj, depunând în susținerea cererii contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1101/26.04.1980 încheiat între fostul proprietar P. I. V. și numita C. M. și contractul nr. 3797/26.12.1981 prin reclamantul G. I. cumpăra de la C. M. construcțiile situate în Tg-J., .. 142.

Prin HCJ nr.141/1993 a fost constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului pentru suprafața de 636 mp și în baza acestei hotărâri a fost eliberat titlul de proprietate nr._/10.02.1994 .

Reclamantul G. I. a contestat în instanță acest titlu și prin sentința civilă nr. 2632/31.03.1998 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr. 3117/1998 s-a dispus anularea titlului de proprietate și eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 716 mp fiindu-i eliberat pentru această suprafață titlul de proprietate nr._/25.08.1998.

Ulterior,prin sentința civilă nr.7965/25.11.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2009 (filele 8-9) Judecătoria Tg-J. a admis acțiunea formulată de reclamantul G. I., a anulat titlul de proprietate nr._/1998, adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie ce au stat la baza emiterii acestui titlu, acte emise în favoarea reclamantului, și a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 973 mp, în care să fie inclusă și suprafața de 257 mp, aferentă curții, identificată prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert C. D..

Soluționând recursul declarat de C. Locală de fond funciar Tg-J. împotriva sentinței civile nr.7965/25.11.2010, Tribunalul Gorj – Secția Civilă a pronunțat decizia irevocabilă nr.384/15.02.2011 (filele 5-6), prin care a admis recursul, a modificat sentința și a respins acțiunea reclamantului G. I..

În considerentele deciziei nr.384/15.02.2011, intrată în puterea lucrului judecat, Tribunalul Gorj a reținut că titlul de proprietate a cărui constatare nulitate se solicită, precum și actele premergătoare, respectiv adeverința nr.510/1991 și procesul verbal de punere în posesie din 26 mai 1998 au fost eliberate reclamantului în baza sentinței civile nr.2632/31 martie 1998 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă definitivă prin neapelare, și respectiv pentru suprafața înscrisă în această sentință la cererea numitului G. I., în cauză nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. III din Legea 169/1997, îndreptățirea petentului la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul situat în ..142, județul Gorj, stabilindu-se definitiv și irevocabil numai pentru suprafața de 716 m.p., așa cum acesta a solicitat prin cererea nr.6647/1992 adresată comisiei locale, cât și prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.3117/1998 prin care a solicitat anularea vechiului titlu de proprietate emis pentru o suprafață mai mică.

A mai reținut Tribunalul Gorj că reclamantul G. I. are posibilitatea de a solicita Primăriei Tg-J. să efectueze propuneri în vederea emiterii unui ordin al prefectului pentru diferența de 257 m.p. ce excede suprafeței de 716 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate a cărei constatare nulitate absolută se solicită în cauza dedusă judecății.

Urmarea deciziei nr.384/15.02.2011 a Tribunalului Gorj, la data de 14.03.2011, reclamantul G. I. a formulat cerere de emiterea unui ordin al P. Gorj pentru suprafața de 257 mp, ce excede suprafeței de 716 mp deja constituită prin titlu de proprietate, pe care are edificate construcții, respectiv anexe gospodărești, pentru care a primit în anul 1997 aviz favorabil, întocmindu-i-se și un plan de situație, avizat de Consiliul Local al municipiului Tg-J..

Prin HCJ Gorj nr. 6004/26.10.2012 a fost respinsă contestația reclamantului G. I. și s-a dispus invalidarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 257 mp, cu motivarea că nu se prezintă acte doveditoare.

Împotriva HCJ Gorj nr.6004/26.10.2012 reclamantul G. I. a formulat plângere, iar prin sentința civilă nr.866/31.01.2013, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de C. Județeană de fond funciar Gorj, (filele 26-28), Judecătoria Tg-J. a admis plângerea și a anulat HCJ Gorj nr.6004/26.10.2012, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de constituire a dreptului de proprietate prevăzută de art.36 din Legea 18/1991, respectiv constituirea prin ordin al prefectului la propunerea primăriei, și nu a comisiei locale.

Ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.866/31.01.2013 a Judecătoriei Tg-J., P. municipiului Tg-J. a formulat, asupra cererii reclamantului G. I. nr._/14.03.2011, propunerea de respingere nr._/15.07.2013 (filele 112-115), propunere pe care a înaintat-o Instituției P. – Județul Gorj.

La propunerea Primăriei municipiului Tg-J., Instituția P. – Județul Gorj a emis Ordinul nr.222/27.08.2013 (fila 4), prin care a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate nr._/14.03.2011, formulată de G. I. pentru suprafața de 257 mp.

Împotriva Ordinului P. – Județul Gorj a formulat reclamantul prezenta plângere.

Corect instanța de fond a apreciat că îndreptățirea reclamantului la constituire trebuie analizată conform disp. art.36 alin.3 din Legea 18/1991,având în vedere că Tribunalul Gorj a tranșat în mod irevocabil, prin decizia nr.384/15.02.2011, că cererea de constituire a reclamantului asupra terenului în suprafață de 257 mp trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.36 din Legea 18/1991.

Prin textul de lege menționat s-a prevăzut constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art.30 din Legea 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și a localităților urbane și rurale, în favoarea proprietarilor actuali ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuinței.

Potrivit art.30 alin.2 și 3 din Legea 58/1974, în caz de înstrăinare a unei construcții, terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului, iar dobânditorul construcției a primit din partea statului, în folosință, terenul necesar în limitele prevăzute de art.8 și 17 din același act normativ.

Prin Decizia nr. I din 30.06.1997 a Secțiilor Unite ale ICCJ (CSJ), pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, dobândite prin cumpărare, sub imperiul Legii nr.58/1974, se determina prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate.

În ceea ce privește noțiunea de „teren aferent” construcției cumpărate sub imperiul Legii 58/1974 și practica judecătorească a statuat constant că nu prezintă relevanță suprafața de teren trecută în actul de înstrăinare, ci intenția reală a părților convenției de vânzare-cumpărare, respectiv ceea ce cumpărătorul a folosit efectiv de la data înțelegerii, aceasta în condițiile în care s-a apreciat că Legea 18/1991 a urmărit să normalizeze o . situații, printre care și aceea a deținătorilor unor terenuri trecute în proprietatea statului ca urmare a înstrăinării locuințelor aflate pe ele. S-a reținut în practica instanțelor că, în lipsa unor prevederi prin care legiuitorul să reglementeze regimul juridic aplicabil restului terenului (peste cei 100 mp în urban, respectiv 250 mp în rural), de a rămâne în proprietatea statului, de a se restitui vânzătorului sau de a se atribui în folosință dobânditorului și în ce condiții, etc., este în spiritul Legii 18/1991 ca întinderea dreptului de proprietate aferent unei construcții, dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr.58/1974 să fie determinată prin deducerea intenției părților din convenție.

Făcând aplicarea principiului voinței interne a părților contractante, instanțele judecătorești au reținut ca împrejurări concludente în deducerea intenției comune a părților: prețul plătit pentru construcție coroborat cu faptul că, în baza contractului de închiriere din anul 1986 încheiat cu autoritatea locală, dobânditorul construcției a avut în permanență folosința unei suprafețe de teren mai mari decât cea prevăzută în contractul autentic de vânzare-cumpărare (decizia civilă nr.199/1995 C.S.J., Secția C. Administrativ), împrejurarea că pe suprafața de teren folosită în fapt cumpărătorii au edificat anumite construcții, fără opunerea vânzătorilor (decizia civilă nr.35/1998 CC.S.J., Secția C. Administrativ).

În speța de față,prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3747/26.12.1981 de fostul Notariat de Stat Județean Gorj (fila 139), reclamantul G. I., în calitate de cumpărător, a cumpărat de la C. M., în calitate de vânzătoare, o construcție compusă din două camere, o sală și o dependință - bucătărie, situate în Tg J., .. 142, jud. Gorj, făcându-se mențiunea că terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului, conform disp. art.30 din Legea 58/1974, iar dobânditorului construcției i se va atribui prin decizie suprafața de 100 mp. S-a mai făcut mențiunea că vânzătoarea a dobândit construcțiile prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către Notariatul de Stat Județean Gorj sub nr.1101/26.04.1980.

Așa cum s-a arătat in cele ce preced,din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul G. I. a folosit efectiv o suprafață de teren mai mare decât 716 mp, respectiv 973 mp ,iar cu privire la această suprafață de teren de 973 mp, expertul C. D., desemnat pentru efectuarea expertizei în dosarul nr._/318/2009, a constatat că această suprafață este împrejmuită cu gard și că suprafața de 257 mp (diferența dintre 973 mp împrejmuiți de reclamant și 716 mp înscriși în titlul de proprietate_/05.08.1998) se află în continuarea terenului pentru care reclamantului i s-a eliberat titlu de proprietate, spre . de 257 mp fiind edificate de către reclamant anexe în suprafață de 72 mp.

Și din planul de situație nr.129/24.02.1997 și memoriul tehnic depuse de reclamant la dosarul cauzei (filele 10, respectiv 25) rezultă că și la nivelul anului 1997 reclamantul G. I. avea în folosință o suprafață de teren mai mare decât 716 mp și în acest sens, cu ocazia întocmirii documentației în vederea obținerii certificatului de urbanism pentru extindere locuință, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că terenul reclamantului este de 1120 mp, din .) până în digul râului J. (V), planul de situație fiind avizat favorabil inclusiv de Consiliul Local al municipiului Tg-J..

Totodată se reține că inclusiv P. municipiului Tg-J., la nivelul anului 1981, confirmă existența unei suprafețe de teren mai mari de 716 mp în punctul în litigiu, precizând că pentru diferența de teren dobânditorul construcției a beneficiat de clauzele unui contract de închiriere încheiat în data de 01.01.1981.

Din întreg materialul probator administrat în cauză a reieșit că intenția comună a părților din actul de înstrăinare a fost să se transmită dobânditorului întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că dobânditorul este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pe întreaga suprafață, respectiv și pentru terenul în suprafață de 257 mp., pentru a se întregi suprafața totală de 973 mp., ce reprezintă teren aferent construcției.

Sub acest aspect ,criticile apelantei-pârâte sunt nefondate ,instanța de fond făcând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art.36 din Legea 18/1991 cu aplicarea art. 23 din Legea nr. 18/1991. Astfel,prin art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 se stabilește că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor, ca efect al aplicării art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință, proprietari ai locuințelor, iar în alin. 4 din același text de lege se arată că dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.

Față de aceste dispoziții legale este evident că dobânditorii construcțiilor trebuie să primească în proprietate terenul aferent casei și anexelor gospodărești, ca suprafață necesară bunei folosiri a imobilului, îngrădită și stăpânită de altfel de dobânditori, de la data cumpărării.

Cum în speță terenul aferent construcțiilor este în suprafață de 973 mp ,astfel cum reiese din expertiza întocmită în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Tg-J. (expertiză extrajudiciară, a cărei valoare probantă este recunoscută potrivit disp. art.4 alin.5 Titlul XIII Legea 247/2005), îngrădită și folosită de reclamant de la dată cumpărării, corect instanța de fond a apreciat că reclamantul este îndreptățit să i se constituie dreptul de proprietate pe diferența de 257 mp., ce rezultă între suprafața constituită reclamantului prin titlul de proprietate, respectiv 716 mp., și suprafața pe care o deține în folosință reclamantul și care este aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești.

Față de considerentele expuse .se apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii și o corectă stabilire a stării de fapt în raport de actele depuse la dosar și în consecință în temeiul art. 480 alin1 din Noul Cod de procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta- pârâtă P. M. Tg J., prin reprezentantul legal, Primarul municipiului Tg-J..

În baza disp. art.453 C.pr.civ.,reținând culpa procesuală a apelantei –pârâte urmează a fii obligată la plata către intimatul-reclamant a sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în apel conform chitanței depuse la dosar ( fila 28.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta- pârâtă P. M. Tg J., prin reprezentantul legal, Primarul municipiului Tg-J., cu sediul în Tg-J., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2464 din 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul -reclamant G. I., cu domiciliul în Tg-J., .. 142, județul Gorj și intimatele- pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj și Instituția P. Jud. Gorj, cu sediul în Tg-J., județul Gorj.

Obligă apelanta- pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul - reclamant.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.09.2014 la Tribunalul Gorj.

Red.A.S./Tehn M.O.

J.f.L.M.P.

6 ex./02 octombrie 2014