Fond funciar. Decizia nr. 883/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 883/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 16275/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 883/2014
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător M. A. C.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurenții reclamanți P. C. Fărcășești -B. S. D.-președinte al C.L.F.F. Fărcășești, C. L. Fărcășești de fond funciar, . SA împotriva sentinței civile nr. 3281 din 19 mai 2014, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă L. G., cu intimații C. C., C. J. Gorj de fond funciar și Direcția S. Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenții reclamanți P. C. Fărcășești -B. S. D.-președinte al C.L.F.F. Fărcășești și C. L. Fărcășești de fond funciar reprezentați de avocat D. A., . SA reprezentat de consilier juridic D. I. și intimata pârâtă L. G., fiind reprezentată de avocat C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic D. I. pentru recurenta . SA și avocat D. A. solicită un termen pentru a studia întâmpinarea depusă la dosar de către intimata pârâtă L. G..
Instanța pune în discuție cererea de amânare.
Avocat C. D. solicită respingerea cererii pe motiv că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termenul procedural.
Instanța respinge cererea de amânare, constatând că întâmpinarea formulată de intimata L. G. a fost depusă la dosar în termen procedural, astfel că părțile au avut timp să o observe.
Avocat C. D. invocă excepția lipsei calității de reprezentat a avocatului D. A.. Susține că împuternicirea avocațială din dosarul de fond poartă alt număr și a fost emisă în baza altui contract decât cea din recurs, prin urmare la instanța de fond primarul comunei Fărcășești nu a fost reprezentat legal. De asemenea, susține că există o hotărâre judecătorească în baza căreia s-a stabilit că acel contract de asistență juridică este nul absolut.
Avocat D. A. solicită respingerea excepției pe motiv că dovada calității de reprezentant o face cu împuternicirea avocațială, iar împrejurarea că aceasta poartă un alt număr decât cea de la fond se datorează faptului că anual încheie contracte de asistență juridică pentru reprezentarea în instanță a Comisiei Locale Fărcășești.
Consilier juridic D. I. solicită respingerea excepției invocate.
Tribunalul respinge excepția privind lipsa calității de reprezentant al avocatului D. A. pe motiv că dovada calității de reprezentant în fața instanței de recurs a fost făcută cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Constatând că părțile nu mai formulează cereri și nu mai invocă excepții, tribunalul constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat D. A. pentru recurenții P. C. Fărcășești -B. S. D.-președinte al C.L.F.F. Fărcășești, C. L. Fărcășești de fond funciar a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea în tot a acțiunii, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se întocmii în cauză o nouă expertiză și pentru ca instanța să motiveze soluția cu privire la fiecare capăt de cerere.
A susținut motivele de recurs formulate în scris, în sensul că: referitor la capătul de cerere privind anularea HCJ 1815/1995 și HCJ 3127/2002, sentința este nemotivată, instanța făcând referire doar la sentința civilă nr.2489/2009, fără să analizeze motivele de nulitate invocate de recurenți și care se referă la împrejurarea că autorul L. I. nu a deținut în proprietate teren cu pădure, la dosar nefiind depusă nici o filă a BAP-ului din 1948. De altfel, acesta a decedat în 1942, așa că nu putea fi persoană deposedată de teren cu pădure în 1948, acest aspect fiind comunicat și de la Arhivele Statului. Persoana deposedată de teren cu pădure a fost autoarea L. Pelogia, dar pârâta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile acesteia.
Referitor la constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr.32/28.12.2006, a adeverinței nr.268/28.12.2006 și a titlului de oprorieit ntr._/2007 s-a invocat că motivarea instanței este contradictorie, de asemenea în mod greșit au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr.88/2006, a titlului de proprietate_/2008, a procesului verbal de punere în posesie nr.99/05.08.2007 și a titlului de proprietate nr._/2008.
S-a mai invocat nulitatea raportului de expertiză întocmit în cauză pentru lipsa convocării în teren a părților, precum și faptul, că deși s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și au fost încuviințate de către instanță, soluția a fost pronunțată fără ca expertul să răspundă la obiecțiuni.
Se mai invocă și greșita aplicare a disp.art.274 C.pr.civ., în sensul că recurenții au fost obligați nejustificat la suma de 875,01 lei cheltuieli de judecată.
Consilier juridic D. I. pentru recurenta . a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/07.03.2008 care a fost eliberat cu încălcarea disp.art.42 alin.3 din Legea nr.18/1991 și ale art.4 din Legea nr.1/2000, deoarece terenul menționat în titlu este afectat de lucrări miniere și trebuia exceptat de la reconstituire.
A solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert achitat la instanța de fond. De asemenea solicită și admiterea recursului declarat de C. L. Fărcășești și primarul B. S..
Avocat C. D. pentru intimata pârâtă L. G. a susținut cele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar și a solicitat respingerea recursului declarat de primarul B. S. și C. L. de Fond Funciar Fărcășești, pe motiv că soluția instanței este legală și temeinică. În acest sens, susține că la dosar există adeverința din care rezultă că autorul L. figura la BAP-ul din 1948 cu suprafață de teren cu pădure, iar actul dotal din 1922 face dovada dreptului de proprietate a autorului cu privire la terenurile solicitate. Referitor la motivul de recurs privind nulitatea raportului de expertiză, susține că acesta este nefondat, deoarece părțile au fost convocate la sediul primăriei.
A solicitat de asemenea respingerea recursului declarat de . SA pe motiv că pe terenul menționat în titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită a se constata nu se desfășurau lucrări miniere de exploatare, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate. Decretele depuse la dosar de către recurentă nu sunt decrete de expropriere, ci decrete care transferă terenuri în administrarea minei și nu în proprietatea acesteia, în plus, aceste decrete nu au fost publicate în Monitorul Oficial. A solicitat cheltuieli de judecată.
Consilier juridic D. I., în replică, a precizat că decretele de expropriere nu se publică în Monitorul Oficial.
Avocat D. A. a solicitat admiterea recursului declarat de recurentul . SA.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 08.10.2012, sub numărul_, reclamanții P. C. Fărcășești - B. S. D. - Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești și C. L. Fărcășești de Fond Funciar au chemat în judecată pe pârâții L. G., C. Județeană Gorj de Fond Funciar și Direcția S. Gorj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 1815/1995 anexa 15, poziția 1, prin care a fost validat autorul reclamantei, L. I., cu suprafața de 1 ha teren vegetație forestieră; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie pentru autor L. I. cu moștenitor L. C. pentru 1 ha teren vegetație forestieră; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie pentru autor L. I. cu moștenitori L. C., L. G. și V. A.; constatarea nulității absolute a adeverinței nr. 268/01.04.1993 eliberată pe numele L. C., L. G. și V. A. pentru suprafața de 1,8598 ha teren agricol; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 95/20.10.2005, pentru suprafața de 23,2962 ha teren, și a adeverinței de proprietate nr. 2234/20.10.2005 pentru aceeași suprafață de 23,2962 ha, emise pe numele moștenitorilor L. G., defunct L. C. și defunct V. A.; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr.32/28.12.2006, a adeverinței de proprietate nr. 268/28.12.2006 și a titlului de proprietate nr._/12.09.2007, pentru suprafața de 20,90 ha teren agricol emise pe numele L. I. autor, cu moștenitori L. G., moșt. defunct L. C. și moșt. defunct V. A.; constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/07.03.2008, a procesului verbal de punere în posesie nr. 88/22.10.2007 emise pe numele autorului L. I., cu moștenitori L. G., L. C. și V. A. pentru suprafața de 2,39 ha teren agricol; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 99/05.11.2007 și a titlului de proprietate nr._/07.03.2008, emise pe numele autorului L. I. cu moștenitori L. G., L. C. și V. A. pentru suprafața de 0,0496 ha teren agricol; constatarea nulității absolute a HCJ 3127/2002, anexa 53, poziția 1, prin care a fost validat autorul L. I. cu moșt. L. G., L. C. și V. A. cu suprafața de 9 ha teren cu vegetație forestieră; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 32/29.12.2006 eliberat pe numele autorului L. C. cu moștenitor L. G., pentru suprafața de 20,900 teren agricol; constatarea nulității absolute a procesului verbal nr. 436/17.06.2008 pentru autor L. I. cu moștenitori L. G., L. C. și V. A. pentru suprafața de 25 ha teren vegetație forestieră.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâta L. G. este fiica autorului L. I. a cărui dată a decesului nu o cunosc, nefiind depus niciodată la C. L. certificatul de deces al acestuia. În lipsa certificatului de constatare a calității de moștenitor, din informațiile deținute la nivelul Comisiei Locale și în raport de cererile de reconstituire existente, la decesul acestui autor au rămas L. G., L. V., L. C., V. A. și V. V. Leli. Din conținutul sentinței nr.34/15.01.2001, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 7096/2003, rezultă că au calitatea de moștenitori Engelhardt M., C. I., Graham I. și C. D. C..
Au mai arătat reclamanții că nu a fost depus nici BAP 1948 al autorului L. I. și nici filă de registru agricol pentru perioada 1959-1963, ci doar o adeverință a C. Fărcășești din 12.10.1949 din care rezultă că de la L. a fost preluată suprafața de 36 ha teren izlaz și arabil, însă acest act nu se poate referi la L. I., nefiind acesta autorul de la care au fost preluate suprafețele, întrucât din cuprinsul unei cereri de reconstituire a rezultat că acest autor a decedat în 1942.
Au mai învederat reclamanții că prin cererea nr. 595/19.03.1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate L. G. pentru terenul său, nefiind menționat niciun autor. De asemenea, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate tot L. G. de la L. I. prin cererea din 26.02.199l. S-a formulat și cererea nr. 596/19.03.1991 de către V. A. pentru terenurile sale, nefiind menționat autorul. Prin cererea 756/13.02.1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate V. V. Leli (sora lui L. G. și V. C.). Prin cererea 856/19.03.1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate V. A. pentru terenurile ce i-au aparținut. Prin cererea 832/27.03.1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate L. C. pentru terenurile ce i-au aparținut. Din declarația aferentă acestei cereri a rezultat că acesta ar fi moștenit 1/4 din terenurile autorului său. Tot L. C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce i-au aparținut prin cererea 597/19.03.1991.
S-a mai arătat că prin HCJ 1815/1995 anexa 15, poziția 1, a fost validat autorul reclamantei, L. I., cu suprafața de 1 ha teren vegetație forestieră. Au apreciat reclamanții că autorul de la care au fost preluate terenurile nu poate fi L. I., pe de o parte din conținutul cererilor rezultând că a decedat în anul 1942, iar din adresa din 12.10.1949 a rezultat doar preluarea de la L. și nu L. I., astfel că se impune anularea acestei validări. Urmare a acestei validări au fost eliberate două procese-verbale de punere în posesie. Astfel s-a eliberat un proces-verbal de punere în posesie pentru autor L. I. cu moștenitor L. C. pentru 1 ha teren vegetație forestieră și un proces-verbal de punere în posesie emis pe numele autorului L. I. cu moștenitori L. C., L. G. și V. A. pentru 1 ha teren vegetație forestieră. Cele două procese-verbale sunt lovite de nulitate absolută întrucât pe de o parte nu există validare pentru două hectare, validarea pentru 1 ha nu este corectă pe autor, nu cuprind tarlalele, parcele și nu au schița terenului, astfel că actualmente nu poate fi făcută identificarea terenului. De asemenea a fost eliberată adeverința nr. 268/01.04.1993 pe numele L. C., L. G. și V. A. pentru suprafața de 1,8598 ha teren agricol. Această adeverință este lovită de nulitate absolută întrucât nu are la bază HCJ de validare pentru teren agricol, nu are menționat autor, .> Prin cererea nr. 189/09.03.2000 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate L. C., L. G. și V. A. de la autorul L. I.. S-a formulat de asemenea cererea 139/07.03.2000 de către L. C., L. G. și V. A.. Tot cei trei au formulat cererea din 24.09.1997.
Urmare a acestor cereri prin HCJ 3224/06.09.2002, a fost validat la anexa 30, poziția 22 același autor L. I. cu moștenitori L. G., L. C. cu suprafața de 12,41 ha teren agricol și prin aceeași HCJ anexa 39, poziția 22 cu suprafața de 10,56 ha la despăgubiri. HCJ 3224/06.09.2002, a fost atacată de petentă în dosarul nr. 7096/2003 al Judecătoriei Tg-J., prin sentința nr. 34/15.01.2004 anulându-se parțial HCJ 3224/06.09.2002 și fiind obligat organul local să întocmească documentația în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 20,90 ha pe vechiul amplasament, precum și pentru suprafața de 10,43 ha din terenurile constituite ca rezervă la dispoziția comisiei sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate, cu eventuala acordare de despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.
În baza sentinței nr. 34/2004, s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie nr. 95/20.10.2005, pentru suprafața de 23,2962 ha teren, fiind eliberată și adeverința de proprietate nr. 2234/20.10.2005 pentru aceeași suprafață de 23,2962 ha pe numele pe numele moștenitorilor L. G., defunct L. C. și defunct V. A.. Se impune anularea acestor acte întrucât procesul-verbal nu este semnat de proprietari (în realitate doi din cei puși în posesie fiind probabil decedați), conform notei de constatare_/20.10.2006 a OCPI s-au constatat inadvertențe între dispozitivul sentinței și actele eliberate pentru suprafața de 23,2962 ha, astfel că reclamanții au eliberat pentru această suprafață un alt proces-verbal de punere în posesie. De asemenea, procesul-verbal a fost semnat de procurator C. D. conform procurii autentificate sub nr. 1326/03.06.2003 la BNP M. L..
Conform notei OCPI s-a procedat la o nouă punere în posesie pentru suprafața de 20,90 ha conform dispozitivului sentinței 34/2004, conform procesului-verbal de punere în posesie nr.32/28.12.2006 cu schiță, eliberându-se adeverința de proprietate nr. 268/28.12.2006 și titlul de proprietate nr._/12.09.2007, pentru suprafața de 20,90 ha emise pe numele L. I. autor, cu moștenitori L. G., moșt. defunct L. C. și moșt. defunct V. A.. Nici procesul-verbal nu a fost semnat decât de către L. G., fiind puși în posesie doi decedați, astfel că se impune a fi anulate și aceste trei acte (proces-verbal, adeverință, titlu). Ca atare este necesară anularea acestor acte și eliberarea actelor după depunerea certificatului de constatare a calității de moștenitor atât de la defunctul L. I., cât și de la V. A. și L. C., nefiind posibilă punerea în posesie a unor decedați.
Au susținut reclamanții că culpa în emiterea actelor aparține exclusiv pârâtei, care nu a depus acte de deces a celor doi, respectiv, în anul 2012, când organul local a solicitat indicarea moștenitorilor și depunerea de certificate de constatare a calității de moștenitor, pârâta a comunicat cu adresa înregistrată sub nr. 7415/01.08.2012, copie de pe buletinele lui V. A. și L. C.. Practic pârâta a încercat să ascundă decesul celor doi. De altfel, accesând portalul instanțelor de judecată, reclamanții au constatat că pârâta a avut litigii cu Exploatarea Minieră de Cariere R., în dosarul nr._ Curtea de Apel C. punându-i în vedere să facă dovada calității de moștenitor prin depunerea unui certificat de calitate de moștenitor.
De asemenea, pentru o altă suprafață de 2,39 ha s-a eliberat titlul de proprietate nr._/07.03.2008 cu procesul-verbal de punere în posesie nr. 88/22.10.2007 pe numele autorului L. I. cu moștenitori L. G., L. C. și V. A.. Și de data aceasta actele au fost emise pe numele unor persoane decedate, procesul-verbal nu a fost semnat, însă actele au fost ridicate în original. De asemenea, așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal, la baza emiterii acestor acte a stat HCJ 3224/06.09.2002, anexa 30, poziția 22, HCJ ce fusese anulat prin sentința 34/2004, astfel că actele sunt lovite de nulitate absolută.
În continuarea motivării, reclamanții au arătat că s-a procedat la punerea în posesie pentru suprafața de 0,0496 ha conform procesului verbal de punere în posesie nr. 99/05.11.2007 cu schiță, teren pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr._/07.03.2008, pe numele autorului L. I. cu moștenitori L. G., L. C. și V. A.. Și aceste acte au fost emise pe numele unor persoane decedate, procesul-verbal nu a fost semnat, însă actele au fost ridicate în original. De asemenea, așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal la baza emiterii acestor acte a stat HCJ 3224/06.09.2002, anexa 30, poziția 22, HCJ ce fusese anulat prin sentința 34/2004 astfel că actele sunt lovite de nulitate absolută.
Prin HCJ 3127/2002, anexa 53, poziția 1 a fost validat autorul L. I. cu moșt. L. G., L. C. și V. A. cu suprafața de 9 ha teren cu vegetație forestieră. Acest HCJ este lovit de nulitate absolută întrucât la momentul validării au fost validați L. C. și V. A., nefiind depuse acte din care să rezulte decesul și calitatea de moștenitor, iar autorul de la care au fost preluate terenurile nu este L. I..
De asemenea, a fost eliberat procesul-verbal de punere în posesie nr. 32/29.12.2006 eliberat pe numele autorului L. C. cu moștenitor L. G., pentru suprafața de 20,900 ha. Pe lângă faptul că L. G. nu a făcut dovada că este unica moștenitoare (sau cel puțin moștenitoare a autorului L. C.), nu există nici o validare pe acest autor sau hotărâre judecătorească, în realitate existând pentru această suprafață procesul verbal de punere în posesie nr.32/28.12.2006, adeverința de proprietate nr. 268/28.12.2006 și titlul de proprietate nr._/12.09.2007, pentru suprafața de 20,90 ha teren agricol, emise pe numele L. I. autor cu moștenitori L. G., moșt. defunct L. C. și moșt. defunct V. A..
Prin cererea 15/10.08.2005 pârâta L. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de la L. I. pentru toți moștenitorii acestuia, așa cum rezultă din declarația la cerere, iar prin sentința nr.2489/02.04.2009, a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul_._, reclamanții au fost obligați să soluționeze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 15/10.08.2005 și să înainteze organului județean documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 10 ha validate prin HCJ 1815/1995 - 1 ha și HCJ 3127/2002 - 9 ha.
Au susținut reclamanții că au încercat să îndeplinească dispozitivul sentinței însă, au fost în imposibilitate din cauza refuzului pârâtei de a depune actele de stare civilă, respectiv certificat de constatare a calității de moștenitor, precum și din cauza faptului că pârâta a comunicat acte care prin efectul legii nu mai sunt valabile, respectiv copie de pe buletinele unor morți. Astfel, prin adresa 5747/08.06.2012 a Comisiei Locale de Fond Funciar Fărcășești s-au solicitat certificate de constatare a calității de moștenitor. întrucât pârâta nu a răspuns, revenindu-se cu adresa nr. 6951/16.07.2012 solicitând din nou actele. Prin răspunsul comunicat și înregistrat sub nr. 7415/01.08.2012, pârâta a refuzat comunicarea susținând că dovada calității de moștenitor o face cu cererile de retrocedare depuse la dosar, iar acte de stare civilă depune copie după . cei trei moștenitori.
Conform HG 890/2005 și a anexelor proceselor verbale de punere în posesie organul local este obligat să completeze cu toate datele de identificare, inclusiv CNP formularele de procese verbale comunicate de OCPI. Ca atare culpa aparține exclusiv pârâtei, fiind în imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru cele 10 ha teren vegetație forestieră.
De altfel, deși nu are validare la bază, a fost întocmit un proces verbal de punere în posesie, pe care este menționată sentința 201/17.01.2008, desființată prin decizia Tribunalului Gorj, proces-verbal nr. 436/17.06.2008 pe numele autorului L. I. cu moștenitori L. G., L. C. și V. A. pentru suprafața de 25 ha teren vegetație forestieră. Acesta nu este semnat de proprietari și deținătorul legal, însă a intrat în circuitul civil fiind comunicat pârâtei, astfel că se impune anularea acestuia.
În ceea ce privește obligarea reclamanților să soluționeze cererea 15/10.08.2005, s-a făcut precizarea că au înaintat propunerea către C. Județeană Gorj prin adresele 5871/14.06.2012 și 5872/14.06.2012, documentația fiindu-le restituită prin adresele_ și_/22.06.2012, ale Comisiei Județene, cu mențiunea că se amână adoptarea unei hotărâri a Comisiei Județene până la punerea în executare a hotărârilor judecătorești privind restituirea terenurilor, hotărâri ce nu pot fi executate de reclamanți decât după depunerea certificatelor de constatare a calității de moștenitor.
În drept, s-au invocat disp. art. III din Legea 18/1991 mod. prin L.169/1997 și urm.
La data de 15.11.2012 a fost înaintată la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională formulată de pârâta L. G. (filele 101 – 106) și cerere de chemare în judecată a altor persoane.
Pe cale de întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar a solicitat modificarea și/sau completarea, după caz, a actelor a căror nulitate se pretinde, cu datele de stare civilă corespunzătoare situației actuale, date despre care petenții au avut cunoștință, dar au fost omise din culpa lor exclusivă; cu obligarea reclamanților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a petenților în promovarea acestei acțiuni. În motivarea excepției, pârâta a susținut că interesul, condiție a exercitării oricărei acțiuni, trebuie să fie consacrat și ocrotit prin normele dreptului, trebuie să fie legitim, adică să fie conform cu normele de conviețuire socială și cu normele morale și să nu fie datorat propriei culpe, trebuie sa fie născut si actual, iar un interes care încă nu s-a născut, sau un interes eventual, cum este în cazul de față, nu poate justifica exercitarea unei acțiuni.
A mai invocat pârâta excepția prescrierii dreptului la acțiune, arătând că, deși au solicitat constatarea nulității absolute a actelor emise în procedura prevăzută de legile fondului funciar, motivele invocate de reclamanți nu se regăsesc între cazurile expres și limitativ prevăzute de art. III din Legea 169/1997, astfel încât motivele invocate de petenți sunt de nulitate relativă, fiind nereguli în completarea actelor, sau nerespectarea procedurii de eliberare a acestora, lipsă semnături, lipsă acte de stare civilă, lipsă validare, lipsa HCJ-uri, lipsă schițe, etc. Pentru toate acestea intervine prescrierea dreptului la acțiune datorită scurgerii termenului general de 3 ani de când actele au intrat în circuitul civil.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității cererii prin raportare la principiul de drept „nemo auditur propriam turbitudinem allegans". Acest principiu este unanim recunoscut și chiar reglementat expres de art.108 alin.4) C.pr.civ., care dispune: „Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt" (propria culpă), or, este evident faptul că toate cele 16 acte a căror anulare se solicită în acțiune emană de la petenți. Aceștia sunt singurii care au răspunderea actelor întocmite, având chiar obligația legală ca, înainte de emitere, nicidecum după aceea, să se asigure de corectitudinea acestora. Deci chemarea în judecată pentru a răspunde de propriile lor nereguli este cu totul inadmisibilă. A susținut pârâta că prin înscrisurile pe care le va depune și prin interogatoriul numitului C. C., va face dovada că a ținut permanent legătura cu C. L., intervenientul a primit și alte numeroase acte de proprietate, de stare civilă, cereri și alte dovezi de la pârâtă în sprijinul soluționării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, iar faptul că toate acestea nu au fost luate în seamă, altele au fost dosite, iar altele au fost interpretate răuvoitor și eronat de acesta, constituie vina exclusivă a petenților și nu-i poate fi imputat în niciun caz pârâtei sau fraților ei. A mai învederat pârâta că petenții au tergiversat vreme de zece ani o lucrare administrativă de retrocedare care ar fi trebuit rezolvată în câteva luni de zile. Este numai vina lor faptul că datorită acestei întârzieri exagerate mulți dintre cei care au depus cererile de retrocedare au decedat, cum este și cazul fraților pârâtei care au murit între timp în 2001, situație în care pârâta a anunțat de îndată decesul acestora, iar dacă petenții s-ar fi preocupat de corectitudinea actelor ce trebuiau emise, așa cum se pretinde, trebuiau să ceară acte lămuritoare urmașilor celor decedați, nicidecum pârâtei personal, întrucât pârâta nu este succesoarea lor în drepturi.
A mai invocat pârâta excepția autorității de lucru judecat, în ce privește constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 12.09.2007 pentru suprafața de 20,90 ha și a actelor premergătoare, respectiv a procesului verbal de punere în posesie nr.32/2006 și a adeverinței de proprietate nr. 268/2006, cu motivarea că aceeași cerere, între aceleași părți a făcut obiectul dosarului nr._/318/2007, fiind aplicabile dispozițiile art.163 C.p.civ, art.166 C.p.civ. Petenții, care au fost părți și în respectivul dosar din 2007, nu mai pot cere încă o dată constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și a actelor care au stat la baza eliberării sale din rațiuni de identitate obiect, părți și cauză, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat.
Pe fond, pârâta a arătat următoarele:
Sunt neîntemeiate susținerile reclamanților, în sensul că pârâtei îi incumbă culpa în elaborarea greșită a documentației de reconstituire, în condițiile în care actele care pretind reclamanții că lipsesc din dosarul de fond funciar sunt acte personale ale celorlalți moștenitori ai autorului, care nu sunt în posesia pârâtei, pârâta depunând toate actele pe care le posedă la acest moment.
Lipsa datelor din procesele verbale de punere în posesie (tarlale, parcele), lipsa schițelor, lipsa hotărârilor de validare premergătoare este imputabilă exclusiv reclamanților. Tot imputabilă reclamanților este și nesemnarea proceselor verbale de punere în posesie de către proprietari.
A mai susținut pârâta că nu a ascuns decesele celor doi frați, ci imediat ce succesiunile lor au fost dezbătute, respectiv în 2002, a anunțat personal autorităților locale acest lucru în scris, atașând și certificatele de moștenire prin adresa nr. 4004/26.11.2002, pentru a lua măsurile ce se impuneau, neluarea măsurilor corespunzătoare fiind doar din culpa autorităților. Susținerea reclamanților, în sensul că L. C. și V. A. nu au făcut dovada că autorul lor este L. I., îi privește exclusiv pe cei doi frați.
A mai învederat pârâta că neîntemeiată este și susținerea reclamanților că neexecutarea sentinței civile nr.2489/2009 este imputabilă pârâtei, întrucât hotărârea judecătorească menționată este aplicabilă necondiționat, iar eventualele impedimente în reconstituirea proprietății trebuiau invocate de reclamanți chiar în cursul judecății, nu în prezent.
A mai susținut pârâta că reclamanții au avut întotdeauna la dispoziție toate documentele necesare soluționării cererilor de reconstituire, dar acest lucru nu s-a dorit, din considerente și interese locale, în condițiile în care pârâta a depus de la bun început acte doveditoare suficiente, iar ulterior, timp de 20 de ani, a completat dosarul de fond funciar cu noi și noi cereri și acte de proprietate. Mai mult, pe parcursul anilor, în numeroasele litigii pe care le-a mai avut cu reclamanții, aceștia niciodată nu au invocat aceste nereguli, deoarece, ca parte în procese, au fost mereu în posesia tuturor actelor doveditoare de care acum susțin că nu au cunoștință, în realitate fiind în prezența unui un refuz evident de a soluționa reconstituirea dreptului de proprietate al moștenitorilor lui L. I..
Cât privește criticile aduse adeverinței din 12.10.1949, a comunei Fărcășești, a susținut pârâta că nu sunt întemeiate, întrucât din actul respectiv rezultă cu claritate că au fost preluate de G.A.S. Urdari din 1949 proprietatea moștenitorilor L. în suprafață de 36 ha izlaz și arabil, plus 3 ha de semănături de grâu, deci două suprafețe menționate distinct și care însumează 39 ha. Întrucât permanent secretarul Comisiei Locale, numitul C. C-tin, a pretins că această adeverință nu face dovada dreptului de proprietate al autorului pârâtei, a fost completat dosarul de retrocedare cu contractul dotal nr._/1922, care face dovada că autorul L. I. deținea importante suprafețe de teren, circa 72 ha pe raza comunei Fărcășești.
În urma demersurilor pe care le-a efectuat de-a lungul anilor, în anul 2008 Arhivele Naționale Gorj i-au comunicat pârâtei că au găsit actele de vânzare-cumpărare prin care autorul său L. I. a dobândit în proprietate o suprafață mult mai mare de 72 ha, aproape dublă ca întindere, din Culmea Negomirului până în matca Jiului. Existența liberă a acestor amplasamente și faptul că nu au mai fost solicitate de alte persoane, fac dovada că dreptul de reconstituire al pârâtei este și pe aceste terenuri. Deși a luat la cunoștință și despre aceste documente despre care acum nici măcar nu se amintește, C. L. nu a dorit să țină seama de ele și să elibereze titlul de proprietate, deși cereri în acest sens, toate depuse în termen legal, au fost nenumărate, iar dovada proprietății s-a făcut cu prisosință.
În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intervenientului C. C. și proba doi martori care au fost de față la depunerea multor înscrisuri la C. L. Fărcășești.
Pârâta L. G. a formulat și cerere de chemare în judecată a altor persoane (fila 107), prin care a solicitat introducerea în cauză a numitului C. C., motivat de faptul că acesta ocupă funcția de membru al Comisiei Locale de fond funciar încă de la înființare, participând la elaborarea tuturor actelor a căror desființare se cere în prezenta acțiune, apoi este un vechi locuitor al comunei, bun știutor al istoriei comunei, întrucât a ocupat și funcția de secretar circa 40 de ani. A considerat pârâta că introducerea sa în această cauză se impune cu prisosință, deoarece prin citarea sa la interogatoriu instanța poate lămuri multe aspecte ale cauzei, C. C. fiind cel care a semnat toate actele a căror anulare se cere acum și despre care se spune că nu îndeplinesc toate condițiile legale. Au fost invocate disp. art.106 din Legea 18/1991.
În ședința publică din data de 19.11.2012 instanța a dispus citarea în cauză a numitului C. C. cu copii de pe cererea de chemare în judecată a altor persoane, acțiune principală, întâmpinare și cerere reconvențională.
Pârâta L. G. a depus la dosar precizare la cererea reconvențională, prin care a arătat că, față de motivele invocate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, solicită instanței ca, în loc de anularea actelor pe care reclamanții pretind că le-au eliberat incorect, să-i oblige pe reclamanți să modifice actele prin completarea cu datele corespunzătoare. A invocat pârâta în motivare, jurisprudența CEDO, respectiv cauza Toșcuță și alții C. României,cauza Jones c. României, cauza I. c. României, concluzionând că reclamanții, autoritate administrativă special constituită pentru punerea în aplicare a legilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri preluate în timpul regimului comunist, urmărește anularea unor acte invocându-și propria culpă în emiterea lor.
Prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._/318/2012 reclamanta S.C. C. E. Oltenia S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele L. G., C. L. de fond funciar Fărcășești, C. Județeană de fond funciar Gorj, să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/07.03.2008 și a actelor premergătoare emise.
În motivare, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate contestat a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,39 ha pentru moștenitorii defunctului L. I., iar suprafața de teren se suprapune cu suprafețele înscrise în Decretul nr.129/14.04.1971, precum și în Ordinul nr.72/13.05.1971, prin care terenul a fost transferat definitiv în patrimoniul statului și în administrarea fostului Combinat al Cărbunelui Tg-J., intrând în perimetrul de activitate al actualei subunități Exploatarea Minieră de Carieră R.-Peșteana, aceasta desfășurând și în prezent pe această suprafață lucrări specifice activității miniere, deținând amplasate lucrări de investiții miniere, activități desfășurare neîntrerupt, cu mult înainte de apariția Legii 18/1991, cu atât mai mult înaintea punerii în posesie a pârâtei.
Reclamanta a susținut că în cauză sunt aplicabile disp. art.4 din Legea 1/2000, la momentul punerii în posesie terenul neavând categoria de folosință agricol, amplasamentul fiind afectat de investiții de natură minieră, astfel încât terenul s-a aflat în patrimoniul comisiei locale.
A mai invocat reclamanta disp. art.41 alin.1, art.42 alin.3 din Legea 18/1991.Pârâta L. G. a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepția, a invocat netimbrarea acțiunii și lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că in probele depuse de reclamantă la dosar nu reiese în nici un fel dacă terenul în litigiu, proprietatea pârâtei, se suprapune cu cele din decretul nr.129/1971 și ordinul nr.72/1971, iar simpla afirmație a expertului tehnic B. M., cu specializarea agricolă, în lipsa oricăror schițe oferite de reclamantă pentru a vedea suprafețele care fac obiectul respectivului decret, nu sunt suficiente pentru a forma instanței convingerea că terenurile se suprapun.
S-a mai arătat că nici suprafața nu a indicat care este suprafața pentru care terenurile se suprapun, din acest punct de vedere impunându-se o precizare a acțiunii.
A mai arătat pârâta că reclamanta nu a dovedit că și în prezent pe terenul în litigiu se desfășoară activități miniere, iar cu privire la disp. art. 41 alin.1, art.42 alin.3 din Legea 18/1991, a arătat că nu sunt incidente în speță.
În drept, pentru retrocedarea suprafeței de teren în litigiu, sunt aplicabile disp. art.39 din Legea 18/1991, potrivit cărora terenurile trecute în proprietatea statului prin efectul oricăror acte normative de expropriere pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în condițiile și procedurile prev. de art.9 din Legea 18/1991.
La termenul de judecată din data de 10.12.2012 la dosarul nr._ a fost conexat dosarul nr._/318/2012, celor două pricini fiind judecate împreună.
La termenul de judecată din data de 28.01.2013 instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității cererii, invocate de pârâta L. G., și a unit cu fondul excepția lipsei de interes și excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 3281 din 19 mai 2014, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților P. comunei Fărcășești, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești, C. L. de fond funciar Fărcășești și S.C. C. E. Oltenia S.A. în promovarea cererilor de chemare în judecată, excepție invocată de pârâta L. G..
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr.7248/12.11.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2007, excepție invocată de pârâta L. G..
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. comunei Fărcășești, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești, și C. L. de fond funciar Fărcășești, ambii cu sediul în ., în contradictoriu cu pârâții L. G., domiciliată în București, sector 1, Calea Griviței, nr.172, ., C. Județeană Gorj de Fond Funciar și Direcția S. Gorj, ambele cu sediul în Tg-J., județul Gorj, și intervenientul C. C., domiciliat în comuna Fărcășești, ., județul Gorj.
S-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie eliberat pentru 1 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea aut. L. I., moșt. L. I. C., a adeverinței de proprietate nr.268/01.04.1993, a procesului verbal de punere în posesie nr.95/20.10.2005, a adeverinței de proprietate nr.2234/20.10.2005 și a procesului verbal de punere în posesie nr.32/29.12.2006.
Au fost respinse în rest pretențiile.
A fost respinsă acțiunea reclamantei S.C. C. E. Oltenia S.A., cu sediul procesual ales la sediul social al Sucursalei Divizia Minieră Tg-J., din Tg-J., ..1-15, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții L. G., domiciliată în București, sector 1, Calea Griviței, nr.172, . de fond funciar Fărcășești, cu sediul în ., și C. Județeană Gorj de Fond Funciar, cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional L. G..
Au fost respinse cererile reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Au fost obligați reclamanții la plata de cheltuieli de judecată către pârâta L. G., respectiv reclamanții P. comunei Fărcășești, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești, și C. L. de fond funciar Fărcășești la plata sumei de 875,01 lei, iar reclamanta S.C. C. E. Oltenia S.A. la plata sumei de 7441 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate, că excepția lipsei se interes a reclamanților este nefondată, deoarece P. comunei Fărcășești și C. L. de fond funciar Fărcășești justifică interes în a supune controlului instanțelor judecătorești legalitatea actelor emise în procedura prevăzută de legile fondului funciar, cu atât mai mult cu cât, în cazul primarului, ca reprezentant legitim al autorității comunale, interesul, pe care acesta are atât dreptul, cât și obligația să îl respecte și să îl valorifice, este interesul general al comunității locale. Referitor la excepția autorității de lucru judecat s-a reținut de asemenea că aceasta este nefondată deoarece nu este întrunită tripla identitate, cerută de disp.art.1201 C.civ., față de sentința civilă nr.nr.7248/12.11.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2007.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Referitor la nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie eliberat pentru 1 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea aut. L. I., moșt. L. I. C. s-a reținut că prin HCJ Gorj nr.1815/1995, anexa 15, poziția 1 a fost validat autorul L. I. cu teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1 ha, iar în baza acestei hotărâri de validare C. L. de fond funciar Fărcășești a întocmit două procese verbale de punere în posesie, fiecare dintre ele pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră.
Întrucât suprafața validată prin HCJ nr.1815/1991 a fost de 1 ha, punerea în posesie trebuia să se facă pentru această suprafață validată de 1 ha, fiind nelegală întocmirea de procese verbale de punere în posesie pentru un total de 2 ha teren cu vegetație forestieră, astfel că instanța a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie eliberat pentru 1 ha teren cu vegetație forestieră.
Instanța a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr.268/01.04.1993, eliberată pentru terenul agricol în suprafață de 1,8598 ha pe motiv că aceasta nu are la bază o hotărâre de validare.
Instanța a constatat și nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.95/20.10.2005 și a adeverinței de proprietate nr.2234/20.10.2005, reținând că prin sentința civilă nr. 34/15.01.2004 a Judecătoriei Tg-J. a fost anulată parțial HCJ Gorj nr.3224/2002, fiind obligată C. L. de fond funciar Fărcășești să întocmească si să înainteze organului județean documentația în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui L. G. pentru suprafața de 20,90 ha, pe vechiul amplasament, precum si pentru suprafața de 10,43 ha, din terenurile constituite ca rezervă la dispoziția comisiei sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate, cu eventuala acordare de despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.
Pentru a pune în executare această hotărâre judecătorească s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr.95/20.10.2005 (fila 49), potrivit căruia au fost puși în posesie moștenitorii autorului L. I., respectiv L. G., V. A. (def.) si L. C. (def.) cu teren agricol în suprafață de 23,2962 ha, făcându-se mențiunea că punerea în posesie s-a făcut conform sentinței civile nr.34/15.01.2004. Pentru aceleași terenuri a fost eliberată si adeverința de proprietate nr.2234/20.10.2005 (fila 136), purtând mențiunea - conform sentinței civile nr.34/15.01.2004.
S-a constatat, totodată, că ulterior eliberării acestor două acte premergătoare, în favoarea moștenitorilor autorului L. I. s-au emis următoarele acte în procedura de reconstituire:
- adeverința de proprietate nr.268/28.12.2006 (fila 48), procesul verbal de punere în posesie 32/28.12.2006 (fila 44) si titlul de proprietate nr._/12.09.2007 (fila 42), pentru suprafața de teren agricol de 20,9000 ha;
- procesul verbal de punere în posesie nr.88/22.10.2007 (fila 38) si titlul de proprietate nr._/07.03.2008 (fila 37) pentru suprafața de teren agricol de 2,3900 ha.
Instanța a reținut că pentru suprafața de teren de 23,29 ha, înscrisă în procesul verbal de punere în posesie nr.95/20.10.2005 și în adeverința de proprietate nr.2234/20.10.2005, au mai fost eliberate în intervalul 2006-2007 adeverințe de proprietate si procese verbale de punere în posesie, reconstituirea dreptului de proprietate finalizându-se chiar prin eliberarea titlurilor de proprietate pentru întreaga suprafață de teren.
Instanța a constatat și nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.32/29.12.2006, având în vedere că potrivit susținerilor reclamanților, confirmate prin concluziile expertului tehnic D. G. în răspunsul la obiectivul nr.5 (fila 200) acest proces verbal de punere în posesie nu are la bază HCJ de validare, iar terenurile cuprinse în acest proces verbal în suprafață de 20,90 ha se suprapun cu terenurile menționate în procesul verbal de punere în posesie 32/28.12.2006, adeverința de proprietate nr.268/28.12.2006 si titlul de proprietate nr._/12.09.2007.
Instanța a constatat că motivele de nelegalitate invocate de reclamanți constând în lipsă numere tarlale si parcele, lipsă schițe, lipsă nume autor, lipsă semnături, se impun a fi înlăturate, întrucât, pe de o parte acestea nu se regăsesc între motivele de nulitate absolută expres si limitativ prevăzute de art. III din Legea 169/1997, iar pe de altă parte nu este de conceput desființarea unor acte de proprietate – acte premergătoare sau titluri de proprietate – la cererea organului local de fond funciar si a președintelui acestuia, pentru aspecte ce sunt exclusiv imputabile acestora.
S-a reținut că actele primare de reconstituire provin de la C. L. de fond funciar Fărcășești, reclamantă în speță împreună cu președintele său, iar in aceasta situație devine aplicabil principiul de drept civil potrivit căruia nimeni nu poate sa-si invoce propria culpă pentru a obține recunoașterea unui drept. Faptul ca au fost făcute greșeli tehnice cu ocazia întocmirii actelor prevăzute de procedura legilor fondului funciar nu este imputabil in nici un fel pârâtei care nu trebuie sa suporte in nici un fel consecințele unor greșeli ce aparțin autorităților. Aceasta soluție ce se impune și prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul securității raporturilor juridice.
Capătul de cerere în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 1815/1995, anexa 15, poziția 1, prin care a fost validat autorul L. I., cu suprafața de 1 ha teren vegetație forestieră, a fost respins ca neîntemeiat si pentru următoarele considerente:
Susținerile reclamanților că autorul pârâtei L. G., respectiv defunctul L. I., nu poate fi persoană deposedată pentru terenul în suprafață de 1 ha înscris în hotărârea contestată nu pot fi primite având în vedere că prin sentința civilă nr.2489/02.04.2009 pronunțată în dosarul nr._._ de Judecătoria Tg-J., rămasă irevocabilă, C. L. de fond funciar Fărcășești a fost obligată să întocmească si să înainteze organului județean documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră, din care 1 ha tocmai suprafața validată prin HCJ Gorj nr.1815/1995 si 9 ha suprafața validată prin HCJ Gorj nr.3127/11.03.2002. A reținut instanța în considerentele hotărârii judecătorești menționate că L. G. este fiica autorului L. I. si că prin HCJ nr.1815/1995 s-a validat în favoarea autorului L. I. suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră, iar ulterior prin HCJ nr.3127/2002 s-a validat diferența de 9 ha, avându-se în vedere suprafața de 10 ha cu care figura autorul L. I. în 1948 în borderoul proprietarilor de pădure, organul local fiind obligat să-si îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.5 lit. i din HG 890/2005.
Aceste considerente își mențin valabilitatea si pentru capătul de cerere în constatarea nulității absolute a HCJ 3127/2002, anexa 53, poziția 1, prin care a fost validat autorul L. I. cu moșt. L. G., L. C. și V. A., cu suprafața de 9 ha teren cu vegetație forestieră.
Respingerea capătului de cerere în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie eliberat pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră, autor L. I., moștenitori L. C., L. G. și V. A. (fila 77) se impune si datorită faptului că acest proces verbal a fost legal emis tocmai în baza HCJ nr.1815/1995, anexa 15, poziția 1.
Cât privește capetele de cerere în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr.32/28.12.2006, a adeverinței de proprietate nr. 268/28.12.2006 și a titlului de proprietate nr._/12.09.2007, pentru suprafața de 20,90 ha teren agricol, s-au respins avându-se în vedere că nu au fost invocate motive de nulitate absolută a acestor acte, ci doar aspecte ce țin de activitatea organului local, reținându-se, totodată, că aceste acte au fost eliberate în baza sentinței civile nr.34/15.01.2004 a Judecătoriei Tg-J., astfel încât îndreptățirea la reconstituire si întinderea acestei îndreptățiri nu mai pot fi repuse în discuție.
Referitor la capetele de cerere în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/07.03.2008 si a procesului verbal de punere în posesie nr. 88/22.10.2007 emise pentru suprafața de 2,39 ha teren agricol, respectiv în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 99/05.11.2007 și a titlului de proprietate nr._/07.03.2008, emise pentru suprafața de 0,0496 ha teren agricol, s-a reținut că motivele invocate sunt neîntemeiate, cu privire la înscrierea unor persoane decedate si lipsa semnăturilor beneficiarilor, motive imputabile chiar reclamanților, menținându-si valabilitatea considerentele expuse de instanță anterior.
Capătul de cerere în constatarea nulității absolute a procesului verbal nr. 436/17.06.2008 pentru autor L. I. cu moștenitori L. G., L. C. și V. A. pentru suprafața de 25 ha teren vegetație forestieră, a fost respins, instanța reținând că motivul de nulitate invocat de către reclamanți constă în lipsa semnăturii proprietarului/deținătorului legal, motiv care nu se circumscrie sferei cazurilor de nulitate absolută reglementate de art. III din Legea 169/1997, si, mai mult decât atât, acest proces verbal de punere în posesie este întocmit în baza unei hotărâri judecătorești – sentința civilă nr.201/17.01.2008 a Judecătoriei Tg-J., împrejurare confirmată de expertul tehnic D. G. – răspuns obiectiv nr.6 la raportul de expertiză.
Instanța a respins acțiunea reclamantei S.C. C. E. Oltenia S.A. în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/07.03.2008 și a actelor premergătoare emise pentru defunct L. I., moștenitori L. G., L. C. si V. A., reținând că prin probatoriile administrate, susținerile reclamantei nu au fost dovedite, după cum urmează: în cadrul răspunsului la obiectivul nr.3 la raportul de expertiză expertul tehnic D. G. a învederat că nu sunt suficiente date tehnice la dosar pentru a putea preciza dacă suprafața de teren în litigiu a făcut obiectul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, respectiv dacă a fost înscrisă în decretul nr.129/71, iar la obiectivul nr.4 la raport același expert a precizat că pe terenul reconstituit reclamantei, în litigiu, nu se desfășoară în prezent activități miniere de exploatare. Cât privește efectuarea activităților miniere de exploatare în trecut, instanța reține că, în cadrul suplimentului la raportul de expertiză mențiunea expertului a fost în sensul că pe teren s-au desfășurat activități miniere de exploatare, însă această precizare nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că aceste activități se desfășurau la data intrării în vigoare a legii, așa cum impun dispozițiile art.4 alin.1 din Legea 1/2000.
De asemenea, potrivit răspunsului expertului Dumen G. la obiectivul nr.5 reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei L. G. (autor L. I.) s-a făcut pe vechiul amplasament, fiind în continuarea restului proprietății.
S-a avut în vedere și că la dosar nu s-a depus nici un titlu de proprietate care să ateste dreptul de proprietate publică cu privire la terenul în litigiu, iar reclamanta se prevalează doar de un drept de administrare pentru acest teren, fără a face dovada unui drept de proprietate, prin emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Având în vedere că în cauză nu s-a dovedit fără dubiu că terenul în litigiu a făcut obiectul unui decret de expropriere, după cum nu s-a dovedit fără dubiu că, la data intrării în vigoare a legii, pe terenul respectiv se desfășurau activități miniere de exploatare, reținând și faptul că în prezent pe acest teren nu se desfășoară activități miniere de exploatare și nu există instalații de exploatare funcționale, față de împrejurarea că actele de proprietate contestate au fost emise cu respectarea vechiului amplasament al persoanei deposedate, instanța a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Asupra cererii reconvenționale formulate de pârâta L. G. instanța a reținut că pârâta a solicitat instanței ca, în măsura în care va găsi întemeiate susținerile reclamanților C. L. de fond funciar Fărcășești și P. comunei Fărcășești, în calitate de Președinte al organului local, în loc de anularea actelor pe care reclamanții pretind că le-au eliberat incorect, să-i oblige pe reclamanți să modifice actele prin completarea cu datele corespunzătoare.
Instanța a constatat ca întemeiate cererile reclamanților de constatare a nulității absolute cu privire la procesul verbal de punere în posesie eliberat pentru 1 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea aut. L. I., moșt. L. I. C., adeverința de proprietate nr.268/01.04.1993, procesul verbal de punere în posesie nr.95/20.10.2005, adeverința de proprietate nr.2234/20.10.2005 și procesul verbal de punere în posesie nr.32/29.12.2006, dar, față de motivele de nelegalitate constatate cu privire la aceste acte de reconstituire primare, sancțiunea care este incidentă este nulitatea absolută, neregularitățile neputând fi îndreptate pe calea modificării (rectificării). Aceasta întrucât, modificarea presupune existența unor erori materiale, care nu aduc atingere în nici un fel substanței actului respectiv, în vreme ce, în speță, în privința actelor menționate, s-au constatat motive de nulitate absolută care impun desființarea actelor.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional L. G..
Instanța a respins cererea reclamanților P. comunei Fărcășești, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Fărcășești, și C. L. de fond funciar Fărcășești de acordare a cheltuielilor de judecată, deși acțiunea acestora a fost admisă în parte, apreciind că, în condițiile în care actele contestate și constatate nule sunt exclusiv acte emise către reclamanți în îndeplinirea obligațiilor ce le incumbă potrivit legii fondului funciar (adeverințe de proprietate și procese verbale de punere în posesie), prezentul litigiu a fost determinat tocmai de conduita reclamanților, care au nesocotit dispozițiile legale la întocmirea actelor contestate. În condițiile în care pârâta L. G. a uzat doar de dreptul legal de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri preluate abuziv, greșelile efectuate în cursul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate nu emană de la aceasta, nu îi sunt imputabile și ar fi inechitabil să suporte costurile unei proceduri judiciare pe care nu a declanșat-o prin faptul personal.
Cererea reclamantei S.C. C. E. Oltenia S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată a fost resinsă față de disp. art.274 C.pr.civ. și față de soluția de respingere dată acțiunii acestei reclamante, reclamanta fiind în culpă procesuală.
Cererea pârâtei L. G. de acordare a cheltuielilor de judecată a fost considerată ca întemeiată, prin prisma disp. art.274 C.pr.civ., în raport cu ambele cereri de chemare în judecată, conexate în prezenta cauză.
Împotriva sentinței au declarat recurs P. C. Fărcășești -B. S. D.-președinte al C.L.F.F. Fărcășești, C. L. Fărcășești de fond funciar, precum și . SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenții B. S. D., în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Fărcășești și C. L. de Fond Funciar Fărcășești au criticat sentința pentru următoarele motive:
Primul motiv de recurs se referă la greșita admiterii doar în parte a acțiunii principale.
Astfel, cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 1815/1995, Anexa 15, poziția 1, prin care a fost validat autorul L. I. cu 1 ha teren cu vegetație forestieră și constatarea nulității absolute a HCJ 3127/2002, Anexa nr.53, poziția 9 privind suprafața de 9 ha teren cu vegetație forestieră, recurenții susțin că în mod greșit acestea au fost respinse doar cu motivarea referitoare la ceea ce s-a dispus prin sentința civilă nr.2489/02.04.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.J.. Instanța nu a avut în vedere motivele invocate de reclamanți referitoare la faptul că autorul L. I. nu a făcut dovada că a figurat cu teren cu pădure la BAP-ul din 1948 și nici nu poate fi persoană deposedată deoarece a decedat în 1942, astfel că adeverința comunei Fărcășești din care rezultă că de la L. a fost preluată suprafața de 36 ha teren izlaz, nu se referă la autorul L. I.. În plus, recurenții au invocat și faptul că Arhivele Statului au comunicat că autorul L. I. nu a figurat cu terenuri la BAP în 1948 și că există un BAP pe numele lui L. Pelogia, care, probabil, este rudă cu autorul pârâtei, dar nu s-a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile acesteia.
Pentru aceleași motive, recurenții consideră că în mod greșit a fost respins și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie cu motivarea că acesta corespunde cu HCJ nr. 1815/1995.
Au mai susținut că referitor la cererea privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr.32/28.12.2006, a adeverinței de proprietate 268/28.12.2006 și a titlului de proprietate_/2007, aceasta a fost în mod greșit respinsă și fără nici o motivare sau, cel puțin, cu o motivare contradictorie referitoare la procesul verbal nr.32/28.12.2006 în sensul că în considerentele sentinței se reține că acesta nu trebuie anulat ,iar în dispozitiv se constată nulitatea absolută a acestui proces verbal de punere în posesie.
Cu privire la nelegalitatea acestor acte, recurenții au susținut că nu au fost semnate de către L. G. și că se impune anularea acestora și eliberarea altora după depunerea certificatului de constatare a calității de moștenitor atât de la defunctul L. I., cât și de la V. A. și L. C., culpa în emiterea greșită a acestor acte aparținând pârâtei care nu a depus la dosar actele de deces.
S-a mai susținut că greșit a fost respinsă cererea pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2008, a procesului vergal de puner în poseis nr.88/22.10.2007, a procesului verbal de punere în posesie nr.99/05.11.2007 și a titlului de proprietate nr._/2008 cu unica motivare că HCJ nr.34/2004, care a stat la baza acestora a fost anulată la cererea reclamantei.
Tot pentru motivele referitoare la lipsa dovezilor dreptului de proprietate a autorului L. I. asupra terenurilor cu pădure, recurenții consideră că în mod greșit s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a pr. verbal nr.436/2008.
Un alt motiv de recurs este acela că deși C. L. Fărcășești a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care au fost încuviințate în parte de către instanță, cauza a fost soluționată fără ca expertul să răspundă la obiecțiuni. Pe de altă parte, raportul de expertiză este lovit de nulitate pentru faptul că expertul nu a convocat părțile în teren și nu a făcut măsurători, dar instanța a respins această excepție invocată de reclamanți.
S-a mai invocat ca motiv de recurs aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. prin obligarea recurenților la 875 lei cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea formulată de reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de expert.
Recurenții reclamanți au solicitat în baza art. 312 punct 3 C.pr.civ. admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Recurenta . SA a criticat sentința pe motiv că în mod greșit instanța a respins cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/07.03.2008 și a actelor premergătoare emise pentru autorul L. I. deoarece acest titlu a fost eliberat cu încălcarea disp.art.41 din Legea nr.18/1991 și alin.4 ale art.4 alin.1 din Legea nr.1/2000 în sensul că terenul menționat în titlu este afectat de exploatări miniere, astfel că trebuia exceptat de la reconstituire.
S-a susținut de asemenea că expertul tehnic susține că pe teren s-au desfășurat lucrări miniere de exploatare, dar nu s-a deplasat în teren pentru a face constatările necesare, față de această împrejurare în cauză este edificator raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ .
Instanța nu a ținut seama nici de faptul că terenul atribuit în proprietate pârâtei a fost scos din circuitul civil în baza unor decrete de expropriere, respectiv Decretul nr.129/1971, Ordinul 72/1971, Decretul 434/1971.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă stabilirea greșită a cheltuielilor de judecată în sumă de 7441 lei în sarcina recurentei, deși acestea ar trebui suportate de pârâta L. G. ca urmare a faptului că a fost admisă acțiunea reclamantei.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii formulate de reclamanta . privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2008 și a actelor premergătoare.
Intimata pârâtă L. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Referitor la recursul reclamanților B. S. și C. L. Fărcășești, a susținut, în esență că motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art.304 C.pr.civ., fiind confuze și neîntemeiate.
Astfel, motivele indicate la punctele a și f, în sensul că instanța de a fond a ținut seama de sentința civilă nr. 2489/2009 este nefondat deoarece toate argumentele invocate în susținerea acestui motiv sunt înlăturate prin adresa nr.1399/2003 eliberată chiar de către recurenți, motivele de la punctul b sunt nefondate deoarece instanța a anulat corect doar unul dintre cele două procese verbale, motivele de la punctele c,d și e sunt de asemenea nefondate deoarece prin plângerea la Legea nr.18/1991 s-a dispus doar anularea parțială a HCJ nr.3224/2002 numai cu privire la tabelul anexă privind despăgubirile.
Referitor la motivul privind nulitatea raportului de expertiză a susținut că acesta este nefondat, deoarece părțile au fost convocate de către expert la primărie iar cu privire la lipsa răspunsului la obiecțiuni susținerea este nefondată deoarece expertul a răspuns la obiecțiunile formulate.
Referitor la recursul declarat de CEO s-a susținut că motivele invocate și referitoare la încălcarea art.4 din Legea nr.1/2000 nu sunt întemeiate deoarece la momentul punerii în posesie, respectiv octombrie 2005 erau incidente dispozițiile Legii nr.1/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, în sensul că sunt exceptate de la reconstituire doar terenurile pe care se desfășoară activități de exploatare efectivă a minereurilor. Expertiza invocată în susținerea motivelor de recurs nu este edificatoare deoarece a fost întocmită de un expert de specialitate agricolă. A susținut că sunt nefondate și criticile recurenților cu privire la aplicarea disp.art. 274 C.pr.civ.
Reexaminând sentința pronunțată, în raport de actele și lucrările dosarului și prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privind greșita respingere a capătului de cerere în constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr.1815/1995, a HCJ nr.3127/2002 și a proceselor verbale de punere în posesie emise în baza acestora, se constată că este întemeiat deoarece instanța de fond nu a motivat acest capăt de cerere raportat la motivele de nulitate invocate de reclamanți.
În soluționarea acestei cereri, instanța a făcut referire doar la faptul că prin sentința civilă nr.2489/02.04.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.J. a fost obligată C. locală de fond funciar să întocmească documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața totală de 10 ha teren cu vegetație forestieră validată prin aceste două hotărâri.
Reclamanții au invocat ca motiv de nulitate a celor două hotărâri de validare faptul că L. I., autorul pârâtei L. G. nu a fost persoană deposedată de teren cu vegetație forestieră, pe de o parte pentru că a decedat în 1942 și pe de altă parte pentru că nu s-a depus la dosar filă de BAP din 1948 pentru acest autor și nici extras de la registrul agricol. În plus, adresa comunei Fărcășești din care rezultă că a fost preluată suprafața de 36 ha teren cu izlaz se referă la o altă persoană pe nume L., deci nu la autorul pârâtei. Așadar, reclamanții invocă faptul că pârâta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri deoarece nu a făcut dovada că autorul său a deținut teren cu pădure și că a fost deposedat de acest teren în anul 1948, persoana deposedată fiind L. Pelogia, față de care nu s-a formulat cerere de reconstituire, iar greșita validare pe numele L. I. s-a datorat unei coincidențe de nume.
Instanța nu a verificat aceste motive de nulitate invocând doar sentința nr. 2489/2009, însă prin această sentință nu a fost analizat dreptul la reconstituire al autorului L. I., ci s-a dispus obligarea Comisiei Locale Fărcășești să întocmească documentația, pe motiv că aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.5 lit.i din HG nr.890/2005, în sensul că deși există două hotărâri de validare, nu s-au emis titlurile de proprietate.
În cadrul acțiunii soluționată prin sentința civilă nr.2489/2009 nu s-a pus în discuție legalitatea HCJ 1815/1995 și a HCJ nr.3127/2002, ci doar s-a constatat existența acestora și implicit obligația comisiei locale de fond funciar de a întocmi documentația în vederea eliberării titlurilor de proprietate.
Motivul de recurs referitor la greșita respingere a cererii privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr.32/28.12.2006, a adeverinței nr.268/28.12.2006 și a titlului de proprietate nr_/12.09.2007 este întemeiat numai sub aspectul motivării referitoare la procesul verbal de punere în posesie nr. 32/29.12.2006.
Critica recurenților în sensul că în considerentele sentinței se menționează că nu trebuie anulat procesul verbal din 28.12.2006, iar în dispozitiv se constată totuși nulitatea absolută a acestuia, nu este întemeiată deoarece ceea ce se anulează în dispozitivul sentinței este procesul verbal de punere în posesie nr.32/29.12.2006 și nu din 28.12.2006, însă, sub acest aspect instanța trebuia să aprofundeze cercetarea judecătorească deoarece la dosarul cauzei nu au fost depuse două procese verbale de punere în posesie cu nr.32, ci doar unul, din 28.12.2006. Motivarea instanței cu privire la nulitatea procesului verbal nr.32/29.12.2006 s-a întemeiat doar pe concluziile expertizei, fără ca la dosar să existe acest proces verbal.
Este întemeiat și motivul de recurs referitor la greșita întocmire a raportului de expertiză și la lipsa răspunsului la obiecțiunile formulate la raport.
În cauză s-a dispus o expertiză tehnică de specialitate topografie care a avut ca obiective, printre altele,să identifice terenurile în raport de cererile de reconstituire și de actele de validare emise, ori aceasta presupune deplasarea expertului în teren, lucru care nu s-a realizat, în speță. Astfel, chiar dacă părțile au fost convocate de către expert, convocarea s-a realizat la Primăria Fărcășești și nu la locul situării terenurilor, iar în ședința publică din 17.02.2014 toate părțile prezente au confirmat faptul că expertul nu s-a deplasat în teren, ci doar la sediul primăriei de unde a cules datele necesare expertizei.
Reglementarea din art.208 C.pr.civ. constituie o garanție a dreptului de apărare al părților, deoarece, deplasându-se împreună cu expertul, în teren, au posibilitatea să-i dea lămuririle necesare și totodată să-i ceară să facă toate constatările legate de obiectivele stabilite pentru expertiză.
În speță, în mod greșit instanța a omologat raportul de expertiză întocmit la sediul primăriei, fără ca expertul să se deplaseze în teren și tot în mod greșit instanța nu a solicitat expertului să răspundă în mod concret la toate obiecțiunile formulate la raport. Prin încheierea din 17.02.2014 au fost încuviințate atât obiecțiuni formulate de . și obiecțiuni formulate de C. L. Fărcășești, însă prin suplimentul la raport, expertul nu a răspuns la toate obiecțiunile. Spre exemplu s-a solicitat de către reclamantă să se stabilească dacă reconstituirea dreptului de proprietate a respectat vechiul amplasament în raport de actele vechi de proprietate ale autorului reclamantei, iar expertul nu a lămurit această obiecțiune.
Aceste critici cu privire la întocmirea defectuoasă a raportului de expertiză au fost invocate și în recursul formulat de . SA, în sensul că nedeplasându-se în teren, expertul nu a identificat terenurile ce fac obiectul decretelor de expropriere, motivând că nu există suficiente date tehnice, astfel că a menționat lapidar că pe aceste terenuri s-au desfășurat lucrări miniere de exploatare.
Referitor la acest aspect, instanța a reținut că concluziile expertului nu sunt suficiente, dar cu toate acestea nu a adâncit probatoriul pentru a verifica susținerile reclamantei . la afectațiunea terenului menționat în titlul de proprietate nr._/2008.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de art.304 punctele 7 și 9 C.pr.civ., că instanța nu a soluționat fondul litigiului prin faptul că nu a motivat sentința cu privire la toate capetele de cerere și a argumentat soluția pe concluziile unui raport de expertiză întocmit în mod defectuos, astfel că în baza art. 312 C.pr.civ. va admite recursurile, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța va dispune refacerea raportului de expertiză prin deplasarea expertului în teren în vederea identificării terenurilor prin transpunerea cererilor de reconstituire și a actelor de proprietate precum și a decretelor de expropriere invocate de reclamanta . stabilii care dintre suprafețele de teren au fost afectate de activități miniere de exploatare la data formulării cererii de reconstituire și va motiva sentința cu privire la fiecare capăt de cerere în raport de motivele de nulitate invocate de reclamanți, cu referire la probele administrate în cauză și la dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Vor avea în vedere și criticile recurenților referitoare la aplicarea disp.art.274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenții reclamanți P. C. Fărcășești -B. S. D.-președinte al C.L.F.F. Fărcășești, C. L. Fărcășești de fond funciar, . SA împotriva sentinței civile nr. 3281 din 19 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu cu intimata pârâtă L. G., cu intimații C. C., C. Județeană Gorj de fond funciar și Direcția S. Gorj.
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2014.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, M. A. C. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red A.M.C.
Thn. . Octombrie 2014
3ex
Jud. fond L P.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 11-03-2014, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Sentința nr. 3021/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
