Revendicare imobiliară. Hotărâre din 22-05-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 1497/317/2012*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 656
Ședința publică din 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător V. N.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenții intervenienți B., A. împotriva sentinței civile nr.3042 din data de 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._, Bregiucă D. împotriva sentinței civile nr. 3042/20.12.2013, a încheierilor de ședință din data de 29.11.2013, 10.12.2013 și 18.12.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._ și de recurenta reclamantă B. I. împotriva sentinței civile nr.3042 din data de 20.12.2013 și a încheierilor de ședință din data de 10.12.2013 și 18.12.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._ .
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 18.04.2012, sub nr._, reclamanta B. I. i-a chemat în judecată pe pârâții F. T., F. O., F. C., F. M. și F. C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită folosință o casă de locuit construită din lemn și acoperită cu țiglă compusă din trei camere și o fînărie situate în comuna Crușeț, . pe un teren curți-construcții în suprafață de 900 mp cu vecinii R-drum comunal, A-Breciug G., MZ-Șerbănoaica E., MN- Dalimon T. precum și terenul în suprafață de 900 mp situat în comuna Crușeț, . R-drum comunal, A-B. G., MZ-Șerbănoaica E., MN- Dalimon T. precum și ca aceștia să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, este moștenitoarea defunctului B. N., alături de fiul său B. D., așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 427/15.06.1994 emis de notariatul de Stat Local Tg. Cărbunești.
A mai precizat că terenul și imobilul casă de locuit revendicate provin de la autorul B. P. al cărui unic moștenitor a fost B. N., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor 36/1997.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 563 și urm. Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 171 lei, fila 15.
Prin precizarea depusă reclamanta a solicitat obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie și o anexă tip bucătărie de vară construită din lemn și acoperită cu plăci de azbociment compusă în întregime dintr-o încăpere situată în intravilanul satului M., ., pe terenul de 900 mp identificat. A învederat instanței că deține imobilul casă de locuit și terenul aferent sub nume de proprietar de peste 30 de ani în raport de joncțiunea posesiilor succesive ale celor doi autori B. P. și B. N., întemeindu-și acțiunea pe disp. art. 480 și urm. Cod civil.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă, în ședința publică din data de 07.06.2012 au depus certificatul de moștenitor nr. 195/11.12.2008 emis de BNP C. C., iar pârâții F. T. și F. O. au învederat instanței că locuiesc în imobilul în litigiu și folosesc terenul aferent în baza înțelegerii lui B. A., moștenitorul lui B. M., fiul lui B. P., B. A. prezentându-le certificatul de moștenitor 195/11.12.2008.
Au mai arătat pârâții că s-au înțeles cu B. A. să cumpere imobilul în urmă cu un an și jumătate, încheind cu B. A. un înscris sub semnătură privată. Au precizat că reclamanta nu le-a solicitat niciodată să părăsească imobilul, mai mult, aceștia nu plătesc chirie întrucât au achitat 2000 lei, reprezentând un avans pentru cumpărarea imobilului, imobil la care au efectuat lucrări de reparații și întreținere, au tras apă, reparații, zugrăveli interioare și exterioare, au reparat acoperișul (filele 42-43).
În ședința publică din data de 21.06.2012 reclamanta a depus o notă de ședință, decizia civilă nr. 2118/A, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2621/1997, proces-verbal încheiat la 09.12.1998 de Comisia locală de fond funciar Crușeț, schiță, chitanțe doveditoare a achitării impozitului, decizia nr. 1309 din 14.04.2003 a Curții de Apel C., decizia nr. 4053/26.08.1998, a Curții de Apel C., și decizia civilă nr. 7725/03.10.2000, a Tribunalului Gorj
Prin nota de ședință depusă reclamanta a solicitat compararea titlurilor invocate de părțile din prezenta cauză, în urma comparării să se constate că actele de proprietate depuse de reclamantă sunt mai bine caracterizate.
A arătat că reclamanta este nora defunctului B. P. și soția defunctului B. N., iar aceasta împreună cu fiul său B. D. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu de la soțul său B. N., potrivit certificatului de moștenitor nr. 427/15.06.1997, eliberat de Notariatul de Stat Local Tg. Cărbunești, iar B. N., la rândul său, a dobândit imobilele revendicate de la adevăratul proprietar, respectiv B. P. în baza certificatului de moștenitor 38/1977.
A precizat că în baza deciziei civile nr. 2116A/02.10.1997 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2621/1997, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4053/26.08.1998 pronunțată de Curtea de Apel C., a fost emis procesul verbal de punere în posesie din 09.12.1998 pentru suprafața de 900 mp teren situat în intravilanul satului M., ., în favoarea lui B. I. și B. D., în calitate de moștenitori ai defunctului B. P., procesul-verbal fiind actul premergător ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/02.09.1999, care nu a fost atacat de B. M..
A mai arătat că imobilele din litigiu au figurat la poziția de rol agricol nr. 365 a Primăriei Crușeț, județul Gorj, pe numele reclamantei, care a achitat taxele și impozitele corespunzătoare la bugetul local, cu chitanța nr._/04.10.1999 și chitanța nr._/28.07.2000. Prin sentința civilă nr. 2708/15.06.2000 s-a respins acțiunea în anulare titlu de proprietate nr._/1999 formulată de reclamantul B. M., iar prin decizia civilă nr. 4763A/03.10.2000 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 7725/2000, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare, a fost respins ca nefundat apelul declarat de apelantul B. M. împotriva sentinței civile nr. 2708/15.06.2000 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești.
Mai mult, a arătat că decizia civilă nr. 1720/2002 pronunțată de Tribunalul Gorj nu a rămas definitivă prin nerecurare, fiind atacată de B. I. și B. D..
Prin decizia civilă nr. 1309/14.04.2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 1482/2003 s-a admis recursul declarat de B. I. și B. D., împotriva deciziei civile nr. 1720/13.12.2002 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 4204/2002, în contradictoriu cu intimatul B. M., a fost casată decizia civilă nr. 1720A/15.12.2002 și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
În ședința publică din data de 20.09.2012 numitul B. D. a depus o cerere de intervenție în interes propriu .
Prin cererea de intervenție în interes propriu intervenientul B. D. a solicitat obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele arătate în cererea de chemare în judecată. A arătat că împreună cu reclamanta sunt moștenitorii defunctului B. N., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 427/15.06.1994 emis de Notariatul de Stat Local Tg. Cărbunești.
A precizat că de la autorul acestora au moștenit bunurile revendicate pe care le-au stăpânit în mod continuu, public și sub nume de proprietar, reclamanta având înscrise imobilele revendicate la rolul său agricol la nr. 365 – . pentru acestea impozitul corespunzător pe anii 1999 și 2000, așa cum reiese din chitanța nr._/04.11.1999 și chitanța nr._/28.07.2000.
A arătat că imobilele care fac obiectul litigiului provin de la autorul B. P. al cărui unic moștenitor a fost tatăl acestuia, B. N., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 38/1977. Mai mult, a arătat că după decesul autorului B. P., survenit la data de 26.10.1976 tatăl acestuia B. N. a intrat în posesia și proprietatea imobilelor care fac obiectul prezentului litigiu, fiind recunoscut în zonă ca și proprietar al acestora, după decesul lui B. N. intervenientul și mama acestuia, reclamanta B. I., au intrat în proprietatea și posesia bunurilor.
A învederat că atât el cât și reclamanta dețin casa, fânăria și terenul aferent sub nume de proprietari de peste 30 de ani în raport de joncțiunea posesiilor succesive a celor doi autori B. P. și B. N. și în raport de hotărârile pronunțate de instanțele de judecată, care au rămas definitive.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost întemeiată pe disp. art. 480 și urm. cod civil și a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei, achitată prin chitanța nr. 2818/17.09.2012 și timbru judiciar în cuantum de 1 leu (fila 117).
La data de 20.09.2012 instanța a numit curator pentru pârâții F. C., F. M. și F. C. pe numita C. O..
La data de 20.11.2012 numitul B. A. a depus o cerere de intervenție în interes propriu, certificatul de moștenitor nr. 195/11.12.2008, adresa nr. 4117/15.11.2012 privind certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local, decizia civilă 1720/13.12.2002 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 4204/2002, cerere încuviințată în principiu în ședința publică din data de 20.12.2013.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. A., acesta a solicitat admiterea cererii de intervenție și constatarea că acesta este proprietarul imobilului din comuna Crușeț, . asupra căruia părțile se judecă, solicitând respectarea dreptului de proprietate și posesie asupra acestuia și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A precizat că acesta este proprietarul imobilului menționat conform Certificatului de moștenitor nr. 195/2008 eliberat de BNP „C. C.” și a deciziei civile nr. 1720/13.12.2002 a Tribunalului Gorj, dată în dosarul nr. 4204/2002, definitivă.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost întemeiată pe disp. art. 49-56 Cod procedură civilă și a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 170 lei, achitată prin chitanța nr. 1601/03.12.2012 și timbru judiciar în cuantum de 3 lei, achitat prin chitanța nr. 1602/03.12.2012.
La data de 17.12.2012 intervenientul B. A. a depus la dosarul cauzei o notă de ședință însoțită de înscrisuri și a solicitat respingerea în totalitate atât a acțiunii formulată de reclamantă cât și cererea de intervenție formulată de intervenientul B. D., motivat de faptul că fiind vorba de o acțiune în revendicare prima condiție de admisibilitate a acesteia, aceea de a demonstra fără dubiu că cel care revendică este proprietarul bunului revendicat, nu este îndeplinită nici pentru reclamantă nici pentru intervenientul B. D., aceștia nefiind proprietarii imobilelor revendicate, bunurile fiind proprietatea acestuia, moștenindu-le de la autorul B. M., acesta fiind unic moștenitor conform certificatului de moștenitor nr. 195/11.12.2008.
A precizat că prin sentința nr. 1240/26.02.2001 pronunțată în dosarul nr. 7331/2000 al Judecătoriei Tg. Cărbunești imobilele au fost atribuite autorului acestuia B. M., astfel încât acesta este proprietarul absolut și exclusiv al celor două construcții, iar pentru titlul de proprietate nr._/02.02.1999 a existat o judecată între autorul acestuia B. M. și reclamanta B. I. și intervenientul B. D., prin decizia civilă nr. 995/A/10.07.2003 dată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2394/2003 și 7534/26.06.2012 dată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ fiind anulat titlul de proprietate.
A mai solicitat admiterea cererii de intervenție, constatarea calității sale de proprietar în contradictoriu cu reclamanta și intervenientul B. D., precum și obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
La data de 19.12.2012 reclamanta a formulat răspuns la cererea de intervenție în interes propriu, invocând excepția lipsei de interes legitim și actual al intervenientului B. A., întrucât acesta nu a depus la dosar nici un act valabil, translativ de proprietate, prin care să facă dovada că este proprietarul bunurilor imobile ce fac obiectul prezentei cauze, excepția inadmisibilității acțiunii în constatare promovată de intervenientul B. A. întrucât acesta are la îndemână alte acțiuni civile în realizarea dreptului de proprietate, precum și excepția nulității cererii de intervenție în interes propriu. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu și acțiunea în constatare formulată de intervenientul B. A., întrucât actele invocate de acesta în dovedirea proprietății nu sunt acte valabile, translative de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 833/07.03.2013, instanța a respins acțiunea principală formulată de reclamanta B. I., a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes proprie B. A., i-a obligat pe pârâții și reclamantă și pe intervenientul B. D. să lase intervenientului B. A. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul casă de locuit compus din 3 camere și o fânărie, acoperite cu țiglă, situate în com. Crușet, ., precum și suprafața de 900 m.p., teren aferent curți-construcții, astfel cum au fost individualizate în raportul de expertiză întocmit în cauză,a respins celelalte cereri și excepții și a obligat reclamanta B. I. și intervenientul B. D. la 1230 lei către B. A., reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât reclamanta B. I. cât și intervenientul B. D., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia nr.1206/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a constatat că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate, casându-se cauza cu trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, atât apărătorul reclamantei, avocat C. I., cât și al intervenientului B. A., avocat B. A., au învederat instanței că își însușesc probele administrate în primul ciclul procesual, fiecare solicitând încuviințarea probatoriului cu câte un martor, respectiv B. M., pentru reclamantă și B. Ș., pentru pârâți, martori ce au fost ascultați, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.89, 90).
În ședința publică din 10.12.2013, instanța a pus în discuție excepțiile invocate de reclamantă și anume: excepția lipsei obiectului cererii de intervenție formulată de către intervenientul B. A., pe care a respins-o cu motivarea că a fost indicat obiectul cererii de intervenție, excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului B. A., excepția lipsei de interes a intervenientului B. A. și cea a inadmisibilității cererii de intervenție a aceluiași intervenient, excepții ce au fost unite cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.3042/20.12.2013 a fost respinsă excepția lipsei de interes a intervenientului B. A..
A fost respinsă excepția calității procesuale pasive a aceluiași intervenient.
A fost respinsă excepția lipsei de obiect a cererii de intervenție a aceluiași intervenient.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de intervenție a aceluiași intervenient.
A fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamanta B. I., cu domiciliul în comuna Crușeț, ., în contradictoriu cu intervenientul în nume propriu B. D., cu domiciliul în comuna Crușeț, ., intervenientul în nume propriu B. A., cu domiciliul în comuna Crușeț, . și domiciliu ales în comuna Stoina, . și pârâții F. T., F. O., F. C., F. M., F. C., toți cu domiciliul în comuna Crușeț, ..
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de B. D..
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de B. A..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a chemat în judecată pârâții, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un imobil casă de locuit, o anexă și terenul aferent, invocând împrejurarea că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra acestora conform certificatului de moștenitor nr. 427/15.06.1994, emis de Notariatul de Stat Local Tg-Cărbunești. În subsidiar, a solicitat să se constate existența dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune ca urmare a joncțiunii posesiilor.
Potrivit dispozițiilor art.563 și urm.Cod civil, acțiunea în revendicare conferă proprietarului neposesor posibilitatea de a solicita posesorului neproprietar să-i lase în deplină proprietate bunul revendicat.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor impuse de textul de lege precizat anterior, în sensul îndeplinirii cumulative a acestor condiții, respectiv dovada dreptului de proprietate al reclamantei și intervenientului, cât și ocupațiunea fără drept din partea pârâților, se constată că în cauză nu este îndeplinită condiția dovedirii dreptului de proprietate al reclamantei.
Astfel, din înscrisurile depuse de părți, atât de reclamantă și intervenientul B. D., cât și de pârâți, rezultă că bunurile în litigiu provin de la autorul comun al părților, respectiv B. P..
Astfel, prin sentința civilă 1240/26.03.2001 a acestei instanțe, având ca obiect ieșire din indiviziune, irevocabilă prin decizia civilă 7428/6.11.2001 a Curții de Apel C., s-a stabilit că imobilul acasă de locuit și anexa gospodărească sunt proprietatea autorului intervenientului B. A., respectiv B. M., astfel încât acesta este proprietarul exclusiv și absolut al acestor bunuri imobile.
Cu toate acestea, reclamanta a obținut titlul de proprietate nr._/2.02.1999, dat fiind că certificatul de moștenitor cu nr. 427/1994(depus la fila 8 din dosar), nu a fost anulat.
Din cuprinsul acestui certificat de moștenitor, rezultă că la decesul lui B. N.-fiul lui B. P., au rămas ca moștenitori acceptanți ai succesiunii, reclamanta și intervenientul B. D., ceilalți fii și fiice ale acestuia, printre care și B. M. fiind renunțători sau neacceptanți ai succesiunii. (așa cum rezultă din suplimentul la certificatul de moștenitor de la fila 7).
Prin decizia civilă nr.7534/26.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a stabilit în mod irevocabil că titlul de proprietate emis reclamantei a fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor fondului funciar, astfel că acest titlu a fost anulat, reținându-se în considerentele hotărârii neîndreptățirea reclamantei și intervenientului B. D. la reconstituire.(fila 177-178 din dosar).
Este adevărat că certificatul de moștenitor de care se prevalează reclamanta, ca act doveditor al dreptului său de proprietate, nu a fost anulat, fiind deci un act valabil, analizat în cadrul mai multor judecăți.
Însă, prin decizia civilă 1720/A/2002 a Tribunalului Gorj, definitivă prin nerecurare, a fost anulat titlul de proprietate emis reclamantei cu privire la suprafața de teren de 900 m.p. teren aferent construcțiilor.
Așadar, reclamanta și intervenientul B. D., invocă, în dovedirea dreptului lor de proprietate, certificatul de moștenitor enunțat anterior, iar intervenientul B. A., invocă decizia civilă 7428/6.11.2001 a Curții de Apel C.,- pentru imobilele construcții și decizia civilă 955/2003 a Tribunalului Gorj, pentru suprafața de 900 m.p.., teren curți -construcții, situație în raport de care, în cauză nu se impune compararea titlurilor de proprietate invocate de părți, dat fiind că, pentru terenurile situate în zone foste cooperativizate, dovada dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate emis în condițiile legilor fondului funciar, în cauză reclamanta și intervenientul B. D. neavând eliberat un astfel de titlu, considerente pentru care, urmează ca acțiunea în revendicare promovată de aceștia să fie respinsă.
Referitor la susținerea reclamantei conform căreia ar fi dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii, constată instanța că în cauză nu este îndeplinită condiția esențială a posesiei bunului. Astfel, terenul revendicat a făcut parte din patrimoniul CAP, pe perioada existenței CAP fiind atribuit numai ca lot în folosință și prin urmare cu privire la acesta nu s-a exercitat o posesie care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin urmare, instanța a respins acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. D..
Cu privire la invocarea pe cale de excepție, de către reclamantă, lipsa unui interes legitim și actual al intervenientului B. A., în promovarea cererii sale, instanța a constatat că, dată fiind calitatea acestuia de proprietar asupra bunurilor revendicate, bunuri cu privire la care reclamanta și intervenientul B. D. au invocat la rândul lor un drept de proprietate, este cert interesul acestuia în promovarea unei atare acțiuni, considerente pentru care, excepția a fost respinsă.
Instanța a respins excepția lipsei de obiect a cererii de intervenție formulată de același intervenient, întrucât a fost indicat obiectul cererii de intervenție, cât și excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de același intervenient, care are calitatea de proprietar al bunurilor în litigiu, întrucât între reclamantă și pârâți are loc un litigiu prin care se contestă dreptul de proprietate al intervenientului, cererea acestuia de intervenție urmărind recunoașterea dreptului săi în contradictoriu cu părțile.
Instanța a respins excepția calității procesuale pasive a aceluiași intervenient întrucât B. A. a intervenit în proces în calitate de interveninet principal, invocând la fel ca și reclamanta, un drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu. Prin urmare, în cazul acestuia nu se pune problema verificării calității procesuale pasive, ceea ce presupune identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății.
Instanța a respins și cererea de intervenție în interes propriu formulată de B. A. prin care se solicită să se constate că este proprietar al imobilelor și să fie obligată reclamanta să-i respecte dreptul de proprietate întrucât dreptul de proprietate al intervenientului a fost recunoscut prin sentința civilă 1240/26.03.2001 a acestei instanțe, având ca obiect ieșire din indiviziune, irevocabilă prin decizia civilă 7428/6.11.2001 a Curții de Apel C. iar reclamanta nu îi tulbură în vreun fel dreptul de proprietate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B. I., recurs care a fost îndreptat și împotriva încheierii de ședință din data de 10.12.2013 cât și împotriva încheierii din data de 18.12.2013, toate hotărârile fiind pronunțate în dosarul nr._ .
S-a invocat nulitatea sentinței în raport de prevederile art. 258-261 Cprciv coroborate cu art. 105 alin.2 Cprciv, întrucât există neconcordanță între minută și dispozitivul sentinței în sensul că nu s-a menționat în minută numele pârâților, aceștia regăsindu-se în dispozitiv; că nu este precizat în mod clar cui aparține semnătura de pe minută și în ce calitate a semnat.
S-a mai invocat că reclamanta nu a formulat acțiune în contradictoriu cu intervenientul B. D., deoarece sunt coproprietari ai imobilelor revendicate.
S-a susținut că în mod greșit s-a reținut prin încheierea de ședință din data de 10.12.2013 că reclamanta a invocat excepția lipsei obiectului cererii, în realitate prin notele de ședință aceasta a invocat excepția nulității cererii de intervenție formulată de către B. A., întrucât acesta nu a identificat obiectului cererii sale potrivit art.112 Cprciv.
În consecință, a susținut că instanța de fond a depășit cadrul procesual stabilit de reclamantă, a încălcat principiul disponibilității și principiul dreptului la apărare în raport de obiectul cererii de intervenție formulată de B. A..
S-a susținut că trebuia respinsă cererea de intervenție în nume propriu în forma inițială și că în mod greșit instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii în constatare și că nu s-a pronunțat în mod neechivoc nici asupra excepției dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilelor în litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani.
S-a mai invocat lipsa motivării în fapt și în drept a hotărârii, apreciind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cprciv. Că, de altfel, instanța de fond nu a antamat fondul cauzei câtă vreme nu a comparat titlurile de proprietate ale părților, solicitând pentru toate motivele menționate anterior admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în revendicare promovată de reclamantă.
S-a raportat la faptul că reclamanta și intervenientul B. D. au dobândit imobilele în litigiu de la adevăratul proprietar B. P., în căror posesie a intrat autorul B. N., soțul reclamantei și tatăl intervenientului în baza certificatului de moștenitor nr.38/1976; că, din certificatul de moștenitor nr.427/2994 privind pe autorul B. N. rezultă atât calitatea de moștenitori legali al reclamantei și intervenientului B. D. dar acceptarea succesiunii de către acesta cu privire la imobilele în litigiu; că, reclamanta a fost pusă în posesie pe terenul în suprafață de 900 mp conform procesului verbal de punere în posesie încheiat la data de 09.12.1998 și a deciziei civile nr. 211/20.10.1997.
A mai invocat că greșit a fost respinsă excepția dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii în condițiile în care posesie reclamantei a fost unită cu posesia posesorilor săi, fiind îndeplinit cerința duratei posesie de 30 de ani în favoarea reclamantei.
A susținut că nu s-a opus de către pârâți un titlu de proprietate valabil.
Că, certificatul de moștenitor de care s-au prevalat pârâții, nr. 195/2008 este afectat de vicii, invocând casarea sentinței civile nr. 1720/2002 a Tribunalului Gorj prin decizia Curții de Apel C. nr. 1309/2003.
A mai invocat că adeverința de proprietate emisă de numele de B. M. la 03.12.2008 este ulterioară decesului acestuia.
Deși intervenientul B. D. a formulat separat recurs împotriva acelorași hotărâri ca și reclamanta, motivele invocate sunt în esență aceleași, criticând în plus și încheierea de ședință din 29.11.2013 cu privire admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. A. și, de asemenea, relevând în plus, faptul că instanța de fond nu a pus în discuție sancțiunea decăderii intervenientului B. A. din dreptul a de a-și completa cererea de intervenție și că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intervenientului în interes propriu B. A., deoarece intervenientul a formulat cererea de intervenție doar cu reclamanta și cu pârâții și nu în contradictoriu cu intervenientul B. D., restul motivelor de recurs fiind aceleași cu cele invocate de reclamantă.
Recurentul intervenient B. A. a criticat sentința sub aspectul soluției asupra cererii sale de intervenție, susținând în esență, că așa cum de altfel a reținut și instanța de fond și cum rezultă din probele administrate, este evident că în calitatea de unic moștenitor al autorului B. M., este proprietarul construcției și a terenului aferent, însă la fel de evident rezultă din probele administrate, că în mod constant și chiar în prezent, atât reclamanta cât și intervenientul principal îi contestă dreptul de proprietate și în acest fel îi tulbură exercițiul acestui drept.
A concluzionat că are un interes legitim, născut, actual și personal, în sensul de a se constata în contradictoriu cu reclamanta și intervenientul B. D., calitatea sa de proprietar asupra imobilelor în litigiu.
Tribunalul, reexaminând actele și lucrările dosarului, apreciază recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la invocarea neconcordanței dintre minută și dispozitivul sentinței, se are în vedere că minuta, ca rezultat al deliberării, reprezintă o soluție pe scurt a dispozitivului hotărârii, astfel că se constată că prin minută instanța s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor și cererilor formulate în cauză, formularea din minută „ respinge acțiunea principală” fără a se indica și persoanele în contradictoriu pentru care s-a dispus astfel, nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii pronunțate în cauză, întrucât menționarea în dispozitivul sentinței civile nr.3042/20.12.2013 a persoanelor în contradictoriu cu care s-a respins acțiunea principală, nu reprezintă o completare adusă minutei sau o modificarea a acesteia, ci are menirea de a configura exact dispozițiile instanței.
Mai mult, reclamanta nu se poate prevala de o vătămare procesuală în raport de aspectele invocate.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea recurentei reclamante și a intervenientului B. D. referitoare la semnătura minutei, în condițiile în care practic nu se contestă că aceasta nu ar aparține judecătorului care a pronunțat soluția în cauză și în condițiile în care art.258 alin.1 Cprciv nu menționează decât semnarea minutei de către judecător nu și menționarea în clar a numelui și prenumelui judecătorului care semnează minuta, numele și prenumele judecătorului fiind însă menționate în finalul hotărârii judecătorești supuse căii de atac, respectiv al celui care a fost învestit cu soluționarea cauzei în rejudecare.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la mențiunea din dispozitivul hotărârii redactate legat de respingerea acțiunii principale și în contradictoriu cu intervenientul în nume propriu, B. A., chiar dacă cadrul procesual al acțiunii principale s-a raportat la pârâți, deoarece în raport de interesele intervenientului în nume propriu, acestea erau legate și de pronunțarea unei soluții de respingere a acțiunii principale, astfel că acțiunea principală a fost respinsă corect și în contradictoriu cu acest intervenient cel puțin din perspectiva opozabilității soluției față de acesta. Menționarea și a intervenientului în nume propriu, B. D., este de asemenea, relevantă sub aspectul opozabilității hotărârii pronunțate în cauză față de el chiar dacă acesta are interese comune cu reclamanta. Oricum, aceste mențiuni nu au menirea prin ele însele de a vătăma interesele reclamantei sau ale intervenientului în nume propriu, B. D..
Prin notele de ședință din 18.09.2013 reclamanta B. I. a invocat excepția nulității cererii de intervenție în interes propriu formulată de Breciug A. cu motivarea că acesta nu a identificat obiectul cererii sale conform dispozițiilor art.112 Cprciv, iar instanța s-a pronunțat întocmai pe această excepție, este adevărat cu motivarea sumară că prin cererea de intervenție se urmărește recunoașterea dreptului său, de altfel obiectul cererii de intervenție este neechivoc în raport și de precizările ulterioare că se solicită constatarea calității de proprietar în contradictoriu cu reclamanta și intervenientul B. D. asupra imobilelor în litigiu, imobile a căror proprietate este invocată și de reclamantă și de celălalt intervenient.
Cererile ulterioare formulării intervenției în dosar depuse de intervenientul B. A. nu au reprezentat o completare sau modificare a cererii inițiale, ci o precizare, care nu este condiționată de formularea în termenul prevăzut de art.132 alin.1 Cprciv, astfel că nu se punea problema intervenirii în cauză a sancțiunii decăderii.
Instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intervenientului B. A., reținând că la fel ca și reclamanta acesta a invocat un drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu, intervenientul principal având poziția unui reclamant, astfel că, așa cum a reținut judecătoria nu era incidentă situația verificării calității procesuale pasive, care se raportează la identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății.
Este lipsită de interes critica adusă de reclamantă și de intervenientul B. D. în ceea ce privește soluția asupra excepției inadmisibilități cererii de intervenție a intervenientului B. A. având în vedere că pe fond cererea a fost respinsă, eventual considerentele ar fi fost altele în situația în care s-ar fi admis acțiunea principală, dar, în speță, întreg probatoriul cauzei, pe baza căruia și-a format convingerea instanței de fond, hotărârea fiind bine motivată, relevă netemeinicia acțiunii principale.
Așadar, interesul recurenților de a invoca greșita respingere a excepției inadmisibilității cererii intervenientului privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, este condiționat de dovedirea acțiunii principale, respectiv a dreptului de proprietate de către reclamantă și intervenientul în interes propriu B. D., în cazul contrar relevat și de soluția pronunțată în speță, respingerea excepției inadmisibilității cererii de intervenție nu este de natură a reprezenta o vătămare a intereselor reclamantei.
În susținerea dreptului de proprietate, reclamanta a invocat calitatea sa de moștenitoare a autorului B. N., deci, a susținut ca mod de dobândire a proprietății succesiunea.
Acest mod de dobândire a proprietății nu poate fi corelat cu modul de dobândire a proprietății prin uzucapiune, dar în considerentele sentinței, instanța menționează că în cauză nu este îndeplinit condiția esențială a posesiei bunului, că terenul revendicat făcând parte din patrimoniul CAP putea fi atribuit numai ca lot în folosință, înscrisurile depuse la dosar, respectiv hotărârile judecătorești relevând faptul că pentru terenul în suprafață de 9000 mp aferent construcțiilor s-a stabilit neîndreptățirea reclamantei și a intervenientului B. D. la reconstituire.
De altfel, existența mai multor hotărâri judecătorești anterioare sunt de natură a întrerupe termenul de prescripție, iar probatoriul administrat în cauză nu relevă o posesie exclusivă a autorului comun al reclamantei și al intervenientului B. D., bunurile în litigiu provenind de la autorul comun al părților, respectiv B. P..
Ori, prin sentința civilă nr.1240/26.03.2001 a acestei instanțe, având ca obiect ieșire din indiviziune, irevocabilă prin decizia civilă 7428/6.11.2001 a Curții de Apel C., s-a stabilit că imobilul casă de locuit și anexa gospodărească sunt proprietatea autorului intervenientului B. A., respectiv B. M..
Reclamanta s-a prevalat de obținerea titlului de proprietate nr._/2.02.1999, în considerarea faptului că certificatul de moștenitor cu nr.427/1994 nu a fost anulat, certificat din care rezultă că la decesul lui B. N.-fiul lui B. P., au rămas ca moștenitori acceptanți ai succesiunii, reclamanta și intervenientul B. D., ceilalți fii și fiice ale acestuia, printre care și B. M. fiind renunțători sau neacceptanți ai succesiunii.
Litigiul privind anularea titlului de proprietate a fost soluționat în mod irevocabil prin decizia civilă nr.7534/26.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., respectiv ca urmare a admiterii cererii în anularea titlului se reține în considerentele hotărârii neîndreptățirea reclamantei și intervenientului B. D. la reconstituire.
Este adevărat că certificatul de moștenitor de care se prevalează reclamanta, ca act doveditor al dreptului său de proprietate, nu a fost anulat, fiind deci un act valabil, analizat în cadrul mai multor judecăți, însă acesta act nu poate face dovada proprietății în contextul în care terenul în litigiu a făcut obiectul cooperativizării și ca atare a fost obiect al procedurii stabilirii dreptului de proprietate, fiind recunoscută în această procedură proprietatea asupra terenului în favoarea autorului intervenientului B. A., acesta fiind contextul în care instanța a apreciat că nu se impunea o analiză comparativă a înscrisurilor pe care și-au întemeiat dreptul de proprietate părțile.
Așadar, recunoașterea în procedura legilor fondului funciar în favoarea intervenientului B. A. a dreptului de proprietate în suprafață de 900 mp, precum și faptul că printr-o hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune și nu de partaj succesoral s-a atribuit acesteia din urmă și imobilele construcții, denotă lipsa de relevanță a împrejurării că certificatul de moștenitor de care s-a prevalat reclamanta încă este un act valabil, în hotărârea judecătorească prin care s-a respins acțiunea în anularea certificatului de moștenitor formulată de autorul intervenientului B. A., respectiv B. M., statuându-se că pretențiile acestuia cu privire la îmbunătățirile aduse casei pot fi valorificate în cadrul unei acțiuni de ieșire din indiviziune, lucru care s-a și întâmpla prin promovarea litigiului în urma căruia s-a pronunțat hotărârea prin care s-a atribuit imobilul în lotul intervenientului B. A..
În considerarea celor arătate, recursurile declarate de reclamantă și de intervenientul B. D. vor fi respinse ca nefondate.
Se impune respingerea recursului declarat și de intervenientul B. A., instanța analizând corect pe fond cererea de intervenție în interes propriu și sub acest aspect se are în vedere că potrivit probatoriului cauzei, intervenientul opune reclamantei înscrisuri ce-i dovedesc neechivoc dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, iar împrejurarea că a fost acționat în revendicare de către reclamantă și intervenientul B. D., nu are relevanță sub aspectul temeiniciei acțiunii în constatare, câtă vreme intervenientul este în posesia actelor doveditoare ale proprietății, în special hotărâri judecătorești care sunt și opozabile reclamantei și intervenientului B. D., iar o acțiune în constatarea dreptului de proprietate ar fi fost menită să-i recunoască dreptul de proprietate în condițiile în care nu ar fi avut deplină certitudine sub aspectul dovedirii dreptului înscrisurile pe care le-a opus reclamantei în acțiunea în revendicare, pentru a justifica legitima ocupațiune a imobilelor.
În consecință, făcând aplicațiunea dispozițiilor art.312 Cprciv, toate recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții intervenienți B. A. împotriva sentinței civile nr.3042 din data de 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._, Bregiucă D. împotriva sentinței civile nr. 3042/20.12.2013, a încheierilor de ședință din data de 29.11.2013, 10.12.2013 și 18.12.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._ și de recurenta reclamantă B. I. împotriva sentinței civile nr.3042 din data de 20.12.2013 și a încheierilor de ședință din data de 10.12.2013 și 18.12.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.05.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, V. N. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. Jud.M.G./tehn.E.C
Jud. fond I. M.
16 Iunie 2014/ 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1002/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 953/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
