Fond funciar. Sentința nr. 104/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 1471/317/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 447/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte G. R.
Judecător V. N.
Grefier O.-D. M.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă A. A. împotriva sentinței civile nr. 104 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți B. I., B. I., B. I. F., P. C., C. L. de Fond Funciar P. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă A. A. personal și asistată de avocat B. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 25.04.2014 pe care o depune la dosarul cauzei împreună cu chitanța nr. 391/06.05.2014 privind plata onorariului de avocat, intimatul pârât B. I. personal și asistat de avocat D. C. în baza împuternicirii avocațiale nr.203/06.05.2014 la care se află anexată și chitanța nr. 203/06.05.2014 privind plata onorariului de avocat, lipsă fiind intimații pârâți B. I., B. I. F., P. C. și reprezentanții legali ai intimatelor pârâte C. L. de Fond Funciar P. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat se constată apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul.
Avocat B. A. pentru apelanta reclamantă solicită, într-o primă teză, în baza art. 480 alin.1 și 3 C.pr.civ., admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea antamării corespunzătoare a fondului cauzei.
Într-o a doua teză, în baza art. 480 alin. 1 și 2 solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantei și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 06.03.2013 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 1732 din 13.03.2013 emis autoarei pârâților, B. I., pentru terenurile menționate în cererea scrisă de apel, iar în baza art. 451 C.pr.civ. solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond și în apel.
În susținerea primei teze, arată că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, că soluția de respingere a acțiunii reclamantului eludează probele administrate în cauză, ceea ce conduce la o situație de inechitate și dezechilibru procesual, întreaga argumentare a instanței de fond fiind motivată pe scurt de faptul că cele două acte de reconstituire emise pârâților în calitate de moștenitori ai autoarei B. I., respectiv titlul de proprietate nr._ din 06.03.2013 și procesul verbal de punere în posesie nr. 1732 din 13.03.2013 au fost emise în conformitate cu actele premergătoare acesteia, respectiv HCJ nr. 35 din 28.10.1991 și sentința civilă nr. 1365 din 11.05.2011 a Judecătoriei Tg-Cărbunești și, astfel, cu autoritate de lucru judecat s-ar fi stabilit îndreptățirea autoarei pârâților la terenurile menționate în motivele de apel.
Mai arată că prin sentința civilă nr. 3364 din 16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ irevocabilă prin decizia civilă nr. 211 din 02.02.2009 a Tribunalului Gorj, care este opozabilă și pârâților din prezenta cauză, s-a stabilit situația juridică a terenurilor în litigiu, în sensul că aceste terenuri se restituie în natură autorului reclamantei, în calitate de persoană împroprietărită, autoarei pârâților fiindu-i stabilit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu în modalitatea despăgubirilor prin sentința atacată, instanța de fond încălcând flagrant autoritatea de lucru judecat a sentinței nr.3364/2008 a Judecătoriei Tg-Cărbunești.
Coroborând obiectivele 2 și 3 ale raportului de expertiză întocmit în cauză cu dispozițiile sentinței civile menționate anterior, se poate concluziona că terenurile în litigiu fac parte din terenurile ce au făcut obiectul judecății din sentința civilă menționată mai sus, astfel că, dacă instanța ar fi analizat toate probele administrate în cauză, putea constata că această problemă fusese deja soluționată.
În ceea ce privește a doua teză, pentru aceleași argumente, este de necontestat faptul că cele patru terenuri menționate în acțiune, fac parte din suprafața cu care a fost împroprietărit autorul reclamantei, așa cum rezultă din răspunsul la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză, observându-se că două dintre terenurile în litigiu sunt îngrădite în curtea casei și precizează că și celelalte două terenuri în litigiu sunt terenuri posedate și folosite de autorul reclamantei și ulterior de reclamantă din 1953 și până în prezent și fac parte din suprafața cu care a fost împroprietărit autorul reclamantei.
Cu toate acestea, în mod nejustificat, deși se stabilise irevocabil neîndreptățirea autoarei pârâților la cele patru terenuri în litigiu și mai ales cu încălcarea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, au fost incluse aceste terenuri în cele două acte de reconstituire a căror nulitate a fost solicitată.
Avocat D. C. pentru intimatul pârât B. I. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că din toate lucrările dosarului rezultă că terenurile în litigiu nu sunt aceleași cu terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._ din 06.03.2013 și procesul verbal de punere în posesie nr. 1732 din 13.03.2013.
Mai arată apărătorul intimatului pârât că adevărul în sensul că terenurile cuprinse în titlul de proprietate emis legal autoarei pârâților sunt altele decât cele menționate în sentința civilă nr. 3364/2008 a Judecătoriei Tg-Cărbunești rezultă și din faptul că aceste terenuri sunt compuse numai din terenuri extravilane, depunând în acest sens concluzii scrise.
În replică, avocat B. A. pentru apelanta reclamantă, în legătură cu susținerea apărătorului intimatului pârât B. I. cu privire la faptul că terenurile în litigiu nu ar fi aceleași cu cele menționate în titlul de proprietate contestat, arată că din răspunsul la obiectivele nr. 1, 2, 3 și 6 ale raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că aceste terenuri au făcut obiectul dosarului nr. 4534/2006 al Judecătoriei Tg-Cărbunești în care s-a pronunțat sentința civilă nr.3364/2008.
Avocat D. C. pentru intimatul pârât B. I. arată că în răspunsul la obiectivul nr.8 al aceluiași raport de expertiză, terenurile de la punctul 1 au fost incluse în titlul de proprietate în baza sentinței civile nr. 1365/2011 a Judecătoriei Tg-Cărbunești.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 10.04.2013, sub nr._, reclamanta A. A. a chemat în judecată pe pârâții B. I., B. I., B. I. F., P. C., C. L. de Fond Funciar P. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/06.03.2013 și a procesului verbal de punere în posesie nr.1732/13.03.2013 emise autoarei pârâților, B. I., pentru următoarele terenuri: un teren arabil, extravilan de 592 mp, T 66, P6169; un teren, alte terenuri neagricole, de 135 mp, T 66, P 135; un teren, alte terenuri neagricole, de 900 mp, T 106, P_; un teren arabil, intravilan de 239 mp, T2, P 44. A solicitat reclamanta obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ce se vor ocaziona de desfășurarea prezentului litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr._/06.03.2013 și procesul verbal de punere în posesie nr.1732/12.03.2013 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei pârâților, B. I., pentru suprafața de 2 ha și 4027 mp, teren pe raza comunei P., pârâții fiind moștenitorii autoarei în calitate de soț (B. I.) și fii și fiice (B. I., B. I. F. și P. C.).
A susținut reclamanta că în suprafața de teren de 2 ha și 4027 mp reconstituită autoarei pârâților prin cele două acte de reconstituire contestate au fost incluse nelegal și cele patru terenuri descrise în capătul de cerere nr.1, terenuri la care autoarea pârâților nu mai era îndreptățită la reconstituire, aceste terenuri fiind terenurile autorului reclamantei, A. I., lucru stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.3364/16.10.2008 a Tribunalului Gorj, astfel încât este evident că, raportat la art.53 din Legea 18/1991și art. III pct.7 lit. a) din Legea 169/1997 și art.2 alin.2 din Legea 1/2000, se impune a se constata nulitatea parțială a celor două acte de reconstituire pentru cele 4 terenuri.
A mai învederat reclamanta că autorul său, A. I., în prezent decedat (decedat la 6.11.2005, reclamanta fiind soția supraviețuitoare a acestuia), a fost împroprietărit în temeiul HCM 308/1953 și HCM 3922/1953 cu 0,50 ha teren pe raza comunei P., din terenul cu care a fost împroprietărit autorul său făcând parte și cele patru terenuri pentru care solicită a se constata nulitatea actelor de reconstituire, din 1953 și până în prezent autorul A. I. (până la decesul său) și ulterior reclamanta au posedat continuu acest teren, pe care îl au trecut la poziția de rol și fiscală, plătind taxele și impozitele aferente, fiind astfel cunoscuți ca adevărați proprietari ai acestui teren.
În continuarea motivării, s-a arătat că, uzând de procedura prevăzută de Legea 18/1991, B. I., autoarea pârâților, a solicitat spre reconstituire acest teren, cerere ce i-a fost soluționată prin HCJ 2912/09.04.2001, prin care pentru o suprafață de 20,44 ha, din care face parte și terenul de 0,50 ha al autorului său A. I., i-a fost stabilit dreptul în modalitatea despăgubirii și nu i-au fost restituite aceste terenuri în natură. Ulterior a formulat o plângere împotriva acestei HCJ nr.2912/09.04.2001, plângere ce a fost soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.3264/16.10.2002 a Judecătoriei Tg-Cărbunești și decizia civilă nr.211/02.02.2009 a Tribunalului Gorj, în sensul respingerii plângerii, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că persoanele împroprietărite cu teren, inclusiv autorul A. I., sunt îndreptățite la terenurile respective.
A susținut reclamanta că, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.53 din Legea 18/1991 și cu încălcarea puterii de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești mai sus arătate, au fost emise actele de proprietate contestate în cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.53 din Legea 18/1991, art. III pct.7 lit. a) din Legea 169/1997, art.2 din Legea 1/2000, art.425 C.pr.civ.
Sub aspectul probațiunii, reclamanta a învederat că se folosește de proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică.
La data de 29.04.2013 pârâtul B. I. a depus la dosar întâmpinare (fila 28), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, deoarece cele susținute de reclamantă nu au nici-o susținere juridică, pârâții având hotărâre judecătorească irevocabilă.
A susținut pârâtul că el este proprietarul terenului în litigiu, conform titlului de proprietate nr._/06.03.2013 emis pe numele autoarei B. I., el fiind soț supraviețuitor, iar reclamanta nu are nici un drept asupra terenului. A mai precizat pârâtul că s-a mai judecat cu reclamanta și a avut câștig de cauză, conform deciziei civile nr.2006/2011 a Tribunalului Gorj.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.205 -208 C.pr.civ.
La data de 10.05.2013, pârâta C. locală de fond funciar P. a depus la dosar întâmpinare (fila 40), prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea valabilității procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate contestate.
În motivare, pârâta a arătat că, prin sentința civilă nr.1365/11.05.2011, C. locală de fond funciar P. a fost obligată să întocmească și să înainteze documentația necesară eliberării titlului de proprietate pe amplasamentul stabilit inițial prin procesul verbal de punere în posesie încheiat în data de 22.05.2001 și 3768/2009, fără a se ține cont de dispozițiile cuprinse în HCJ nr.2912/09.04.2001 și în sentința civilă nr.3364/16.10.2008.
A mai arătat organul local că relațiile oferite instanței de către CLFF P. s-au raportat la considerentul că terenul în cauză face obiectul a două hotărâri ale comisiei județene și a două sentințe civile contradictorii, motiv pentru care punerea în posesie crea discrepanțe atât pentru fostul proprietar, cât și pentru împroprietăriți. Este de știut faptul că în cele două hotărâri ale comisiei județene nu se specifică amplasamentul, însă operațiunea de punere în posesie constituie atributul exclusiv al comisiilor locale de fond funciar.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 și urm. C.pr.civ.
La data de 14.05.2013 pârâta C. Județeană de fond funciar Gorj a depus la dosar întâmpinare (fila 47), prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în această cauză, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanta A. A. împotriva sa, cu motivarea că, potrivit prevederilor H.G. nr. 890/2005, C. Județeană are competența să soluționeze contestațiile, să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale și să emită titluri de proprietate, toate acestea făcându-se însă urmare a activității comisiilor locale în a căror competență exclusivă sunt date atribuțiile de stabilire a suprafețelor de teren ce urmează a fi atribuite persoanelor îndreptățite.
Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu poate avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare, atribuții ce revin doar comisiilor locale.
Titlul de proprietate este actul prin care se finalizează activitatea autorităților publice special înființate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor legilor fondului funciar, fiind întocmit potrivit dispozițiile art.36 din HG 890/2005, pe baza documentației înaintate de organul local, în speță C. L. de fond funciar P., documentație ce se înaintează OCPI în vederea scrierii titlului de proprietate. Este cert că obligația de a întocmi corect documentația revine Comisiei Locale P., aceasta fiind în culpă pentru eventuale erori comise, astfel că, nu se poate reține vreo culpă Comisiei Județene Gorj cu privire la modul cum și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
A mai invocat pârâta prevederile art.52 din Legea 18/1991.
În temeiul art.223 alin.3 Cod procedură civilă, organul județean a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamanta A. A. a formulat răspuns la întâmpinarea făcută de către B. I. (fila 53), prin care a arătat că solicită instanței să constate decăzut acest pârât din dreptul de a mai propune probe, dat fiind faptul că acesta trebuia să precizeze toate probele de care înțelege a se folosi în litigiul de față prin întâmpinarea depusă, obligație pe care nu a respectat-o.
A reiterat reclamanta susținerea potrivit căreia printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, hotărâre contradictorie autoarei pârâtului și opozabilă pârâtului, în calitatea sa de moștenitor, respectiv sentința civilă nr.3364/16.10.2008 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, s-a stabilit că cele patru terenuri pentru care a solicitat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/6.03.2013 și a procesului verbal de punere în posesie nr.1732/13.03.2013, autorul său și respectiv ea, în calitate de moștenitoare a acestuia, sunt îndreptățiți la stabilirea dreptului de proprietate, ceea ce face ca susținerea pârâtului că ar fi îndreptățit la aceste terenuri, invocând o hotărâre în care ea nu a fost parte și nici autorul său, ulterioară primei hotărâri în care autoarea pârâtului a fost parte, să fie total nereală, nefondată, astfel încât se impune admiterea acțiunii sale.
Prin încheierea de ședință din data de 18.06.2013, pentru considerentele ce se regăsesc în cuprinsul acesteia, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de C. Județeană de Fond Funciar Gorj prin întâmpinare, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a încuviințat pentru pârâtul B. I. proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
A susținut pârâtul că această reglementare a autorității de lucru judecat sub forma prezumției asigura ordinea și stabilitatea juridică și evită contrazicerile între considerentele hotărârilor judecătorești, prezumția invocată având un caracter absolut, ceea ce înseamnă că reclamanta A. A. nu mai poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă contrariul a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior, de vreme ce litigiul dintre părți a fost irevocabil tranșat.
De asemenea, a arătat pârâtul că înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art.430 alin.1 și 2, art.431 și 432 C.pr.civ., sub forma prezumției și în raport de decizia civilă nr.257/2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, întrucât în ședința publică din 04.05.2011 (dosar nr._ ) reprezentantul organului local, la interpelarea instanței, a susținut că terenul deținut în prezent de A. A. este același cu cel deținut de A. D., persoană în contradictoriu cu care s-a pronunțat decizia civilă 257/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. A., motivat de faptul că aceasta nu a îndeplinit procedura prevăzută de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu și nu este persoana îndreptățită la reconstituire pentru terenurile în litigiu.
Mai mult decât atât, a susținut pârâtul, A. A. este nora defunctului A. C. I. și în calitate de noră aceasta nu își poate moșteni soțul.
A mai învederat pârâtul că, cu privire la terenul în litigiu, a avut loc și o judecată penală între el și A. A.. Astfel, prin sentința penală nr.235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. A., fiind menținută rezoluția primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești dată în dosarul nr.563/II/2/2013 din 29.03.2013 în contradictoriu cu B. I. și alții. Prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ dată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr.1319/P/2013 cu privire la terenul în litigiu în baza art.170 C.pr.pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei de către A. A., acesteia fiindu-i aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amenda în sumă de 1000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.220 alin.1 C.pen.
La termenul de judecată din data de 27.08.2013, pentru considerentele ce se regăsesc în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată (filele 155-157), instanța a constatat că prezumția puterii lucrului judecat a fost invocată de pârâtul B. I. ca un mijloc de probă de natură să demonstreze aspecte în legătură cu raporturile dintre părți, urmând a fi avută în vedere prin coroborare cu celelalte probe, a luat act că pârâtul B. I. nu a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1365/11.05.2011, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, și de decizia nr. 257/2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a respins cererea de constatare a decăderii pârâtului B. I. din dreptul de a invoca excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, formulată de reclamantă prin apărător, a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu fondul cauzei, a admis în parte cererea de suplimentare a obiectivelor inițiale ale expertizei, formulată de pârâtul B. I., și a dispus suplimentarea obiectivelor inițiale ale expertizei.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 201-202).
Prin sentința civilă nr. 104 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. A., invocată de pârâtul B. I.. A fost respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta A. A. în contradictoriu cu pârâții B. I., B. I., B. I. F., P. C., C. L. de Fond Funciar P., și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, a fost admisă cererea pârâtului B. I. de acordare a cheltuielilor de judecată și obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 550 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță, în raport de disp. art.248 alin.1 C.pr.civ., s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A. A., invocată de pârâtul B. I., respingând-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art.36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate fiind o chestiune de fond.
Așadar, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
În conformitate cu disp. art. III alin.2 din Legea 169/1997, nulitatea actelor de reconstituire emise sub incidența legilor fondului funciar poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, legea conferind, în materia nulității actelor de reconstituire, legitimitate procesuală activă oricărei persoane interesate.
Intră în categoria persoanelor care justifică un interes legitim persoanele care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind recunoscut dreptul la acțiune aceluia care invocă la rândul său un drept de proprietate asupra terenului înscris în actele de reconstituire contestate.
În speță, s-a constatat că reclamanta A. A. invocă un drept de proprietate propriu asupra terenurilor incluse în actele de proprietate emise în favoarea autoarei pârâților. Mai exact, reclamanta pretinde că terenurile pentru care solicită constatarea nulității actelor pârâților sunt terenuri cu care a fost împroprietărit în anul 1953 autorul său, A. I., reclamanta prevalându-se de calitatea sa de moștenitoare, prin retransmitere, a persoanei pretins împroprietărite cu terenurile în litigiu. S-a reținut astfel că reclamanta este soția supraviețuitoare a lui A. I. I., fiul lui A. I., fiind evident că vine la moștenirea socrului său, A. I., culegând parte din moștenirea acestuia în virtutea retransmiterii succesorale.
În condițiile în care reclamanta invocă un drept propriu asupra terenurilor înscrise în actele de proprietate contestate, justifică interes și, pe cale de consecință, calitate procesuală activă în a supune controlului judecătoresc legalitatea actelor eliberate pârâților, analizarea în concret a îndreptățirii reclamantei la terenurile în litigiu s-a făcut pe fondul cauzei.
Pe fond, însă, instanța a respins acțiunea promovată, pentru următoarele considerente:
În favoarea moștenitorilor autoarei B. I., în speță a pârâților B. I., B. I., B. I. F., P. C., au fost emise procesul verbal de punere în posesie nr.1732/13.03.2012 și titlul de proprietate nr._/06.03.2013, pentru terenurile agricole în suprafață totală de 2,4027 ha, între care se regăsesc teren extravilan arabil, de 592 mp, T 66, P 6169; teren extravilan alte terenuri neagricole, de 135 mp, T 66, P 6170; teren extravilan alte terenuri neagricole, de 900 mp, T 106, P_/2; teren intravilan arabil, de 239 mp, T2, P 44, terenuri în limita cărora reclamanta solicită constatarea nulității absolute parțiale a actelor emise.
Potrivit relațiilor comunicate de C. L. de fond funciar P. prin adresa nr.4172/05.06.2013 (filele 58-76), la baza emiterii celor două acte de proprietate contestate au stat: cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulată de B. I. I. și înregistrată sub nr.575/06.03.1991, HCJ de validare nr.35/28.10.1991 și sentința civilă nr.1365/11.05.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Astfel, prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr.575/06.03.1991 B. I., autoarea pârâților, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren agricol în suprafață de 10 ha, teren situat pe raza comunei P., provenit de la autorul său, Bucșenaru I., iar prin HCJ nr.35/28.10.1991, poziția 6 tabel anexă, a fost soluționată contestația formulată de B. I. privind neatribuirea terenului cedat conform HCM 308/1953 și a fost validată B. I. cu teren în suprafață de 2,77 ha.
Prin sentința civilă nr.1365/11.05.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr.2006/20.09.2011 a Tribunalului Gorj, a fost obligată C. L. de Fond Funciar P. să întocmească și să înainteze Comisiei Județene Gorj, documentația în vederea emiterii titlului de proprietate în favoarea autoarei B. I., pentru terenul în suprafață de 2,4027 ha (reprezentând diferența dintre suprafața de 2,4269 ha pentru care a fost emis proces verbal de punere în posesie și suprafața de 242 mp. curți construcții, menționate în decizia civilă nr. 237/2009), teren reconstituit acesteia prin HCJ 35/1991, pe amplasamentul stabilit prin procesul verbal de punere în posesie din 22.05.2001 și procesul verbal de punere în posesie cu nr. 3768/2009, și a fost obligată C. Județeană de Fond Funciar Gorj să emită titlul de proprietate după ce va fi înaintată documentația de către pârâta C. L. P., pentru suprafața de mai sus.
Înainte de a lua în discuție constatările din această hotărâre judecătorească irevocabilă, avută în vedere de comisiile de fond funciar la eliberarea actelor de proprietate contestate, instanța a subliniat faptul că această hotărâre a fost pronunțată în contradictoriu cu B. I., C. L. de Fond Funciar P., C. Județeană de Fond Funciar Gorj, A. D., O. I., A. A., Pociovalisteanu O., astfel încât este opozabilă tuturor celor menționați.
Aceasta presupune că ceea ce s-a statuat irevocabil de către o instanță de judecată, într-un litigiu între aceleași părți, se bucură de putere de lucru judecat, fără putința de a mai fi contrazis, reglementarea puterii de lucru judecat în forma prezumției venind să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței CEDO, unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. Romaniei, § 61). Recent, în cauza A. c. României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând că instanțele trebuie sa țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură.
Instanța a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că autorităților judiciare nu le este permis ca prin acțiunile sau inacțiunile lor să împiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătorești irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv, ci și din motivare, decât în cazurile în care există o imposibilitate obiectivă de executare, temeinic justificată de către autoritatea care invocă imposibilitatea de executare (a se vedea spre exemplu în acest sens cauza N. c. României).
În concret au intrat în puterea lucrului și se opun, fără putința de a mai fi contrazise, și în prezenta cauză următoarele constatări reținute în sentința civilă nr.1365/11.05.2011:
Așadar, instanța a reținut, cu putere de lucru judecat, că HCJ nr.35/1991, prin care a fost validată B. I. cu teren în suprafață de 2,77 ha, a făcut obiectul unei acțiuni în anulare promovată de A. D., Radosu V. și P. O., iar prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv decizia civilă nr.237/02.07.2009 a Tribunalului Gorj, a fost anulată parțial această hotărâre de validare cu privire la suprafața de 242 mp curți-construcții.
A reținut instanța de judecată că, pe cale de consecință, B. I. este îndreptățită a i se atribui conform HCJ 35/1991 diferența de teren reconstituită, mai puțin suprafața de 242 mp curți construcții.
A mai reținut instanța că actele ce au fost eliberate in temeiul HCJ 35/1991 sunt adeverința de proprietate 128/1992 si procesul verbal de punere in posesie întocmit la data de 22.05.2001, iar ulterior in favoarea autoarei B. I. a fost eliberat procesul verbal de punere in posesie cu nr. 3768/05.05.2009, amplasamentul si suprafața totală pentru care a fost eliberat fiind identice cu terenul pentru care a fost eliberat procesul verbal de punere in posesie din 22.05.2001, întrucât procesul verbal de punere in posesie eliberat in 2001 nu a fost înregistrat, iar pentru înaintarea acestuia la OCPI a fost necesară înregistrarea sub un alt număr.
De asemenea, instanța a respins irevocabil, pentru autoritate de lucru judecat, cererea organului local P. prin care acesta a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere in posesie nr. 3768/2009 pentru suprafața de 0,62 ha, reținând că chestiunea legalității acestui proces verbal de punere în posesie a fost tranșată irevocabil prin decizia nr.237/02.07.2009 a Tribunalului Gorj. În acest sens, s-a reținut că în cauza soluționată prin decizia nr.237/02.07.2009 s-a solicitat anularea HCJ nr.35/1991, a adeverinței de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de teren de 0,62 ha, invocându-se faptul că suprafața de 0,62 ha se cuvine detentorilor A. D., Radosu V. și P. O., autorii acestora fiind împroprietăriți în baza Decretului 444/1953, această susținere fiind primită doar pentru suprafața de 242 mp curți-construcții.
Mai mult decât atât, în considerentele sentinței civile nr.1365/11.05.2011, Judecătoria Tg-Cărbunești a analizat și susținerea referitoare la faptul ca terenul in litigiu in suprafață de 0,62 ha, ce ar fi ocupat de terenurile intervenienților A. D., O. I., A. A., Pociovalisteanu O. se regăsește în totalul suprafeței de 20,44 ha, teren pentru care autoarea B. I. a fost trecuta pe anexa de despăgubiri din HCJ 2912/09.04.2001, concluzionând că această apărare este neîntemeiată. Pentru a-și susține opinia, instanța a reținut faptul că decizia civilă nr. 237 a fost pronunțată de Tribunalul Gorj in anul 2009, ulterior emiterii HCJ nr.2912/2001 si sentinței civile nr.3364/16.10.2008, însă această apărare nu a fost invocată în cursul dosarului menționat, iar prevederile HCJ si a sentinței civile au fost cunoscute de Tribunalul Gorj la pronunțarea deciziei. Această opinie este întărită și prin considerentele deciziei irevocabile din recurs, Tribunalul Gorj subliniind faptul că HCJ nr.35/1991 de validare a fost anulată doar pentru cei 242 mp curți-construcții, nu și pentru restul terenului pentru care s-a dispus validarea și care, așa cum rezultă din considerentele deciziei nr.237/2009 a Tribunalului Gorj, nu este ocupată de curți-construcții, având categoria de folosință arabil.
Într-adevăr, această din urmă observație a fost reținută în decizia nr.237/02.07.2009 a Tribunalului Gorj, în sensul că restul terenului (în afara celor 242 mp) are regimul de terenuri arabile, nefiind ocupate de curți-construcții, situație în care, dată fiind exproprierea familiei Bucșenaru (autorii lui B. I.) de către Statul Comunist, se impune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui B. I..
În concluzie, instanța a reținut că în cauză s-a făcut dovada că procedura reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor autoarei B. I. a fost declanșată prin formularea unei cereri de reconstituire de către autoare, că la baza titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie se află HCJ de validare nr.35/1991, poziția 6 tabel anexă, și sentința civilă nr.1365/2011 a Judecătoriei Tg-Cărbunești.
De asemenea, s-a reținut că sentința civilă nr.1365/11.05.2011 a tranșat irevocabil, în contradictoriu cu părțile prezentei cauze, suprafața de teren la care sunt îndreptățiți moștenitorii autoarei B. I. (2,4027 ha), amplasamentul acestui teren (amplasamentul stabilit prin procesul verbal de punere în posesie din 22.05.2001 și procesul verbal de punere în posesie nr.3768/2009), stabilind în mod irevocabil și faptul că terenul în suprafață de 0,62 ha, pretins de intervenienți, între care și A. A., nu se regăsește în totalul suprafeței de 20,44 ha, teren pentru care autoarea B. I. a fost trecută pe anexa de despăgubiri din HCJ nr.2912/09.04.2001.
Față de aceste constatări care se bucură de putere de lucru judecat, instanța nu a putut primi susținerea reclamantei, în sensul că terenul pe care îl pretinde în calitate de persoană împroprietărită face parte din suprafața de 20,44 ha pentru care autoarea B. I. a fost validată pentru despăgubiri.
În consecință, pentru toate considerentele menționate anterior, constatând că autoarea pârâților este moștenitoarea fostului proprietar deposedat al terenurilor în litigiu, fiind astfel îndreptățită la reconstituire, că titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie au fost eliberate în concordanță cu actele premergătoare, iar reclamanta nu a dovedit existența cazului de nulitate invocat în cauză, respectiv că pârâții sunt persoane neîndreptățite la reconstituire, văzând disp. art. III pct. 1 lit. a) din Legea 169/1997, instanța a respins acțiunea.
Față de disp. art.453 C.pr.civ., reținând culpa procesuală în sarcina reclamantei, instanța a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și a admis cererea pârâtului B. I. de acordare a cheltuielilor de judecată, urmând să oblige reclamanta la plata către pârât a sumei de 550 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, onorariu avocat (fila 207).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. A., solicitând să se dispună schimbarea hotărârii în sensul de se admite acțiunea, a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2013 și a procesului – verbal de punere în posesie nr. 1732/2013 pentru terenurile individualizate în cererea de chemare în judecată, cu menținerea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale active. În subsidiar, solicită anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru cercetarea corespunzătoare a fondului.
Susține apelanta că prima instanță a încălcat principiul aprecierii libere și echidistante a probelor administrate, neținând seamă de niciuna din dovezile cu care a înțeles să-și demonstreze acțiunea, având în vedere doar probele administrate la cererea pârâților. Astfel, arată că este moștenitoarea soțului său, care a fost împroprietărit conform HCM nr. 308/1953 și HCM nr. 3522/2003 cu suprafața de 0,50 ha, teren pe care din anul 1953 și până în prezent l-a posedat în mod continuu. Pe de altă parte, conform expertizei topografice, cele patru terenuri în litigiu sunt cuprinse în actele funciare contestate, reținându-se că două dintre ele sunt îngrădite în curtea casei.
Mai arată că pentru aceste terenuri familia reclamantei are deschisă poziție de rol agricol și fiscal, plătind taxele și impozitele aferente.
De asemenea, arată că nu s-a ținut cont de hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea apelantei reclamante. În acest sens, indică apelanta sentința civilă nr. 3264/2002 a Judecătoriei Tg-Cărbunești și decizia civilă nr. 211/2009 a Tribunalului Gorj, în care s-a reținut că autorul A. I. este persoană îndreptățită la restituirea în natură, pentru autoarea pârâților fiind stabilit dreptul la restituire sub forma despăgubirilor prin echivalent.
Precizează apelanta că în dosarul nr. 4536/2006 al Judecătoriei Tg-Cărbunești, în care au fost pronunțate hotărârile menționate s-a soluționat regimul juridic al terenurilor în baza legii de retrocedare în vigoare, încât nu se mai putea ulterior să se stabilească încă o dată regimul juridic în temeiul altei legi.
În fine, arată că dreptul său este stabilit prin sentința civilă irevocabilă nr. 3364/2008 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, iar sentința civilă nr. 1365/2011 a aceleiași instanțe nu a rezolvat în temeiul Legii nr. 18/1991 situația juridică a terenurilor în litigiu raportat la calitatea de intervenient accesoriu pe care a avut-o. în plus, între autorii părților s-a mai purtat o judecată, finalizată prin sentința civilă nr. 3200/1992 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de autoarea pârâților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.p.civ., respectiv textele legale la care s-a făcut referire anterior.
Nu a fost depusă întâmpinare de către intimații pârâți în faza procedurii scrise.
La termenul de judecată de astăzi au fost depuse concluzii scrise de către intimatul pârât B. I. prin mandatar avocat.
Apelul nu este fondat pentru considerentele care succed.
Nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că instanța de fond nu a analizat coroborat toate probele dosarului, din considerentele sentinței rezultând că a procedat în sensul analizei acestora. Faptul că a dat eficiență sentinței civile irevocabile nr. 1365/2011, în temeiul căreia au fost emise actele funciare contestate de către reclamanta apelantă, nu echivalează cu lipsa analizei celorlalte probe.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că la baza reconstituirii finalizate prin procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate contestate a stat validarea dreptului de proprietate prin HCJ nr. 35/1991, care a fost anulată parțial prin decizia civilă nr. 237/2009 a Tribunalului Gorj, pentru suprafața de 242 mp curți construcții, stabilindu-se irevocabil că suprafața pentru care trebuie să se reconstituie dreptul autoarei pârâților este cea înscrisă în actele funciare în litigiu.
În temeiul acestei HCJ au fost emise adeverința de proprietate nr. 128/1992 și procesul verbal de punere în posesie din 2001, ulterior fiind emis și procesul verbal nr. 3768/2009, în ambele fiind înscris același amplasament, cel de-al doilea fiind emis ca urmare a neînregistrării primului, în vederea înaintării acestuia la OCPI. Legalitatea procesului verbal de punere în posesie a fost constatată irevocabil prin decizia civilă nr. 237/2009 a Tribunalului Gorj, reținându-se că doar pentru 242 mp nu este îndreptățită autoarea pârâților. Ca atare, cererea comisiei locale de anulare a procesului verbal nr. 3768/2009 pentru 0,62 ha a fost respinsă.
Corect a reținut prima instanță că sentința civilă nr. 1365/2011, opozabilă părților, a stabilit o stare de fapt ținând seamă și de sentința civilă invocată de pârâți, și anume nr. 3364/2008, încât, stabilindu-se că autoarea pârâților este îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2,4027 ha, respectiv că amplasamentul acestuia este cel din procesele verbale emise în anii 2001 și 2009, iar suprafața de 0,62 ha nu se regăsește între cele 20,44 ha pentru care autoarea a fost trecută pe anexa de despăgubiri, în mod legal au fost emise procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate a căror nulitate parțială se cere. Ca atare, fiind emise urmare dispoziției exprese a instanței de judecată dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu sunt îndeplinite condițiile de constatare a nulității parțiale reglementate de art. III pct. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
Celelalte susțineri din cererea de apel, respectiv posesia îndelungată a terenurilor, începută de autor și continuată de reclamanta apelantă, plata impozitelor legale, înscrierea în registrul agricol, precum și obținerea recunoașterii dreptului de proprietate prin hotărâri judecătorești pentru suprafața de 0,50 ha ca urmare a împroprietăririi reprezintă aspecte care pot fi analizate în cadrul unei acțiuni în revendicare.
În consecință, respectând principiul stabilității raporturilor juridice, al puterii de lucru judecat, instanța de apel reține că în mod corect prima instanță a statuat că cele două acte funciare contestate în prezenta cauză respectă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a dispus în sensul emiterii acestora pentru amplasamentul în litigiu.
Față de cele de mai sus, în baza art. 480 C.p.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat. Totodată, în temeiul art. 453 C.p.civ., se va dispune obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul B. I. în calea de atac, și anume contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă A. A.-CNP_, domiciliată în comuna P., . împotriva sentinței civile nr. 104 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți B. I., domiciliat în comuna P., ., B. I., domiciliat în comuna P., ., B. I. F., domiciliat în comuna P., ., P. C., domiciliată în comuna Albeni, ., C. L. de Fond Funciar P. cu sediul în . și C. Județeană de Fond Funciar Gorj cu sediul în Tg-J., județul Gorj, având ca obiect fond funciar.
Obligă apelanta la plata a 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul B. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.05.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. R. | Judecător, V. N. | |
Grefier, O.-D. M. |
Red.G.R./Tehnored.PL
Jud. fond LMP
9ex/ 08 Mai 2014
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Sentința nr. 1219/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
