Legea 10/2001. Sentința nr. 65/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 156/95/2014
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 65/2014
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanta D. R. E. în contradictoriu cu pârâta ., prin administrator judiciar E. I. SPRL .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamanta fiind reprezentată de avocat M. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care în raport de dispozițiile art.131 și 132 din Noul Cod de procedură civilă instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a acordat cuvântul cu privire la această excepție
Avocat M. I. pentru reclamantă a învederat instanței că din punctul de vedere al reclamantei competența de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului Gorj, întrucât potrivit art. 26 din Legea 10/2001 decizia sau dispoziția de respingerea notificării poate fi atacată la tribunalul în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare ,iar deținătoarea terenului în speța de față este în principiu sucursala pârâtei din Tg-J., care are puteri depline în administrarea terenului, mai puțin acelea de a dispune asupra modalității de despăgubire.
Nemaifiind alte cereri, s-a trecut la soluționarea cauzei pe excepția necompetenței teritoriale.
TRIBUNALUL
Asupra cererii civile de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj- Secția I Civilă sub numărul_, reclamanta D. R. E. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta în principal, să emită pe numele său o dispoziție de despăgubire în echivalent valoric la valoarea de circulație din grila notarilor publici pentru suprafața de 1737 mp teren construibil, situat în Zona I a Municipiului Tg-J., cuprinsă între drumul de circulație publică dintre . de Sud al Râului J. și barajul Hidrocentralei din Zona Pieței Centrale,iar în subsidiar să înainteze Comisiei Centrale pentru Acordarea despăgubirilor dispoziția unei propuneri de despăgubire, în echivalent valoric, asupra acestei suprafețe de teren pe numele său, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea prezentului litigiu.
În motivarea cererii a arătat că a notificat alături de numita V. D. I. Primăria Municipiului Tg-J. în procedura Legii 10/200] pentru restituirea suprafeței de teren preluată abuziv de Statul Român de la autoarea sa C. A..
Că, după o procedură contencioasă care a durat aproape 7 ani de zile prin decizia irevocabilă nr. 57/4.02.2010 a Curții de Apel C. s-a dispus restituirea terenului în natură, acesta fiind liber de orice construcții și afectat doar de activitățile comerciale în aer liber autorizate și administrate de Municipiul Tg-J. .
În executarea deciziei Curții de Apel C. Primarul Mun. Tg-J. a emis Dispoziția de restituire nr. 3867/28.06.2010 potrivit căreia i-a fost restituită suprafața de 3793 mp teren din totalul suprafeței de 5099 mp prevăzută în hotărârea judecătorească, însă inițiind acțiunea de intabulare a suprafeței de 5099 mp s-a stabilit că o suprafață de 3055 mp din totalul suprafeței restituită prin sentința judecătorească face parte din certificatul de proprietate emis pe numele . . 03 nr. 6457/15.05.2011 în baza HG 834/1991.
Că, din suprafața de 3035 mp intabulată în regim de carte funciară de pârâta . suprafață de 2056 mp este inclusă în suprafața de 3793 mp cuvenită reclamantei conform deciziei Curții de Apel C. nr. 57/4.02.2010, motiv pentru care împreună cu numita V. D. I. au formulat acțiune în revendicare pentru această suprafață împotriva pârâtei .
Arată reclamanta că Judecătoria Tg-J. și Tribunalul Gorj au admis acțiunea în revendicare, dar Curtea de Apel C. prin decizia nr. 1171/2013 a admis recursul pârâtei și a respins acțiunea în revendicare, apreciind că este mai bine caracterizat titlul de proprietate al pârâtei.
În baza acestei decizii irevocabile, Primarul Municipiului Tg-J. a emis o nouă dispoziție cu nr. 1070/10.07.2013 prin care s-a restituit suprafața de 2056 mp neafectată de certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei.
Că, întrucât pârâta a obținut acest teren fără a plăti cuiva valoarea lui, atestarea proprietății făcându-se gratuit de Ministerul Energiei Electrice,la data de 25.07.2013 a notificat pârâta să restituie în echivalent valoric suprafața de 2521 mp, din care 1735 mp se cuvin reclamantei și 522 mp numitei V. D. I. .
A arătat reclamanta că la această notificare nu a primit până în prezent nici un răspuns, ceea ce echivalează cu o achiesare tacită la dreptul său de a primi despăgubire din partea pârâtei, care este o societate pe acțiuni, în patrimoniul și valoarea acțiunilor reflectându-se și acest teren pe care îl deține fără vreun efort financiar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 2 și 24 din legea 10/2001 și art. 21 din legea 165/2013, art. 1516 și următoarele Cod civil, art. 451-453 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar în xerocopie următoarele înscrisuri :dispoziția nr. 3867/28.06.2010 emisă de Primarul Mun. Tg-J., dispoziția 1070/10.07.2013 emisă de Primarul Mun. Tg-J., planul de amplasament și delimitare a imobilului, anexa 1 la această dispoziție, decizia 1171/2013 a Curții de Apel C., reclamanta precizând că nu solicită alte probe în afară de proba cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 205 C.pr.civ. pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Gorj în raport de dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, apreciind că în speța de față ,competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, în a cărei circumscripție își are sediul societatea pârâtă cu personalitate juridică și implicit cu drept de decizie prin organele de conducere.
În temeiul art. 2 alin. 12 din legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, societatea pârâtă a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, arătând că în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată și dispozițiile legale invocate, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de participa la ședința de informare privind medierea anterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 601 din actul normativ invocat.
Totodată excepția inadmisibilității a fost invocată și în raport de dispozițiile art. 22 alin.5 din Legea 10/2001, arătându-se că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de textul de lege invocat și nu a notificat pârâta în termenul legal.
Societatea pârâtă a invocat și excepția prematurității formulării cererii în raport de dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/1001 întrucât până în prezent nu a fost emisă o decizie de soluționare a notificării, singura care poate constitui obiectul contestației prevăzută de Legea 10/2001, precum și în raport de dispozițiile Legii 165/2013 care instituie un termen obligatoriu în soluționarea notificării ce curge de la data formulării acesteia .
De asemenea pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei societăți, motivat de faptul că societatea pârâtă nu a preluat teren de la reclamantă în zona la care se face referire, nu este entitate investită cu soluționarea notificării aceasta fiind adresată Primăriei Tg-J. și nu poate soluționa ceea ce nu i-a fost transmis, întrucât nu este în posesia notificării, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că terenul solicitat nu intră sub incidența Legii 10/2001 fiind exceptat de la retrocedare în temeiul art. 6, art. 8 alin. 1 din actul normativ invocat și art. 8 pct. 1 din HG 250/2007.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 10/1001, HG 250/2007, Legii fondului funciar, Legea 165/2013 solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a C.pr.civ.
În apărare pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri în xerocopie: procesul verbal de recepție a punerii în funcțiune a obiectivului de investiții ,, Amenajarea hidroenergetică a Râului J. pe sectorul Vădeni-Tg-J.” numărul 11/12.10.1999, decret de expropriere nr. 188/9.10.1986 și tabelul anexă la acest decret, certificatul de atestare a dreptului de proprietate . 03 nr.6457/2001, încheierea nr. 4750/2001, de intabulare în cartea funciară nr. 6442 Tg-J..
La data de 25.02.2014 reclamanta D. R. a răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă ( filele 39-41) solicitând respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj invocată de pârâtă, arătând că în cauza de față competența aparține Tribunalului Gorj în raport de dispozițiile speciale ale Legii 10/2001, care prevăd că astfel de cereri se judecă de tribunalul în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Că, în speță deținătorul terenului este Sucursala H. Tg-J. iar proprietarul este pârâta H. SA București, însă potrivit art. 24 din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificat prin art. 55 din Legea 247/2005 competența aparține Tribunalului Gorj, pentru că deținătoarea terenului, care exercită posesia și folosința este Sucursala H. Tg-J..
Cu privire la excepția inadmisibilității, a solicitat respingerea acesteia arătând că legea specială de retrocedare nu prevede parcurgerea unei etape de mediere atunci când deținătorul imobilului notificat nu dă curs notificării sub nici o formă ,iar pârâta își invocă propria culpă de a nu fi răspuns notificării ce i-a fost transmisă la 25.07.2013.
Că este nefondată și excepția prematurității, având în vedere că în cauză sunt aplicabile disp. art. 26 alin. 3 din legea 10/2001, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care chiar pârâta recunoaște indirect că terenul în cauză a fost abuziv introdus în documentația de atestare a proprietății potrivit HG 834/1991, pentru că acest teren nu a aparținut vreodată CAP Tg-J..
Că, pârâtei îi revine obligația de a soluționa parțial această notificare pentru cei 1735 mp în baza notificării transmise la 25.07.2013 în raport de deciziile Curții de Apel C. nr,. 27/2010 și 1171/2013, dar și în raport de dispozițiile Legii 165/2013.
Pe fondul cauzei reclamanta a arătat că susținerile pârâtei sunt nefondate, pentru că pârâta este societate cu capital de stat și prin ea Statul Român trebuie să-i acorde despăgubiri pentru acest teren asupra căruia cu putere de lucru judecat s-a stabilit în procedura contencioasă a Legii 10/2001 că a aparținut autoarei sale și a fost abuziv preluat de constructorul sistemului hidroenergetic de pe J., respectiv .>
Că, niciodată acest teren nu a făcut obiectul vreunei exproprieri fiind predat de Mun. Tg-J. doar în folosință temporară către . perioada 1990-2000.
La termenul din 14.03.2014 în raport de înscrisurile depuse la dosar s-a dispus citarea societății -pârâte prin administratorul judiciar E. I. SPRL București.
În raport de dispozițiile art. 131 și 132 din Noul Cod de procedură civilă. la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate s-a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă, excepție apreciată de tribunal ca fiind întemeiată, din următoarele considerente:
Norma de competență incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de părți, respectiv art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 în conformitate cu care „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel”.
Aceasta instituie o normă de competență teritorială absolută ce conferă tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare competența de soluționare a contestației formulată împotriva deciziei/dispoziției emisă în procedura de soluționare a notificării, normă de competență ce se aplică, pentru identitate de rațiune și în ipoteza în care se solicită obligarea aceleiași entități să soluționeze notificarea prin emiterea actului administrativ prevăzut de lege.
Atitudinea omisivă a persoanei juridice deținătoare sau entității învestite cu soluționarea notificării – în cazul în speță - îmbrăcând forma lipsei răspunsului concretizat în dispoziție sau decizie în termenul prevăzut de lege - atrage competența instanței care este în măsură să cenzureze chiar dispoziția prin care se soluționează notificarea .
În aceste condiții, acțiunea prin care se solicită sancționarea pasivității persoanei juridice investită cu competența soluționării notificării reprezintă o veritabilă acțiune în realizarea dreptului a cărei cauză se află în prevederile Legii 10/2001, lege specială care instituie o procedură specială diferită de dreptul comun.
Cum în speță sediul unității notificate, investită cu soluționarea cererii reclamantei se află în circumscripția Tribunalului București, se apreciază că acestei instanțe îi aparține competența teritorială de soluționare a cererii deduse judecății .
Nu are relevanță sub aspectul stabilirii normei de competență incidentă raportului juridic litigios nici împrejurarea că deținătoarea terenului este sucursala pârâtei, legea specială având în vedere entitatea abilitată să dispună cu privire la măsurile reparatorii prevăzute de lege, în speță . ca autoritate centrală, al cărei sediu se află așa cum s-a arătat mai sus în raza de competentă a Tribunalului București, după cum nu prezintă semnificație juridică sub acest aspect nici opțiunea reclamantei în determinarea instanței competentă teritorial să-i soluționeze acțiunea.
Fiind o lege specială cu norme de procedură speciale,care instituie ,prin dispozițiileart.26 din lege,atât o competență materială specială(tribunalul ),cât și una teritorială excepțională (instanța în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării),norme de competență imperative ,dispozițiile sale sunt cele aplicabile raportului juridic litigios ,potrivit principiului lex specialia generalibus derogant
Față de cele expuse urmează a fi declinată competența soluționării cererii formulate de reclamanta D. R. E. în favoarea Tribunalului București
Văzând disp. art. 132 alin. 2 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența soluționării cererii formulate de reclamanta D. R. E., cu domiciliul procesual ales la Birou avocat M. I. situat în Tg-J., .. 25 județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .. 15-17 sector 1, prin administrator judiciar E. I. SPRL, cu sediul în București, .,.,. sector 4 în favoarea Tribunalului București
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 02 Aprilie 2014 la Tribunalul Gorj .
Președinte, A. E. S. | ||
Grefier, C. B. |
Red. AS/ tehn SL
Ex. 4/ 14 Aprilie 2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 514/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 729/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
