Obligaţie de a face. Decizia nr. 35/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 5842/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 35/2014
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. U.
Judecător M. G.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta S. C. Energetic Oltenia SA prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana împotriva sentinței civile nr. 5442 din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți M. D. și M. I. și intimata pârâtă Direcția S. Gorj – Ocolul Silvic Tg J..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic M. E. pentru apelanta S. C. Energetic Oltenia SA prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana și avocat H. F. pentru intimații reclamanți M. D. și M. I., lipsă fiind intimata pârâtă Direcția S. Gorj – Ocolul Silvic Tg J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Consilier juridic M. E. pentru apelanta S. C. Energetic Oltenia SA prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar admiterea apelului și reținerea cauzei spre rejudecare.
S-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra actelor depuse de societate prin care au dovedit că au achitat în totalitate atât terenul forestier în suprafață totală de 10.000 mp cât și masa lemnoasă situată pe acesta și apreciază că acordarea din nou a masei lemnoase situată pe terenul în suprafață de 1640 mp ar echivala cu o dublă despăgubire și ne-am afla în situația îmbogățirii fără justă cauză prevăzută de art. 1345 C.civ.
Totodată s-a invocat excepția inadmisibilității în raport de dispozițiile art. 10, art. 51 coroborate cu dispozițiile art. 129 din Codul silvic și excepția prescripției dreptului de a exercita executarea silită în raport de dispozițiile art. 705 alin.1 și 2 C.pr.civ.
S-a mai solicitat efectuarea în cauză unei expertize topografice care să identifice terenul în suprafață de 1640 mp în funcție de amplasament, schiță, plan de situație, documentație cadastrală, apreciind că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei.
Avocat H. F. pentru intimații reclamanți M. D. și M. I. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că apelanta pârâtă a plătit doar diferența de creștere a masei lemnoase și nu avea cum să cumpere și masa lemnoasă, iar în ceea ce privește dispozițiile invocate din Codul silvic nu privesc raporturile dintre apelantă și reclamanți.
În ceea ce privește excepția prescripției de a obține executarea silită, se putea invoca în eventualitatea unei puneri în executare a sentinței anterioare și numai în cadrul unei contestații la executare.
Totodată s-a precizat că nu mai este necesară efectuarea unei expertize în cauză întrucât a fost întocmit un raport de expertiză în dosarul nr._/2001 a Judecătoriei Tg-J..
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria TG-J. sub nr._, reclamanții M. D. și M. I., în contradictoriu cu pârâții S. COMERCIALĂ C. ENERGETIC OLTENIA SA și DIRECȚIA S. GORJ-OCOLUL SILVIC TG-J., au solicitat obligarea să le permită exploatarea masei lemnoase de pe aceste terenuri în suprafață de 8360, tarla 28, parcela_ și suprafața de 1640 mp, să întocmească documentația și formalitățile necesare exploatării de către reclamanți a masei lemnoase, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că au vândut SNLO 10 000 mp pentru excavare în zonă, că s-a vândut doar terenul, iar materialul lemnos încă nu a fost exploatat, emițându-se și ordinul 360/1997, că s-a mai pronunțat s.c 6633/2002 în dosarul_/2001, însă se poate promova o nouă acțiunii conform deciziei 1653/2011 a ÎCCJ.
Pârâta S. COMERCIALĂ C. ENERGETIC OLTENIA SA a depus întâmpinare prin care arată că s-a vândut un teren împreună cu masa lemnoasă de pe acesta, că prețul a fost achitat prind dispoziția de plată 419/1997, fiind achitat chiar și prețul producției de fân pe doi ani, că cererea reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, că în cauză a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită a s.c 6633/2002, solicitând judecata în lipsă, și atașând convenția din 1997, dispoziția de plată 419/1997, lista prețurilor, proces verbal din 1997, fișă tehnică.
Reclamanții au răspuns la întâmpinare și au solicitat respingerea susținerilor pârâtei, întrucât prin adresa_/2002 i s-a transmis reclamantului că masa lemnoasă actuală îi aparține și este necesar să o ridice, acesta fiind motivul pentru care s-a admis acțiunea anterioară, atașând adresa nr._/2002.
Prin sentința civilă nr. 5442 din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții M. D. și M. I., ambii domiciliați în comuna Cîlnic, . în contradictoriu cu pârâții S. C. ENERGETIC OLTENIA SA cu sediul în Tg-J., . nr.5, jud.Gorj și DIRECȚIA S. GORJ-OCOLUL SILVIC TG-J. cu sediul în Tg-J., județul Gorj .
A fost respins capătul de cerere în ceea ce privește acțiunea referitoare la suprafața de teren de 8360 mp situată în . ca rămasă fără obiect și a fost admis capătul de cerere în ceea ce privește acțiunea referitoare la suprafața de teren de 1640 mp învecinată la E-M. C., V- Dc 1204, S- C. Energetic Oltenia și N-Dc1216, respectiv obligarea pârâtelor să le permită reclamanților exploatarea masei lemnoase de pe acest teren și obligarea pârâtelor să întocmească documentația și formalitățile necesare exploatării de către reclamanți a masei lemnoase în conformitate cu prevederile legale în domeniu. A fost obligat pârâții la plata sumei de 39,5 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut căreclamanții au încheiat cu pârâta S. C. Energetic Oltenia un contract de vânzare cumpărare cu nr. 4452/1997 prin care reclamanții au vândut un teren de 10.000 mp pădure. Toate documentele încheiate la acel moment, inclusiv dispozițiile de plată și convențiile părților au fost analizate de instanță prin investirea acesteia cu un litigiu soluționat irevocabil prin sentința civilă 6633/2002 pronunțată în dosarul_/2001 al Judecătoriei Tg-J.. Astfel s-a hotărât irevocabil ca pârâta să permită reclamanților să exploateze masa lemnoasă de pe terenul vândut și să întocmească formalitățile de începere a exploatării de către reclamanți a masei lemnoase de pe teren, după înregistrarea cererii formulate de aceștia în sensul menționat.
Reclamanții au purtat corespondență cu pârâta în decursul acestui timp însă nu au pus în executare sentința amintită anterior, dovadă fiind adresele depuse la dosar. Astfel, aceștia formulează o nouă cerere de chemare în judecată prin care solicită același lucru. În cauză nu este vorba despre excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită prevăzută de art.705 cpc întrucât reclamanții nu solicită punerea în executare a . formulează o altă acțiune astfel încât instanța a respins această excepție invocată de pârâtă. Prescripția dreptului de a cere și obține executarea silită nu este o continuare a prescripției dreptului material la acțiune, ci o prescripție de sine stătătoare, care privește posibilitatea de a solicita executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face ceva, corespunzător obiectului obligației.
Potrivit jurisprudenței și doctrinei, așa cum rezultă și din decizia ÎCCJ nr. 1653/2011, deși puterea de lucru judecat și executorialitatea sunt atribute diferite ale hotărârii judecătorești, ele sunt în interdependență și se influențează. S-a reținut că a considera, însă, că subzistă puterea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile anterioare, cu consecința paralizării unei noi acțiuni introdusă de persoana căreia i s-a recunoscut dreptul pretins, în condițiile în care această hotărâre este lipsită de executorialitate, prin efectul prescripției dreptului de a cere executarea silită, dar în ipoteza în care dreptul material la acțiune nu s-a prescris, ar echivala cu lăsarea fără substanță a dreptului de acces la un tribunal, garantat de articolul 6 din Convenție.
Atunci când însă noua cerere este formulată de partea care a câștigat anterior procesul, deci de persoana care se poate prevala de un drept recunoscut anterior, este evident că această persoană nu tinde la înlăturarea puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare și nu tinde la a repune în discuție acest drept recunoscut anterior, ci, dimpotrivă, invocând deplin puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare, tinde numai la obținerea unui nou titlu executoriu pentru satisfacerea efectivă a dreptului său. În acest caz, exclusivitatea hotărârii anterioare nu paralizează cererea reclamanților, ci, dimpotrivă, o sprijină, iar, atât timp cât însuși dreptul de acțiune nu s-a prescris, această cerere trebuie soluționată, hotărârea anterioară valorând, în noul proces, cu puterea dată de art. 1201 C.civ., a unei prezumții absolute, cu dublul aspect, pozitiv, respectiv, negativ, față de părți.
S-a concluzionat de instanță că sentința anterioară și-a pierdut executorialitatea, dar dreptul de proprietate este încă în ființă și poate fi valorificat, după cum dreptul material la acțiune nu s-a prescris, se poate formula o nouă cerere de chemare în judecată, care să aibă același obiect, însă în noua judecată, se poate pune în discuție numai situația de fapt intervenită ulterior pronunțării primei sentințe, anume dreptul reclamanților și posesia pârâților trebuie verificate din perspectiva unor cauze care au intervenit ulterior primei sentințe. În acest sens, dreptul reclamanților nu s-a schimbat însă terenul de pe care se solicită exploatarea masei lemnoase și-a schimbat situația, respectiv, de pe terenul în suprafață de 8360 mp masa lemnoasă a fost tăiată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta S. C. Energetic Oltenia SA prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra actelor depuse de apelantă prin care au dovedit că au achitat în totalitate atât terenul forestier în suprafață totală de_ mp, cât și masa lemnoasă situată pe acesta, respectiv din dispoziția de plată nr. 419 din 15.08.1997, reiese că a achitat intimaților suma totală de_.445 lei RON, precizând din ce este compusă această sumă.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că acordarea din nou a masei lemnoase situate pe terenul în suprafață de 1640 mp nu este legală întrucât echivalează cu o dublă despăgubire și ne-am afla în situația îmbogățirii fără justă cauză prevăzută de art. 1345 C.civ.
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că a achitat reclamanților toate obligațiile băneștii care erau în sarcina lor, fiind în prezent proprietarul terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 10.000 mp, precum și proprietarul întregii mase lemnoase care a existat pe acest teren.
Totodată s-a invocat faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 din Legea 46/2008, respectiv Codul Silvic, art. 10, 51 și art. 135 alin. 3 Cod Silvic, concluzionând că acțiunea este inadmisibilă.
Un alt motiv se referă la excepția prescripție dreptului de a obține executarea silită, susținându-se că de la data pronunțării deciziei civile nr. 1314 din 08.10.2002 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr. 3531/2002 au trecut 11 ani și ca urmare s-a prescris dreptul de a pune în executare dispozițiile acestei decizii.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a soluționat fonul cauzei prin faptul că nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize pentru identificarea terenului în suprafață de 1640 mp pentru a constata faptul că masa lemnoasă situată pe terenul în suprafață de 1640 mp este aceeași cu cea cumpărată prin convenția încheiată la data de 05.07.1997.
În drept au fost invocat dispozițiile art. 466-482 C.pr.civ., art. 1345 C.civ., art. 705 alin. 1 și 2 și art. 706 alin. 2 C.pr.civ. și art. 129 Cod Silvic.
Prin întâmpinarea depusă intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că apelanta pârâtă a plătit doar diferența de creștere a masei lemnoase și nu avea cum să cumpere și masa lemnoasă, iar în ceea ce privește dispozițiile invocate din Codul Silvic nu privesc raporturile dintre apelantă și intimați.
Apelanta pârâtă a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, precizând că este proprietara terenului forestier în suprafață de 10.000 mp, precum și a masei lemnoase de pe acesta făcând dovada acestei situații cu actele depuse la dosarul instanței.
Tribunalul analizând motivele de apel invocate de apelanta pârâtă constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să le permită exploatarea masei lemnoase de pe aceste terenuri în suprafață de 8360, tarla 28, parcela_ și suprafața de 1640 mp, să întocmească documentația și formalitățile necesare exploatării de către reclamanți a masei lemnoase, cu cheltuieli de judecată.
Din înscrisurile depuse de părți, rezultă că reclamanții au încheiat cu pârâta un contract de vânzare cumpărare cu nr. 4452/1997, prin care reclamanții au vândut un teren în suprafață de 10.000 mp, iar toate documentele încheiate, inclusiv dispozițiile de plată și convențiile părților au fost analizate de instanță prin învestirea acesteia cu un litigiu soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 6633/2002 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._/2002.
Totodată, s-a hotărât irevocabil ca pârâta să permită reclamanților să exploateze masa lemnoasă de pe terenul vândut și să întocmească formalitățile de începere a exploatării de către reclamanți a masei lemnoase de pe teren, iar din adresele depus la dosarul cauzei rezultă că reclamanți au purtat corespondență cu pârâta în tot acest timp, însă nu au pus în executare această hotărâre.
Deci, în mod corect a reținut instanța că nu este vorba despre excepția dreptului de a cere executarea silită prevăzută de art. 705 C.pr.civ. întrucât reclamanții nu solicită punerea în executare a sentinței civile 6633/2002 ci formulează o altă acțiune.
Astfel că, exclusivitatea hotărârii anterioare nu paralizează cererea reclamanților, ci dimpotrivă o sprijină, atât timp cât însuși dreptul la acțiune nu s-a prescris, având în vedere că prescripția dreptului de a cere și a obține executarea silită funcționează ca o sancțiune procesuală pentru creditor și un beneficiu legal pentru debitorul care a fost susceptibil de a fi urmărit în bunurile sale, constituind o cauză legală de stingere a puterii executorii a oricărui titlu.
Este adevărat că dreptul de proprietate al reclamanților este încă în ființă și poate fi valorificat după cum dreptul material la acțiune nu s-a prescris, astfel că se poate formula o nouă cerere de chemare în judecată care să aibă același obiect, însă în noua judecată se poate pune în discuție numai situația de fapt intervenită ulterior pronunțări primei sentinței și deci, dreptul reclamanților și posesia pârâților trebuie verificate din perspectiva unor cauze care au intervenit ulterior primei sentințe.
Deci, nu se pune în discuție faptul că au fost achitate toate obligațiile bănești către reclamanți, având în vedere că au fost achitate acestora doar diferența de creștere a masei lemnoase, având în vedere că din adresa nr._ din 18.06.2002 rezultă că C.N.L.O. a procedat la plata diferenței de creștere a masei lemnoase rezultată ca fiind creșterea actuală și până la ajungerea la maturitate a masei lemnoase, iar masa lemnoasă actuală îi aparține reclamantului și este necesar să o ridice întrucât terenul le este necesar pentru extinderea carierelor miniere.
Totodată, reține tribunalul că dispozițiile legale din codul civil invocate nu se referă la raporturile dintre apelantă și reclamanți, respectiv nu se mai impunea încheierea unui contract de servicii silvice pentru masa lemnoasă din litigiu în raport și de adresa nr. 2240/31.08.2002 depusă în dosarul nr._/2001 și deci nu este fondată excepția inadmisibilității formulării acțiunii.
În raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei tribunalul constată că în cauză nu se mai impune efectuarea unei expertize topografice, având în vedere că anterior cu ocazia pronunțării dosarului nr._/2001 s-a procedat la verificarea în teren a amplasamentelor din titlul de proprietate și s-a încheiat proces verbal privind verificarea realității datelor înscrise în titlu cu realitatea din teren.
Tribunalul constată că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt în baza unui probatoriu complet administrat, a motivat în drept și în fapt excepțiile invocate motiv pentru care urmează a respinge apelul ca nefondat.
Văzând și art. 480 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta S. C. Energetic Oltenia SA prin Unitatea Minieră de Carieră Tismana împotriva sentinței civile nr. 5442 din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți M. D. și M. I., ambii domiciliați în comuna Cîlnic, . și intimata pârâtă Direcția S. Gorj – Ocolul Silvic Tg J., cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. U. | Judecător, M. G. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. N.U./Tehnored. M.O.
J.f. l.M.C.
7 ex./13 Februarie 2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 662/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 514/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
