Obligaţie de a face. Decizia nr. 1090/2014. Tribunalul GORJ

Comentarii

0

Decizia nr. 1090/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 266/318/2013

Dosar nr._

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA nr. 1090/2014

Ședința publică din data de 22 Octombrie 2014

Completul constituit din:

Președinte C. P.

Judecător A. E. S.

Grefier V. O.

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 08.10.2014 privind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P. Gh. G. împotriva sentinței civile nr. 912/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâții P. Gh. D. și P. A..

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile asupra apelului formulat au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2014, respectiv 22.10.2014, când a hotărât următoarele.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr. dosar_, reclamantul P. Gh. G. a chemat în judecată pe pârâții P. GH. D., P. A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-și demoleze gardul de zid pe lungime de 0,40 m amplasat pe terenul său, paralel cu șoseaua, iar în caz de refuz, să fie autorizat să execute lucrarea respectivă pe cheltuiala pârâților, să fie obligați să modifice acoperișul casei mari și a casei mici folosită ca magazie amplasate chiar lângă linia de hotar și ale căror streșini se află deasupra terenului său, prin reconstrucția acoperișului cu calcan spre proprietatea sa, iar în caz de refuz să fie obligați pârâții la plata de daune comunicării în sumă de 100 lei/zi de întârziere începând de la data rămânerii definitive a sentinței ce se va pronunța până la îndeplinirea efectivă a obligației, să demoleze o șatră amplasată cu colțul dinspre sud – spate, pe terenul său pe o adâncime de 0,69 m,iar în caz de refuz să fie obligați la plata de daune cominatorii de câte 100/lei zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligației, să-și demoleze gardul de lemn, plasa de sârmă și stâlpi metalici construit pe terenul său la Nord de construcții, iar în caz de refuz să fie autorizat să execute această lucrare pe cheltuiala pârâților, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată .

În motivarea acțiunii, s-a arătat că este proprietarul unui teren intravilan cu suprafața de 500 mp, vecin la E- rest terenul său, V- cu pârâții, S- Șoseaua, pe care are amplasată casa și anexele sale gospodărești, ale căror streșini nu depășesc linia de hotar . S-a susținut că pârâții ulterior a construit un gard la șosea, depășind lățimea terenului său cu 0,40 m și o construcție mai mică folosită ca magazie, amplasându-le cu zidurile din spate chiar lângă linia de hotar, dar ale căror streșini sunt amplasate deasupra terenului său până la limitele streșini casei sale încât nu mai are cale de acces la acoperișurile construcțiilor sale pentru reparații, pentru curățirea coșurilor de evacuare a fumului, iar în caz de incendiu face imposibilă pătrunderea cu mijloace de stingere, împiedicând căderea zăpezii acumulate pe streașină . S-a mai susținut că în continuarea celor două construcții descrise mai sus au construit o șatră amplasată cu colțul din spate sud cu 0,69 m pe terenul său, acoperișul depășește și mai mult linia de hotar, iar apa de pe acoperiș se scurge pe terenul său.

A arătat în continuare că prin sentința civilă nr. 4077/2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 4573/318/206 și rămasă definitivă prin decizia nr. 227/2008 a Curții de Apel C. s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâților pe aliniamentul descris în dispozitivul sentinței și în care sunt descrise amplasamentele construcțiilor pârâților. S-a arătat că sentința a fost pusă în executare doar cu privire la linia de hotar în termenul de 3 ani.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 615,1075,1076 cod civil vechi, art. 611 C.Civ nou.

Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata și obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu.

S-a invocat pe calea întâmpinării excepția lipsei calității procesuale active si lipsei interesului reclamantului in ceea ce privește primul petit, arătând că construcțiile lor, inclusiv gardul, au fost realizate înaintea construcțiilor reclamantului și nu invers, așa cum afirma acesta din urma în cererea de chemare in judecata, acest aspect poate fi probat cu autorizația pentru executare de lucrări nr. 6/15 nov. 1966 eliberata pe numele P. D. G., tatăl paratului P. Gh. D., pentru construirea unei case cu trei camere. S-a mai susținut că în schița anexa a acesteia se poate observa ca in partea de Est casa paraților ce urma a se realiza, se învecinează cu proprietatea reclamantului care la acel moment nu avea edificate construcții in apropierea liniei de hotar cu proprietatea paraților, rezulta deci, ca acestea au fost realizate ulterior, iar acoperișurile casei de locuit („casa mare"" si „casa mica") nu se afla amplasate pe terenul proprietatea reclamantului .

S-a arătat că în anul 1980, P. Gh. Gh. M., soția reclamantului, s-a judecat cu P. Gh. D. D., paratul din prezenta cauza, iar prin sentința civila nr.3291/08 iulie 1980 a Judecătoriei Tg-J., pronunțata in dosarul nr. 3903/1980 s-a dispus obligarea paratului la confecționarea de jgheaburi, iar ca urmare acestei sentințe, pârâtul a montat jgheaburi si parazăpezi la casa de locuit însa în mai multe rânduri reclamantul a doborât si deteriorat parazăpezile de pe „casa mica", existenta jgheaburilor si parazăpezilor este confirmata si de către expert Romanos P. în raportul de expertiza întocmit in dosarul Judecătoriei Tg-J. nr._ (nr. in format vechi_/C/2006).S-a mai arătat prin întâmpinare că prin sentința Judecătoriei Tg-J. nr. 4077/06 iunie 2007 pronunțata in dosarul nr._, reclamantul, P. Gh. G., a fost obligat sa monteze jgheaburi, parazăpezi si burlane la acoperișul casei sale pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acest acoperiș între imobilele învecinate. S-a susținut în continuare că reclamantul nu s-a conformat în totalitate acestei obligații în sensul ca a montat jgheaburi si burlane dar nu si parazăpezi, acestea din urma având rolul de a împiedica alunecarea zăpezii de pe acoperișuri.Cât privește șatra a arătat că nu este amplasată pe terenul proprietatea reclamantului.

Tot prin întâmpinare pârâții au invocat uzucapiunea ca si aparare de fond susținând că au stăpânit acest teren in mod public, netulburat și sub nume de proprietar, mai mult de 30 de ani, fară ca reclamantul in toata aceasta perioada de timp sa fi contestat acest fapt astfel încât, prin uzucapiune, a dobândit proprietatea asupra oricărei porțiuni de teren ce se pretinde ca a ocupa-o pe nedrept.

În continuare s-a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește

capătul de cerere prin care se solicita demolarea gardului din lemn, plasa de

sarma si stâlpi metalici, arătând că părțile s-au judecat anterior în cauza ce a făcut obiectul dosarului Judecătoriei Tg-J._ (nr. in format vechi_/C/2006).

Prin sentința Judecătoriei Tg-J. nr. 4077/06 iunie 2007 pronunțata în dosarul nr._ au fost obligați pârâți-reclamanți să-și retragă gardul din lemn și plasa de sârma și stâlpi metalici construit înspre nord astfel încât sa se respecte linia de hotar stabilită. Pârâții-reclamanți sunt P. Gh. D. si P. A., pârâții din dosarul pendente.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată prezenta pe dispozițiile art. 115 si urm., 274 C.pr.civ.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare susținând că nu a revendicat teren de la pârâți, ci a cerut să fie obligați să-și demoleze o porțiune de 0,40 m din gardul din zid amplasat pe terenul său, susținând că gardul respectiv a fost construit cu 17 ani în urmă și are lungimea de 10,4 m, din care 10 m delimitează terenul lor de domeniul public (zona șoselei) pentru că terenul lor are lățimea de 10, dar diferența de lungime în plus de 0,40 m se află pe terenul său și este îndreptățit să ceară demolarea acestei porțiuni care-i afectează proprietatea, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâți deoarece are calitatea procesuală activă și justifică un interes legitim să ceară demolarea gardului amplasat abuziv pe proprietatea sa.

S-a mai arătat prin răspunsul la întâmpinare că pârâții susțin că mai întâi au fost edificate construcțiile lor ulterior că au fost ridicate construcțiile sale, în realitate casele și anexele sale gospodărești au fost construite de tatăl lui când terenul deținut în prezent de pârâți era pășune, iar schița prezentată de pârâți nu reprezintă realitatea din teren, nu rezultă cine și în ce calitate a întocmit-o, nu poartă vreo ștampilă, iar terenul lor nu a avut niciodată lățime mai mare de 10 m, așa cum se menționează în sentința civilă nr. 4077/06.06.2007, anexate la dosar.

S-a mai arătat că pârâții au montat jgheaburi și parazăpezi la construcțiile lor, dar care fiind de slabă calitate au fost dărâmate de greutatea zăpezii, iar în anul 2010 pârâții au edificat acoperișul casei mici pe care existase țigla și au construit un nou suport pe are au pus tablă, fără a mai monta jgheaburi și parazăpezi.

S-a mai arătat că șatra se află pe terenul său pe o porțiune de 0,69 m și nu există autoritate de lucru judecat pentru ultimul petit întrucât sentința nu a fost pusă în executare și și-a pierdut puterea de lucru judecat.

Prin încheierea de ședință din 13.02.2013, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepțiilor invocate prin întâmpinare .

Prin notele de ședință depuse la fila 80 dosar, pârâții au invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția fiind unită cu fondul cauzei prin încheierea de ședință din data de 3.04.2013.

Pârâții au formulat în cauză cerere reconvențională, cu privire la care instanța a dispus judecarea separată a acesteia, în conformitate cu disp. art.135 C.pr.civ, formându-se dosarul nr._ .

Prin încheierea de ședință din data de 8.05.2013, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul de față.

Prin cererea conexă, astfel cum a fost ulterior precizată (fila 12 dosar conexat), reclamantul P. Gh. D. a solicitat grănițuirea terenurilor părților în partea dinspre Nord, pentru suprafața de teren plantată cu vie, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar să fie obligat pârâtul P. G. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren pe care o ocupă fără drept, respectiv pe lungimea de 100 m și lățimea începând cu 0.95 m în partea de sud și continuând cu scăzământ spre Nord, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului cu lățime de 0,40 m începând de la gardul de la stradă pe lungimea de 52,63 m.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect grănițuire, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 4077/6.06.2007 a Judecătoriei Tg-J..

În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții și topografie și proba testimonială.

În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus următoarele:adeverința nr.6863/29.11.2012 eliberată de Primăria R.,sentința civilă nr. 4077/06.11.2007 ,pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ ,raportul de expertiză stat în dosarul nr._/C/2006( ds. Nou format_ ), proces verbal de executare nr. 254/2009, sentința civilă nr.3291/08.07.1980 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 3903/1980, act de donațiune, testament partajare, autorizație de executare de lucrări, chitanță nr. 1216, memoriu tehnic, schița, plan de situație, raport de expertiză întocmit de expert Romanos P. în dosar nr._, certificat de cununie, proces verbal încheiat la data de 16.03.2005, notă de constatare nr. 84/23.7.2003, proces verbal din 26.01.2005, adresa nr. 359/26.01.2005 a Primăriei R.,proces verbal din 04.05.2006, proces verbal din 16.11.2006.

În cauză au fost audiați martorii Buculete C.tin, U. S. și P. T.,cele declarate de aceștia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost întocmit de expertul M. M., depus la dosarul cauzei la filele 237-243 și raportul în specialitatea construcții civile întocmit de expert F. F. .

Împotriva celor două rapoarte de expertiză părțile au formulat obiecțiuni, răspunsul experților la obiecțiuni aflându-se la dosarul cauzei .

Prin sentința civilă nr. 912/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ a fost admisă excepția tardivității modificării cererii inițiale, invocată de pârâții din cererea principală.

S-a respins cererea reclamantului din cererea principală de obligare a pârâților la retragerea streșinile acoperișurilor, ca tardiv formulată.

Au fost respinse excepțiile invocate prin întâmpinare, respectiv excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului în ceea ce privește primul petit al acțiunii principale, excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul 4 și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea din cererea conexă.

S-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul P. Gh. G., în contradictoriu cu pârâții P. Gh. D. și P. A..

Au fost obligați pârâții să demoleze gardul din lemn, plasă sârmă și stâlpi metalici construit înspre Nord,astfel încât să respecte linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.4077/6.06.2007 a Judecătoriei Tg-J., modificată prin decizia 376 A/26.09.2007 a Tribunalului Gorj, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților.

S-au respins celelalte petite ale acțiunii principale, precum și cererea conexă.

Au fost obligați pârâții din cererea principală să achite reclamantului suma de 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin sentința Judecătoriei Tg-J. nr. 4077/06 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamantului- pârât cu precizarea ulterioară, P. Gh.G. împotriva pârâților P. Gh D. și P. A., s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților astfel: delimitarea pornește de la punctul A obținut prin măsurare de la est la vest pe gardul pârâților-reclamanți cu dimensiunea de 0,4 m, se continuă la punctul B aflat la distanța de 25,15 m față de punctul A, reper fiind colțurile pătulului reclamantului-pârât, apoi se continuă la punctul C ce se află la distanța de 28,82 m față de punctul B, reper fiind distanțele de 2,94 m și 1,97 m față de fânarul reclamantului-pârât și 2,62 m și 1,54 m față de colțurile cotețului pârâtului-reclamant, continuându-se înspre nord la jumătatea distanței dintre butucii de viță de vie dintre proprietăți, conform raportului de expertiză tehnică de specialitate topografică și completării acestui raport de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic C. D..

S-a luat act de renunțarea judecării capătului de cerere privind retragerea șatrei pârâților-reclamanți la limita de hotar, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul-pârât să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților-reclamanți. Au fost obligați pârâții reclamanți să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la streașina din spatele șatrei acestora și să-și retragă gardul din lemn și plasă de sârmă și stâlpi metalici construit înspre nord astfel încât să se respecte linia de hotar stabilită.

Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de pârâții-reclamanți cu precizarea ulterioară, P. Gh.D. și P. A. împotriva reclamantului pârât P. Gh.G. și obligat reclamantul pârât să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la acoperișul casei sale pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acest acoperiș între imobilele învecinate sub sancțiunea obligării reclamantului pârât la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la executarea obligației.

S-a respins capătul de cerere privind desființarea gardului despărțitor din lemn lat de 1,18 m, ca rămas fără obiect.

De asemenea, a fost obligat reclamantul pârât să le permită pârâților reclamanți să execute lucrările necesare în vederea executării unei borduri din beton în spatele clădirilor proprietatea pârâților reclamanți și crearea unei rigole în vederea colectării apelor și dirijarea acestora la șanțul stradal cu îndepărtarea tuburilor de azbociment ce se află pe terenul dintre construcțiile părților.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantului-pârât la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul cauzat la temelia casei și beciului.

Prin decizia nr. 376 A/ 26.09. 2007 a Tribunalului Gorj s-a admis apelul declarat de reclamantul pârât P. Gh. G. împotriva sentinței civile nr. 4077/6.06.2007 pronunțată de Judecătoria TG –J. în dosar nr._, s-a schimbat sentința în sensul că punctul C se află la distanța de 28,86 m față de punctul B în loc de 28,82 m. S-a luat act că reclamantul renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâților - reclamanți să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la streșinile din spatele șatrei a acestora.

Prin aceeași decizie s-a admis apelul declarat de pârâții - reclamanți P. Gh.D. și P. A. împotriva sentinței mai sus menționate, s-a schimbat sentința în sensul că s-a înlăturat din dispozitivul sentinței mențiunea că "în caz de refuz să fie autorizat reclamantul-pârât să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților reclamanți", fiind menținute restul dispozițiilor.

S-a reținut că prin cererea principală dedusă judecății, reclamantul P. Gh.G. a investit instanța cu patru petite formulate în contradictoriu cu aceleași părți din dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., respectiv obligarea pârâților să demoleze un gard stradal pe o lungime de 0,4 m, obligarea acestora să modifice acoperișul casei mari și a casei mici folosită ca magazie prin reconstrucția acoperișului cu calcan, să demoleze o șatră și să demonteze gardul de lemn ,plasă sârmă și stâlpi metalici construit înspre Nord. Cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, reprezentantul reclamantului a solicitat ca o cerere subsidiară petitului 2, obligarea pârâților la retragerea streșinile acoperișurilor, cerere cu privire la care reprezentanta pârâților a invocat excepția tardivității modificării cererii inițiale.

Analizând această excepție, instanța a reținut că potrivit art.132 alin.1 Cod pr.civilă, „la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificatoare pârâtului, în vederea facerii întâmpinării”.

Conform alin.2 al aceluiași articol, „cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță:

1. când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;

2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii;

3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;

4. când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită”.

Cererea formulată de către reclamant cu ocazia dezbaterii fondului, de obligarea a pârâților la retragerea streșinile acoperișurilor subsidiar cererii de obligare a pârâților la reconstrucția acoperișului cu calcan, nu se regăsește printre cazurile sus menționate, de natură a nu atrage modificarea acțiunii, astfel că, față de momentul procesual în care s-a formulat această cerere, instanța a admis excepția tardivității modificării cererii inițiale, invocată de pârâți și a respins această cerere, ca tardiv formulată.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului în ceea ce privește primul petit al acțiunii principale, respectiv demolarea gardului de zid instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care reclamantul afirmă faptul că acest gard,paralel cu . de pârâți pe terenul său, împrejurare față de care reclamantul își justifică calitatea procesuală și interesul. Dacă reclamantul este sau nu proprietarul terenului pe care este amplasat gardul și dacă este sau nu îndreptățit să solicite demolarea acestuia sunt chestiuni care țin de fondul cauzei și urmează a fi analizate ca atare.

Neîntemeiată a fost apreciată și excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la capătul 4 din cerere și cu privire la care s-a pronunțat instanța prin sentința civilă nr. 4077/06 iunie 2007 întrucât aconsiderat că subzistă puterea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile anterioare, cu consecința paralizării unei noi acțiuni introdusă de persoana căreia i s-a recunoscut dreptul pretins, în condițiile în care această hotărâre este lipsită de executorialitate, prin efectul prescripției dreptului de a cere executarea silită, dar în ipoteza în care dreptul material la acțiune nu s-a prescris, ar echivala, cu lăsarea fără substanță a dreptului de acces la un tribunal, garantat de articolul 6 din Convenție.

Astfel, pentru ipoteza în care dreptul material la acțiune este imprescriptibil sau mai lung decât termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, trebuie să i se recunoască părții interesate posibilitatea de a introduce o nouă acțiune, în valorificarea aceluiași drept, în vederea constituirii unui nou titlu, fără a i se opune excepția autorității de lucru judecat decurgând din hotărârea pronunțată anterior.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune în obligație de a face instanța a respins-o ca nefondată, întrucât dreptul de a cere ridicarea unor construcții afirmate a se afla pe terenul reclamantului nu este un drept de creanță prescriptibil în trei ani,așa cum susțin pârâții, ci o modalitate de exercitare a dreptului de proprietate asupra terenului.

Analizând pe fond cererea principală, instanța a constatat că aceasta este întemeiată numai în parte, respectiv numai cu privire la capătul 4 din cerere .

S-a reținut că prin sentința Judecătoriei Tg-J. nr. 4077/06 iunie 2007 pronunțata în dosarul nr._ pârâții au fost obligați să-și retragă gardul din lemn și plasă de sârmă și stâlpi metalici construit înspre nord astfel încât să se respecte linia de hotar stabilită.

Reiterând această cerere, reclamantul se prevalează de dreptul recunoscut anterior și nu tinde la a repune în discuție acest drept recunoscut anterior, ci, dimpotrivă, invocând deplin puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare, tinde numai la obținerea unui nou titlu executoriu pentru satisfacerea efectivă a dreptului său.

Reținând puterea lucrului judecat a hotărârii anterioare și faptul că în cauză nu s-a invocat sau dovedit schimbarea situației de fapt intervenită ulterior pronunțării primei sentințe, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâții să demoleze gardul din lemn ,plasă sârmă și stâlpi metalici construit înspre Nord, astfel încât să respecte linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.4077/6.06.2007 a Judecătoriei Tg-J., modificată prin decizia 376 A/26.09.2007 a Tribunalului Gorj, iar în caz de refuz, a autorizat reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților.

Referitor la primul petit având ca obiect obligarea pârâților la demolarea gardului din zid, paralel cu șoseaua, pe lungimea de 0,40 m, instanța a reținut că cererea reclamantului este pornită ca o obligație de a face, demolarea gardului. Or, in principiu, obligația de a face este consecința unui raport juridic, un act sau fapt juridic. O astfel de cerere nu poate fi făcută separat si nici reclamantul nu invoca un temei juridic distinct, dimpotrivă, așa cum rezulta din starea de fapt, ea ar putea fi consecința juridica unei acțiuni in revendicare .

Astfel, instanța trebuia să fie investită, față de elementele concrete ale speței, legate de proprietate, de împrejmuire, ridicare gard – cu o acțiune în revendicare, urmând ca în subsidiar, ca o consecință să se formuleze și capătul de cerere în obligație de a face. Reclamantul nu a investit însă instanța cu o asemenea acțiune având obiectul arătat, dimpotrivă prin răspunsul la întâmpinare (fila 53) reclamantul precizează expres că nu revendică teren de la pârâți, ci cere demolarea porțiunii de gard de 0,40 m amplasat pe terenul său. Nu s-a reținut din probe nici edificarea gardului cu rea credința, abuziv, cu vătămarea drepturilor reclamantului, pentru a se justifica o obligație de face, de repunere a parților in situația anterioară, prin ridicarea gardului.

Referitor la capătul 2 de cerere, respectiv obligarea pârâților să modifice acoperișul casei mari și a casei mici folosită ca magazie prin reconstrucția acoperișului cu calcan, instanța a reținut din raportul de expertiză specialitatea construcții și din răspunsul la obiecțiuni că imobilul casă de locuit ce aparține pârâților este prevăzut cu jgheaburi, burlane și parazăpezi și este necesară construirea unei rigole betonate pentru preluarea apelor de la burlane si dirijarea acestora spre un emisar pentru a nu se mai afecta imobilele reclamantului. Expertul a concluzionat că în condiții normale de precipitații acestea corespund din punct de vedere tehnic pentru preluarea apelor provenite din ploi.

Prin urmare, întrucât există o soluție tehnică mai economicoasă pentru înlăturarea inconvenientului rezultat din căderea apelor din ploi pe terenul reclamantului, instanța a respins cererea de obligare a pârâților la reconstrucția acoperișului cu calcan, ce ar apărea ca o sarcină excesivă impusă pârâților.

De altfel, instanța a reținut că prin sentința Judecătoriei Tg-J. nr. 4077/06 iunie 2007, în vederea stabilirii unor relații bune de vecinătate, cu respectarea regulilor de conviețuire socială, instanța a obligat reclamantului să le permită pârâților să execute lucrările necesare în vederea executării unei borduri din beton în spatele clădirilor proprietatea pârâților și crearea unei rigole în vederea colectării apelor și dirijarea acestora la șanțul stradal cu îndepărtarea tuburilor de azbociment ce se află pe terenul dintre construcțiile părților.

În ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea șatrei, instanța a apreciat că această cerere ar fi admisibilă în situația în care această șatră s-ar afla pe terenul reclamantului, teren determinat de linia de hotar stabilită prin sentința nr. 4077/06 iunie 2007. Or, așa cum se observă din schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic C. D., dar mai ales din considerentele sentinței menționate, respectiv” La stabilirea liniei de hotar se va avea în vedere faptul că imobilele construcții ale pârâților reclamanți nu sunt ridicate în linie dreaptă, astfel încât prin unirea între punctele de reper arătate mai sus să nu se intre în construcțiile acestora, delimitarea făcându-se la colțurile acelor construcții, așa cum de altfel a fost de acord și reclamantul-pârât prin motivele de recurs dar având în vedere și vechimea de peste 30 de ani a acelor construcții, linia de hotar mergând până la limita de nord a proprietăților părților ce se învecinează cu R. C.” linia de hotar a fost stabilită la colțurile construcțiilor. În consecință, această construcție a cărei demolare se solicită nu se află pe terenul reclamantului, motiv pentru care instanța va respinge și acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

Prin cererea conexă, într-un prim capăt de cerere se solicită grănițuirea terenurilor părților în partea dinspre Nord, pentru suprafața de teren plantată cu vie, capăt de cerere cu privire la care pârâtul din această cerere a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție pe care instanța o găsește întemeiată.

S-a reținut că prin sentința nr. 4077/06 iunie 2007 s-a stabilit linia de hotar pe întreaga lungime a terenurilor părților, linia de hotar mergând până la limita de Nord a terenurilor părților, motiv pentru care instanța va admite excepția invocată. Față de soluția dată acestei excepții, instanța a apreciat că nu se mai impune analizarea excepției lipsei interesului invocată cu privire la același capăt de cerere.

Referitor la capătul de cerere privind uzucapiunea din cererea conexă, potrivit art. 1847 Cod civil din 1864 "ca sa se poată prescrie se cere o posesiune continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar" exercitata conform art. 1890 Cod civil timp de 30 ani.

S-a apreciat că în cauză, în ceea ce îi privește pe reclamanții din cererea conexă, nu sunt întrunite condițiile impuse de textul legal citat pentru a fi putut prescrie achizitiv in folosul lor terenul individualizat în cerere, nefăcându-se dovada unei posesiunii în accepțiunea art.1847 C.Civ. din 1864 date fiind depozițiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martorul Urulescu S. a declarat că terenul dintre casele părților, pe toată lungimea caselor nu este folosit de niciuna din părți întrucât este o porțiune prea mică de teren pentru a fi folosită în vreun fel. De asemenea, a precizat că nu cunoaște dacă cele două case sunt despărțite de vreun gard. Martorul B. C. a declarat că între casele părților există o porțiune de teren foarte îngustă pe unde nu poate trece nici o persoană și nu cunoaște să existe vreun gard despărțitor între curțile părților.

Așadar, nefăcându-se dovada unei posesii asupra terenului cu lățime de 0,40 m începând de la gardul de la stradă pe lungimea de 52,63 m, instanța a respins acest capăt de cerere.

Reținând că linia de hotar dintre terenurile părților a fost stabilită pe toată lungimea acestora prin sentința nr. 4077/06 iunie 2007 și în cauză reclamanții din cererea conexă nu au dovedit că pârâtul ocupă vreo porțiune dincolo de această linie de hotar, instanța a respins și capătul de cerere privind revendicarea.

În baza art. 274 C.pr.civ, au fost obligați pârâții din cererea principală să achite reclamantului suma de 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă capătului de cerere admis.

Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant P. Gh G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .

A solicitat în baza art. 296 c.pr.civ. admiterea apelului schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii și a capetelor de cererenr.1 și 2 formulate de apelant, cât privește capătul 3 de cerere, admiterea cererii subsidiare, iar în subsidiar în baza art. 297 c.pr.civ. anularea în parte a sentinței apelate, respectiv cât privește soluția dată acestor capete de cerere și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, cât și obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivarea apelului s-a susținut că gardul ce se solicită a fi demolat este amplasat pe terenul apelantului reclamant, depășind lățimea de 10 ml a terenului proprietatea intimatului pârât P. Gh.D. și greșit instanța de fond a respins acest capăt de cerere și nu a avut în vedere prevederile art. 129 și 133 C.rp.civ.

S-a susținut că în cauză sunt aplicabile prevederile Noului Cod civil, respectiv art. 555,556,559,562,582,586 și 593 din noul Cod civil, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în cerere, sentința fiind nelegală în raport de aceste prevederi, având în vedere susținerile părților, concluziile raportului de expertiză întocmit de experți M. M. și F. F..

A arătat că instanța avea obligația să stabilească pe cale incidentă dreptul de proprietate al apelantului reclamant asupra terenului pe care este edificat gardul de către pârâți.

S-a mai susținut de către apelant că sentința apelată este vădit nelegală în raport și de prevederile art. 132 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., întrucât instanța am făcut o interpretare greșită a acestor dispoziții legale și a reținut în mod eronat că nu sunt aplicabile în cauză, deoarece cât privește cererea subsidiară, aceasta nu este o cerere nouă, ci este inclusă în cererea principală ,raportul dintre acestea fiind de parte la întreg.

A mai invocat apelantul că în mod eronat a fost respinsă cererea sa privind obligarea intimaților pârâți să-și demoleze o șatră amplasată cu colțul dintre sud spate pe terenul său pe o adâncime de 0,69 m, întrucât așa cum se observă din schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic C. D., dar mai ales din considerentele sentinței menționate linia de hotar a fost stabilită la colțurile construcțiilor.

S-a susținut că sentința este vădit netemeinică în raport de linia de hotar stabilită prin dispozitivul sentinței civile 4077/2007 a Judecătoriei Tg-J., de raportul de expertiză întocmit de C. D. și constatările și concluziile raportului de expertiză întocmit de expert F. F. .

S-a solicitat în baza art. 295 alin. 2 c.pr.civ. să se încuviințeze completarea raportului de expertiză topografică M. M. în sensul de a se identifica linia de hotar stabilită prin sentința arătat și a se stabili suprafața de teren proprietatea apelantului reclamant ce este ocupată de anexa intimaților pârâți.

La data de 12.05.2014 s-a depus la dosar de către intimații pârâți P. D. și P. A. o cerere de aderare la apelul părții potrivnice, prin care s-a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat privind petitul 4 din cererea principală și respingerea capătului de cerere privind demolarea gardului din lemn,plasă de sârmă și stâlpi metalici construit înspre nord astfel încât să respecte linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.4077/2007 a Judecătoriei Tg-J., modificată prin decizia 376 A/26.09.2007 a Tribunalului Gorj iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul, să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților.

S-a mai solicitat și admiterea în parte a petitului nr,. 1 din cererea conexă în sensul constatării că pârâtul P. D. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la terenul cu lățimea de 0,40 m și lungimea gardului de la stradă până la colțul casei sale și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel.

În motivarea cererii de aderare la apel s-a menționat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul 4 din cererea principală și pe cale de consecință în mod greșit a admis acest petit. În susținerea acestei idei susțin că părțile s-au judecat anterior în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, iar prin sentința civilă nr.4077/2007 au fost obligați pârâții reclamanți să-și retragă gardul din lemn și plasă de sârmă și stâlpi metalici construti înspre nord, astfel încât să se respecte linia de hotar, petit admis, motivat de faptul că hotărârea menționată anterior este lipsită de executorialitate prin efectul prescripției dreptului de a cere executarea silită, astfel încât partea interesată are posibilitatea introducerii unei noi acțiuni în valorificarea aceluiași drept în vederea obținerii unui nou titlu. Potrivit art.405 Cpr.civ în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este 10 ani, iar hotărârea la care face referire instanța de fond a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect grănițuire, acțiune reală imobiliară, astfel încât aceasta nu este lipsită de executorialitate, nefiind împlinit termenul de 10 ani și pe cale de consecință instanța de fond în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat. De asemenea, instanța de fond în mod greșit a respins în totalitate petitul cu nr.1 din cererea conexă prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren cu lățimea de 0,40 m începând de la gardul de la stradă și lungimea de 52,63 m. Au menționat că înțeleg să se folosească de înscrisuri, cercetarea locală, proba testimonială cu privire la acest gard despărțitor, mai ales cu privire la vechimea acestuia.

În drept, apelul a fost întemeiat pe disp.art.293 alin.1, 274 C.pr.civ.

De asemenea, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. Au susținut că sentința primei instanțe este temeinică și legală, că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, cererea de chemare în judecată a reclamantului fiind formulată prin apărător ales și prin această cerere a fost stabilit cadrul procesual. Din modul în care a fost redactată rezultă că obiectul acțiunii este în obligație de a face, iar în răspunsul dat pentru termenul din data de 13.02.2013 s-a menționat expres că nu revendică teren de la pârâți, ci s-a solicitat numai demolarea gardului din zid amplasat pe teren. Totodată arată că la punctele 5,6,7 din cererea de apel, apelantul a făcut cereri noi, direct în apel, că invocă în apel reaua-credință ce la instanața de fond a fost invocată după închiderea dezbaterilor la cuvântul pe fond, ca apărare a reclamantului, iar în aceste condiții a fost invocată tardiv și nu ca apărare în susținerea acțiunii. Astfel în mod corect a fost respins primul petit și instanța de fond nu putea să stabilească pe cale incidentă dreptul de proprietate al apelantului reclamant asupra terenului pe care este edificat gardul de zid. Mai susține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicațiunea în cauză a disp.art.132 alin.1 C.pr.civ. și a respins ca tardivă cererea privind retragerea streșinilor acoperișului. De asemenea, legală este și soluția dată de instanța de fond petitului cu nr.3 al cererii de chemare în judecată, având în vedere că linia de hotar s-a stabilit pe la colțurilor construcțiilor pârâților reclamanți, astfel încât șatra nu este situată pe terenul reclamantului, linia de hotar trecând pe la colțul acesteia. Considerentele sentinței au intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât în mod corect instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției aceste aspecte. Apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute expres la art.297 alin.1 Cpr.civ. pentru ca instanța de apel să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, această soluție putând fi dispusă numai când prima instanță a intrat în cercetarea fondului.

La data de 2.06.2014 apelantul reclamant P. Gh.G. a depus la dosar concluzii scrise, prin care s-a susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1200 și 1202 Cod civil vechi, iar capătul de cerere privind retragerea gardului ce intră în categoria cererilor de a face este distinct de capătul de cerere în revendicare și nu face parte din categoria cererilor reale imobiliare, astfel că termenul de prescripție pentru a cere executarea silită a hotărârii cât privește acest capăt de cerere este de 3 ani,potrivit art. 405 alin. 1 teza I c.pr.civ. și nu de 10 ani.

S-a mai arătat că sunt nefondate susținerile apelanților pârâți reclamanți prin care solicită schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în parte a petitului nr. 1 din cererea conexă în sensul constatării că pârâtul P. D. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la terenul cu lățimea de 0,40 m și lungimea de la gardul de la stradă până la colțul casei sale, solicitându-se respingerea acestora.

S-a mai susținut de apelantul reclamant că pretinsa posesie a fost întreruptă, întrucât părțile s-au mai judecat în dosarul 4573/2006 al Judecătoriei Tg-J., iar prin sentința civilă nr.4077/2007, prin care s-a stabilit linia de hotar pârâtul reclamant P. Gh. D. nu a invocat prescripția achizitivă pentru care oricum nu este împlinit termenul de 30 de ani.

La termenul de judecată din 04.06.2014 au fost puse în discuție probatoriile solicitate și s-a dispus completarea raportului de expertiză de către expertul tehnic M. M., fiind respinse celelalte probatorii solicitate conform considerentelor ce se regăsesc în încheierea de ședință de la acea dată. Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 17 septembrie 2014, termen la care instanța la solicitarea părților a acordat termen pentru ca raportul să fie observat.

Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.

Tribunalul, reanalizând probatoriul administrat prin prisma criticilor formulate în motivele de apel și cererea de aderare la apel, reține următoarea stare de fapt și de drept:

Prin cererea introductivă de instanță apelantul reclamant P. Gh G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. Gh.D. și P. A. ca cei din urmă să fie obligați să demoleze gardul din zid pe lungimea de 0,40 m, amplasat pe terenul său, paralel cu șoseaua, iar în caz de refuz să fie autorizat să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților, să fie modificate acoperișurile casei mari și a casei mici, folosită ca magazie, amplasată chiar lângă linia de hotar și ale căror streașini se află deasupra terenului prin reconstrucția acoperișurilor cu calcan spre proprietatea sa, iar în caz de refuz să fie obligați aceeași pârâți la daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere începând de la data rămânerii definitive a sentinței și până la îndeplinirea efectivă a obligației, să demoleze o șatră amplasată cu colțul dinspre sud spate pe terenul său, pe o adâncime de 0,69 m, iar în caz de refuz să fie obligați la plata de daune cominatorii în același cuantum ca la petitul 2 și în fine să demoleze gardul din lemn, plasă de sârmă și stâlpi metalici construit pe terenul său, la N- de construcții, iar în caz de refuz să fie autorizat să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților.

La rândul său, prin cerere reconvențională, depusă la fila 84, pârâtul P. Gh. D. a solicitat ca în contradictoriu cu reclamantul să se constate că a dobândit prin uzucapiune proprietatea asupra oricărei porțiuni de teren din terenul proprietatea reclamantului pe care pretinde că ar ocupa-o pe nedrept, să se dispună stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile în partea dinspre nord pentru suprafața de teren plantată cu viță de vie ce se găsește în continuarea suprafețelor de teren cu privire la care s-a stabilit linia de hotar prin sentința civilă 4077/2007, să fie obligat reclamantul să suporte jumătate din cheltuielile determinate de grănițuire, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren proprietatea sa pe care o ocupă fără drept. Prin întâmpinare au mai invocat pârâții excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în ceea ce privește petitul cu nr.1 al cererii introductive de instanță, excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul privind demolarea gardului de lemn, plasă de sârmă și stâlpi metalici.

În urma probatoriului administrat au fost respinse excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare, a fost respinsă cererea reconvențională, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește grănițuirea din cererea conexă( cererea reconvențională), respinse trei petite ale acțiunii principale cu excepția petitului cu nr.4 al cererii introductive de instanță, fiind obligați pârâții să demoleze gardul din lemn, plasă de sârmă și stâlpi metalici, construit înspre nord, astfel încât să respecte linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.4077/06.06.2007 a Judecătoriei Tg.J., modificată prin decizia nr.376/A/26.09.2007 a Tribunalului Gorj, iar în caz de refuz autorizează reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților.

În motivele de apel formulate de reclamanți se critică modalitatea de soluționare a petitelor cu nr.1,2 și 3 ale cererii introductive de instanță, cu motivarea expusă pe larg în motivele de apel, iar în cererea de aderare la apel se critică de către pârâții reclamanți modalitatea de soluționare a excepției autorității de lucru judecat privind petitul cu nr.4 din cererea principală, precum și soluția dată cererii reconvenționale privind dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate cu privire la terenul cu lățimea de 0,40 m și lungimea de la gardul de la stradă până la colțul casei sale.

În considerentele de mai jos, tribunalul va analiza criticile formulate în motivele de apel, raportat la probatoriul administrat la fond și în apel.

Reține instanța că între aceleași părți a avut loc o judecată civilă ce a avut ca obiect în principal grănițuirea dintre proprietățile părților, precum și obligație de a face, soluționată prin sentința civilă nr.4077/06.06.2007 în dosarul cu nr._ .

Prin sentința mai sus amintită s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform raportului de expertiză specialitatea topografică și completării la acest raport efectuat de expert C. D., astfel încât delimitarea a pornit de la punctul A, obținând prin măsurare de la E la V pe gardul pârâților reclamanți cu dimensiunea de 0,4 m, continuând la punctul B aflat la distanța de 25,15 m față de punctul A, reper fiind colțurile pătulului reclamantului pârât, apoi continuând la punctul C, ce se află la distanța de 28,82 m față de punctul B, reper fiind distanțele de 2,94 m și 1,97 m față de fânarul reclamantului pârât și 2,62 m și 1,54 m față de colțurile cotețului pârâtului reclamant, continuându-se înspre nord la jumătatea distanței între butucii viței de vie dintre proprietăți. Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea judecării petitului privind retragerea șatrei, au fost obligați pârâții reclamanți să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la streașina din spatele șatrei acestora, au fost obligați aceeași pârâți să-și retragă gardul din lemn și plasă de sârmă și stâlpi metalici, construit înspre nord, astfel încât să respecte linia de hotar stabilită.

Pe de altă parte, a fost obligat reclamantul să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la acoperișul casei sale pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acest acoperiș între imobilele învecinate sub sancțiunea obligării reclamantului pârât la plata daunelor cominatorii, a fost respinsă cererea privind desființarea gardului despărțitor din lemn ca fiind rămasă fără obiect și obligat reclamantul să perimită pârâților să execute lucrările necesare în vederea executării unei borduri din beton în spatele clădirilor proprietatea pârâților reclamanți și crearea unei rigole în vederea colectării apelor și dirijarea acestora la șanțul stradal cu îndepărtarea tuburilor de azbociment ce se află pe terenul dintre construcțiile părților.

Sentința civilă a fost modificată prin decizia Tribunalului Gorj cu nr.376 A/26.11.2007, în sensul că a fost schimbată sentința, menționându-se că punctul C se află la distanța de 28,86 m față de punctul B, în loc de 28,82 m, s-a luat act că reclamantul a renunțat la petitul privind obligarea pârâților să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la streașina din spatele șatrei acestora, fiind înlăturate din dispozitivul sentinței și mențiunea „ ca în caz de refuz să fie autorizat reclamantul pârât să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților reclamanți, fiind menținute dispozițiile sentinței:”

Sentința civilă astfel cum a fost modificată a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor ca nefondate potrivit decizie nr.227/10.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel C..

Sentința civilă a fost pusă în executare de B. T. S. în dosarul de executare cu nr.254/E/2009, în acest sens procesul verbal de executare de la fila 19, dosarul instanței de fond numai sub aspectul grănițuirii proprietăților.

Nu există date din care să rezulte că s-a pus în executare sentința mai sus amintită și cu privire la petitul privind retragerea gardului din lemn și plasă de sârmă, stâlpi metalici, construit înspre nord, astfel încât să se respecte linia de hotar stabilită prin aceeași sentință, motiv pentru care acest petit a fost reiterat în acțiunea de față( cererea cu nr.4 a acțiunii introductive de instanță).

Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată de pârâții reclamanți în legătură cu acest petit, instanța de fond respingând această excepție ce vizează și criticile formulate de pârâți în cererea de aderare la apel.

Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu subzistă excepția autorității de lucru judecat, raportat la împrejurarea că sentința civilă este lipsită de executorialitate prin efectul prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Astfel, critica în apel nu este întemeiată motivat de împrejurarea că dispozițiile art.405 alin.1, teza finală se referă la titlurile emise în materia acțiunilor reale imobiliare pentru care termenul de prescripție de a cere executarea silită este de 10 ani, acest termen de prescripție aplicându-se acțiunii reale ce vizează grănițuirea. Potrivit aceluiasi articol alin 3 c.pr.civ împlinirea termenului de prescripție face ca titlul executoriu să își piardă puterea executorie fapt ce conduce la imposibilitatea acestuia de a mai pune in executare hotărârea judecătorească. În acesta situație singura posibilitate a creditorului, dacă dreptul material la acțiune nu s-a prescris sau este imprescriptibil este să promoveze o noua acțiune, obținând o noua hotărâre pe care va putea să o investească cu formulă executorie și astfel să o execute. Or, obligația de a face este o acțiune personală, acest petit fiind formulat subsidiar față de cererea principală ce a avut ca obiect grănițuirea proprietăților, astfel încât dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani și curge de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită potrivit art.405 alin.2 C.pr.civ. Întrucât așa cum am arătat mai sus prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie, nu poate fi invocată cu temei excepția autorității de lucru judecat cu consecința paralizării unei noi acțiuni introdusă de persoana căreia i s-a recunoscut dreptul pretins, întrucât ar echivala cu lăsarea fără substanță a dreptului de acces la un tribunal.

Pentru aceste motive, excepția autorității de lucru judecat în mod corect și argumentat a fost respinsă de instanța de fond, astfel încât apărările invocate în cererea de aderare la apel pentru aceste considerente se apreciază a fi neîntemeiate.

În legătură cu petitul cu nr.1 al cererii introductive de instanță, privind obligarea pârâților să demoleze gardul din zid pe lungimea de 0,40 m, amplasată pe terenul proprietatea reclamantului, paralel cu șoseaua, a apreciat instanța de fond că această cerere nu poate fi făcută separat de cererea având ca obiect revendicare, cerere cu care instanța nu a fost investită, astfel că obligația de a face fiind formulată subsidiar a fost respinsă.

Acest argument nu poate fi împărtășit de tribunal și aici se are în vedere împrejurarea că potrivit expertizei efectuată în cauză, completată în apel, gardul din plăci de beton cu lungimea de 0,4 m, amplasat paralel cu șoseaua, este amplasat pe terenul ce este proprietatea reclamantului și ocupă o suprafață de 0,05 m prin stâlpul de beton din colțul gardului și bordura de beton aferentă primei plăci de beton.

Expertul a ajuns la această concluzie transpunând în teren linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.4077/06.06.2007, modificată prin decizia civilă nr.376 A/26.09.2007, sentință civilă ce a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât cele stabilite prin aceasta, raportat la linia de hotar sunt obligatorii pentru părți.

Se reține că la stabilirea liniei de hotar, instanța a avut în vedere actele de proprietate ale părților, așa cum au fost descrise în considerentele sentinței civile arătate mai sus, stabilind forma terenului care intră în litigiu, faptul că imobilele construcții nu sunt ridicate în linie dreaptă.

În materia obligației de a face nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia, folosință încălcată de către pârâți urmare a amplasării gardului pe terenul proprietatea reclamantului, astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă mai sus arătată și reprezintă un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil pentru apărarea folosinței bunului ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Astfel, tribunalul reține că reclamantul, în calitate de proprietar, are dreptul la dobândirea folosinței terenului ca atribut al dreptului de proprietate, și nu urmărește valorificarea unui drept de proprietate exclusiv și absolut, ci doar un drept personal de creanță, având caracter relativ în cadrul acțiunii în obligație de a face, urmărind constrângerea debitorului pârât la executarea obligației de a face. Altfel spus reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților să îi recunoască dreptul de proprietate asupra terenului, ci doar obligarea acestora să ridice gardul amplasat pe proprietatea sa, astfel încât acesta să se poată bucura de proprietatea ce o are asupra terenului aferent casei de locuit, teren ale cărui limite, ca și întindere, au fost stabilite prin sentința civilă prin care a fost stabilită linia de hotar.

Se constată astfel că în mod eronat a apreciat instanța de fond că acțiunea în obligația de a face constituie mijloc procedural specific, exclusiv raporturilor de proprietate între părți și nu poate fi analizată decât în condițiile în care se solicită și revendicarea terenului.

A susține că reclamantul nu se poate prevala de dreptul său de proprietate decât în cadrul unei acțiuni în revendicare contravine dispozițiilor legale și practicii și doctrinei în materie. Totodată,o asemenea abordare conduce la consființirea unei inechități sociale, protejând culpa pârâților cărora li se permite folosirea unui bun în lipsa oricărei justificări legale, în considerarea unei construcții juridice formale nesusținute de nici un argument legal.

Observând probatoriul administrat, instanța constată că gardul ce se solicită a fi ridicat de către pârât este amplasat pe terenul ce este în proprietatea și folosința reclamantului, linia de hotar stabilită cu putere de lucru judecat fiind amplasată astfel încât gardul cu lungimea de 0,40 m este situat în interiorul proprietății reclamantului P. G..

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază ca întemeiat și primul petit al cererii introductive de instanță, astfel încât îi va obliga pe pârâți să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului gardul din plăci de beton cu lungimea de 0,40 ml, amplasat paralel cu șoseaua ce ocupă o suprafață de 0,05 mp din terenul reclamantului prin stâlpul de beton din colțul gardului și bordura de beton aferentă primei plăci de beton descris în schița anexă 1 la raportul de expertiză efectuat de expert M. M., iar în caz de refuz autorizează reclamantul să execute această lucrarea pe cheltuiala pârâților.

În ceea ce privește criticile aduse în apel cu privire la soluționarea petitului cu nr.3 al acțiunii introductive de instanță, ce are ca obiect demolarea șatrei amplasată cu colțul dinspre sud spate pe terenul reclamantului pe o adâncime de 0,69 m se rețin următoarele:

Potrivit completărilor la expertiza efectuată în cauză după ce expertul a transpus linia de hotar, a concluzionat că șatra, proprietatea pârâților este situată parțial pe terenul proprietatea reclamanților, ocupând o suprafață de 3,53 m din terenul reclamanților. A reținut instanța de fond în considerentele sentinței civile apelate că această cerere ar fi admisibilă în situația în care această construcție s-ar afla pe terenul reclamantului, determinat de linia de hotar stabilită prin sentința civilă, concluzionând că delimitarea liniei de hotar s-a făcut pe la colțurile construcțiilor, având în vedere și vechimea de peste 30 de ani a acelor construcții, linia de hotar mergând până la limita de nord a proprietăților părților ce se învecinează cu R. C.. Considerentele pentru care a fost respinsă această cerere sunt eronate, însă soluția pe fond dată acestei cereri este corectă. Opinia instanței are în vedere împrejurarea că toate construcțiile, inclusiv șatra, construcții vecine cu ale reclamantului sunt ridicate de peste 30 de ani cu acceptul tacit al reclamantului, stare de fapt ce este descrisă și reținută întocmai la pronunțarea sentinței civile cu nr.4077/2007, sentință ce a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât cele statuate de instanță la acea dată nu pot fi contrazise în prezentul litigiu ce se poartă între aceleași părți.

Reținând așadar vechimea de peste 30 de ani a acestor construcții, durata în timp a existenței acestora, acceptul reclamantului care până la această dată nu și-a manifestat dorința de a ridica aceste construcții, împrejurarea că șatra proprietatea pârâților ocupă numai o suprafață de 3,53 mp din terenul reclamantului, aceasta având însă o suprafață construită la sol mult mai mare, potrivit schiței anexă 1 a raportului de expertiză, împrejurarea că nu poate fi ridicată decât suprafața de 3,53 mp fără a afecta întreaga construcție, din considerente de echitate, instanța va respinge acest petit.

În motivele de apel este criticată și soluția pronunțată de instanță în ceea ce privește petitul cu nr.2 al acțiunii ce are ca obiect modificarea acoperișurilor casei mari și a casei mici folosită ca magazie, amplasate chiar lângă linia de hotar și ale căror streașini se află deasupra terenului proprietatea reclamantului prin reconstrucția acoperișurilor cu calcan spre proprietatea reclamanților.

Se constată că prin concluziile orale și scrise formulate cu prilejul soluționării pe fond a cauzei a solicitat reclamantul retragerea streșinilor acoperișului de la aceste construcții până la limita proprietatea pârâtului P. G. astfel așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă mai sus arătată.

Instanța de fond a considerat că această solicitare reprezintă o modificare a obiectului cererii principale ce a fost făcută de reclamant după prima zi de înfățișare, motiv pentru care în temeiul art. 132 C.pr.civ. a respins ca fiind tardivă această cerere, având în vedere și opunerea manifestată în ședință publică de către pârâți a modificării cererii inițiale.

Potrivit art. 132 C.pr.civ., cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii, când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii, când se cere valoarea obiectului pierdut sau pierit, câne se înlocuiește cererea în constatare într-o cerere în realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare nu poate fi primită.

Văzând modalitatea în care a fost solicitat de către reclamant în concluziile scrise rezolvarea acestei cereri, anume retragerea streșinilor acoperișului, tribunalul socotește că nu a fost modificat obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât în cauză sunt aplicabile disp.art.132 alin.2 C.pr.civ., fiind modificată câtimea obiectului cererii.

Opinia instanței are în vedere că inițial s-a solicitat modificarea acoperișurilor prin reconstrucția acestora cu calcan spre proprietatea reclamantului, iar ulterior retragerea acelorași streașini până la limita terenului proprietatea pârâtului, în loc de desființarea în totalitate și edificarea în locul acestora a unui perete de calcan, modificarea prin reconstrucție impunând întâi desființarea în întregime a șarpantei acoperișurilor și construirea unui perete de calcan.

Pentru aceste considerente, în mod nelegal s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile disp.art.132 alin.1 C.pr.civ., sancționând instanța reclamantul cu decăderea din dreptul de a modifica cererea.

La instanța de fond a fost administrată proba cu expertiză în specialitatea construcții, expertul tehnic judiciar F. F. apreciind în concluziile sale că picătura streașinii acoperișului construcțiilor pârâților cad pe terenul reclamantului și sunt necesare lucrări de preluare a precipitațiilor pluviale provenite din ploi și ninsori, respectiv de preluare și dirijare a apei și zăpezii, astfel încât să nu afecteze imobilele construcții și terenul părții reclamante, arătând expertul prin aceleași concluzii lucrările ce trebuie făcute de către proprietarii pârâți.

În răspunsul la obiecțiuni, același expert la punctul cu nr.3 arată că picătura streașinilor pârâților depășește linia de hotar conform raportului de expertiză întocmit de expertul topograf, susținându-și punctul de vedere în ceea ce privește efectuarea lucrărilor necesare pentru înlăturarea inconvenientului, respectiv edificarea de jgheaburi, burlane, parazăpezi, rigole betonată pentru preluarea precipitațiilor provenite din ploi și zăpezi.

Având în vedere că prin scurgerea apelor datorate distanței foarte mici între construcțiile părților este afectat atât terenul, cât și construcția reclamantului, instanța în temeiul art. 615 C.civ( 611 c.civ 2009). potrivit căruia tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său, apreciază și această cerere ca fiind întemeiată și va obliga pârâții să retragă streșinile la acoperișul construcțiilor( casei mari și casei mici) în limita terenului proprietatea paratului intimat P. Gh. D., așa cum a fost stabilit prin sentința civilă nr.4077 a Judecătoriei Tg.J..

Observând motivele de apel formulate de intimații pârâți în cererea de aderare la apel, reține instanța că în acesta se critică pe lângă modalitatea de soluționare a excepției autorității de lucru judecat privind petitul cu nr.4 din cererea principală,cât și soluționarea petitului cu nr.1 din cererea conexă( cererea reconvențională), în sensul constatării că pârâtul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la terenul cu lățimea de 0,40 m și lungimea de la gardul de la stradă până în colțul casei sale.

Se reține că în sistemul codului civil, uzucapiunea este de două feluri, cea de 30 de ani prev. de art.1890 C.civ. și cea de 10-20 de ani prevăzută de art. 1895 C.civ.

În litigiu, s-a susținut de către pârâți că terenul dobândit de bunicul pârâților D. M P., împreună cu fratele său, G. M P., cu lățimea de 10 stânjeni spre sud și 4 stânjeni spre nord, prin actul de vânzare cumpărare înregistrat în Registrul de Transcripțiuni sub nr.3573/04.11.1899 a fost stăpânit de pârâți în mod public, netulburat și sub nume de proprietar astfel cum este în prezent delimitat mai mult de 30 de ani fără ca reclamantul în toată această perioadă de timp să fi contestat acest fapt, astfel încât prin uzucapiune a dobândit proprietatea asupra oricărei porțiuni ce se pretinde că ar fi ocupat-o pe nedrept.

Din probele administrate în cursul cercetării judecătorești la prima instanță se reține că terenul dintre casele pârâților pe toată lungimea acestuia nu este folosit de niciuna dintre părți, fiind o porțiune prea mică de teren pentru a fi folosită în vreun fel, fiind foarte îngustă, nefiind folosită nici măcar pentru trecerea cu pasul.

Reținând suprafața mică de teren, împrejurarea că nu este folosită de niciuna dinte părți, că uzucapiunea presupune o posesie utilă tribunalul reține că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a putea uzucapa.

Pe de altă parte, reținând și împrejurarea că efectul uzucapiunii este acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate asupra imobilului retroactiv,în sensul că uzucapatul va fi considerat proprietar nu din momentul împlinirii termenului de prescripție, ci chiar din ziua în care a început posesia, că în privința terenului cumpărat de cei doi frați a intervenit împărțirea voluntară, terenul cu privire la care se invocă uzucapiunea și pe care este edificat gardul făcând parte exclusiv din proprietatea reclamantului, instanța apreciază că intimații pârâți nu au dovedit uzucapiunea de 30 de ani prin îndeplinirea cerințelor impuse da art.1890, 1847,1860 C.civ.

Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul constată că argumentele invocate de intimații pârâți nu sunt întemeiate, motiv pentru care cererea de aderare la apel va fi respinsă, amintind în acest context faptul că excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul cu nr.4 din cererea principală a fost analizată în considerentele de mai sus.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.295 Cpr.civ. raportat la art.296 C.pr.civ., și art. 293 C.pr.civ. va admite apelul principal, va schimba sentința civilă apelată, în sensul că va admite cererile având ca obiect obligație de a face.

Va obliga pârâții să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului gardul din plăci de beton, cu lungimea de 0,40 m.l amplasat paralel cu șoseaua, ce ocupă o suprafață de 0,05 m.p din terenul reclamantului, prin stâlpul de beton din colțul gardului și bordura din beton aferentă primei plăci din beton, descris în schița anexa 1 la raportul de expertiză efectuat de expert M. M., iar în caz de refuz autorizează reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala pârâților, va respinge cererea privind demolarea șatrei. Va obliga de asemenea pârâții să retragă streșinile la acoperișul construcțiilor ( casei mari și casei mici ) în limita terenului proprietatea pârâtului intimat P. GHE. D. așa cum a fost stabilit prin sentința civilă cu nr. 4077/2007 a Judecătoriei Tg – J., urmând a respinge apelul incident, cu consecința menținerii restului dispozițiilor sentinței.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga intimații pârâți la plata cheltuielilor de judecată către apelanții reclamanții în cuantum de 1729 lei în apel, reprezentând taxă timbru, onorariu avocat și onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul reclamant P. Gh. G., domiciliat în comuna R., ., împotriva sentinței civile nr. 912/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâții P. Gh. D. și P. A., ambii domiciliați în Tg-J., ., ., județul Gorj.

Schimbă sentința civilă apelată, în sensul că admite cererile având ca obiect obligație de a face.

Obligă pârâții să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului gardul din plăci de beton, cu lungimea de 0,40 m.l amplasat paralel cu șoseaua, ce ocupă o suprafață de 0,05 m.p din terenul reclamantului, prin stâlpul de beton din colțul gardului și bordura din beton aferentă primei plăci din beton, descris în schița anexa 1 la raportul de expertiză efectuat de expert M. M., iar în caz de refuz autorizează reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala pârâților.

Respinge cererea privind demolarea șatrei.

Obligă pârâții să retragă streșinile la acoperișul construcțiilor (casei mari și casei mici) în limita terenului proprietatea pârâtului intimat P. GHE. D. așa cum a fost stabilit prin sentința civilă cu nr. 4077/2007 a Judecătoriei Tg - J..

Respinge apelul incident.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă intimații pârâții la plata cheltuielilor de judecată către apelanții reclamanții în cuantum de 1729 lei în apel taxă timbru, onorariu avocat și onorariu expert.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică de astăzi, 22.10.2014, la Tribunalul Gorj.

Președinte, C. P.		Judecător, A. E. S.
	Grefier, V. O.

Red. C.P./Tehnored.M.O.

J.f.M.P.

6 ex./ 20.11.2014

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2014. Tribunalul GORJ		Pretenţii. Decizia nr. 487/2014. Tribunalul GORJ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj judiciar. Decizia nr. 553/2014. Tribunalul GORJ Revendicare imobiliară. Sentința nr. 444/2014. Tribunalul GORJ Fond funciar. Sentința nr. 282/2014. Tribunalul GORJ Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2014. Tribunalul GORJ Pretenţii. Decizia nr. 487/2014. Tribunalul GORJ Fond funciar. Decizia nr. 898/2014. Tribunalul GORJ Fond funciar. Decizia nr. 835/2014. Tribunalul GORJ Uzucapiune. Decizia nr. 977/2014. Tribunalul GORJ