Pretenţii. Decizia nr. 428/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 4121/263/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.428
Ședința publică din 25 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător V. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 18.04.2014 privind rejudecarea după casare a apelului civil declarat de apelanții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D. împotriva sentinței civile nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea C. Energetic Oltenia SA- S. D. Minieră Tg–J.-Unitatea de Carieră Jilț Sud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit toate părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând, pronunță următoarea decizie
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. au chemat în judecată pârâtele . SA și Direcția Minieră Jilț solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună redarea în circuitul agricol a suprafețelor de teren forestier pe care pârâtele le-au degradat fără acordul reclamanților și situate în . prin titlul de proprietate nr._/19.05.2008, obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, lipsă de folosință ce a fost estimată de reclamanți la 1.500 lei în vederea timbrării, obligarea pârâtelor să plătească valoarea masei lemnoase distruse prin activitatea pârâtelor de pe un teren în suprafață de aproximativ 2,5 ha, contravaloare estimată la suma de 50.000 lei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest dosar.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unor terenuri forestiere situate pe teritoriul comunei Mătăsari, menționate în titlul de proprietate nr._/19.05.2008 eliberat de Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 la pozițiile 1 și 3 din titlu, teren ce provine de la autorul lor C. D.N. decedat înainte de anul 1990. În momentul în care au încercat să-și valorifice dreptul de proprietate pentru terenul reconstituit au constatat că, în totalitate, acesta este degradat datorită activității de subteran executată în zonă de pârâte, iar masa lemnoasă de pe acest teren nu a mai putut fi valorificată, întrucât terenul surpat a îngropat arboretul în pământ și acesta nu a mai putut fi recuperat. Au arătata că aceștia nu s-au folosit de teren de la eliberarea titlului până în prezent, iar în momentul în care au luat legătura cu pârâtele pentru a le aduce la cunoștință această situație au fost despăgubiți pentru masa lemnoasă de pe aproximativ 0,80 ha, rămânând ca pentru restul terenului și distrugerile înregistrate să aibă loc negocieri. Deși au trecut aproximativ 2 ani de când au fost despăgubiți pentru cei 0,80 ha și, deși au păstrat o legătură cu organele de conducere ale pârâtelor, nici până în prezent nu s-a luat o hotărâre cu privire la situația expusă, chiar dacă au fost chemați periodic la sediul pârâtelor, astfel fiind nevoiți să se adreseze instanței de judecată pentru soluționarea litigiului.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar titlul de proprietate nr._/19.05.2008, solicitând administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică de specialitatea silvicultură. Totodată, reclamanții au solicitat ca instanța să pună în vedere pârâtelor să prezinte convenția încheiată cu privire la despăgubirile acordate pentru masa lemnoasă situată pe terenul în suprafață de 0,80 ha.
Intimata . SA, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că reclamanții au fost despăgubiți cu suma de 16.665 lei potrivit convenției nr.10.578/04.08.2009 semnată cu aceștia pentru suprafața de 8400 mp situată în tarlaua 25, . titlul de proprietate nr._/19.05.2008, astfel recunoscând implicit că nu există alte terenuri pentru care se impun despăgubiri. Totodată, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că nu se pot solicita despăgubiri pe trei ani în urmă deoarece trei ani în urmă înseamnă data de 09.11.2011, iar reclamanții dețineau titlu de proprietate din 19.05.2008, perioada prescripției fiind 19.05._11. S-a mai precizat că din 04.08.2009 există acordate despăgubiri și nu se justifică acordarea unei duble despăgubiri pentru această perioadă.
La solicitarea reprezentantului reclamanților, în cauză a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică, fiind numit expert M. I. și prin încheierea din 06 iunie 2012 s-a dispus înlocuirea acestuia, desemnându-se ca expert C. M. și apoi, prin înlocuirea și a acestui expert, s-a numit expert silvic P. B. Ș. M.. Raportul de expertiză întocmit se află atașat la dosar, părțile neformulând obiecțiuni la acesta.
În ședința publică din 4 iulie 2012, la solicitarea reclamanților, care ai învederat că . SA și Direcția Minieră Jilț au fost desființate, iar reclamanții înțeleg să se judece în contradictoriu cu . SA și S. D. Minieră Tg-J., instanța a dispus introducerea în cauză a acestora în calitate de pârâte.
Prin sentința civilă nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. împotriva pârâtelor . SA și S. D. Minieră Tg-J..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. au solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtelor la redarea în circuitul agricol a suprafețelor de teren forestier pe care pârâtele le-au degradat fără acordul lor, la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani și la contravaloarea masei lemnoase distruse prin activitatea pârâtelor de pe un teren în suprafață de aproximativ 2,5 ha.
În temeiul art.137 Cod pr.civilă, instanța a respins excepția prescripției extinctive invocată în cauză arătând că potrivit art.8 din Decretul nr.167/1958 prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea. S-a reținut că reclamanții au cunoscut paguba cauzată de pârâte prin fapta ilicită încă de la data la care au devenit proprietarii terenului în litigiu la 19.05.2008, încheind la 04.08.2009 chiar o convenție de despăgubire cu . SA, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanța judecătorească la data de 09.11.2011, potrivit rezoluției de pe cererea de chemare în judecată din dosarul de față. Luând în considerare și faptul că a intervenit întreruperea prescripției prin convenția încheiată între părți în anul 2009, instanța a apreciat că potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.8 din Decretul nr.167/1958 cererea a fost formulată în termen legal, motiv pentru care a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru terenul în litigiu. S-a subliniat în același timp faptul că reclamanții susțin că degradarea terenurilor este continuă, situație în care s-a apreciat, de asemenea, că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul general de prescripție, din moment ce reclamanții arată că terenurile sunt supuse în continuare degradării.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii autorului C. D.N. și sunt proprietari asupra mai multor suprafețe de teren identificate prin raportul de expertiză și anexele la acesta efectuat în cauză de expert P. B. Ș. ca fiind cuprinse în titlul de proprietate nr._/31.03.2008 emis în favoarea lor, în calitate de moștenitori ai autorului.
Expert P. B. Ș. a concluzionat în sensul că terenurile în litigiu cuprinse în titlul de proprietate nr._/31.03.2008, respectiv teren în suprafață de 6100 mp situat în tarlaua nr.28, . 55 din UP III, teren în suprafață de 2000 mp situat în tarlaua nr.25, . 54 din UP III și teren în suprafață de 8400 mp situat în tarlaua nr.25, . 54 din UP III prezintă surpări și alunecări de teren. Acesta a menționat însă faptul că în prezent terenurile în litigiu nu sunt ocupate de pârâte, că lucrările miniere de exploatare a lignitului în zonă au început în anul 1974 în baza HCM nr.1204/1974 și au continuat în baza licenței de exploatare nr. 3529/2002 până în anul 2008, fără ca terenurile în litigiu să fie afectate așa încât să devină improprii pentru folosința silvică. În continuare a arătat expertul că există legătură de cauzalitate între lucrările miniere și surpările și alunecările de teren de la suprafață acceptate de părți, pe sub suprafețele afectate existând galerii de exploatare a cărbunelui, însă nu se pune problema unor lucrări pentru aducerea terenurilor în starea inițială sau de plată a lipsei de folosință a terenurilor, întrucât lucrările miniere nu au afectat în nici un fel gospodăria silvică a terenurilor în cauză și nici nu au produs distrugeri de masă lemnoasă.
Așadar, instanța a reținut că reclamanții fac dovada proprietății asupra terenului în litigiu, însă nu și a faptului că au fost lipsiți de folosința terenului, că terenurile ar fi degradate așa încât să nu mai corespundă categoriei de folosință menționată în titlul de proprietate sau că s-ar fi produs distrugeri de masă lemnoasă pe aceste terenuri, cu atât mai mult cu cât niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, iar minuta încheiată la fața locului, în care se menționează că terenurile în discuție nu sunt afectate astfel încât să fie improprii folosinței conform categoriei de folosință, a fost însușită de reclamanți.
S-a arătat că potrivit art.998–999 C.civ. orice faptă care cauzează un prejudiciu obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat la reparare, responsabilitatea putând fi angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijență sau imprudență. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Astfel, raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză identifică terenurile, însă stabilește că reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu, întrucât lucrările miniere în zonă s-au desfășurat până în anul 2008 și nu au afectat în nici un fel gospodărirea silvică a terenurilor în cauză
S-a reținut că în cauză nu este întrunită nici una dintre condițiile esențiale pentru a se obține repararea prejudiciului, respectiv prejudiciul să fie cert sub aspectul existenței sale și al întinderii sale și în cauză nu s-a reținut, în raport de dispozițiile art.998-999 Cod Civil, că pârâtele au creat prin fapta lor ilicită vreun prejudiciu reclamanților.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs recurenții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-au invocat dispozițiile art.304 punct 9 C.p.pr.civ. arătându-se că instanța de fond a aplicat greșit legea, recunoscând în considerentele sentinței că recurenții reclamanți au calitatea de proprietari asupra terenului în litigiu, însă acțiunea civilă având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului și a prejudiciului decurgând din distrugerea masei lemnoase, precum și readucerea terenului în circuitul forestier a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada degradării terenului și a existenței unui prejudiciu. Această concluzie a fost fondată pe concluziile raportului de expertiză și pe aspectul că recurenții reclamanți nu au formulat obiecțiuni cu privire la acesta, însă recurenții reclamanți nu erau interesați să conteste lucrarea de specialitate care a atestat că există degradări ale terenului și masă lemnoasă distrusă. Acest lucru cu atât mai mult cu cât părților li se încuviințaseră efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea geologie, fiind numit expertul și achitat onorariul stabilit în sarcina reclamanților, iar această lucrare ar fi constatat degradările terenului și cauzele care le-au determinat, putându-se astfel soluționa acțiunea civilă sub toate capetele de cerere.
La rândul său, intimata . SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că probatoriul administrat în cauză și reprezentat de expertiza specialitatea silvicultură a atestat că lucrările miniere nu au afectat terenul reclamanților și nici nu au produs distrugeri de masă lemnoasă, terenul fiind apt folosinței silvice. S-a mai arătat că nu sunt întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale deoarece nu există prejudiciu, faptă ilicită și culpă a societății pârâte, iar expertiza în specialitatea geologie apare ca inutilă în condițiile în care s-a stabilit de către expertul specialitatea silvicultură că nu există un prejudiciu. S-a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune decurgând din faptul că înșiși recurenții reclamanți recunosc că terenurile erau afectate încă de la momentul eliberării titlului de proprietate, menționând în mod expres terenul din tarlaua 28, . tarlaua 25, .>
La termenul de judecată din data de 25.01.2013 a fost recalificată în apel calea de atac promovată în cauza de față în raport de dispozițiile art.282 Cpr.civ.și art.2821Cpr.civ, acordându-se termen de judecată la 08.02.2013 în vederea soluționării litigiului în complet legal constituit.
Prin decizia civilă nr.57/8.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost admis apelul civil declarat de apelanții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D. împotriva sentinței civile nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA și a fost anulată sentința civilă nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Motru reclamanții au chemat în judecată pârâtele . SA și Direcția Minieră Jilț (reorganizate în momentul de față în . SA), solicitând obligarea acestor pârâte să plătească lipsa de folosință a terenului menționat în titlul de proprietate nr._/19.05.2008, contravaloarea masei lemnoase distruse de pe terenul din acest titlu de proprietate, precum și redarea în circuitul forestier a suprafețelor de teren degradate.
La solicitarea reclamanților s-a încuviințat acestora proba cu martori pentru a dovedi efectuarea lucrărilor miniere pe acest teren, precum și proba cu expertiza tehnică specialitatea silvicultură și specialitatea geologie. Prima lucrare urma să identifice terenul din titlul de proprietate prezentat de reclamanți, dacă pe acesta se desfășoară lucrări miniere, dacă aceste lucrări au afectat terenurile și care este prejudiciul înregistrat în patrimoniul reclamanților în ceea ce privește lipsa de folosință a terenului și distrugerea de masă lemnoasă, iar expertiza în specialitatea geologie urma să aibă ca obiective posibilitatea redării terenului circuitului forestier și lucrările necesare în vederea îndeplinirii acestui obiectiv.
La termenul de judecată din data 05.10.2012 s-a depus la dosarul cauzei lucrarea de specialitate silvicultură, care a concluzionat că pe terenul din titlul de proprietate s-au produs surpări și alunecări de teren „cauzate probabil de lucrările miniere subterane”, a identificat ca fiind afectate de lucrările miniere suprafața de 6100 mp din tarlaua 28, . de 2000 mp din tarlaua 25, . suprafața de 8400 mp din tarlaua 25, .-se totodată și că a existat vegetație lemnoasă pe picior pe aceste suprafețe dar a fost distrusă, totalizând un prejudiciu de 12.128,45 lei pentru toate cele trei suprafețe identificate anterior. Aceste aspecte sunt menționate în conținutul lucrării de specialitate, iar la capitolul concluzii se menționează că nu se poate pune problema unor lucrări pentru aducerea terenurilor în stare inițială, că nu s-au produs distrugeri de masă lemnoasă și lucrările miniere nu au afectat în nici un fel gospodărirea silvică a terenurilor, concluzii care sunt în discordanță cu considerentele lucrării.
În aceste condiții, în care instanța de fond administrează un probatoriu din care rezultă că terenul proprietatea reclamanților a fost afectat de lucrări miniere și există și un prejudiciu (cuantificat la suma de 12.128,45 lei, reprezentând contravaloarea masei lemnoase distruse de pe suprafețele afectate), revenirea asupra probei cu expertiză tehnică specialitatea geologie, încuviințată tocmai pentru a stabili posibilitatea reparării acestui prejudiciu decurgând din afectarea acestor terenuri, în sensul readucerii în circuitul forestier apare ca fiind lipsită de temei legal și în contradicție cu dispozițiile art.167-169 C.pr.civ.raportat la art.261 pct5 Cpr.civ. care impun că asupra probelor încuviințate instanța nu va putea reveni decât motivat. În speța de față, revenirea asupra probei, în condițiile în care utilitatea și concludența decurgeau din concluziile lucrării în specialitatea silvicultură (și fusese stabilită prin încheierea de ședință prin care fusese încuviințată proba), este nemotivată și decurgând dintr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale menționate anterior.
De altfel, concluziile sentinței recurate (referitoare la faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale deoarece reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu deoarece lucrările minieră în zonă s-au desfășurat până în anul 2008 și nu au afectat în nici un fel gospodărirea silvică a terenurilor) sunt în contradicție cu concluziile lucrării de specialitate pe care își întemeiază instanța această susținere.
Tribunalul a reținut astfel ca întemeiate motivele de apel invocate de apelanții reclamanți în ceea ce privește administrarea probelor și aprecierea acestora de către instanța de fond și, în baza art.297 Cpr.civ, precum și având în vedere solicitarea apelanților reclamanți (anularea sentinței de fond și trimitere spre rejudecare la aceeași instanță), va admite apelul de față, va anula sentința instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu această ocazie vor fi administrate toate probatoriile care se impun pentru soluționarea litigiului sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate de reclamanți, și anume redarea terenului în circuitul forestier, lipsa de folosință a terenului și contravaloarea masei lemnoase distruse ca urmare a efectuării lucrărilor miniere, iar aceste probatorii vor fi administrate independent de situația în care activitățile miniere au fost realizate înainte sau după eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea apelanților reclamanți, căci atâta timp cât dețin un titlu pentru terenul în litigiu acestora li se cuvine terenul cu categoria de folosință și fructele sale decurgând din această categorie de folosință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă . SA, iar prin decizia civilă nr.6603/14.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță,pentru a se pronunța asupra fondului cauzei, după administrarea probatoriilor pe care le apreciază ca fiind concludente și utile soluționării cauzei.
În rejudecare s-a format dosarul nr._ al Tribunalului Gorj, în care instanța a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică specialitatea geologie, lucrarea fiind realizată de domnul expert S. I.. De asemenea, s-a dispus completarea lucrării de specialitate întocmită de domnul expert P. B. S. M., în sensul de a menționa dacă există sau nu masă lemnoasă distrusă pe terenul în litigiu și dacă suma de_,45 lei menționată în cuprinsul raportului de expertiză reprezintă tocmai masa lemnoasă distrusă.
Prin nota de ședință depusă la data de 07.10.2014 expertul numit în specialitatea silvicultură a răspuns solicitărilor instanței de judecată (fila 28), iar la data de 3.04.2014 domnul expert S. I. a realizat lucrarea dispusă în cauză (filele 51-70) .
De asemenea, la termenul de judecată din data de 18.04.2014 intimata pârâtă . SA a formulat obiecțiuni cu privire la lucrarea de specialitate, acestea fiind respinse de către instanță în ședința publică din data de 18.04.2014.
Analizând apelul de față, tribunalul reține că acesta a fost formulat de apelanții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D. împotriva sentinței instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru ultimii 3 ani a terenului degradat de lucrările miniere, la plata contravalorii masei lemnoase distruse de pe terenul proprietatea reclamanților și redarea în circuitul agricol a suprafețelor de teren afectate de lucrări miniere și care sunt menționate în titlul de proprietate nr._/19.05.2008. În motivarea apelului lor, apelanții reclamanți au arătat că în speță hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și că au fost greșit interpretate probatoriile administrate, urmând să fir analizate aceste critici invocate în apel.
Astfel, tribunalul reține că reclamanții au calitatea de proprietari ai suprafeței de 3,1870 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza localității Mătăsari, județul Gorj, în baza titlului de proprietate nr._/19.05.2008 și ca urmare a lucrărilor de specialitate întocmite în cauză a rezultat că suprafețele de 6100 mp (amplasată în tarlaua 28 . 2000 mp (situată în tarlaua 25, ., respectiv, 8400 mp (situată în tarlaua 25 . afectate de lucrările miniere realizate în zonă de către pârâta . SA, modul în care sunt afectate aceste suprafețe fiind alunecări de teren și surpări ale terenului, astfel încât terenurile în discuție nu mai pot fi readuse în starea inițială.
Cum în speța de față situația juridică generatoare a litigiului de față s-a născut anterior intrării în vigoare a legii nr.287/2009, dar efectele sale au continuat să se producă și după . acestei legii, instanța de față este ținută să verifice îndeplinirea condițiilor comune instituite de art.998-999 cod civil și, respectiv, art.1357 Noul cod civil, și anume existența unei fapte ilicite, vinovăția autorului faptei, prejudiciul și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Lucrarea de specialitate întocmită de domnul expert S. I. a precizat că cele trei suprafețe sunt afectate de deformări ale reliefului ca urmare a surpării și ruperii straturilor din acoperișul lucrărilor miniere subterane și, deși în momentul de față nu se mai realizează lucrări pe aceste terenuri, lucrările miniere influențează în continuare degradarea terenului ca urmare a schimbării echilibrului hidrodinamic al apelor și al terenului. Același expert numit în cauză a specificat că terenurile afectate nu mai pot fi refăcute în forma inițială, iar lucrările de redare în circuitul normal sunt foarte scumpe și nu se pot realiza decât pe suprafețe mari, astfel încât se poate concluziona că, dată fiind suprafața mică a porțiunilor din proprietatea reclamanților, este greu de crezut că se va demara procedura prevăzută de legea nr.85/2003 pentru redarea terenului circuitului normal.
Lucrarea specialitatea silvicultură a menționat care este suprafața de teren de pe care a fost distrus materialul lemnos (cele trei parcele de 6100 mp, 2000 mp și, respectiv, 8400 mp), iar valoarea materialului lemnos distrus de pe suprafețele de 6100 mp și, respectiv, 2000 mp este de_,45 lei, cu specificarea că valoarea actuală de circulație a celor două terenuri afectate de surpări și alunecări de teren reprezentate de . și, respectiv, . este de 13.040,38 lei.
Tribunalul reține astfel că în speța de față apelanții reclamanți au făcut dovada calității lor de proprietari pentru suprafețele de 6100 mp, 2000 mp și 8400 mp (cu titlul de proprietate nr._/19.05.2008 eliberat în procedura Legii 18/1991), că aceste terenuri sunt afectate de lucrări miniere (atât lucrarea întocmită de domnul P. B. S. M., cât și cea întocmită de domnul S. I. au confirmat afectarea terenurilor chiar dacă lucrările miniere au încetat în anul 2008), fiind astfel dovedită atât fapta ilicită a pârâtului chemat în judecată, dar și prejudiciul înregistrat în patrimoniul lor ca urmare a acestui fapt ilicit. Acțiunea lucrărilor miniere asupra terenului proprietatea apelanților reclamanți are caracter ilicit deoarece nu are un temei legal pentru realizarea acestora, în condițiile în care apelanții reclamanți dețin un titlu pentru acest teren și nu a existat acordul proprietarilor pentru realizarea lucrărilor miniere. Totodată, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului, acesta a fost stabilit defalcat pentru fiecare dintre cele trei terenuri afectate de lucrările miniere, iar legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită a fost confirmată prin cele două lucrări de specialitate întocmite în primul ciclu procesual și în apel.
În ceea ce privește suprafața de 8400 mp, tribunalul reține că prin convenția din 04.08.2009 încheiată între părțile din cauza de față apelanții reclamanți au primit de la intimata pârâtă suma de_ lei cu titlu de despăgubiri definitive pentru afectarea acestui teren astfel încât, urmare a încheierii acestei convenții între părți, reclamanții nu mai sunt în măsură să solicite din nou despăgubiri în dosarul de față pentru aceeași suprafață de teren. Practic, prin convenția încheiată în anul 2009 părțile au convenit asupra unei valori care să acopere în mod definitiv și integral prejudiciul înregistrat în patrimoniul lor ca urmare a afectării suprafeței de 8400 mp, suprafață care, de altfel, prin aceeași convenție, a fost ,,pusă la dispoziția . SA”, societate care realiza la acel moment lucrările miniere în zonă.
Cum pentru celelalte două suprafețe de 6100 mp și, respectiv, 2000 mp din proprietatea apelanților reclamanți nu au fost acordate despăgubiri care să acopere prejudiciul înregistrat în patrimoniul proprietarilor ca urmare a degradării terenului și a distrugerii materialului lemnos, în speță rămân incidente pentru aceste suprafețe de teren dispozițiile legii civile potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să-l repare.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului înregistrat în patrimoniul lor, apelanții reclamanți au solicitat cu titlu de prejudiciu atât contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani anterior datei de 09.11.2011, cât și contravaloarea materialului lemnos distrus și redarea terenului distrus în circuitul agricol, iar instanța de apel urmează să analizeze cum poate fi cuantificat prejudiciul înregistrat în patrimoniul apelanților reclamanți pentru cele două suprafețe de teren de 6100 mp și, respectiv, 2000 mp.
În condițiile în care lucrarea specialitatea geologie precizează că datorită modalității în care a fost afectat terenul de lucrările miniere acesta se află într-o continuă degradare și transformare, iar redarea terenului în circuitul normal ar atrage cheltuieli exorbitante și ar fi dificil de realizat în aceste condiții deoarece suprafețele sunt relativ reduse ca și întindere și dispersate, tribunalul apreciază că acordarea valorii de circulație a acestui teren către proprietari ar reprezenta o justă despăgubire care ar reflecta lipsirea din patrimoniul lor a atributelor dreptului de proprietate pentru acest teren. Practic, prin afectarea terenului și imposibilitatea redării circuitului normal decât cu prețul unor costuri disproporționate și pe cale de consecință neeconomice în raport de valoarea reală a terenului, s-a produs o expropriere în fapt a reclamanților, expropriere care este compensată prin acordarea valorii de circulație a acestui teren și care este în cuantum de 13.040,38 lei, după cum atestă lucrarea de specialitate întocmită de domnul expert P. B. S. M..
Această soluție reprezintă o aplicare a prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în accepțiunea Curții, privarea de proprietate implică pierderea de către titular în mod definitiv a dreptului de proprietate, pierderea dreptului fiind urmarea unui act al puterii statului, privarea de proprietate incluzând orice pierdere a proprietății unui bun în favoarea statului, neavând relevanță calificarea și denumirea operațiunii în legislația internă. Nu are importanță dacă este vorba doar despre o expropriere de fapt (situația în care, deși în mod formal persoana rămâne proprietar al bunului, ea nu mai poate dispune de elementele esențiale ale dreptului de proprietate sau situația în care o persoană rămâne in mod formal titular al dreptului de proprietate al unui imobil însă datorită unor interdicții din legea internă se află în imposibilitatea de a folosi si dispune de imobil), căci această expropriere are aceleași efecte pentru jurisprudența Curții și implică aplicabilitatea art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Nu este necesar pentru incidența dispozițiilor menționate anterior ca privarea de proprietate să fie efectul unei exproprieri, fiind vorba despre o privare de proprietate orice situație în care o persoană își pierde in mod efectiv bunul (cum este cazul de față, când costurile readucerii terenului în situația inițială sunt atât de mari încât, prin caracterul profund neeconomic al acestor costuri, atrag imposibilitatea operațiunii de readucere în starea inițială).
Privarea de proprietate este admisibilă în accepțiunea Curții și nu determină o încălcare a art.1 din Protocol atunci când îndeplinește în mod cumulativ trei condiții, și anume legalitatea măsurii, justificarea măsurii printr-o cauză de utilitate publică, precum și proporționalitatea care să existe între măsura luată (și constând în privarea de proprietate) și scopul vizat, iar în cauza de față lipsind, după cum s-a arătat, însăși prima condiție (legalitatea măsurii), nu se mai pune problema analizării incidenței și a celorlalte condiții.
Cum acordarea valorii de circulație a celor două suprafețe de teren afectate de lucrările miniere acoperă integral prejudiciul înregistrat în patrimoniul reclamanților ca urmare a imposibilității acestora de a folosi sau dispune de teren și este incompatibilă cu redarea terenului circuitului normal (care, de altfel, este imposibil de realizat, după cum s-a arătat în lucrările de specialitate), apare ca fiind neîntemeiată cererea apelanților reclamanți de a li se asigura refacerea integrală a terenului prin redarea circuitului normal. Practic, prin acordarea atât a valorii de circulație a terenului afectat prin fapta ilicită a pârâtei chemate în judecată, dar și a obligării aceluiași pârât la redarea terenului în circuitul normal s-ar ajunge la o dublă despăgubire a reclamanților pentru aceeași cauză, aplicarea unuia dintre cele două remedii fiind determinată de imposibilitatea punerii în practică a celuilalt.
Reținând această stare de fapt și de drept, tribunalul apreciază că sentința instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea civilă promovată de către reclamanți pentru considerentul că nu s-a făcut dovada degradării terenurilor sau a prejudiciului înregistrat în patrimoniul lor ca urmare a acestei degradări este lipsită de fundament faptic și juridic. Astfel, ambele lucrări de specialitate întocmite în cauză au precizat existența degradării terenurilor, a faptului cauzator reprezentat de lucrările miniere, precum și prejudiciul înregistrat în patrimoniul proprietarilor terenului ca urmare a realizării acestor lucrări fără acordul proprietarilor, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.1357 Cod civil (în forma în vigoare la momentul promovării cererii de chemare în judecată și cuantificării acestui prejudiciu) și obligația corelativă a pârâtului chemat în judecată de a răspunde pentru acest prejudiciu.
Pentru considerentele arătate, în baza art.294-296 C.pr.civ.va fi admis apelul de față și schimbată sentința instanței de fond, în sensul că va fi admisă în parte acțiunea civilă promovată de reclamanți și în baza art.1357 Cod civil va fi obligată pârâta chemată în judecată la plata sumei de 13.040,38 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a suprafețelor de 6100 mp și, respectiv, 2000 mp afectate de lucrări miniere.
Va fi respins capătul de cerere având ca obiect redarea terenului în circuitul normal, deoarece suma acordată acoperă deja lipsirea reclamanților de proprietate în ceea ce privește cele două suprafețe de teren, iar în ceea ce privește suprafața de 8400 mp care este, de asemenea, afectată, reclamanții au primit deja despăgubiri ca urmare a convenției încheiată în anul 2009.
În baza art.274 C.pr.civ. va fi obligată pârâta la plata sumei de 4771,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți, suma reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1000 lei (conform chitanțelor de la fila 22 din apel și de la fila 21 din recurs), onorariu expert în cuantum de 1800 lei (pentru expertul specialitatea geologie în cuantum de 900 lei și, respectiv, pentru expertul specialitatea silvicultură în cuantum de 900 lei) și taxe de timbru în cuantum de 1976,2 lei conform chitanței de la fila 14 din apel și fila 15 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D., cu domiciliul procesual ales la C. N.D., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA, cu sediul în Tg-J., ..1-15, județul Gorj.
Schimbă sentința civilă nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. împotriva pârâtei . SA.
Obligă pârâta . SA la plata sumei de 13.040,38 lei reprezentând despăgubiri civile către reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. și respinge capătul de cerere formulat de reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. privind redarea terenului în circuitul agricol.
Obligă intimata pârâtă . SA la plata sumei de 4771,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | |
Grefier, L. P. |
Red. NB
ex.6/SL/19.05. 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6117/2014. Tribunalul GORJ | Prestaţie tabulară. Hotărâre din 30-10-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
