Obligaţie de a face. Hotărâre din 04-09-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 1330/267/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 822
Ședința publică din 04 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. U.
Judecător M. G.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelantul reclamant R. N. M. și apelantul pârât B. D. împotriva sentinței civile nr.32 din 14.01.2014, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, apelantul reclamant R. N. M. fiind reprezentat de avocat P. C., apelantul pârât B. D. fiind reprezentat de avocat G. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a depus la dosar, în copie, de către apărătorul apelantului reclamant adresa nr.46/P/14.04.2014, extras din Ordinul nr.119/2014, două planșe foto, iar apărătorul apelantului pârât a depus chitanța în original din 11.04.2014 privind achitarea taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată apelurile în stare de judecată, acordând cuvântul asupra acestora.
Avocat P. C., pentru apelantul reclamant R. N. M., a solicitat admiterea apelului declarat de reclamant, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul interzicerii garării autocamioanelor. A menționat că prin cererea de chemare în judecată a cerut atât oprirea garării autocamioanelor cât și interzicerea reparației acestora, întrucât prin Ordinul nr.119/2014 este interzisă gararea autocamioanelor peste 3,5 tone, că nu se respectă nici distanța minimă obligatorie până la locul garării, distanță care se măsoară până la perimetrul unității.
Avocat G. C., pentru apelantul pârât B. D., a solicitat admiterea apelului formulat de pârât și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii în sensul stabilirii unei limite de 10 m față de locuința reclamantului. Invocă greșita aplicare a textelor de lege prin interdicția de a se repara autocamioanele pe terenul pârâtului, subliniind că Ordinul MS nr.536/1997 limitează doar efectuarea reparațiilor la o anumită distanță; că mașinile nu necesită reparații, întrucât acestea se efectuează într-un service special, ci se fac doar verificări și nu se produc noxe, astfel că pârâtul nu este prejudiciat. Apreciază soluția ca fiind în contradicție cu prerogativele dreptului de proprietate. Solicită respingerea apelului reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Avocat P. C., pentru apelantul reclamant R. N. M., a solicitat respingerea apelului declarat de pârât, făcând referire la prevederile art.4, teza a II, cât și art.5 din Ordinul nr.119/2014, subliniind că distanța la care face referire actul normativ menționat, se măsoară între locuință și perimetru. Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 15.07.2013, reclamantul R. N. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. D., solicitând obligarea pârâtului la sistarea activității de reparații și garare de autocamioane pe terenul ce-l deține în imediata apropiere a locuinței sale, obligarea pârâtului la demolarea garajului și a împrejmuirii realizate fără autorizație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, deține în proprietate un imobil dobândit ca urmare a dezbaterii succesiunii autorului său R. N., decedat la data de 08.06.1981 conform certificatului de moștenitor nr.648/18.11.1981, ce are ca vecinătăți la N R. G., la R șoseaua, la Mzi Borogu I., la A Bejancu Pantelică.
Că, din primăvara anului 2012, pârâtul, fără a deține autorizație de construcție, a început în vecinătatea proprietății sale, pe partea sudică, turnarea unei fundații, pretinzând că dorește construirea unui magazin, astfel, fiind teren viran, procedând la consolidare prin aducere de piatră.
Ulterior construcția s-a dovedit a fi un hangar pentru reparații mașini, dar mai ales tiruri, situație care îi aduce mari prejudicii, atât prin zgomotul ce-l provoacă, cât și prin faptul că imobilul casă de locuit al reclamantului este o construcție mai veche, fiindu-i adusă atingere structurii de rezistență prin fisurarea zidurilor.
Deși a încercat să rezolve pe cale amiabilă situația creată de pârât, nu au ajuns la nici o înțelegere, pârâtul promițându-i că va lua măsuri de demolare și sistare a lucrărilor, dar fără nici un rezultat.
Mai mult decât atât, pârâtul a fost sancționat de Primăria Baia de F. pentru construirea fără autorizație.
Că lucrările de reparații se desfășoară noapte și zi, zgomotul este insuportabil, iar gazele de eșapament fac aerul irespirabil.
Conform adresei nr.39 din 27.03.2013 a Direcției de Sănătate Publică Gorj, pârâtul nu a respectat distanța legală pentru amplasarea garajului și pentru desfășurarea activității de reparații, distanță care trebuie să fie de minim 15 m, încălcând prevederile ORD MS nr.536/1997, cap.I, art.3 și 4.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.1349, 1357, 1359 cod civil și Legea nr.50/1991.
La data de 04.10.2013 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și copie conformă cu originalul de pe actul de identitate, certificatul de urbanism nr.1 din 08.01.2013 eliberat de Primăria Baia de F., autorizația de construire nr.4 din 04.03.2013, clasarea notificării nr.470/21.01.2013, un memoriu de prezentare, dovada de luare în evidență a proiectului de arhitectură.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și martori.
Prin sentința civilă nr.32 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R. N. M. împotriva pârâtului B. D., a fost obligat pârâtul să sisteze activitatea de reparații autocamioane pe terenul învecinat cu locuința reclamantului și a fost obligat pârâtul la 20 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a învestit instanța cu două capete de cerere, primul vizând obligarea pârâtului la sistarea activității de reparații și garare autocamioane pe terenul deținut în imediata apropiere a locuinței sale iar cel de-al doilea vizând obligarea acestuia la demolarea garajului și a împrejmuirii realizate fără autorizație.
Că, pe parcursul judecății s-a depus la dosar autorizația de construire nr. 04/04.03.2013 eliberată de Primăria comunei Baia de F., pentru executarea lucrărilor de construire anexă gospodărească (magazie și garaj) și împrejmuire, iar față de această împrejurare, reclamantul a arătat ulterior că nu mai insistă asupra celui de-al doilea capăt de cerere vizând demolarea construcțiilor.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța a reținut din probele administrate că părțile au proprietăți vecine, pe cea a reclamantului aflându-se locuința acestuia iar pe cea a pârâtului aflându-se construit un garaj unde cel din urmă își păstrează tirurile pe care le deține.
Că, pentru construcția edificată, după cum s-a reținut mai sus, pârâtului i s-a eliberat autorizația de construire nr.04/04.03.2013 eliberată de Primăria comunei Baia de F., pentru executarea lucrărilor de construire anexă gospodărească (magazie și garaj) și împrejmuire, iar zona în care s-a construit are destinația curți – construcții.
Potrivit documentației tehnice ce a stat la baza emiterii autorizației, construcția ce urma a se executa are destinația de garaj (fila 47).
Din declarațiile martorilor și chiar interogatoriul luat pârâtului, s-a reținut că pe ternul acestuia din urmă, pe lângă activitatea de garare a autovehiculelor pe care le deține, se mai realizează și activități de repararea a acestora (sau de întreținere, după cum s-a exprimat pârâtul). Mai mult, unul dintre martorii pârâtului a arătat că el însuși a efectuat unele lucrări la autovehiculul său pe terenul pârâtului, când vremea era nefavorabilă.
Or, această activitate de întreținere excede condițiilor pentru care s-a eliberat autorizația de construire, presupunând efectuarea unor intervenții asupra autovehiculelor pârâtului, de natură a genera zgomote și mirosuri neplăcute, după cum au arătat martorii propuși de reclamant.
Că, potrivit art. 27 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, acordul vecinilor pentru executarea de lucrări noi este necesar în cazurile în care, urmare investiției noi, pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc.
S-a reținut că potrivit adresei nr.39/P din 27.03.2013 emisă de DSP Gorj urmare a sesizării formulate de reclamant, s-a pus în vedere pârâtului să sisteze imediat activitatea de garare și reparații autocamioane, activitate ce produce disconfort locatarilor din zonă, încălcând prevederile Ord. MS nr.536/1997, cap. I, art. 3 și 4, aducându-i-se totodată la cunoștință distanța minimă față de ferestrele locuințelor învecinate la care se pot amplasa astfel de activități, respectiv 15 m.
A mai reținut instanța că din fotografia atașată la dosar (fila 21) rezultă cu evidență că această distanță minimă nu este respectată de către pârât.
Tot din înscrisurile de la dosar, respectiv sesizările adresate de reclamant diverselor autorități, a rezultat că acesta nu și-a dat acordul prealabil pentru ca pârâtul să desfășoare activități care să provoace ulterior un disconfort, potrivit art.27 alin. 3 din Norme.
Sub aspectul perceperii acestui disconfort, instanța a apreciat că nu se pot avea în vedere susținerile pârâtului legate de vârsta și starea de sănătate a reclamantului, în condițiile în care pentru activitățile de repare și întreținere autocamioane nu deține acordurile și autorizațiile necesare, nu respectă distanța minimă legală față de locuința reclamantului, fiind criterii obiective, iar perceperea disconfortului simțit prin crearea de zgomote și degajarea de noxe se realizează în mod subiectiv, instanța apreciind cu atât mai mult că situația particulară în care se regăsește reclamantul, din cauza vârstei și a bolii trebuie avută în vedere la aprecierea asupra temeiniciei cererii.
Prin urmare, față de considerentele de mai sus, s-a constatat că acțiunea este întemeiată pentru capătul de cerere vizând obligarea pârâtului să sisteze activitatea de reparații autocamioane pe terenul învecinat cu locuința reclamantului.
În temeiul art.453 C.p.civ., pârâtul a fost obligat la 20 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxa de timbru pentru capătul de cerere admis.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul R. N. M. și pârâtul B. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul reclamant R. N. M. a criticat sentința pentru nelegalitate în raport de dispozițiile art.397 Cprciv, apreciind că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății, respectiv asupra cererii de sistare a garării autocamioanelor de pe terenul învecinat.
Sub aspectul netemeiniciei, în ipoteza în care instanța, admițând în parte acțiunea, s-a pronunțat implicit și asupra cererii vizând gararea autovehiculelor, s-a invocat faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul ar deține în proprietate autocamioane, acestea fiind proprietatea unei firme( probabil la care pârâtul este asociat sau acționar), fie proprietatea unui terț, în ambele situații activitatea desfășurată în locația în litigiu având caracter abuziv nefiind autorizată; că, pârâtul deține autorizație de construire pentru anexă gospodărească și împrejmuire, iar instanța a fost derutată de faptul că printre aceste construcții se află și un garaj.
Că, prin adresa nr.39/P/27.03.2013 Direcția de Sănătate Publică a impus pârâtului „sistarea imediată a activității de garare și reparații autocamioane la locația pârâtului”.
A subliniat că din probele administrate nu rezultă faptul că pârâtul ar fi autorizat fie în nume propriu, fie pentru un terț pentru activitățile desfășurate.
În motivele de apel formulate de apelantul pârât B. D., s-a invocat că instanța de fond a instituit în mod eronat obligația absolută de a nu face, respectiv să nu mai repare autocamioane pe proprietatea sa, încălcându-se în mod grav prerogativele dreptului său de proprietate.
Că, autocamioanele fiind relativ nou nu necesită decât eventuale mici reparații, schimburile de ulei sau anvelope, toate producând mici zgomote sau noxe care nu afectează pe nimeni. A făcut referire la depozițiile martorilor în raport de care susține că pârâtului nu i s-a adus nici un fel de prejudiciu.
Susține o greșită interpretare și aplicare în cauză a prevederilor legale, făcând trimitere la dispozițiile art.3 lit.c) din OMS nr.536/1997 și art.4 din același ordin și concluzionează că sistarea ar putea fi dispusă doar pe limita de 10 m față de fereastra reclamantului, nu și pe restul terenului pârâtului.
Prin rezoluția din data de 01.04.2014 s-a dispus comunicarea cererilor de apel cu obligația pentru apelanți de a depune întâmpinare față de cererea de apel a părții adverse.
Prin întâmpinările depuse la data de 14.04.2014 s-au exprimat punctele de vedere similare celor din cererile de apel, iar la data de 28.04.2014 s-a formulat răspuns la întâmpinare de către apelantul pârât B. D., prin care a învederat că își menține în totalitate punctele de vedere exprimate prin cererea de apel.
Prin notele de ședință din 10.06.2014 s-a învederat instanței de către apelantul B. D. că deține pe persoană fizică mai multe autovehicule relativ noi și că reparațiile și service-urile acestora se face într-o altă locație de către personal calificat, depunând înscrisuri care să demonstreze susținerile sale.
În acest sens, a depus la dosar contractul de service din data de 08.12.2011 încheiat între EVW Holding SRL și . reprezentată de B. D., ca administrator, act adiționat – Societatea Comercială ., certificatul de înregistrare a societății la Registrul Comerțului, Hotărârea A. din 03.05.2006 în baza căruia a fost cooptat în societate ca administrator și asociat apelantul B. D., mai multe acte care atestă achiziționarea în leasing a mai multor autovehicule.
Tribunalul, reexaminând actele și lucrările dosarului, apreciază apelul reclamantului ca nefondat și apelul pârâtului întemeiat în parte, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul R. N. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. D., solicitând obligarea pârâtului la sistarea activității de reparații și garare de autocamioane pe terenul ce-l deține în imediata apropiere a locuinței sale, obligarea pârâtului la demolarea garajului și a împrejmuirii realizate fără autorizație, cu cheltuieli de judecată.
Motivând soluția de admitere în parte, instanța de fond reținut în mod expres că reclamantul a învestit instanța cu două capete de cerere, primul vizând obligarea pârâtului la sistarea activității de reparații și garare autocamioane pe terenul deținut în imediata apropiere a locuinței sale iar cel de-al doilea vizând obligarea acestuia la demolarea garajului și a împrejmuirii realizate fără autorizație, și faptul că ulterior reclamantul a renunțat la cel de-al doilea capăt de cerere vizând demolarea construcțiilor.
Astfel, instanța de fond a analizat probele administrate în vederea soluționării primul capăt de cerere ce viza sistarea activității de reparații și garare a autocamioane, iar stabilirea în sarcina pârâtului a obligației de a sista activitatea de reparații în contextul admiterii în parte a acțiunii denotă respingerea implicită a aspectului din primul capăt de cerere referitor la interdicția de garare a autocamioanelor. De altfel, o astfel de interdicție absolută, de garare a autocamioanelor pe propriul teren ar reprezenta o încălcare a prerogativelor dreptului de proprietate, apreciindu-se că textele de lege la care fac trimitere părțile nu conțin prevederi care să limiteze dreptul de proprietate în sensul de interzicere a garării autocamioanelor, ceea ce impun textele de lege aplicabile în materie sub aspectul limitării dreptului de proprietate este distanța până la care se pot desfășura activități de reparare a autovehiculelor față de locuințele învecinate.
Motivarea instanței de fond face trimitere expresă la limitele la care se pot realiza garări sau reparații de autocamioane față de proprietățile vecine, însă așa cum a invocat apelantul pârât prin cererea de apel, dispozitivul sentinței suspuse apelului stabilește o obligație absolută de sistare a activității de reparații autocamioane, obligația care în principiu este de natură a limita fără temei legal dreptul de proprietate al pârâtului, proprietarul terenului pe care se efectuează activitatea în cauză.
Prin art.3 lit.c) din Ordinul MS nr.536/1997, în vigoare la momentul promovării acțiunii, se instituie regula legată de gararea și parcarea autovehiculelor populației din zona respectivă situate la distanță de minim 10 metri de ferestrele camerelor de locuit, menționându-se că în aceste spații în aceste spații sunt interzise activitățile de reparații și întreținere auto; această dispoziție vizează interzicerea activităților de reparații și întreținere auto în limita de minim 10 metri, neinstituind o interdicție absolută de desfășurare a unor astfel de activități, respectiv raportat la întreaga suprafață de teren pe care se desfășoară acele activități.
Se apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.4 din același act normativ prin similitudine, dispoziții care stabilesc că „unitățile de mică industrie, comerciale și de prestări servicii, care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populație prin producerea de zgomot, vibrații, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc. se amplasează în clădiri separate, la distanță de minimum 15 m de ferestrele locuințelor. Distanța se măsoară între fațada locuinței și perimetrul unității. Pentru unitățile sus-menționate se vor asigura mijloacele adecvate de limitare a nocivităților, astfel încât să se încadreze în normele din standardele în vigoare”.
De altfel, dispoziții similare sunt cuprinse și în Ordinul nr.119/2014, în vigoare în prezent, diferența fiind legată de distanța referitoare la gararea și parcarea autovehiculelor populației, dispoziție la care nu se raportează soluționarea prezentei cauze.
Împrejurarea invocată de către apelantul reclamant în sensul că nu s-a demonstrat că pârâtul ar deține în proprietate autocamioane și că ar fi autorizat în nume propriu sau activități de reparare pentru un terț, nu este relevantă atâta vreme cât pârâtul respectă distanța prevăzută de lege față de locuințele învecinate pentru desfășurarea de activități de reparații de autovehicule pe terenul proprietatea sa, altfel suspus activitățile desfășurate de către autocamioanele respective, indiferent proprietatea cui sunt, să nu fie de natură a aduce prejudicii pârâtului, în special legat de poluarea fonică și cu noxe.
Evident că distanța de 15 metri așa cum este prevăzută de art.4 din Ordinul nr.536/1997 este o distanță minimă care este de natură în principiu să asigure confortul unei vieți normale pentru proprietățile învecinate, astfel că în măsura în care chiar și în condițiile în care se respectă această distanță, s-ar aduce prejudicii pentru proprietarii imobilelor învecinate, s-ar putea stabili chiar o interdicție absolută de sistare a activităților de reparații.
O astfel de interdicție ce ar limita într-adevăr prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului pe care se desfășoară activitățile de garare și reparație a autovehiculelor, ce are în vedere asigurarea unui mediu sănătos de viață al persoanelor, însă, în speță, reclamantul nu a făcut dovada prejudicierii sale ca urmare a desfășurării activităților de garare și reparații ale autovehicule raportat la întreaga suprafață de teren, proprietatea pârâtului.
În acest sens se au în vedere și depozițiile martorilor audiați în cauză, vecini ai pârâtului, care susțin cele învederate de apelantul pârât referitor la verificările autovehiculelor ce nu sunt de natură a provoca noxe sau zgomot care să altereze confortul proprietarilor vecini, respectiv al pârâtului.
Pe de altă parte, cu înscrisurile depuse la dosar în apel pârâtul a făcut și dovada aspectului că reparațiile autocamioanelor ce aparțin firmei al cărui asociat este pârâtul, se realizează într-un service ce se află într-o altă locație conform contractului de service atașat la fila 43 a dosarului de apel.
În considerarea celor menționate, în baza art.480 Cprciv, se va admite apelul declarat de apelantul pârât, schimbată sentința în sensul obligării pârâtului să sisteze activitatea de reparații autocamioane la o distanță de 15 m față de ferestrele locuinței reclamantului.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței referitor la admiterea în parte a acțiunii, impunându-se respingerea apelului declarat de apelantul reclamant R. N. M. ca nefondat.
În baza art.453 Cprciv., va fi obligat apelantul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât B. D., domiciliat în ., satul Cernădia, nr. 269, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.32 din 14.01.2014, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ .
Schimbă sentința în sensul că obligă pârâtul să sisteze activitatea de reparații autocamioane la o distanță de 15 m față de ferestrele locuinței reclamantului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant R. N. M., domiciliat în ., satul Cernădia, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.32 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul pârât.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. U. | Judecător, M. G. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. Jud.M.G./tehn.E.C
Jud. fond R.M.F.
09 Septembrie 2014/4 ex.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 17-11-2014, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 896/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
