Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1813/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1813/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 15581/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1410/2014
Ședința publică din 09 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător D. B.
Grefier E. C.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul reclamant G. G. împotriva sentinței civile nr. 1813 din 21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. D., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant G. G., personal și asistat de avocat P. L. și avocat M. A. pentru intimatul pârât L. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se apelul în stare de judecată s-a acordat.
Avocat P. L. pentru apelantul reclamant G. G. a expus oral motivele de apel aflate în scris la dosarul cauzei și a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Avocat M. A. pentru intimatul pârât L. D. a pus concluzii de respingerii a apelului ca nefondat cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată în apel către intimat, cu motivarea că reclamantul prin probatoriul administrat nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar pârâtul de la momentul încheierii actului de schimb din 1972 a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar asupra terenului în litigiu.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._, reclamantul G. G. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul L. D. să lase în deplinătate proprietate și liniștită posesie terenul situat în ., cu vecini la R – L. D., A-șoseaua comunală, Mn – Bianchi E. și Mzi – B. R., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 180 mp (latime 4 m pe lungime de 45 m), situat în ., cu vecinătățile: răsărit -L. D., apus-Soseaua comunala, miazanoapte- Bianchi E. și la miazăzi -B. R., potrivit registrului agricol și adeverinței nr.4609/06.08.2013 emisa de Primăria R..
A mai arătat că terenul din litigiu este posedat de pârât de aproximativ 2 ani, fără nici un drept și cu toate acestea refuză să-1 cedeze în deplină proprietate și posesie, motiv pentru care a promovat prezenta cerere.
Reclamantul la data de 29.11.2013, a depus o precizare la acțiune, prin care a arătat că terenul revendicat nu are întocmit cadastru și nici nu este intabulat în cartea funciară, fiind moștenire de la mama soției sale și înscris în registrul agricol. A mai arătat că nu i s-a emis titlu de proprietate pentru terenul revendicat, iar zona în litigiu nu a fost cooperativizată.
În cauză, pârâtul L. D., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, pe considerentul că reclamantul nu face dovada proprietății asupra terenului revendicat, în suprafață de 180 mp, și nici nu deține acte de proprietate care să-i ateste calitatea de proprietar.
Că titlurile invocate, respectiv registrul agricol și adeverința nr. 4609/06.08.2013 eliberată de Primăria R. sunt doar acte declarative și nu fac dovada absoluta a dreptului de proprietate, ci creează numai o prezumție simpla de existență a acestui drept în patrimoniul celui care le invocă.
A mai arătat pârâtul că în speța dedusă judecații, prezumția dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren revendicata în favoarea reclamantului este răsturnată de convenția intitulata "Dovada" încheiată în anul 1972, prin care mama sa, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în urma schimbului efectuat cu reclamantul, care primea conform convenției, o bucata de teren fânețe în punctul numit ,,Stupina,, pe raza satului Dobrita, care se învecinează la Răsărit cu locuitorii: V. S., S. Ciufrila si I. P., la apus cu Albii V., la miazănoapte cu C. P. și la miazăzi cu I. P., fiind lungî de 99 metri și lată de 2m si 25 cm .
Că, chiar dacă în actul sub semnătură privată nu s-au menționat înscrisurile vechi de proprietate ale contractanților, sau de la ce autori provin, acest aspect nu atrage nevalabilitatea lui, întrucât un asemenea înscris recunoscut de partea care i se opune, produce între părțile care l-au subscris și între cei care reprezintă drepturile lor, același efect ca și înscrisul autentic.
Că de altfel, reclamantul înainte de promovarea prezentei acțiuni a solicitat prin cererea înregistrata sub nr. 18._ pe rolul Judecătoriei Tg-J. anularea acestei convenții, cerere care prin sentința civilă nr. 241/2013, rămasa irevocabila, s-a respins, astfel ca acest înscris își produce efectele juridice în continuare, puterea doveditoare a acestuia echivalând în practică cu cea a unui înscris autentic.
Astfel, în aceste condiții înscrisul sub semnătura privată având aceleași puteri probatorii ca și înscrisul autentic reprezintă o dovada clară a dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat, astfel că orice altă probă solicitată de reclamant în dovedirea cererii sale este inadmisibila în raport de actul menționat mai sus.
Că, pe de alta parte, chiar și în ipoteza în care actul său de proprietate ar fi apreciat de instanța ca insuficient pentru a face dovada deplină a dreptului de proprietate, pârâtul a arătat că a dobândit pe cale de excepție dreptul de proprietate asupra terenului din punctul "Podul Sarbonilor" în suprafața de 180 mp prin uzucapiunea de 30 ani.
Prin sentința civilă nr. 1813/21.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. G., împotriva pârâtului L. D. și a fost obligat reclamantul la plata a 600 lei cheltuieli de judecată pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că zona în care este situat terenul nu a fost o zonă cooperativizată, iar terenul nu a fost preluat nici în alt fel de stat pentru a fi aplicabile prevederile Legii 18/1991 și a se elibera un titlu de proprietate în procedura acestei legi, dar această împrejurare nu-l scutește pe reclamant de a face dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat printr-un titlu (act) din care să reiasă în mod cert calitatea sa de proprietar al terenului.
Că reclamantul nu a făcut dovada acestei calități și, mai mult, din celelalte probe administrate în cauză (mai precis proba testimonială cu martorii S. N., B. D. R. și F. V.) reiese că terenul se găsește de peste 30 de ani în posesia familiei pârâtului, ca urmare a unui act de schimb încheiat în anul 1972 între mama reclamantului și mama pârâtului, act ce nu a fost anulat (chiar dacă reclamantul a încercat acest lucru prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/318/2012 al Judecătoriei Tîrgu J. ).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că în mod greșit a fost respinsă acțiunea deoarece din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că este proprietarul terenului revendicat.
Că în mod greșit prima instanță a dispus decăderea sa din proba cu martori deoarece în încheierea din 28.02.2014 nu s-a menționat că vor fi decăzuți din probă dacă nu î-și îndeplinesc obligația.
Că prima instanță nu s-a pronunțat față de probele solicitate, iar în virtutea rolului activ s-ar fi impus administrarea tuturor probelor cerute de lege pentru o soluționare justă a cauzei și stabilirea adevăratei stări de fapt.
Verificând actele și lucrările dosarului în raport de criticile aduse sentinței tribunalul constată că apelul declarat în cauza este nefondat și în raport de 480 alin 1 C.pr.civ se va respinge ca atare și se va obliga apelantul la 600 lei cheltuieli de judecată în apel către intimat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată cu precizările ulterioare reclamantul G. G. a solicitat obligarea pârâtului L. D. să-i lase în deplinătate proprietate și liniștită posesie terenul situat în comuna R., ., cu vecini la R – L. D., A-șoseaua comunală, Mn – Bianchi E. și Mzi – B. R., cu cheltuieli de judecată.
Din actele dosarului rezultă că terenul se află în zonă ce nu a fost cooperativizată și nu a fost preluat în nici un fel de stat pentru a-i fi eliberat titlul de proprietate în procedura acestei legi.
Cu toate acestea reclamantul nu a dovedit în cursul cercetării judecătorești dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat printr-un titlu (act din care să rezulte în mod cert calitatea sa de proprietar al acestuia).
Mai mult din depozițiile martorilor audiați S. N., B. D. R. și F. V. rezultă că terenul în litigiul se găsește de peste 30 de ani în posesia familiei pârâtului ca urmare a unui act de schimb încheiat în anul 1972 între mama reclamantului și mama pârâtului, act ce nu a fost anulat, deși reclamantul a încercat acest lucru prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/318/2012 al Judecătoriei Tg-J..
Deși actul de schimb de care se prevalează pârâtul este un înscris sub semnătură privată ce nu a avut ca efect transferul dreptului de proprietate, acesta a stat la baza posesiei exercitate de pete 30 de ani de familia pârâtului, astfel încât în mod corect în cauză s-a reținut că aceștia din urmă au devenit proprietarii terenului prin uzucapiune.
Cum reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, teren ce a intrat în proprietate pârâtului prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, în mod corect acțiunea formulată în cauză a fost respinsă.
Întrucât la termenul din 28.02.2014 reclamantul s-a obligat să aducă necitat martorul L. D. în vederea audierii pentru termenul din 21.03.2014 și nu și-a îndeplinit obligația asumată până la acel termen în mod corect a fost decăzut din probă, astfel încât critica adusă sentinței în acest sens este nefondată.
În cursul cercetării judecătorești prima instanță a administrat proba cu acte și martori, astfel încât și critica adusă în acest sens nu este întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant G. G., cu domiciliul în ., CNP_ împotriva sentinței civile nr. 1813 din 21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul L. D., cu domiciliul în comuna R., ., județul Gorj.
Obligă apelantul reclamant G. G. la 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, D. B. | |
Grefier, E. C. |
Red. V.N.
Tehnored. L.P.
Jud. fond P.L.
4 ex/18 Decembrie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1414/2014. Tribunalul GORJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 612/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
