Fond funciar. Decizia nr. 896/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 896/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 2243/267/2010*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 896/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. B. T.
Judecător V. N.
Judecător V. B.
Grefier O.-D. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2014 privind recursul declarat de recurenții reclamanți L. L., L. M., L. L. împotriva sentinței civile nr. 265 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți G. A. și G. M. și intimatele pârâte C. L. Alimpești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din 07.10.2014 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 27.04.2009 sub nr. dosar_, petiționarii L. L., L. M. și L. L., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatele C. LFF Alimpești și C. LFF Gorj, să fie anulată HCJ. nr. 4406/ 27oct.2006 și să li se reconstituire dreptul de proprietate pentru terenul agricol în suprafață de 0,41 ha, situat în ., cu vecinii: N- V. Speranța, S-G. A., E- Râul Olteț și Vest –R. C..
În motivarea plângerii, s-a arătat că a primit hotărârea contestată la data de 14.04.2009, iar terenul se regăsește în actul de cumpărare din anul 1947 al autorului lor L. C D..
S-a arătat că prin sentința civilă nr. 964 din 15 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Novaci, s-a admis plângerea petiționarilor L. L., L. M. și L. L. împotriva HCJ Gorj nr. 4406/27.10.2006,în contradictoriu cu intimatele C. comunală LFF Alimpești, județul Gorj și C. Județeană LFF Gorj și s-a desființat HCJ Gorj nr. 4406/27.10.2006, cu privire la petiționari și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune petiționarilor pentru suprafața de 0,41 ha teren agricol, situat în ., cu vecinii: Nord-V. Speranța; Sud-G. A.; Est-Râul Olteț și Vest-R. C..
S-a mai arătat că prin decizia nr. 2071/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, au fost admise recursurile, casată sentința și trimisă cauza la rejudecare, iar prin sentința civilă nr. 791 din 20.05.2010, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petiționarii L. L., L. M. și L. L., împotriva HCJ nr.4406/27.10.2006, în contradictoriu cu intimatele C. comunală LFF Alimpești, jud. Gorj și C. județeană LFF Gorj și a fost desființată HCJ nr. 4406/27.10.2006 cu privire la petiționari și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora pentru suprafața de 0,41 ha teren agricol, identificat prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții G. A. și G. M.criticând-o pentru nepronunțarea instanței de fond asupra cererilor de intervenție pe care recurenții le-au formulat, iar prindecizia nr. 2491/25.10.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis recursul, a fost casată sentința iar cauza a fost trimisă spre rejudecare reținându-se instanța de fond a încălcat dispozițiile art.49 și 50 C.pr.civ. și a nesocotit principiul contradictorialității, principiu care cârmuiește procesul civil.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 16.11.2010, sub numărul_ .
Prin încheierea de ședință din 08.03.2011, după punerea în discuție a cererilor de intervenție formulate de numiții G. A. și G. M., acestea au fost încuviințate în principiu, potrivit art. 49-50 C.p.civ.
Prin sentința civilă nr. 171/29.01.2013 a fost admisă plângerea petiționarilor L. L., L. M. și L. L., domiciliați în ., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Alimpești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, a fost desființată HCJ Gorj nr.4406/2006 cu privire la petenți, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,41 ha teren agricol situat în ., având ca vecinătăți nord - teren reconstituit conform titlului de proprietate nr._/26.04.2002, vest – Pr. Daliescu G., sud -L. C., est - râul Olteț (DE 5103), astfel cum a fost identificat prin raportul expertului T. C. M., a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul G. M., domiciliat în ., a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta G. A., domiciliată în în . și a fost obligată intimata C. L. Fond Funciar Alimpești la 1424 lei cheltuieli de judecată către petenți.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul 43/06.09.2005, petiționarii, în calitate de moștenitori ai autorului L. D. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,628 ha teren agricol situat pe raza comunei Alimpești, în punctul denumit „L. Corșorului”; că în dovedire, au invocat actul de vânzare-cumpărare din 20.04.1947, prin care I. D. I. a vândut autorului D. C. L. terenul situat sub măgura Nistoreștilor, spre apa Oltețului, învecinându-se la E cu șoseaua Alipești-Alunu, la S – propr. C. N. L., V – propr. Pr. Gh. Dasliescu, N – N. D. B., cu lățimea de 30 m și lungime de cca. 250 m, menționându-se că din cauza alunecărilor și aluviunilor dimensiunile pot varia (fila 6 dosar fond).
S-a menționat că prin HCJ Gorj nr.4406/27.10.2006 a fost respinsă contestația formulată de L. E. pentru suprafața de 0,41 ha, nefiind îndeplinite dispozițiile art.11 din HG nr. 890/2005, art. 6 alin. 13 din Lg. nr. 1/2000 și art. 9 alin. 4 din Lg. 18/1991.
S-a mai arătat că prin sentința civilă nr.1340/04.09.2007, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, s-a constatat că intervenientul G. M. a cumpărat de la numita Ghertîc A. suprafața de 1412 mp respectiv 1962 mp în extravilanul com. Alimpești, ., ba baza pronunțării acestei hotărârii stând titlul de proprietate nr._/26.04.2002 eliberat moștenitoarei Ghertîc A., de pe urma autoarei G. I..
De asemenea, s-a rețimut că prin sentința civilă nr. 1008/26.06.2003, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. 1415/2003, s-a constatat că intervenienta G. A. a cumpărat de la Daliescu G. terenul în suprafață de 0,50 ha situat în pct. L. Corsor.
Din concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că terenul în litigiu se regăsește în actul de vânzare-cumpărare din anul 1947, aspect susținut și de vecinătățile indicate în acțiune pentru terenurile identificate; că din suprapunerile terenurilor în funcție de actele invocate de părți, după cum rezultă din același raport de expertiză – anexa 10, terenul aflat la vest de râul Olteț, solicitat de petenți, se suprapune parțial cu cel cuprins în TP nr._/26.04.2002 eliberat moștenitoarei Ghertîc A. și care a făcut obiectul hotărârii judecătorești în constatarea transmisiunii dreptului de proprietate pentru intervenientul G. M., pentru terenul din T 125 P 27.
S-a apreciat că, întrucât valabilitatea titlului care a stat la baza transmisiunii ulterioare, în patrimoniul acestui intervenient, nu a fost contestată, suprafața suprapusă nu poate face obiectul reconstituirii în favoarea petenților, fiind întemeiată cererea de intervenție formulată de Giruca M..
În ceea ce privește cererea intervenientei G. A., s-a observat că aceasta se bazează pe o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 1008/26.06.2003, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul respectiv, potrivit înscrisului sub semnătură privată depus în dosarul atașat spre observare, pârâtul întemeindu-se pe dreptul la reconstituire, obligându-se în caz contrar să restituie prețul terenului.
Din adresele emise de C. L. de Fond Funciar Alimpești s-a reținut că rezultă că în pct. L. Corsorului nici defunctul Daliescu G. și nici moștenitorii acestuia nu au fost puși în posesie pe vreo suprafață de teren, inclusiv după retragerea lui H. C., ca urmare a desființării IAS Alimpești.
Sub aspectul amplasamentului terenului în litigiu, instanța nu a luat în considerare declarația extrajudiciară a numitului I. D. I. prin care aduce precizări cu privire la vecinătățile terenului vândut autorului petenților prin contractul din 1947, dat fiind că acel act juridic a reprezentat voința părților la data încheierii lui, neputându-se modifica ulterior, în mod unilateral, întinderea dreptului transmis. În acest sens, a observat că, dacă în act vecinătatea vestică este menționată ca fiind proprietatea Pr. Gh. Daliescu, în declarația depusă la dosar de intervenienta G. A. se arată că aceasta ar fi apa râului Olteț.
În ceea ce privește decizia nr. 1407/1993 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3167/1993, s-a observat că prin aceasta s-a soluționat o plângere formulată de autorul L. A. împotriva unei hotărâri a comisiei județene din anul 1992, prin care se soluționase cererea întemeiată pe Lg. 18/1991 iar obiectul prezentei cauze îl reprezintă o hotărâre prin care s-a respins cererea ulterioară, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Ca urmare, instanța a apreciat că cererea de intervenție formulată de G. A. nu este întemeiată.
Împotriva sentinței au declarat recurs intervenienții G. A. și G. M..
Prin încheierea din 11.04.2013 Tribunalul Gorj a apreciat că se impune ca expertul să precizeze ce suprafață are terenul identificat la obiectul nr. 1din raportul de expertiză și să se identifice prin dimensiuni, vecinătăți și suprafață terenul identificat la obiectivul nr. 1 ce se suprapune cu terenul cuprins în titlul de proprietate nr._/2002 emis numitei Ghertîc A.. Răspunsul expertului a fost depus la data de 09.05.2013.
Judecătoria Novaci a fost învestită la data de 27.04.2009 cu contestația formulată de reclamanții L. L., L. M. și L. L. împotriva HCJ nr. 4406/27.10.2006 prin care a fost soluționată, în sensul invalidării, cererea de reconstituire formulată în baza Legii 247/2005 cu privire la terenului agricol în suprafață de 0,41 ha situat în . Nord cu V. Speranța, la Sud- G. A., la Est- râul Olteț, la Vest- R. C., a cărei proprietate a înțeles să o dovedească cu actul de vânzare cumpărare din anul 1947 al autorului L. C. D..
Pe parcursul judecării cauzei s-a formulat cerere de intervenție de către intervenienții G. A. și G. M..
Intervenientul G. M. a solicitat respingerea plângerii formulate de reclamanți, întrucât o parte din terenul în litigiu este proprietatea sa prin cumpărare de la Ghertic A. beneficiara titlului de proprietate, iar cealaltă parte aparține lui C. I..
Prin cererea de intervenție formulată la data de 16.11.2009 de către G. A. s-a invocat că este proprietara terenului ce face obiectul plângerii în baza sentinței civile nr. 1008/26.06.2003 a Judecătoriei Novaci, susținând că potrivit declarației vânzătorului I. I. din dosarul nr. 3167/1993 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1407 a Tribunalului Gorj terenul din actul din anul 1947 se află în punctul „ Măgura Nistorești” și nu în „L. Corșorului” și nu trecea albia majoră a râului Olteț, că și din declarația lui Daliescu G. dată în același dosar rezultă că L. nu putea avea teren în „L. Corșor”, deoarece era proprietatea lui Daliescu.
Prin sentința civilă nr.171/2013 suspusă prezentului recurs s-a admis cererea de intervenție formulată de G. M., fără a se face mențiunea modalității concrete a admiterii acestei cereri, reținând în considerente că valabilitatea titlului intervenientului nu a fost contestată, astfel că suprafața pentru care expertul a constatat suprapunere nu face obiectul reconstituirii; cu privire la cererea de intervenție formulată de G. A. s-a considerat că este neîntemeiată, considerând că hotărârea judecătorească de care s-a prevalat în dovedirea dreptului de proprietate se întemeiază pe un înscris sub semnătură privată, vânzătorul întemeindu-se pe dreptul la reconstituire, reținându-se că din adresele Comisiei Locale de fond funciar rezultă că nici defunctul Daliescu G. și nici moștenitorii acestuia nu au fost puși în posesie pe vreo suprafață de teren.
În raport de cele constatate este evident că nu s-a soluționat pe fond cererea de intervenție a intervenientului G. M., știut fiind faptul că ceea ce intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul unei hotărâri, dar, totodată, s-a considerat greșit respinsă cererea formulată de G. A..
Astfel, și prin completarea la raportul de expertiză depusă de expertul desemnat în cauză în faza procesuală a recursului, s-a reținut că există o suprapunere de teren între cea identificată la obiectivul nr. 1 de 4823 mp și cea cuprinsă în titlul de proprietate a lui Ghertic A. de la care a dobândit proprietatea intervenientul G. M., respectiv de 1225 mp.
Suprafața și dimensiunile omologate de instanță ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea petiționarilor nu este pe deplin fundamentată de expertiza efectuată în cauză, și deși aparent suprafața identificată prin dispozitivul sentinței apare ca o suprafață vecină cu cea cuprinsă în titlul de proprietate nr._/2002, expertul nu a delimitat suprafața de 0,41 ha cu vecinătățile menționate în dispozitiv, ori așa cum s-a arătat anterior, chiar prin completarea la raportul de expertiză se stabilește suprapunerea terenului intervenientului cu cel stabilit în baza actului din 1947, așa încât nu s-a respectat prin dispozitiv suprafața cuvenită intervenientului G. M..
Cât privește suprafața pentru care a formulat cerere de intervenție G. A., motivarea instanței de fond este greșită, întrucât faptul că aceasta este beneficiara unei hotărâri judecătorești în constatarea dreptului de proprietate pentru terenul de suprafață de 0,50 ha situat în punctul „L. Corșor”, justifică promovarea în cauză a cererii de intervenție, hotărârea respectivă prezumând vocația la dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul sentinței, chiar în condițiile în care vânzătorului nu i s-a eliberat titlul de proprietate.
S-a apreciat că sentința civilă nr. 1008/26.08.2003 poate fi considerată un bun în sensul art.6 CEDO și ca atare, plângerea formulată de petenți trebuia analizată din perspectiva deplinei îndreptăți la reconstituirea dreptului de proprietate conform procedurii prevăzute de legea fondului funciar, luând în considerare și apărările intervenientei care s-au raportat la împrejurarea că asupra amplasamentului terenului cuprinsul în actul din anul 1947, s-a statuat prin hotărâri judecătorești anterioare intrare în puterea lucrului judecat, în concret prin decizia civilă nr. 1407/1993 prin care s-a soluționat definitiv plângerea formulată de petentul L. A., autorul petenților, împotriva Hotărârii Comisiei Județene Gorj comunicată petentului cu adresa nr. 450/10.05.1992.
De asemenea trebuia analizată relevanță sentinței civile nr. 1044/29.06.2006, sentință prin care s-a respins plângerea petiționarei L. E. împotriva HCJ Gorj nr. 9/1991, din considerentele sentinței rezultând că s-a contestat hotărârea deoarece petenta a fost validată numai cu suprafața de 2,50 ha pentru care a primit titlu de proprietate fără să se țină seama de actul de vânzare-cumpărare unde se precizează că terenul său depășește albia râului Olteț, respectiv de contractul de vânzare cumpărare din 20.04.1947. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta G. A. considerându-se că nu s-a făcut dovada identității între terenul solicitat de petiționară și terenul pentru care intervenienta a cerut să i se recunoască dreptul.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut și faptul că referitor la terenul situat în punctul „L. Corșor” s-a pronunțat și decizia civilă nr.1407/1993 și sentința civilă nr.446/1997, că prin acestea s-a stabilit că dreptul de proprietate al soțului petiționarei în prezent decedat a fost reconstituit în baza evidenței registrului agricol din perioada 1956-1962 în limita descrierilor din acesta conform dispozițiilor din Legea 18/1991.
Examinarea cauzei se impunea și în raport de constatările expertului desemnat în cauza dedusă prezentei judecăți care a stabilit că între terenul solicitat de petenți și cel pentru care deține sentința civilă în constatarea vânzării cumpărării intervenienta, se poate constata o suprapunere, în acest sens fiind răspunsul la obiectivul nr. 7 al expertului T. C. M..
În plus, la obiectivul nr. 5 s-a răspuns în sensul că terenul în litigiu se poate spune că se regăsește în obiectul actului de trecere în proprietatea statului din anul 1953 având ca proprietară pe M. Preot G. Daliescu.
În contextul în care s-a reținut și admisibilitatea cererii de intervenție a intervenientei G. A. se impune analiza pe fond și a acestei cereri, ori având în vedere că nici cu privire la cererea de intervenție a lui G. M. nu s-a stabilit în concret prin dispozitiv în ce sens este admisă, s-a apreciat că nu intră în discuție nici cercetarea fondului acestei cereri, astfel că, în baza art. 312 al 5 C.pr.civ., a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, considerându-se că o soluție de casare cu trimitere este echitabilă pentru a se asigura față de soluția ce se va pronunța posibilitatea recurării de către partea interesată, întrucât în rejudecare se vor soluția cererile de intervenție în raport și de apărările intervenientei G. A., ce nu s-au pus până în prezent în discuție și în acest sens se are în vedere raportarea judecății la decizia civilă nr.1407/1993 a Tribunalului Gorj, decizie din care rezultă că autorul petiționarilor a contestat HCJ vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unui teren situat în punctul „L. Corșor” în baza contractului de vânzare din 20.04.1947, precum și la celelalte hotărâri pronunțate în procedura legii fondului funciar care au vizat reconstituirea dreptului de proprietate în baza aceluiași act originar.
În soluționarea plângerii ce a făcut obiectul dosarului nr. 3167/1993 s-au administrat probatorii testimoniale cât și expertiză tehnică de specialitate în baza cărora s-a analizat plângerea privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza actului din anul 1947.
Legea nr. 247/2005 este o lege de completare a legilor fondului funciar anterioare și a oferit cadrul juridic pentru formularea cererilor de reconstituire cu privire la terenurile pentru care anterior nu s-a dispus stabilirea dreptului de proprietate în favoarea aceluiași titular, ori, în rejudecarea cauzei este necesar a se stabili dacă în raport de litigiul ce se derulat în dosarul nr. 3167/1993 mai aveau posibilitatea petenții să solicite teren în baza aceluiași act de proprietate.
Numai în măsura în care petenții dovedesc că nu li s-a reconstituit anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005 dreptul de proprietate integral în baza actului din anul 1947, că, deci justifică îndreptățirea pe întreaga suprafață sau pe o parte din suprafața solicitată în baza Legii 247/2005, nu se poate opune de către intervenienta G. A. dreptul de proprietate dobândit în baza hotărârii judecătorești în constatare, luând în considerarea împrejurarea că într-adevăr vânzătorului sau moștenitorilor acestuia nu le-au fost încă emise acte în procedura legilor fondului funciar.
Prin decizia de casare s-a dispus efectuarea în cauză a unei contraexpertize topografice care să aibă ca obiective individualizarea terenului în litigiu raportat și la hotărârile judecătorești în care s-a procedat de asemenea la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea petenților sau autorilor acestora în baza aceluiași contract de vânzare cumpărare din anul 1947, respectiv se vor avea în vedere considerentele arătate anterior, urmând a se concluziona dacă reclamanții au beneficiat ei sau autorul lor de reconstituirea în tot sau în parte a terenului cuprins în actul din anul 1947, respectiv măsura în care odată cu formularea cererii în baza Legii 247/2005, petenții mai aveau vocația de a solicita în baza aceluiași act vreo diferență de teren.
Soluționarea cererilor de intervenție se va face în raport de cele reținute anterior, urmând ca expertul să individualizeze terenurile pentru care se invocă de către intervenienți dreptul de proprietate și în măsura în care acestea se suprapun cu terenul petenților.
În rejudecare, s-a procedat la dispunerea efectuării un ei contraexpertize ce a avut ca obiective următoarele:
Sa se identifice terenul in litigiu prin schița, vecinătăți si dimensiuni, se va avea in vedere decizia de casare cu nr. 1394 din 06.06.2013 a Tribunalului Gorj, respectiv raportarea la hotărârile judecătorești in care s-a procedat la stabilirea dreptului de proprietate in favoarea petențiilor sau a autorilor acestora, precum si contractului de vânzare-cumpărare din anul 1947, sentința civila cu nr. 446/1997 a Judecătoriei Novaci.
Se va stabili daca reclamanții au beneficiat ei sau autorul lor de reconstituirea in tot sau in parte a terenului cuprins in actul din anul 1947 respectiv in măsura in care odată cu formularea cererii in baza Legii 247/2005 petenții mai aveau vocația de a solicita in baza aceluiași act vreo diferența de teren, prin individualizarea acesteia prin schița, dimensiuni si vecinătăți in cazul in care petenții mai erau indreptătiti
Să se transpună in teren actele de proprietate invocate de petenti si intervenienti prin indicarea in clar a actelor de proprietate luate in calcul, inclusiv actul din 1947 invocat de petenti.
Sa se stabilească daca terenul in litigiu se regăsește in actele de proprietate invocate de parti sau intervenienti cu indicarea acestuia prin schița, dimensiuni si vecinătăți in cazul in care răspunsul este afirmativ.
Să se stabilească daca actul de vânzare cumpărare din 1947 a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru petenta L. E. prin HCJ nr.9/1991.
Sa se stabilească daca același act din 1947 a stat la baza soluționării sentinței civile cu nr. 1044/2006 a Judecătoriei Novaci, a deciziei civile nr. 1407/1993 sau a sentinței civile nr.446/1997 a Judecătoriei Novaci si sa se precizeze in raport de aceste inscrisuri daca petentilor sau autorilor acestora li s-a reconstituit integral dreptul de proprietate pe baza actului din 1947.
Se va avea in vedere la intocmirea raportului actele si lucrările dosarului precum si decizia de casare cu nr. 1394/06.06.2013 a Tribunalului Gorj.
Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost depus la dosar la data de_ prin serviciul registratură al instanței, concluziile acestuia au fost puse în discuția părților iar obiecțiunile au fost respinse.
Anunțarea pârtilor din proces privitor la ora, ziua si locul de întâlnire a fost realizata prin plicuri poștale, documentele anexate prezentului raport de expertiza dovedesc realizarea acestui deziderat.
Se confirmă încă de la începutul raportului este ca satele Nistoresti si Corsor aparținând administrativ de . primul pe partea stânga a paraului
Oltet privind direcția de curgere a acestuia, iar cel de-al doilea pe
partea dreapta de curgere a acestui parau.
Pornind de la aceasta realitate putem spune ca terenurile ce fac obiectul dosarului sunt situate așa cum de altfel sunt si amplasamentele satelor adică cel consemnat in actul din 1947 cel din "Măgura" Nistoresti pe stânga paraului, iar cel din "lunca" Corsor pe dreapta aceluiași parau.
Deoarece in sentințele anterioare era consemnat faptul ca atât cetățenii audiați de instnta cat si Primăria comunei confirmau ca albia paraului Oltet nu s-a modificat de 50-60 ani, se reține nici în următorii 10 ani aceasta nu s-a modificat, in plus acele sentințe erau foarte vechi (1993-1994).
Din partea Primăriei Alimpesti, expertul a primit o copie xerox de pe harta cadastrala 1:5000 pe care se găsesc trasate sub forma de plan parcelar toate proprietățile atribuite cetățenilor satului cu numere consemnate pe acestea.
La acest raport de expertiza a fost anexata si schița ce a rezultat din măsurătorile efectuate in prezenta si cu ajutorul celor prezenți, pe acestea observându-se următoarele:
a) terenul consemnat in actul din 1947 situat la est de paraul Oltet in puntctul "Măgura" Nistoresti si terenurile situate la vest de paraul Oltet atribuite petentei L. (latime 14 m) si numitei G. A. (latime 20 m) si G. M. (latime 10 m).
Se constata ca nici in schița întocmita de expert si nici in planul parcelar pus la dispoziție de Primăria Alimpesti nu apare ca vecin B. N. (la nord).
Ca răspuns la obiectivele stabilite de instanță se reține de către expert:
In schița anexa la raport este prezentat terenul ce face obiectul actului de vânzare cumpărare din 1947 teren ce se oprește ca vecinătate vestica in paraul Oltet. Petiționara susținea ca aceasta limita vestica a paraului Oltet ar fi fost alta mult mai la vest fata de cea din prezent, lucru neconfirmat chiar si de reprezentanții Primăriei Alimpesti (lucru consemnat in sentința pronunțata cu ani in urma). Terenul in litigiu considerat de petiționara îl reprezintă partea estica a terenului deținut de G. A. deși daca prelungirea limitelor de nord si de sud ale terenului din actul din 1947 nu coincide cu ceea ce solicita aceasta.
Avându-se in vedere ca acest act de vânzare cumpărare din 1947 a mai fost analizat si pentru reconstituire in baza Legii 18/1991 de către autorul petentilor si ca s-a pronunțat o sentința in acest sens (petenta actuala nu mai are vocația de a mai solicita teren in baza aceluiași act utilizat si anume Decizia 1394/06.06.2013).
In schița anexata la raport sunt prezentate terenurile invocate in actele de proprietate ale pârtilor din proces, terenuri cu amplasamentul in punctual sub "Măgura" Nistoresti si terenuri in "L." Corsor, puncte distinct separate de paraul Oltet.
Daca am acceptat faptul ca paraul Oltet avea o alta linie de curgere situata mai la vest de cea existenta in prezent, linia prelungita a proprietății petiționarei nu ar corespunde cu terenul deținut de G. A. respectiv corpul de est al proprietății acesteia.
Actul de proprietate din anul 1947 a fost utilizat de către petiționara si de autorul acesteia in mai toate acțiunile înaintate instanțelor de judecata începând cu anul 1992.
Decizia de casare 1394/06.06.2013 face referire la faptul ca petiționara nu mai are vocația de a mai solicita in baza aceluiași act o alta diferența de suprafața.
Prin sentința civilă nr. 265 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de petiționarii L. L., L. M. și L. L., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Alimpești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
S-au admis cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții G. M. și G. A..
Au fost obligați reclamanții la plata către intervenienți a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în prezenta cauză, nu s-a putut reține de către instanță, cu certitudine că terenul solicitat se regăsește în actul de vânzare cumpărare din 1947 prin care I. D I. a vândut autorului D. C L. un teren situat sub Măgura Nistoreștilor, spre apa Oltețului.
Mai mult, din cuprinsul raportului de expertiză s-a reținut că, terenul consemnat in actul din 1947 situat la est de paraul Oltet in puntctul "Măgura" Nistoresti si terenurile situate la vest de paraul Oltet atribuite petentei L. (latime 14 m) si numitei G. A. (latime 20 m) si G. M. (latime 10 m), reținându-se totodată că terenul solicitat de către petenți nu se regăsește în amplasamentul indicat în actele vechi de proprietate.
De asemenea, s-a avut în vedere că prin decizia nr. 1407/_ a Tribunalului Gorj s-a analizat îndreptățirea petenților la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul înscrisului din_ încheiat între I. I. și D. L. și s-a menținut HCJ Gorj cu nr. 450 din_, respingându-se plângerea formulată de petiționarul L. A., autorul reclamanților, reținându-se în prezenta cauză că o nouă analizare a înscrisului invocat ar încălca principiul puterii de lucru judecat stabilit prin decizia cu nr. 1407/_, aspect reținut inclusiv în raportul de expertiză întocmit de expert P. V. în sensul că, actul vechi de proprietate din anul 1947 a fost analizat în baza Legii 18/1991 prin sentințe judecătorești.
Cu privire la cererile intervenienților G. A. și G. M., în rejudecare au fost calificate de instanță în temeiul art. 49 alin 3 vechiul cod procedură civilă, ca cereri în intervenție accesorie în favoarea intimatelor C. LFF Alimpești și C. LFF Gorj, fapt pentru care acestea au fost admise doar pentru simplul fapt că s-a solicitat respingerea acțiunii, element specific intervenției accesorie ce urmează soluția juridică primită de partea în favoarea căreia s-a intervenit fără a fi necesară o analiză pe fond a precizărilor din intervenții.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel recurenții reclamanți L. L., L. M., L. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestuia, au arătat că nu s-au avut în vedere obiecțiunile formulate de către recurenți la raportul de expertiză întocmit de către expertul P. V. care nu a răspuns concret la obiectivele formulate de instanță, că greșit a înțeles expertul că reclamanți sunt ca în anul 1947 R. Oltet ar fi avut o altă linie de curgere și că modificarea liniei actuale de curgere a râului Olteț ar face ca linia proprietății reclamanților să nu mai aibă continuitate. Linia de curgere a râului Olteț existentă în anul 1947 este aceeași cu cea de astăzi, dar în actul acestora se precizează clar că terenul cumpărat de autorul acestora traversează Râul Olteț până în vadul vechi, la împlinirea lungimii 250 m.
Că, terenul ce face obiectul litigiului nu a fost atribuit niciodată lui G. A. ( 10 m lățime), și nici lui Daliescu G. ca acesta la rândul sau să-l poată vinde. Nu are nici o relevanță ca satul Corsor se afla la vest față de râul Olteț, iar satul Nistorești la este față de râul Olteț și sa ignore actul de vânzare cumpărare care precizează clar că terenul reclamanților traversează râul Olteț mergând spre Vest până la împlinirea lungimii de 250 m, iar actul pe care îl invocă, vecinul din partea de Vest nu este Râul Olteț ci Daliescu G., care a avut terenul cedat la DEC 308, și pe întreaga suprafață a acestuia sunt titluri de împroprietărire mai puțin pe cei 0,41 ha ce aparține autorului L. A..
Titlurile de proprietate eliberate în anul 1953 celor împroprietăriți nu precizează decât suprafața nu și dimensiunile terenului, acesta fiind și motivul pentru care în loc de 30 m lățime a rămas în urma punerii în posesie a celor împroprietăriți numai 22 de m rămânând însă o lungime mai mare, aceștia având posibilitatea să-și recupereze cei 0,41 ha teren care este liber și nu afectează nici un titlu de proprietate eliberat în baza Legii nr. 18/1991.
Au solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate, respingerea cererilor de intervenție formulate de G. M. și G. A. și pe fond reconstituirea în favoarea acestora a celor 0,41 ha teren în L. Corsor, teren care în momentul de față este liber, vecin în partea de Este cu Râul Olteț, la Vest R. C., la Nord Ghertac A. și la Sud L. A..
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă.
Prin încheierea din data de 23.09.2014, a fost recalificat din apel în recurs calea de atac formulată împotriva sentinței nr. 265 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Verificând critica formulată în raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 27.04.2009 sub nr. dosar_, petiționarii L. L., L. M. și L. L. au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatele C. LFF Alimpești și C. LFF Gorj, să fie anulată HCJ nr. 4406/27oct.2006 și să li se reconstituire dreptul de proprietate pentru terenul agricol în suprafață de 0,41 ha situat în ., cu vecinii: N- V. Speranța, S-G. A., E- Râul Olteț și Vest –R. C..
Susținerea recurenților prin care au arătat că nu s-au avut în vedere obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de expertul P. V. nu este întemeiată.
Din actul de vânzare cumpărare din 1947 rezultă că D. L. a cumpărat de la I. o bucată de teren în punctul Măgura Nistoreștilor, spre apa Oltețului, lungă de circa 250 m și lată de 30 de m, în acest act de vânzare cumpărare se prevedea că terenul vândut depășește râul Olteț doar pană la ultimul mal vechi al Oltețului, astfel că terenul reclamanților nu depășește marginea albiei râului.
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul petiționarului din punctul Măgura Nistoreștilor provenit prin cumpărare în anul 1947 nu are nimic în comun cu terenul ce trece peste albia râului, chiar recurenții recunosc că râul Olteț nu a avut o altă linie de curgere a apei din 1947 și până în prezent, dar recurenții au interpretat greșit actul lor de vânzare cumpărare care nu se referă la faptul că terenul lor traversează râul Olteț până la vadul vechi pe lungimea totală de 250 de m, ci dimpotrivă din actul de vânzare cumpărare din 1947 rezultă cert că acest teren depășește apa pârâului Olteț până la ultimul mal vechi al acestui pârâu, adică cuprinde albia majoră a pârâului Olteț.
De altfel, starea de fapt cu privire la terenul în litigiu a fost hotărâtă prin decizia civilă nr.1407/1993 a Tribunalului Gorj, care privește același teren, iar în administrarea probelor reclamanții s-au folosit tot de actul de vânzare cumpărare din 1947, astfel că nu se mai impunea o nouă analiză a aceluiași înscris invocat de reclamanți în prezenta cauză. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut în urma identificării terenului ce face obiectul actului de vânzare din 1947, că acest teren se oprește ca vecinătate vestică în pârâul Olteț, neconfirmându-se susținerea reclamanților că această limită vestică a pârâului Olteț ar fi fost alta mult mai la vest decât cea din prezent.
Față de considerentele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 Cpr.civ va respinge recursul ca nefundat, iar în baza art.274 C.pr.civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți L. L., L. M., L. L. împotriva sentinței civile nr. 265 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți G. A. și G. M. și intimatele pârâte C. L. Alimpești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Obligă recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată față de intervenienții G. A. și G. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Octombrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, R. B. T. | Judecător, V. N. | Judecător, V. B. |
Grefier, O.-D. M. |
Red. V.B./Tehn.A.P
Jud. fond T.P.C.
2ex/4.11. 2014
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 04-09-2014, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1414/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
