Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 801/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 7563/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 801/2014
Ședința publică din 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Judecător N. U.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant A. N. împotriva sentinței civile nr.4121/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. M., P. comunei Schela- C. autoritatea tutelară, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, M. A. Externe prin Ambasada României în G. și M. Justiției, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant A. N., lipsă fiind intimații pârâți F. M., P. comunei Schela- C. autoritatea tutelară, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, M. A. Externe prin Ambasada României în G. și M. Justiției
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 10.09.2014 s-a depus întâmpinare de intimatul pârât M. A. Externe, după care constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Recurentul reclamant A. N. a solicitat calificarea căii de atac în apel în raport de noile dispoziții ale Codului de procedură civilă.
Tribunalul pune în discuție excepția inadmisibilității căii de atac declarată de reclamantul A. N. în considerația mențiunii inexacte din sentință.
Recurentul reclamant A. N. arată că a declarat recurs întrucât așa s-a menționat în hotărâre și lasă la aprecierea instanței de recurs pronunțarea asupra excepției.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamantul A. G. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții F. M., P. comunei Schela-C. Autoritate Tutelară, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, M. A. Externe prin Ambasada României în Greciei și M. Justiției, să-i fie încredințată minora A. M. N. născută la data de 13.08.2002 spre creștere și educare, să fie stabilită locuința minorei la domiciliul reclamantului situat în comuna Schela, . și să se dispună repatrierea (înapoierea) de îndată a minorei din G. în România cu ajutorul pârâților.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2004 a divorțat de soția sa, A. M. (C.), conform sentinței civile nr. 529/2004 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.317/2004, din căsătorie rezultând minora A. M. N., născută la data de 13.08.2002, în orașul Bumbești-J., jud. Gorj.Că minora împreună cu mama ei au plecat în G., reclamantul dându-și acordul pentru o perioadă de trei luni conform procurii notariale nr.1657 din 14.06.2009; că fosta soție a decedat în G. în urma unui accident rutier la data 22.10.2012, minora rămânând în custodia numitei F. M., pe teritoriul Greciei și până în prezent a fost de cinci ori în G., pe cheltuiala sa, pentru a-și recupera minora, dar numita F. M. a refuzat acest lucru și, mai mult decât atât, aceasta nu-i permite să își viziteze copilul.
Că prin sentința civilă nr._ din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012, s-a stabilit că autoritatea părinteasca să fie exercitată de către reclamant; că a solicitat recunoașterea hotărârii românești în G. și punerea acesteia în executare pe teritoriul Greciei, cerere respinsă de instanța grecească, motivul principal fiind că instanța de fond din România nu a dat minorei dreptul de a fi audiată conform Regulamentului nr. 2201/2003 și din acest motiv solicită instituirea unei comisii rogatorii internaționale pentru ascultarea minorei, deși art.23 lit.b din Regulamentul CE nr. 2201/2003 spune că o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru în materia răspunderii părintești nu este recunoscută în cazul în care „cu excepția cazurilor urgente”, aceasta a fost pronunțată fără a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, încălcându-se astfel normele fundamentale de procedură din statul membru în care se solicită aceasta.
A mai susținut că minora locuiește la o persoană care nu are dreptul să o dețină, reclamantul fiind singura rudă apropiată și conform legislației românești, acesta are dreptul ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare și în conformitate cu prevederile art.14 din Legea 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele precum și cu alte persoane de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Totodată a menționat că în speța dedusă judecății sunt incidente prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 2201/2003 cu solicitarea de a se avea în vedere dispozițiile art. 11 în momentul soluționării cauzei, că cererea de ordonanță președințială urmărește înapoierea de urgență a minorei la părinții săi, în cazul de față, la tatăl reclamant, conform dispozițiilor speciale ale Convenției de la Haga din l980.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor române în soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant. A precizat pârâtul că potrivit art. 2 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 „ (1) Soluționarea cererilor adresate de către persoana fizică, instituția sau organismul interesat din oricare stat parte la Convenție, pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite în sensul art. 3 din Convenție, este de competența instanței judecătorești. (2) Instanța competentă pentru soluționarea cererilor prevăzute la alin. (1) este Tribunalul pentru minori și familie București.” Prin urmare, instanțele judecătorești din România, respectiv Tribunalul București, sunt competente să soluționeze doar cererile de înapoiere a minorilor aflați pe teritoriul României. Or, în cazul de față minora se află pe teritoriul Greciei.
A mai precizat pârâtul că reclamantul formulează cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu M. Justiției în calitate de autoritate centrală, ca reprezentant legal al reclamantului, pentru a-l sprijini pe acesta în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor Convenției de la Haga și a Legii nr. 369/2004.
S-a arătat că anterior modificărilor aduse Legii nr. 369/2004 prin Legea nr. 63/2014, dispozițiile art. 7 prevedeau că „Reprezentarea reclamantului din străinătate în fața instanțelor române se face prin avocat sau de către autoritatea centrală română”. Odată cu . Legii nr. 63/2014, aceste dispoziții au fost abrogate, astfel încât autoritatea centrală română nu mai are atribuții de formulare a cererii de chemare în judecată și de reprezentare a reclamantului în cadrul dosarelor având ca obiect înapoierea minorului. Prin urmare, în raport cu noile prevederi legale, atribuțiile Ministerului Justiției în calitatea sa de autoritate centrală se limitează strict la procedura administrativă de primire a cererii de înapoiere, de verificare a acesteia, de cooperare cu autoritățile centrale ale celorlalte state părți la Convenție și colaborare cu instituțiile și autoritățile române cu atribuții în domeniul de aplicare a Convenției, de facilitare a acordării de asistență judiciară gratuită de către un avocat la cererea persoanei fizice, instituției sau organismului interesat ori a autorității centrale a statului solicitant, precum și alte atribuții prevăzute în Legea nr. 369/2004, fără a mai fi însă implicată în procedura judiciară de soluționare a cererilor de înapoiere. Mai mult decât atât, în vechea reglementare autoritatea centrală română avea calitatea de reclamantă, nicidecum de pârâtă, formulând cererea de chemare în judecată ca reprezentant al celui ce solicita înapoierea minorului, iar potrivit disp. art. 6 alin. 3 din Legea nr. 369/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 63/2014, „Soluționarea cererii se va face în contradictoriu cu persoana despre care se susține că a deplasat sau a reținut minorul în România."
Prin sentința civilă nr.4121/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost admisă excepția formulată de către pârâtul M. Justiției cu privire la necompetența generală a instanțelor române în soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant.
S-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul A. G., domiciliat în Tg-J., .. 480, jud. Gorj și cu reședința în comuna Schela, ., în contradictoriu cu pârâții F. M., domiciliată în C., ., jud. D., P. comunei Schela-C. Autoritate Tutelară cu sediul în ., Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj cu sediul în Tg-J., jud. Gorj, M. A. Externe prin Ambasada României în G. cu sediul în A., Rue Emmanoil Benaki nr.7, Palio Psihiko, G. și M. Justiției cu sediul în București, ., jud. Gorj, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut cu privire la excepția invocată de pârâtul M. Justiției, că în cauză nu operează prevederile disp. art. 1069 alin.2 C.proc.civ. potrivit cărora „(1) Instanța română de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine competentă să soluționeze cauza, deși legea nu prevede competența instanțelor române, dacă se dovedește că nu este posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă în străinătate. (2)În situațiile prevăzute la alin. (1), dacă cererea este formulată de un cetățean român sau apatrid domiciliat în România ori de o persoană juridică de naționalitate română, competența instanței române este obligatorie.” Și nici prevederile art. 1080 C.proc.civ. conform cărora „(1) Instanțele judecătorești române sunt competente să judece și litigiile în care: 1. reclamantul din cererea privind obligația de întreținere are domiciliul în România; 2. locul unde a luat naștere sau trebuia executată, fie și numai în parte, o obligație contractuală se află în România; 3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligații extracontractuale sau se produc efectele acestuia se află în România; 4. stația feroviară sau rutieră ori portul sau aeroportul de îmbarcare/încărcare sau debarcare/descărcare a pasagerilor sau mărfii transportate se află în România; 5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se află în România; 6. ultimul domiciliu al defunctului se află în România, rezervată fiind competența exclusivă pentru imobilele lăsate de acesta în străinătate. (2) Instanțele judecătorești române sunt, de asemenea, competente să judece: 1. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei puse sub interdicție judecătorească, cetățean român cu domiciliul în străinătate; 2. cererile de divorț, dacă la data introducerii cererii reclamantul domiciliază pe teritoriul României de cel puțin un an; 3. declararea judecătorească a morții unui cetățean român, chiar dacă acesta se află în străinătate la data când a intervenit dispariția. Până la luarea unor măsuri provizorii de către instanța română rămân valabile măsurile provizorii dispuse de instanța străină; 4. procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puțin una dintre părți este cetățean român; 5. procese referitoare la ocrotirea în străinătate a proprietății intelectuale a unei persoane domiciliate în România, cetățean român sau apatrid, rezervată fiind o convenție de alegere a forului; 6. procese între străini, dacă aceștia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, în legătură cu bunuri sau interese ale persoanelor din România; 7. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea aeronavelor, precum și cele referitoare la asistența sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri în marea liberă ori într-un spațiu nesupus suveranității vreunui stat, dacă: a) nava sau aeronava arborează pavilionul român sau, după caz, este înmatriculată în România; b) locul de destinație sau primul port ori aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se găsește pe teritoriul României; c) nava sau aeronava a fost sechestrată în România; d) pârâtul are domiciliul sau reședința obișnuită în România; 8. procese privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de produse originare din România, indiferent de cetățenia victimei, de locul survenirii accidentului sau locul producerii prejudiciului.”
Potrivit art. 4 C.proc.civ. „În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părților.”
S-a concluzionat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Convenției de la Haga din 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor ratificată prin Legea nr. 361/2007 și Regulamentul nr. 2201/27.11.2003 al Consiliului Europei denumit Regulamentul Bruxelles II bis privind jurisdicția internațională și recunoașterea și executarea hotărârilor în litigii părintești și litigii legate de încredințarea minorilor.
Art. 8 al acestui regulament stabilește în ceea ce privește competența instanței privind răspunderea părintească că reședința obișnuită a minorului are o importanță decisivă astfel că sunt competente instanțele statului membru în care copilul își are reședința obișnuită la momentul introducerii cererii.
Instanța a constatat că minora are reședința în insula Paros din Republica Elenă (G.) și cu privire la aceasta au și fost luate măsuri provizorii de ocrotire a minorei, respectiv Judecătoria Syros prin hotărârea nr. 289/EM/2012 a instituit o tutelă provizorie la data de 15.11.2012 pentru minoră în favoarea mătușii sale, F. M., instanța dispunând ascultarea reclamantului care la primul termen de judecată nu s-a prezentat.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant A. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și pe fond admiterea cererii, încredințarea și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său.
S-a susținut că urgența cererii de ordonanță președințială este justificată pe deplin întrucât dreptul la vizită nu i-a fost permis de câte ori a fost în G. și a invocat la instanța de fond disp.art.1069(2) C.pr.civ și art.1080 alin.2 punct 1 C.pr.civ., însă nu au fost luate în considerare.
În ședința publică din 15.09.2014, instanța de recurs a pus în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac declarate de reclamantul A. N..
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil și în baza art.457 alin.3 C.pr.civ. se va respinge având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.457 alin.1 C.pr.civ.,” hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
În cauza dedusă judecății, calea ordinară de atac prevăzută de art.466 C.pr.civ. este apelul și nu recursul, astfel încât mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Cum în cauza de față recursul este o cale de atac neprevăzută de lege, în baza art.457 alin.3 C.pr.civ. se va respinge ca inadmisibil recursul, iar hotărârea pronunțată va fi comunicată din oficiu tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată și de la data comunicării începe să curgă termenul de declarare a căii de atac prevăzută de lege, respectiv apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul reclamant A. N. domiciliat în Tg-J., .. 480, jud. Gorj împotriva sentinței civile nr.4121/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. M., domiciliată în C., ., jud. D., P. comunei Schela-C. Autoritate Tutelară cu sediul în ., Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj cu sediul în Tg-J., jud. Gorj, M. A. Externe prin Ambasada României în G. cu sediul în A., Rue Emmanoil Benaki nr.7, Palio Psihiko, G. și în București, ..31, sector 1 și M. Justiției cu sediul în București, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Septembrie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. | Judecător, N. U. |
Grefier, A. P. |
Red N.U.
19 Septembrie 2014
8 ex
Thn. .. fond M. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 110/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Hotărâre din 31-01-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
