Partaj judiciar. Sentința nr. 7041/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7041/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 9480/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 212
Ședința publică din 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. N. împotriva sentinței civile nr.7041 din 14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă R. C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic N. C. pentru intimata pârâtă R. C. C., lipsă fiind apelantul reclamant S. N. reprezentați de avocații B. N. și M. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic N. C. pentru intimata pârâtă R. C. C. a depus la dosar delegația de reprezentare, iar reprezentanții apelantului reclamant au depus chitanța nr._/28.02.2014 în cuantum de 8105 lei, suma reprezentând taxa judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată apelul în stare de judecată, acordând cuvântul.
Avocat M. G., pentru apelantul reclamant S. N. susține aplicabilitate în cauză a disp.art.480 punct 3 Cpr.civ., cauza fiind soluționată în mod greșit de Judecătoria Tg.J. pe o excepție inaplicabilă în cauză, deoarece starea de coproprietate rezultă și din decizia Curții de Apel C., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Avocat B. N. solicită de asemenea admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru efectuarea unei expertizei în construcții sau reținerea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării probei. Expune starea de fapt, susținând că nu intră în discuție doar dreptul la anumite îmbunătățiri, ci izvorul coproprietății îl reprezintă chiar hotărârea judecătorească prin care a fost anulat contractul de vânzare cumpărare, apreciind astfel nelegalitatea soluției instanței de fond, urmând ca în rejudecare să fie evocat fondul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic N. C. pentru intimata pârâtă R. C. C. precizează că deși recunoaște existența unei coproprietăți, intimata pe care o reprezintă nu este de acord cu atribuirea în întregime a imobilului apelantului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._, reclamantul S. N. a chemat în judecată pe pârâta R. C. C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului casa de locuit,situată în Târgu-J.,..l4.,km.69+714.
În motivare cererii reclamantul a arătat că în calitatea de salariat al Regionalei C. C., a deținut locuința de serviciu existentă în Târgu-J., ..l4, km.69+714, în baza contractului de închiriere nr._, că în data de 03.12.2003,conform contractului nr.9, pârâta i-a vândut acest imobil compus din 3 (trei) camere de locuit, cu o suprafața de 39,87mp și 18,90 mp beci, terenul aferent locuinței în suprafață de 79,52mp, fiindu-i atribuit în folosință pe toata durata existentei construcției, prețul locuinței cumpărate stabilit prin contract fiind de 15.176.559 lei (vechi) din care TVA 2.423.148,00 lei(vechi), fiind achitat integral de către reclamant, iar la acea dată locuința construcție avea o vechime de 111 ani și se afla într-o stare avansată de degradare,nefiind locuibilă.
Arată reclamantul că după ce a cumpărat acest imobil, a dorit să realizeze lucrări de reparații, extindere și mansardare și în acest scop a solicitat acordul Regionalei C. C. care în baza proiectului întocmit de către . a emis documentul de avizare nr.52/4150/14.03.2007, că tot pârâta cu adresa nr.122/14/154/03.04.2007, face cunoscut primăriei municipiului Târgu -J. că a avizat favorabil documentația privind lucrarea de "extindere și mansardare locuință" situată în Târgu-J.,..14 și se emite autorizația de construire nr.254/13.04.2007 în baza căruia s-au efectuat următoarele lucrări:
extindere parter prin construirea unui hol, baie,terasă, construire mansardă care cuprinde trei camere pentru locuit, hol, baie doua terase, fiind menținute din vechea construcție beciul în suprafață de 18,90 mp, fundațiile și pereții exteriori aferenți celor două camere(bucătărie și cameră de locuit) în suprafață totală de 34,13mp. Mai precizează reclamantul că au fost înlocuite în totalitate pardoselile,tencuielile,tavanul,acoperișul finisajele, instalațiile electrice, beciul a fost păstrat ,dar pentru asigurarea funcționalității au fost realizate următoarele lucrări: pardoseli din beton simplu, tencuieli la tavan, rostuit pereții din zidărie cu piatră brută,instalație electrică pentru iluminat, ușă din lemn ,scară din beton placată cu gresie antiderapantă că, construcția nou realizată s-a făcut cu fundații din beton simplu ,centură din beton armat, pereți din blocuri ceramice cu sâmburi din beton armat la colturi și la legătura dintre pereți, planșeu din beton armat peste parter și tavan din lemn peste mansardă, acoperiș cu șarpante din lemn,învelitoare țigla tip Elpreco, că la toata clădirea,atât la extindere cât și la partea menținută din vechea construcție s-au realizat finisaje de calitate superioară după cum urmează: tencuieli interioare drișcuite la pereți și tavane, tencuieli exterioare, pardoseli din parchet în holuri și camerele pentru locuit,pardoseli cu gresie de calitate superioara în băi si pe terase, vopsitorii cu vopsea lavabilă în încăperi și placaje cu faianța la pereți în băi, că ușile și ferestrele sunt realizate la toată clădirea din lemn presat și geamuri termopan la exterior și din lemn natural la interior, scara interioară de la interior este din lemn, că s-a realizat termoizolație cu polistiren extrudat sub pardoselile din parchet și cu vată termoizolantă peste tavanul de la mansardă. Se mai arată că la exterior s-a realizat termoizolație cu polistiren expandat la pereți și cu polistiren extrudat pe elevația fundației, iar peste pereții exteriori a fost aplicată, că au fost refăcute branșamentul și instalația electrică în totalitate, s-a realizat branșamentul și instalația de gaze pentru bucătărie și centrala termică, s-a realizat instalație pentru încălzire centrală cu centrală termică pentru combustibil gaze, s-a realizat racordul la rețeaua de apă și canalizare a orașului, că atât la parter cât și la etaj s-au construit grupuri sanitare dotate cu wc, lavoar ,cadă, că prin lucrările efectuate a rezultat practic un imobil nou cu regimul de înălțime P+M având o suprafața utilă de 113,47mp,( 57,33 mp la parter, 56,14 mp la etaj) și 20,92 mp balcoane. De asemenea se arată că pe terenul aferent construcției pe care îl folosește în baza contractului de închiriere nr.02/8T/25.01.2005 a efectuat lucrări de amenajare constând în construcția unei terase acoperită cu structură de rezistenta din țevi și profil metalic, închidere perimetrală cu zidărie din blocuri ceramice,acoperiș cu șarpante din lemn învelitoare din tabla tip Lindab, canalizare exterioară, halângă pentru vița de vie din țevi și profil metalic, alei pietruite și betonate,fântâna, cuptor de grădină cu zidărie din piatra brută și cărămidă, leagăn pentru copii din țevi metalice, împrejmuire din beton ,stâlpi metalici cu șipci din lemn spre . din bolțari spre calea ferată și spre nord, spații verzi, iar pentru amenajarea spațiilor verzi fiind evacuat pământul infestat existent și înlocuit cu pământ fertil. A arătat reclamantul că valoarea lucrărilor efectuate sunt estimate la 544.302,00 lei din care 481.132,00 lei reprezintă cheltuieli pentru locuință, iar suma de 63.170,00 lei pentru amenajările exterioare, așa cum rezultă din raportul întocmit de către A.CAudit C. S.R.L Tg-J. cu nr.50/10.06.2013
S-a mai menționat faptul că după finalizarea lucrărilor ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin sentința civila nr._/11.10.2010, s-a anulat contractual de vânzare-cumpărare nr.9/03.12.2003, sentința rămasă irevocabila prin decizia nr.1096/25.05.2012 a Tribunalului D., astfel că la momentul actual se află în indiviziune cu pârâta, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La solicitarea instanței reclamantul a arătat că temeiul de drept al acțiunii este 728 C.p.c.
Pârâta a depus întâmpinare prin a solicitat admiterea cererii de ieșire din indiviziune formulată de reclamant.
Prin sentința civilă nr.7041 din 14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. N., cu domiciliul în Tg-J., ..14, km 69+714, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta R. C. C., cu sediul în C., .-7, județul D..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 03.12.2003 între pârâtă și reclamant, în baza Legii 85/1992 și a Decretului Lege nr. 61/1990 a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.9, prin care pârâta vinde și reclamantul cumpără locuința C. situată în municipiul Tg-J., ..14, km.69+714, conform schiței de plan care face parte integrantă din contract. Locuința face obiectul contractului respectiv și este ocupată de cumpărător în baza contractului de închiriere nr.67/8/21.07.2003, fiind compusă din trei camere de locuit cu o suprafață utilă de 39,87 mp, precum și cota indiviză de 100% din suprafața de folosință comună a imobilului, fiind atribuit cumpărătorului în folosință, pe durata existenței construcției și terenul aferent locuinței în suprafață de 79,52 mp respectiv cota indiviză de 100% din teren. Prețul locuinței, inclusiv anexele nominalizate, conform fișei tehnice de calcul Cap.II este de 12.753.411 lei.
Că, ulterior, prin acțiunea pornită de către P. de pe lângă Judecătoria C., ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2008 prin care s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 9/2003 încheiat între reclamant și pârâtă, prin sentința civilă nr._/11.10.2010 s-a admis acțiunea și s-a anulat acest contract. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1096/2012 prin care s-a respins recursul reclamantului. Instanțele au reținut faptul că reclamantul nu îndeplinea condițiile legale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul declarând în fals că nu deține nici o locuință în proprietate personală, motiv pentru care prin Ordonanța 1127/P/2007 reclamantul a fost scos de sub urmărire penală și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ. În cursul aceluiași litigiu s-a contestat și dispoziția nr. 31/1999 emisă de Directorul general al CNCFR SA în ceea ce privește dispozițiile art. 14, pronunțându-se sentința 323/2011 a Curții de Apel C., fiind admisă excepția de nelegalitate a articolului 14 din dispoziția 31/1999. Această hotărâre a fost modificată prin decizia nr.5369/2011 de către Î.C.C.J, respingându-se excepția de nelegalitate. În considerentele deciziei nr. 1096/2012 a mai arătat instanța că nu pot fi reținute susținerile reclamantului, în sensul că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare trebuie să fie analizată doar prin prisma Legii 85/1992 și nu prin raportare la dispozițiile din dispoziția 31/1999, întrucât această dispoziție a fost dată în aplicarea Legii 88/1999, iar concordanța acelei dispoziții cu actele normative cu forță juridică superioară a fost statuată de către instanța supremă. Cu putere de lucru judecat s-a mai reținut că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.9/2003, reclamantul nu îndeplinea una din condițiile prevăzute de dispoziția 31/1999, dată în aplicarea Legii 85/1992, respectiv aceea de a nu fi deținut în proprietate o locuință cumpărată în baza decretului Lege nr. 61/1990 și a Legii 85/1992, întrucât anterior încheierii contractului în litigiu reclamantul a donat către fiul său o locuință pe care o dobândise la schimb în locul unui apartament cumpărat din fondul locativ de stat, conform contractului nr. 4441/1991.
S-a reținut că unul din efectele unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile o reprezintă autoritatea de lucru judecat, cu efect pozitiv în sensul că dreptul recunoscut nu mai poate fi pus la îndoială, dar și un efect negativ în sensul că ceea ce s-a soluționat irevocabil, nu mai poate fi contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească. În acest sens hotărârile amintite anterior au fost pronunțate în litigii ce au avut ca părți aceleași părți ca și în cauza de față, efectele acestora fiindu-le opozabile și deci, apreciindu-se, în consecință, că reclamantul nu mai are nici un drept de proprietate asupra imobilului ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 9/2003, iar faptul că reclamantul a realizat îmbunătățiri la imobil nu creează un drept de proprietate eludând dispozițiile Legii 85/1992 și Dispoziția nr.31/1999, acestea fiind actele normative în baza cărora se poate dovedi în acest caz un drept de proprietate, eventual reclamantul are doar un drept de creanță cu privire la aceste îmbunătățiri.
De asemenea, s-a reținut că una din obligațiile judecătorului o reprezintă calificarea juridică a cererii, conform art. 22 alin. 4 și art.152 C.p.c, astfel încât solicitarea de explicații cu privire la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată formulată de reclamant nu reprezintă un motiv de incompatibilitate în sensul că instanța și-a conturat un punct de vedere așa cum precizează reclamantul prin concluzii scrise, instanța fiind obligată să țină cont de temeiul juridic al cererii, neavând posibilitatea schimbării acestuia, altfel s-ar încălca dispozițiile art.22 alin. 5 C.p.c privind principiul disponibilității părții, și că acesta este motivul pentru care atât în etapa scrisă, cât și la primul termen de judecată s-a solicitat în concret temeiul juridic al acțiunii, reprezentantul reclamantului în calitate de avocat indicând faptul că temeiul juridic îl reprezintă ieșirea din indiviziune prevăzută de art. 673 C.p.c. și 723 cod civil, precum și art.969 cod civil.
Cum în cauză reclamantul nu a făcut dovada proprietății asupra bunului imobil, s-a apreciat astfel că nu se poate solicita ieșirea din indiviziune, întrucât nu are calitate de coproprietar; că nici dispozițiile art. 969 cod civil nu pot fi aplicabile, întrucât convențiile făcute de părți au putere de lege dacă aceste convenții sunt legal făcute ori, în cauza de față între părți nu mai există nici o convenție întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/2003 a fost anulat, iar acesta a fost și motivul pentru care instanța a respins încuviințarea probei cu expertiză tehnică de evaluarea imobil, nefiind utilă, pertinentă și concludentă în cauză.
Că, deși ambele părți au fost de acord cu prezenta acțiune, în cauză nu poate interveni achiesarea părții în baza recunoașterii pretențiilor prevăzută de art. 436 și urm.C.p.c, întrucât instanța dă o hotărâre în măsura recunoașterii doar dacă sunt îndeplinite condițiile legale, respectiv dacă părțile sunt coproprietari, condiție neîndeplinită în cauza de față în ceea ce-l privește pe reclamant, iar pe de altă parte instanța este investită cu o cerere de chemare în judecată, care reprezintă un litigiu real, ori din actele existente la dosar între părți nu există un litigiu real.
S-a mai reținut că părțile nu au făcut dovada că au purtat o negociere ulterioară litigiilor amintite anterior pentru încheierea vreunui contract de vânzare-cumpărare, astfel încât instanța să intervină în această negociere, situația juridică a imobilului înregistrat în patrimoniul pârâtei având un rol hotărâtor într-o eventuală negociere, respectiv dacă acest imobil este sau nu supus Legii 85/1992 .
Față de cele arătate mai sus și ținând cont de faptul că instanța nu poate schimba temeiul juridic al acțiunii, respectiv ieșire din indiviziune, în baza art. 673 C.p.c. și 723 cod civil, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, reclamantul având doar un drept de creanță asupra imobilului din litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, făcându-se expunerea situației de fapt, s-a invocat ca lipsită de temei și în contradicție cu probele motivarea instanței de fond în sensul că apelantul și pârâta nu sunt coproprietari, a susținut că această stare a fost creată prin hotărârea judecătorească; că însăși pârâta a fost de acord cu ieșirea din indiviziune.
Ca urmare a comunicării cererii de apel, i s-a pus în vedere intimatei să formuleze întâmpinare în termen de 15 zile de la comunicare, întâmpinare ce a fost depusă la 10.01.2014 și prin care s-a solicitat respingerea apelului, raportat la opoziția intimatei de a se atribui construcția în totalitate în lotul apelantului reclamant.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 22.01.2014, apelantul a susținut că argumentele intimatei pârâte prin care solicită respingerea apelului nu reprezintă apărări de fond și că situația de fapt și de drept pe care a evocat-o în cuprinsul răspunsului la întâmpinare nu a fost analizată de instanța de fond, care prin soluția pronunțată obligă părțile, coproprietari asupra construcției, să rămână în continuare în starea de indiviziune.
A apreciat atitudinea intimatei pârâte ca fiind ambiguă și confuză întrucât pe de o parte este de acord cu ieșirea din indiviziune, dar pe de altă parte dorește ca imobilul să-i rămână în proprietate, dar să nu plătească sultă.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, apreciază apelul ca fiind întemeiat în sensul celor ce urmează:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul S. N. a chemat în judecată pe pârâta R. C. C. pentru a se dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului casă de locuit situat în Tg.J., .>
În fapt, se reține că la data de 03.12.2003 între pârâtă și reclamant, în baza Legii 85/1992 și a Decretului Lege nr. 61/1990 a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.9, prin care pârâta vinde și reclamantul cumpără locuința C. situată în municipiul Tg-J., ..14, km.69+714, conform schiței de plan care face parte integrantă din contract, locuința fiind ocupată anterior de cumpărător în baza contractului de închiriere nr.67/8/21.07.2003, fiind compusă din trei camere de locuit cu o suprafață utilă de 39,87 mp, precum și cota indiviză de 100% din suprafața de folosință comună a imobilului, fiind atribuit cumpărătorului în folosință, pe durata existenței construcției și terenul aferent locuinței în suprafață de 79,52 mp respectiv cota indiviză de 100% din teren.
Prin sentința civilă nr._/11.10.2010 a Judecătoriei C., în urma sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a admis acțiunea privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr.9/03.12.2003 și s-a anulat acest contract. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1096/2012 a Tribunalului D. prin care s-a respins recursul reclamantului.
În motivarea acțiunii de ieșire din indiviziune, s-a invocat de către reclamant că în baza proiectului întocmit de către . SRL a executat lucrarea de extindere și mansardare a locuinței ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare menționat, astfel că din vechia construcție au fost menținute o foarte mică parte, susținându-se în esență că prin lucrările efectuate s-a realizat un imobil nou cu regimul de înălțime de P+M având o suprafață utilă de 113,47 și 20,92 mp balcoane,iar valoarea lucrările efectuate au fost estimate la suma de 544.302 lei.
Instanța de fond a apreciat, raportat la cauzele care au determinat anularea contractului de vânzare cumpărare că reclamantul își poate valorifica doar un drept de creanță și că nu poate fi reținută astfel o stare de coproprietate.
Coproprietate este și o stare de fapt și ea rezultă, în speță din situația transformării radicale a imobilului ce a fost transferat anterior pronunțări hotărârii judecătorești de anulare din patrimoniul pârâtei în patrimoniul reclamantului, astfel că toate aspectele învederate de către reclamant conduc la concluzia că în prezent imobilul asupra căruia poartă litigiu este un imobil nou și de o valoare mult superioară celui transformat.
Nu putea fi ignorată în speță poziția pârâtei cu privire la admisibilitatea cererii de ieșire din indiviziune, pe de o parte luând în considerare calitatea ei de proprietar al construcției inițiale și dreptul de a dispune în consecință cu privire la prerogativele ce-i revin în temeiul dreptului de proprietate, iar pe de altă parte luând în considerare perspectiva plății unei creanțe împovărătoare de către aceasta.
Faptul că reclamantul a solicitat să-i fie atribuit în urma ieșirii din indiviziune imobilul și poziția pârâtei în sensul că nu este de acord cu atribuire exclusivă a imobilului acestuia, sunt chestiuni care pot fi supuse dezbaterii numai în măsura în care se va dispune ieșirea din indiviziune a părților, ori acțiunea pe acest temei juridic nu a fost apreciată admisibilă de către instanța de fond, pentru ca în calea de atac a apelului să fie pusă în discuție modul de atribuire al imobilului.
Poziția intimatului în apel nu poate fi apreciată ca fiind radical diferită de cea din fața instanței de fond, fiind evident că nu se contestă existența stării de coproprietate.
Ca atare, se apreciază că instanța de fond în mod greșit a raportat situația juridică a imobilului la momentul în care acesta se găsea în patrimoniul pârâtei, respectiv ca un imobil proprietate exclusivă al intimatei, câtă vreme acest imobil, ulterior a devenit un imobil nou, cu o valoare substanțială față de vechiul imobil, astfel că hotărârea judecătorească prin care se anulează contractul de vânzare al vechiului imobil (inexistent în prezent), contract ce susținea un drept exclusiv de proprietate în favoarea reclamantului, constituie temei al nașterii unui drept de coproprietate.
În consecință, apreciindu-se că se impune soluționarea cauzei în raport de temeiul juridic invocat, respectiv art.728 C.civ., în sensul sistării stării de coproprietate dintre părți, în baza art. 480 alin.3, reținându-se că prima instanță nu a soluționat procesul pe fond, va fi admis apelul, anulată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, urmând a fi administrate probe pentru stabilirea valorii atât a imobilului nou cât și a celui demolat, fostă proprietate exclusivă a pârâtei, stabilirea valorii imobilului demolat și nu a elementelor încorporate în noul imobil după demolarea celui vechi, fiind esențială pentru stabilirea valorii cotei părții de proprietate a pârâtei din imobilul existent în prezent. La sistarea stării de indiviziune se vor avea în vedere criteriile prevăzute de lege pentru atribuirea imobilului, inclusiv va fi analizată ipoteza unei atribuiri în natură ambelor părți a unor suprafețe locative din imobil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant S. N., domiciliat în Tg-J., ..14, km.69+114, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.7041 din 14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă R. C. C., cu sediul în C., .-7, județul D..
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. Jud.M.G./tehn.EC
Jud fond L.M. C.
25 Martie 2014/5 ex.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 564/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1043/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
