Pretenţii. Decizia nr. 607/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 358/317/2011*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 607/2014
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă B. E. prin procurator Z. P. și recurenții pârâți G. I. și G. E., împotriva sentinței civile nr. 2625 din 05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurenta reclamantă, fiind reprezentată de procurator Z. P., a răspuns recurentul pârât G. I. asistat de avocat B. A. și de avocat P. F., a lipsit recurenta pârâtă G. E. reprezentată de avocat B. A. și de avocat P. F., a lipsit intimata pârâtă C. E.-L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act de înscrisurile depuse de procuratorul Z. P. pentru recurenta reclamantă, respectiv: cerere intitulată „domnule comandant”, adresa nr. 558/P/2008 a Ministerului Public, ordonanța nr. 558/P/2008 a Ministerului Public, cerere intitulată „ domnule prim procuror” și „ domnule președinte”, sentința civilă nr. 1065/2003 pronunțată în dosarul nr. 7261/2003 al Judecătoriei Tg-Cărbunești, proces verbal din data de 13.12.2002, sentința civilă nr.275/2012, dosar_ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, adresa nr. 1149/VIII/1/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, cerere intitulată „domnule prim procuror”, adresa nr. 1804/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din data de 25.11.2011, a aceluiași parchet, cerere în dosar nr. 1804/P/2011, adresa nr. 65/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, borderoul recomandatelor nr. 7 din 02.02.2012 a aceluiași parchet, referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, adresa nr.3262 din 17.06.2013, referat de neîncepere a urmăririi penale din 27.10.2012, declarație olografă a numitei C. E. L., declarația numitului C. I. și C. Z., referat de neîncepere a urmăririi penale din 16.09.2012, declarația lui C. I. din 02.07.2012, declarația numiților G. I. și G. E., procesul verbal din data de 07.03.2013 al executorului judecătoresc, proces verbal din 14.03.2011 al executorului judecătoresc, sentința civilă nr.2941 din 08.12.2004 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, decizia nr., 1192/A din 16.11.2005 a Tribunalului Gorj, decizia nr., 1816 din 16.05.2006 a Curții de Apel C., decizia nr. 575/A din 29.06.2006 a Tribunalului Gorj.
S-au pus în discuție aceste înscrisuri și avocații B. A. și P. F. pentru recurenții pârâți au arătat că nu solicită termen pentru a le observa.
Procuratorul recurentei reclamante Z. P. a părăsit sala, arătând că nu dorește să participe la judecarea cauzei.
În lipsa altor cereri s-a acordat cuvântul pe fond.
Avocat B. A. pentru recurenții pârâți solicită admiterea recursului acestora, modificarea sentinței și admiterea cererii reconvenționale în totalitate, respectiv admiterea capătului de cerere pentru valoarea bunurilor distruse în incendiu și admiterea excepției privind prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei și în consecință respingerea în totalitate a acțiunii și obligarea reclamantei la cheltuielile de judecată în toate ciclurile procesuale și în recurs. Susține oral motivele scrise ale recursului și precizează că acțiunea principală are caracter patrimonial și este supusă termenului general de prescripție.
Arată că termenul de prescripție a început să curgă în anul 2002 când între părți a intervenit un contract de închiriere și reclamanta avea calitate de detentor precar al bunurilor. Consideră că greșit s-a reținut sentința în revendicare ca și moment al începerii prescripției, întrucât posesia era abuzivă, iar acțiunea în constatare a fost respinsă.
Mai precizează că valoarea bunurilor distruse în incendiu trebuia acordată întrucât din procesul verbal de constatare a acestuia s-a prevăzut că locul focarului a fost la anexele gospodărești și nu s-a demonstrat că incendiul a fost provocat de o terță persoană.
Avocat P. F. pentru aceiași recurenți pune aceleași concluzii ca și avocatul B. A. și completează apărarea în sensul că răspunderea reclamantei este contractuală iar acțiunea reclamantei este extra-contractuală, dar se impune aplicarea principiului forței obligatorii a contractului întrucât izvorul obligației era contractul.
Susține că termenul de prescripție a început să curgă de la data constatării imposibilității încheierii convenției și bunurile au fost folosite în baza contractului de închiriere și nu în temeiul primei convenții, rezultând că acțiunea era prescrisă.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._, reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâții G. I. și G. E. și a solicitat să fie obligați în solidar la plata sumei de 20.000 lei (_ lei ROL) și să se instituie un drept de retenție asupra imobilului situat în ., veci la N- Vorobea Virgl, S- rest proprietate, E- rest proprietate și D. O., V- drum comunal Lintea, compus dintr-o casă de locuit, precum și a terenului în suprafață de 1000 mp, aferent construcției, până la achitarea integrală a sumei datorate.
A solicitat și coeficientul de inflație calculat de la data de 8.10.2002 până la achitarea integrală a sumei, precum și cheltuieli de judecată.
Pârâții G. I. și G. E. au formulat întâmpinare-cerere reconvențională.
Sub aspect reconvențional au chemat în judecată pe reclamantă și pe B. L., solicitând obligarea acestor pârâte la plata chiriei aferente imobilului casă cu 2 camere și dependințe ți a terenului de 1000 mp pe ultimii trei ani, chirie evaluată doar în vederea timbrării la suma de 1000 lei; la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului de 4000 mp pe ultimii 3 ani, evaluată în vederea timbrării la suma de 500 lei.
De asemenea au solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii prejudiciului cauzat prin distrugerea bunurilor proprietatea lor, respectiv: o anexă șopru, o anexă bucătărie de vară, 4 butoaie de lemn de 400 l, o putină de lemn de 1000 l, 2 damigene de sticlă de 50 l, 3 mese de lemn, 6 scaune din lemn, 1 m3 cherestea din lemn, un cuier de hol, o mobilă de bucătărie, 2 canapele, uneltele agricole, scule de tâmplărie și dulgherie și vasele de bucătărie, cât și degradările aduse imobilului construcție proprietatea lor, prejudiciu evaluat în vederea timbrării la suma de 1000 lei, precum și obligarea la cheltuielile de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1179/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții G. I. și G. E., domiciliați în comuna Scoarța, ., județul Gorj.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă B. E., domiciliată în comuna Scoarța, ..
Au fost obligați pârâții-reclamanți G. I. și G. E., în solidar, la plata sumei de 20.000 lei, actualizată în raport cu indicele de inflație, începând cu data introducerii acțiunii - 31.01.2011 și până la achitarea integrală a acestei sume, către reclamanta-pârâtă B. E..
Au fost respinse cererile reclamantei-pârâte B. E. privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului situat în comuna Scoarța, ., compus dintr-o casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 1000 mp, daunele morale, daunele materiale și cheltuieli de judecată actualizate.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți G. I. și G. E..
A fost obligată reclamanta-pârâtă B. E. și pârâta C. E.-L., domiciliată în comuna Ciuperceni, ., în solidar, la plata sumei de 805,05 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 1000 mp pe anii 2008, 2009 și 2010.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs reclamanta B. E. prin procurator Z. P., precum și pârâții G. I. și G. E..
Prin decizia civilă nr. 1705/11.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ au fost admise recursurile declarate de recurenta reclamantă B. E. și de recurenții pârâți G. I. și G. E., fiind casată sentința civilă nr. 1179/11.04.2013 ,iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunșeti la data de 23.09.2013, fiind citate părțile.
Prin sentința civilă nr. 2625 din 05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția tardivității cererii precizatoare cu privire la daunele morale în cuantum de 30 000 lei, excepții invocate de pârâții G. I. și G. E..
S-a admis în parte acțiunea precizată ,formulată de B. E., domiciliată în comuna Scoarța, ., în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. E., domiciliați în C., ., . ,..
Au fost obligați pârâții G. I. și G. E. să plătească ,în solidar, reclamantei B. E., suma de 10 000 lei actualizată în raport cu indicele de inflație ,începând cu data de 08.10.2002 ,până la data plății efective.
S-au respins celelalte capete de cerere ale acțiunii precizate.
S-a admis în parte cererea reconvențională, formulată de pârâții G. I. și G. E. ,în contradictoriu cu reclamanta B. E. și pârâta C. E. L. ,domiciliată în comuna Ciuperceni, ..
A fost obligată reclamanta pârâtă reconvențional B. E., să plătească pârâților reclamanți reconvenționali G. E. și G. I. suma de 720 lei reprezentând chirie aferentă imobilului casă de locuit compusă din cinci camere ,dependințe și terenul aferent de 1000 mp, pentru perioada martie 2008- martie 2011.
A fost oblitată reclamanta pârâtă reconvențional B. E. și pârâta reconvențional C. E. L. să plătească pârâtei reclamantă reconvențional G. E., suma de 2481,075 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului cu suprafața de 3518 mp, pentru perioada 2008,2009,2010.
S-au respins celelalte petite ale cererii reconvenționale.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și obligă reclamanta B. E. și pârâta reconvențional C. E. L. să plătească pârâților reclamanți reconvențional G. I. și G. E. ,suma de 836 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 137 alineatul 1 Cod de procedură civilă ,instanța a soluționat cu prioritate excepția tardivității formulării cererii precizatoare cu privire la daunele morale în cuantum de 30 000 lei, și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la acțiunea în pretenții, excepții invocate de pârâții G. I. și G. E..
Că în conformitate cu dispozițiile art. 132 Cod de procedură civilă, cererea poate fi modificată până la prima zi de înfățișare sau până la termenul acordat de instanță în acest sens și modificarea acțiunii se poate face și după prima zi de înfățișare dacă pârâtul consimte expres sau tacit.
Că potrivit art. 132 alineatul 2 Cod de procedură civilă, cererea nu se socotește modificată în situația în care reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
Că prin cererea completatoare formulată la data de 18.03.2013 în dosarul nr._ , reclamanta a solicitat și obligarea pârâților G. I. și G. E. la plata daunelor morale ,a daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată.
Că din analiza încheierilor de ședință din data de 18.03.2013 și 01.04.2013 nu rezultă că pârâții ar fi invocat excepția decăderii reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, solicitând doar anularea cererii modificatoare pentru lipsa obiectului.
Că prin cererea formulată în ședința publică din data de 29.10.2013 ,reclamanta ,prin procurator a precizat doar câtimea obiectului petitului având ca obiect daune morale, precizând în același timp ce reprezintă aceste daune morale ,astfel că o astfel de cerere nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, urmând a fi respinsă ce neîntemeiată excepția tardivității formulării cererii precizatoare cu privire la daunele morale în cuantum de 30 000 lei.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a reținut că la data de 08.10.2002 ,între reclamantă în calitate de promitent cumpărător pe de o parte și pârâții G. I. și G. E. ,în calitate de promitenți vânzători de pe altă parte ,s-a încheiat un antecontract de vânzare –cumpărare, conform căruia promitenții vânzători s-au obligat să vândă promitentei cumpărătoare imobilul compus din casă, teren și dependințe situat în . ,urmând ca transferul dreptului de proprietate să aibă loc la momentul realizării integrale a prețului.
Că s-a menționat că la data încheierii antecontractului a fost achitată suma de_ROL, reprezentând arvună, urmând ca diferența de preț să se plătească la data terminării litigiului de ieșire din indiviziune cu numitul Bubatu C..
Că cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de_ ROL la care se adaugă actualizarea cu indicele de inflația a sumei de_ lei Rol sume achitate potrivit antecontractului încheiat la data de 08.10.2002, are ca obiect un drept patrimonial prescriptibil în trei ani de zile
Că în conformitate cu dispozițiile art. 1 ,art. 3 și art. 7 alineatul 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având ca obiect un drept patrimonial se prescrie în termen de 3 ani de zile, termen ce începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv sau a realizării condiției suspensive.
Că prin antecontractul încheiat părțile au convenit ca transferul dreptului de proprietate să aibă loc la achitarea diferenței de preț, diferență ce urma să fie plătită la data terminării litigiului de ieșire din indiviziune cu numitul Bubatu C. și acest litigiu a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1065/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr. 2110/2003 ,rămasă definitivă prin decizia nr. 855 A/17.06.2003 ,pronunțată de Tribunalul Gorj.
Că în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 ,prescripția se întrerupe prin recunoașterea făcută de cel în folosul căruia curge termenul de prescripție și între părți au existat mai multe litigii în vederea executării obligațiilor asumate prin antecontractul susmenționat .
Că astfel prin cererea înregistrată sub nr._ , reclamanta G. E. i-a chemat în judecată pe pârâții G. I. și G. E. pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, cerere respinsă prin sentința civilă nr. 1622/06.,5.2008 ,irevocabilă prin decizia nr. 2502/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, decizie prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. E..
Că din considerentele sentinței civile susmenționate a rezultat că prin întâmpinarea formulată ,pârâții au recunoscut încheierea convenției și plata sumei de_ lei ROL, invocându-se însă neîndeplinirea celorlalte obligații de către reclamantă și aceleași apărări au fost formulate și prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei în ședința publică din data de 06.05.2008.
Că de altfel aceste apărări au fost formulate în mod constant de către pârâți,astfel că deși acțiunea formulată de reclamanta B. E. a fost respinsă, prin recunoașterea achitării parțiale a prețului convenit de părți, s-a întrerupt termenul de prescripție.
Că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești, la data de 26.11.2008 ,sub nr._ , reclamanții G. I. și G. E. au solicitat obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare ,menționând că pârâții nu dețin titlu pentru stăpânirea imobilului, acțiunea în constatare formulată de aceștia fiind respinsă.
Față de considerentele expuse anterior, s-a reținut că termenul de prescripție a început să curgă la data formulării acțiunii în revendicare, dată la care a fost contestat dreptul reclamantei de a folosi imobilele în baza antecontractului încheiat și întrucât de la acest moment ,până la data formulării acțiunii, respectiv 31.01.2011, nu au trecut trei ani de zile, s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material al acțiune, excepție invocată de pârâți.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că prin sentința civilă nr.1622/06.05.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul_._ ,irevocabilă prin decizia civilă nr.2582/26.09.2008 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. E. ,în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. E. pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 08.10.2002.
S-a mia reținut că prin antecontractul încheiat s-a precizat că a fost achitată suma de_ lei cu titlu de arvună, fără însă a se stabili prețul bunurilor imobile ce au făcut obiectul convenției,prețul constituind un element de bază al contractului de vânzare-cumpărare și stabilirea prețului sub forma unei sume de bani este de esența vânzării, fiind necesar ca prețul să fie determinat sau determinabil ,sincer și serios, iar antecontractul încheiat nu îndeplinește condițiile cuprinse în art. 948 Cod civil, neavând un obiect determinat sau determinabil, întrucât nu este stabilit prețul imobilului și în consecință nefiind respectate prevederile art. 1295 și art. 1303 cod civil privind elementul esențial al vânzării reprezentat de preț, în consecință antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 08.10.2002, este nul.
Că, prin sentința civilă nr. 1691/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ *, a fost obligată pârâta G. E. să restituie reclamantei B. E. suma de 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând plată nedatorată, sumă consemnată a prin recipisele de consemnare nr._/1 din data de 12.02.2007 și nr._/1 din data de 13.02.2007, în scopul executării convenției anterior menționate, reținând instanța că nu există un raport obligațional care să presupună executarea obligației prin plată ,întrucât antecontractul încheiat este nul.
Că, în antecontractul de vânzare-cumpărare a fost prevăzută a clauză de răzgândire acceptată de ambele părți prevăzându-se ca” în caz de răzgândire vânzătorul să plătească cumpărătorului dublul sumei primite ca arvună” și clauza de răzgândire inserată are însă un caracter accesoriu ,astfel că validitatea obligației principale constituie o condiție esențială pentru existența clauzei accesorii și în speță, obligația principală fiind nulă și clauza de răzgândire inserată este nulă.
Că, în situația în care actul declarat nul a fost executat parțial, efectul nulității constă în restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului nul.
Că, potrivit art. 1092 Cod civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit fără a fi debit este supus repetițiunii și totodată, conform art. 992 și urm. Cod civil, cel ce primește ceea ce nu este debit este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.
Că, antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 08.10.2002 fiind nul pentru lipsa prețului, nu se poate vorbi despre existența obligației reclamantei de a plăti prețului imobilelor și pentru ca persoana care a primit plata nedatorată ,să poată fi obligată la restituire către persoana care a executat o obligație ce nu-i incumba, este necesar ca prestația efectuată să aibă semnificația juridică a unei plăți, datoria în vederea căreia a fost efectuată plata să nu existe, iar plata sa fi fost făcuta din eroare.
Că aceste condiții sunt îndeplinite în prezenta cauză, dat fiind că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost constatat nul pentru lipsa prețului, reclamanta achitând suma de_ lei cu titlu de plată parțială a prețului(arvună), plata fiind făcută din eroare, aceasta având reprezentarea că este debitoarea obligației de plată conform acestui antecontract și în consecință, achitarea sumei de_ lei fără a presupune o datorie reprezintă o plată nedatorată care trebuie să fie restituită conform principiului consacrat de art.992 și 1092 C. civ.
Cu privire la întinderea obligației de restituire s-a reținut că având în vedere necesitatea repunerii solvensului în situația anterioară efectuării plății, aceasta trebuie să cuprindă valoarea actualizată cu indicele de inflație ,pentru a fi respectat principiul echității, astfel solvensul fiind pus în situația de a beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o el însuși, dacă n-ar fi fost plătită fără a exista o datorie.
S-a reținut că este neîntemeiat petitul privind instituirea unui drept de retenție întrucât reclamanta nu mai deține aceste imobile așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 16.05.2011 încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc C. M. C. în dosarul de executare silită nr. 11/E/2011.
Că, prin cererea din data de 18.03.2013, astfel cum a fost precizată în ședința din data de 29.10.2013 ,reclamanta a solicitat obligarea pârâților G. I. și G. E. la plata daunelor morale în cuantum de 30 000 lei ,precum și la plata daunelor materiale ,nefiind dovedite însă prejudiciile invocate .
Că, potrivit art. 998-999 Cod civil ,pentru angajarea răspunderii civile delictuale ,se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu ,existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul,condiții neîndeplinite în prezenta cauză.
Că, prin cererea reconvențională formulată,astfel cum a fost precizată ulterior, pârâții G. I. și G. Lumița au solicitat obligarea reclamantei și a pârâtei CuibacBou) L. la plata sumei de 3750,65 lei reprezentând chirie pe ultimii trei ani, suma de 5630 lei reprezentând contravaloarea bunurilor distruse și 2481,075 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul cu suprafața de 4000 mp.
Că, din considerentele sentinței civile nr. 1855/03.06.2010 ,rezultă că pârâții G. I. și G. E. au calitatea de proprietari ai imobilului casă de locuit, mai puțin camera de zi orientată spre sud, cu suprafața de 14,68 mp ,fiind și proprietarii terenului aferent construcției, în suprafață de 1000 mp ,având ca vecini la N-C. V. ,S-rest proprietate ,E-rest proprietate ,Diconescu C. și rest proprietate ,iar la V-Dc Lintea.
Că potrivit contractului de închiriere din data de 09.10.2002, pârâta G. E. în calitate de proprietar, iar reclamanta în calitate de chiriaș, au convenit închirierea imobilului casă de locuit menționat anterior și a terenului aferent cu suprafața de 1000 mp, pe o perioadă nelimitată ,stabilindu-se o chirie lunară de 200 000 ROL, ce urma să fie achitată în prima zi a fiecărei luni și de asemenea la aceeași dată ,între pârâta G. E. și pârâta T. (C.) E. L. s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr. 4294/16.10.2002 ,pentru aceleași imobile, pe perioadă nelimitată, fără însă a se stabili obligația de plată a vreunei sume de bani cu titlu de chirie.
Că potrivit declarației privind veniturile estimate din cedarea folosinței bunurilor, pârâta G. E. a încasat în anul 2002 suma de 600 000 lei cu acest titlu.
Că, deși expertul a calculat chiria pe ultimii trei ani având în vedere un cuantum al chiriei de 60 lei lunar,respectiv 20 lei pentru fiecare persoană, din probele administrate nu rezultă că s-ar fi stabilit o altă obligație de plată a chiriei decât cea menționată în contractul de închiriere încheiat cu reclamanta.
Că deși acest contract a fost încheiat doar de pârâta G. E. în calitate de locator, raportat și la dispozițiile art. 35 din Codul familiei, se prezumă mandatul tacit din partea pârâtului G. I..
Că, nemaifiind stabilită o altă chirie decât cea în cuantum de 200 000 ROL lunar ,reclamanta B. E. asumându-și obligația de plată,raportat și la dispozițiile art. 1429 Cod civil, s-a reținut întemeiat în parte acest petit al cererii reconvenționale doar cu privire la suma de 720 lei reprezentând chirie aferentă imobilului casă de locuit compusă din cinci camere ,dependințe și terenul aferent de 1000 mp, datorată de reclamantă pentru perioada martie 2008- martie 2011.
Că din declarațiile martorilor audiați coroborate cu apărările formulate de pârâta C.(B.) L. E. rezultă că reclamanta și pârâta au folosit întreaga suprafață de teren pe care este situată casa ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, menționându-se că a fost folosit terenul până la pârâu.
Că prin raportul de expertiză agricolă întocmit de expertul C. P. A. ,a fost identificată suprafața de teren folosită de reclamantă și pârâta C. E. L. ,teren situat în continuarea terenului ce a făcut obiectul contractului de închiriere. Concluzionează expertul că acest teren are suprafața de 3518 mp, iar contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 2008,2009,2010 este în cuantum de 2481,075 lei. Din probele administrate nu rezultă însă că pârâtul G. I. ar fi dobândit dreptul de proprietate și cu privire la acest teren.
Instanța a apreciat ca întemeiată cererea pârâtei G. E., privind obligarea reclamantei și a pârâtei C. L. la plata contravalorii lipsei de folosință în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză agricolă, fiind dovedite condițiile răspunderii civile delictuale.
Că, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că incendiul ce a afectat gospodăria reclamantei (respectiv casa folosită în baza contractelor de închiriere), s-a propagat de la locuința numitului C. V., propagarea incendiului fiind favorizată de rafalele de vânt. În procesul-verbal de intervenție nr. 136/26.07.2007 se menționează faptul că mijlocul prin care se putea produce incendiul este reprezentat de focul făcut în aer liber, mențiune ce se coroborează cu declarațiile martorilor cu privire aceste aspecte.
Că potrivit dispozițiilor art. 1435 Cod civil, locatarul unei clădiri este răspunzător de pagubele pricinuite clădirii de incendiu, însă este exonerat de răspundere dacă dovedește că incendiul a provenit prin comunicarea focului, fără greșeala sa de la o casă vecină și în consecință, reclamanta și pârâta C. Lumița sunt exonerate de răspundere cu pentru pagubele pricinuite de incendiu ,cât timp au dovedit că incendiul s-a propagat de la o altă locuință.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta B. E. prin procurator Z. P. și recurenții pârâți G. I. și G. E..
Reclamanta B. E. critică sentința invocând faptul că s-a judecat cauza în lipsa sa și a procuratorului, că i s-a sustras suma de 5.000 lei de la CEC, că nu se impunea apărător în faza de executare.
Critică soluționarea capătului de cerere privind daunele morale, arată că neperfectarea actului de vânzare-cumpărare se datorează culpei pârâților.
De asemenea invocă critici cu privire la soluționarea acțiunii principale în sensul că instanța trebuia să oblige pârâți la plata sumei de 20.000 lei în temeiul clauzei de răzgândire și că se impunea respingerea cererii reconvenționale în raport de judecățile anterioare.
De asemenea, arată că vânzătorii pârâți nu au dovedit proprietatea cu titlu de proprietate pentru teren și că puteau folosi terenul.
În cuprinsul cererii de recurs sunt expuse împrejurări și considerente privind judecățile civile și penale anterioare ce au avut loc între părți și nu reprezintă critici ale sentinței recurate.
Recurenții pârâți critică sentința arătând că greșit s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei, că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, că greșit s-a respins capătul din cererea reconvențională referitor la contravaloarea bunurilor distruse în incendiu și s-a soluționat greșit capătul de cerere al cheltuielilor de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, recurenții arată că termenul de prescripție a început să curgă de la data finalizării litigiului ce a avut ca obiect ieșirea din indiviziune, soluționat prin sentința civilă nr. 1065 din 08.04.2003 și că instanța a reținut greșit ca moment al începerii termenului de prescripție acțiunea în revendicare, întrucât temeiul folosinței bunurilor l-a reprezentat contractul de închiriere din data de 09.10.2002;
Că reclamanta nu a solicitat restituirea sumei de 10.000 lei ci a solicitat restituirea sumei de 20.000 lei; că au dovedit că focarul incendiului a fost focalizat la anexe și culpa aparține reclamantei pentru bunurile distruse, pentru că aceasta folosea imobilele, în calitate de chiriași și nu s-a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere.
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenții susțin că pârâtele B. E. și B. E. L. s-au aflat în culpă procesuală și trebuiau obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, analizând recursurile declarate, constată că acestea nu sunt fondate și vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Astfel, recursul reclamantei va fi respins, reținându-se că greșit invocă recurenta soluționarea cauzei în lipsa sa și a procuratorului.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din 29.10.2013, când s-au depus concluzii pe fondul litigiului și reclamanta a fost reprezentată de procuratorul Z. P., care, după punerea în discuție a chestiunilor prealabile acesta a părăsit sala de ședință și instanța a dispus amânarea pronunțării asupra dezbaterilor pentru a se depune concluzii scrise.
Critica privind suma de 5.000 lei pentru care se susține că ar fi fost sustrasă, se constată că acest aspect nu a reprezentat obiectul litigiului dedus judecății și părțile s-au judecat anterior, iar prin decizia civilă nr. 2858/2012 s-a dispus restituirea acesteia.
Daunele morale, solicitate de către reclamantă, au fost corect respinse de instanța de fond întrucât reclamata nu a făcut dovada condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv fapta cauzatoare de prejudiciu, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa pârâților.
Neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare a avut ca și temei starea de indiviziune a bunurilor ce au reprezentat obiectul convenției, lipsa titlului de proprietate pentru teren și lipsa prețului.
Din antecontractul intervenit între părți rezultă că reclamanta a avut cunoștință de starea de indiviziune a bunurilor și este și culpa acesteia cu privire la lipsa prețului și la lipsa titlului de proprietate asumându-și riscul pentru lipsa acestor elemente esențiale ale convenției.
Corect instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită doar la restituirea actualizată a sumei de 10.000 lei, întrucât clauza de răzgândire nu operează, de îndată ce obligația principală nu s-a stabilit prin antecontract și prin judecățile anterioare s-a statuat că, antecontractul nu produce efecte datorită lipsei prețului.
Prin sentința civilă nr. 1691 din 28.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2859/2012 a Tribunalului Gorj, s-a reținut că antecontractul nu poate produce efecte fiind nul pentru lipsa obligației principale și astfel, clauza de răzgândire, ca și clauză accesorie, nu operează.
Și prin sentința civilă nr. 1622 din 06.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 1690._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2582 din 26.09.2008 prin care s-a respins acțiunea reclamantei prin care a solicitat să se constate vânzarea-cumpărarea în temeiul antecontractului, s-a reținut că acesta nu îndeplinește condițiile de validitate a actelor juridice, lipsind un element esențial, respectiv prețul.
Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la admiterea în parte a cererii reconvenționale deoarece din probele administrate a rezultat că reclamanta a folosit imobilele construcții cât și terenul până în luna martie 2011, respectiv probele testimoniale, contractul de închiriere dar și existența acțiunii în revendicare soluționată prin sentința civilă nr. 1855 din 03.06.2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2299 din 11.10.2010 și pusă în executare prin dosarul de executare 11/E/2011 potrivit procesului verbal întocmit la data de 14.03.2011 de executorul judecătoresc.
Nu este fondat nici recursul declarat de recurenții pârâți.
Corect a soluționat instanța excepția prescripției dreptului la acțiune în sensul că a constatat că acțiunea reclamantei nu este prescrisă.
Acțiunea reclamantei era supusă termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958 și prescripția a început să curgă de la data când s-a născut dreptul la acțiune.
Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data la care i s-a solicitat restituirea bunurilor, respectiv de la data acțiunii în revendicare soluționată prin sentința civilă nr.1855 din 03.06.2010.
De altfel, între părți au existat permanent litigii civile și penale și au operat cauzele de întrerupere a prescripției prevăzute de art. 16 pct. b din Decretul 167/1958.
Greșit susțin recurenții pârâți că termenul de prescripție a început să curgă de la data încheierii contractului de închiriere sau a antecontractului de vânzare-cumpărare întrucât reclamanta a avut posesia bunurilor până în luna martie 2011, iar intenția părților a fost aceea de a se realiza un act translativ de proprietate, situație reținut și prin sentința civilă nr. 1622/2008 în considerentele căreia s-a apreciat că părțile au posibilitatea să încheie convenția în forma autentică la notar.
Critica privind acordarea unei pretenții ultra petita nu este fondată. Din petitul cererii introductive și din motivele de fapt invocate rezultă că s-a solicitat inclusiv restituirea sumei de 10.000 lei reactualizată.
Recurenții pârâți nu au dovedit culpa reclamantei și nici fapta acesteia cu privire la prejudiciul suferit pentru bunurile distruse în incendiu.
Martora B. G. a arătat că incendiul s-a propagat de la vecinul C. V., iar faptul că în procesul verbal prin care s-a constatat existența incendiului s-a consemnat că locul focarului s-a produs în anexele gospodărești nu reprezintă dovada culpei reclamantei atâta timp cât nu există niciun indiciu în acest sens.
Nu s-au administrat probe din care să rezulte existența răspunderii reclamantei pentru distrugerea bunurilor în sensul art. 998-999 Cod civil.
Cu privire la critica cheltuielilor de judecată se constată că și acest capăt de cerere a fost soluționat corect.
Recurenții pârâți susțin că soluționarea acestui capăt de cerere este nelegală întrucât pârâtele sunt în culpă procesuală.
Prin sentința recurată s-a reținut culpa acestora și a fost obligată reclamanta și pârâta C. E. L. la plata sumei de 836 lei cheltuieli de judecată către pârâți reținându-se disp. art. 276 Cod procedură civilă referitoare la admiterea în parte a pretențiilor părților și compensându-se restul cheltuielilor.
Față de cele reținute, recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta reclamantă B. E. prin procurator Z. P. și recurenții pârâți G. I. și G. E., împotriva sentinței civile nr. 2625 din 05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. |
Grefier, A. P. |
Red.N.Ș./Tehnored.PL
Jud. fond NMP
2ex/ 14 Mai 2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 7452/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 158/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
