Fond funciar. Decizia nr. 877/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 1554/263/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 877
Ședința publică din 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător Nicolița Ș.
Judecător R. B. T.
Grefier O.-D. M.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant D. Al. D., recurenții pârâți D. Al. I., D. Al. V. și C. locală de fond funciar Slivilești împotriva sentinței civile nr. 1151 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. județeană de fond funciar Gorj.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant D. Al. V. personal, recurentul reclamant D. Al. D. personal și asistat de avocat B. N., lipsă fiind recurenții pârâți D. Al. I., C. locală de fond funciar Slivilești și intimata pârâtă C. județeană de fond funciar Gorj.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată recursurile în stare de judecată, acordând cuvântul.
Avocat B. N., pentru recurentul reclamant D. Al. D., a solicitat recursului, modificarea sentinței și evocând fondul admiterea acțiunii sub aspectul tuturor petitelor, înlăturarea din titlul de proprietate din anul 2002 a pârâtului D. I. și din cel din anul 2006 a lui D. V. și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele reclamantului. Subliniază că nu există în cauză excepția autorității de lucru judecat; că în mod greșit instanța s-a raportat la dispozițiile art.431 din Noul Cod de Procedură Civil care nu era în vigoare la momentul formulării acțiunii; că, nu s-a pus în discuție sub nicio formă autoritatea de lucru judecat.
Mai arată că potrivit declarației dată în anul 1985 și certificatului de moștenitor pârâtul D. V. este renunțător expres la moștenirea lui A.; că, deși instanța face referire la decizia în interesul legii nu face și aplicarea acesteia. Susține că dispozitivul este neclar, existând în cuprinsul acestuia contradicții între dispoziții și în raport cu considerentele, apreciază că succesiunea trebuie privită în integralitate, că înlăturarea renunțătorului trebuia să privească ambele titluri de proprietate.
În privința lui D. I. arată că acesta a fost înzestrat și are registru agricol separat, făcând trimitere la sentința civilă nr.1167/2007 prin care a fost soluționată cererea prin care D. I. a solicitat reconstituirea separată pe un 1 ha, iar pentru restul terenurile să figureze în acte alătură de ceilalți moștenitori, precum și la sentința pronunțată în rectificare titlu promovată de același reclamant ale cărei acțiuni au fost respinse.
Solicită cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar, recurentul personal solicitând și contravaloarea transportului pentru care depune bilete de transport.
Recurentul reclamant D. Al. V. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul D. D., admiterea recursului său și al Comisiei Locale de fond funciar, depunând la dosar concluzii scrise.
Avocat B. N., pentru recurentul reclamant D. Al. D., a solicitat respingerea recursurilor, iar cu privire la recursul Comisiei Locale de fond funciar precizează că nu cunoaște dacă au fost înstrăinate terenuri și au intrat în circuitul civil, dar apreciază că legalitatea actelor de reconstituie nu s-a discutat anterior, considerând obligatorie decizia în interesul legii.
Recurentul D. V. lasă la aprecierea instanței recursul declarat de recurentul D. I.. Susține că au fost înstrăinate o parte din terenurile partajate în baza titlului din anul 2002, aspect confirmat și de recurentul reclamant D. D..
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ , reclamantul D. Al. D. a chemat în judecată pârâții D. Al. I., D. AL. V., C. L. de fond Funciar Slivilești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută (parțială) a titlului de proprietate nr._/27.09.2002 și a celorlalte acte funciare, premergătoare, aferente titlului de proprietate (respectiv adeverință de proprietate, proces-verbal de punere în posesie, HCJ Gorj de validare, cu poziția din tabelul-anexă), în sensul excluderii, din calitatea de coproprietari în indiviziune, a celor doi intimați D. Al.lon și D. Al.V., urmând a rămâne, ca unic proprietar petentul D. Al.D..; să se constate nulitatea absolută (parțială) a titlului de proprietate nr._/20.11.2006 si a tuturor celorlalte înscrisuri funciare premergătoare și aferente acestui titlu de proprietate (respectiv adeverință de proprietate, proces - verbal de punere în posesie, HCJ Gorj de validare, cu poziția din tabelul - anexă) în sensul excluderii, din calitatea de coproprietar în indiviziune cu petentul, a intimatului D. Al.V., urmând să rămână doar petentul D. Al.D., ca proprietar pentru toate suprafețele din titlul de proprietate și din actele premergătoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că atât petentul D. Al.D., cât și cei doi intimați (D. Al.lon și D. Al.V.), sunt fiii autorului comun D. Alecsie (decedat la data de 22.01.1985), având ultimul domiciliu în comuna Slivilești, ..
A mai arătat reclamantul că, conform mențiunilor din certificatul de moștenitor nr.625/11.07.1985, eliberat de fostul notariat de Stat Județean Gorj, în urma dezbaterii succesiunii defunctului D. Alecsie au acceptat succesiunea D. Al.D. - fiu, cu o cotă legală de ½, D. Al.lon - fiu, cu o cotă legală de ½ .
Că, intimatul D. Al.V., a renunțat la succesiunea lui D. Alecsie în mod expres, prin declarația de renunțare nr.284/1985.
Că, potrivit art.696 Cod civil, „Eredele care renunță este considerat că nu a fost niciodată erede", iar art.697 cod civil precizează că „Partea renunțătorului profită coerezilor săi (...)".
Că, există și o decizie a înaltei Curți de Casație și Justiție București, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care, unificându-se practica judiciară, s-a statuat că renunțătorul în mod expres la succesiunea autorului său nu mai poate beneficia de prevederile legilor funciare, în sensul că, nu mai este repus în dreptul de a solicita și de a a obține reconstituirea dreptului de proprietate funciară în baza legilor funciare prezumându-se legal, absolut, irefragabil si irefutabil că nu a fost vreodată moștenitor.
Că, în această situație se găsește și intimatul D. Al.V., care, prin declarația de renunțare expresă la succesiunea lui D. Alecsie, înregistrată sub nr. 284/1995, se prezumă că nu a fost vreodată moștenitorul acestui defunct, astfel încât, prin această formă de manifestare a opțiunii succesorale, nu mai poate beneficia de averea și patrimoniul autorului (privit ca o universalitate de drepturi și obligații „universitas bonorum"), indiferent de modul de dobândire (pentru prezent sau pentru viitor).
Că, intimatul D. Al.V., nefiind în mod legal moștenitor al lui Alecsie, nu poate fi menționat în înscrisurile funciare la care a făcut referire decât prin încălcarea normelor imperative care privesc manifestarea dreptului de opțiune succesorală, toate înscrisurile funciare evocate fiind, astfel, lovite de nulitate absolută în ceea ce îl privește pe acest intimat.
A mai arătat reclamantul că, în ceea ce îl privește pe celălalt intimat, D. Al.I., prin sentința civilă nr.1167/19.04.2007, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr.857/263/_ chiar la solicitarea numitului D. Al.I. (care avea calitatea, atunci, de petent, în contradictoriu cu D. Al.D. și D. AI.V.),acestuia i s-a respins acțiunea prin care solicitase ca, pe numele tuturor moștenitorilor lui D. Alecsie, să se elibereze titlu de proprietate privind suprafața de 1,0416 ha (menționată în titlul proprietate nr._/20.11.2006, tranșându-se problema de drept cu putere de lucru judecat, în sensul că numitul D. Al.lon a avut registru agricol separat de cel al lui D. Alecsie, fiind înzestrat la căsătoria sa, din anul 1957 cu o suprafață de 1 ha, primindu-și, astfel, dreptul care i se cuvenea și pentru suprafața respectivă a și formulat cerere de reconstituire, fiindu-i eliberate înscrisuri funciare (titlu de proprietate și acte premergătoare), separat și în nume propriu, astfel încât, dându-i-se ca avans al succesiunii partea care i s-a cuvenit ca moștenitor, nu mai poate avea nici un fel de îndreptățire la reconstituirea proprietății și pentru alte terenuri, ca și coindivizar și comoștenitor al defunctului D. Alecsie, recursul acestuia fiind respins prin decizia Tribunalului Gorj (secția civilă) nr.2235/17.09.2007.
Că, sentința civilă nr.1167/19.04.2007 a Judecătoriei Motru, pronunțată în dosarul nr._ (număr format vechi 6702/2006), asupra chestiunii de drept tranșate (legate de îndreptățirea sau nu a lui D. Al.lon la dreptul de a-i fi reconstituită proprietatea funciară provenită de la defunctul D. Alecsie, în coindiviziune) privind modul de dezbatere a acestei probleme juridice, trebuie să se reflecte printr-o soluție identică și în cauza de față, neputându-se răsturna prezumția absolută și legală a puterii lucrului judecat, instituită de prevederile art.1200 pct.4 Cod civil, art.1202 Cod civil, neputându-se primi nici un fel de dovadă împotriva acestei prezumții legale (...)", sentința civilă nr.1167/19.04.2007 a Judecătoriei Motru fiind, astfel, prezumată că reflectă adevărul („Res judicata pro veritate habetur" sau „Res iudicata pro veritate accipitur", principii juridice având forță de peste 2000 de ani).
Că, de aceea, în ceea ce îl privește pe intimatul D. Al.lon, cauzele de nulitate absolută (parțială) a înscrisurilor funciare contestate, în sensul excluderii acestuia din mențiunea de coproprietar (sau coindivizar) pentru suprafețele de teren provenite de la defunctul D. Alecsie, decurg din prezumțiile legale și principiile menționate mai sus, care nu pot fi răsturnate prin proba contrară, pentru că s-ar răsturna efectele puterii de lucru judecat privind sentința civilă nr.1167/19.04.2007 a Judecătoriei Motru și, astfel, s-ar încălca normele legale imperative („juris . care am făcut referire, ceea ce ar fi profund nelegal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile pe dispozițiile art.III pct.1 lit.a), i) din Legea nr.169/1997, art. III pct.2 ind. 1 din Legea nr.169/1997, art.8, art.11, art.13 din Legea nr.18/1991, HG nr.890/2005, art.274 Cod de procedură civilă, art.1003 Cod civil, art.948 pct.4 Cod civil, art.966 Cod civil, art. 968 Cod civil.
Legal citat, pârâtul D. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că este unicul moștenitor al autorului său D. A., tatăl, care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce provin de la acesta.
Că, în baza acestei cereri de reconstituire a fost validat autorul nostru, ulterior fiind emis T.P. nr._/27.09.2002 a cărui nulitate se solicită a se constata în cauza de față.
A mai arătat pârâtul D. V. că T.P. nr._/20.11.2006 a fost emis în baza sentinței civile nr 44/17.01.2006 pronunțată de Judecătoria Motru, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Tribunalului Gorj nr. 991/10.05.2006, sentință prin care au fost obligate cele două Comisii de Fond Funciar să reconstituie dreptul de proprietate, respectiv să emită titlul de proprietate pe numele subsemnatului D. V. și al reclamantului, cu privire la terenul suprafață totală de 1 ha,0416 mp.
Ca atare, îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce provin de la autor a fost disputată cu putere de lucru judecat atât prin sentința civilă anterior menționată cât și prin sentința civilă nr_ din 04.12.1996 a Judecătoriei Tg-J., așa cum a fost modificată prin Decizia Tribunalului Gorj nr. 428 A/09.07.2004 în dosarul nr 2950/1997, rămasă definitivă prin Decizia Curții le Apel C. 1306/25.10.2004, cauză ce a avut ca obiect partaj succesoral.
A mai arătat pârâtul D. V. că prin aceste hotărâri judecătorești s-a stabilit cu putere de lucru judecat calitatea de moștenitor acceptant precum și cota ce îi revine din averea succesorală rămasă de pe urma autorului nostru, fiindu-i atribuit în lot, o parte din terenurile ce fac obiectul titlului de proprietate.
Că, reconstituirea la cerere a dreptului de proprietate asupra terenurilor consacră principiul disponibilității părților, o astfel de cerere având două efecte principale:un efect general constând în investirea comisiei locale și un efect special constând în repunerea moștenitorilor în dreptul de acceptare a cotelor ce le revin în calitate de moștenitori ai autorilor lor. Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenurilor în cauză s-a născut în patrimoniul defunctului D. A., tatăl părților ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, drept de proprietate care a fost retransmis moștenitorilor, respectiv reclamantului și subsemnatului, pârât.
Potrivit art. 13 din Legea 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând să se procedeze potrivit dreptului comun.
Că, opțiunea succesorală nu poate fi discutată decât în cadrul unei acțiuni de partaj succesoral, ori potrivit hotărârilor judecătorești arătate anterior, are calitatea de moștenitor acceptant, nefiind străin de succesiune,această chestiune fiind tranșată irevocabil, astfel încât nu mai poate fi repusă în discuție întrucât s-ar încălca principiul autorității și cel al puterii de lucru judecat.
In drept, și-au întemeiat cererea pe prevederile art. 115-1185 C.proc. civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri filele 3-7 din dosar .
La data de 10.03.2014 pârâtul D. I. a depus la dosar o cererea care a fost calificată cerere de intervenție prin care a arătat că este moștenitorul defunctului D. AEXE la fel ca si frații săi D. V. si D. D..
A solicitat obligarea pârâtei CLFF Slivilești și CJFF Gorj să îl treacă în cele doua titluri de proprietate eliberate pe de lui D. D. SI D. V. (TP_/20.11.2006 si TP_/27.09.2002) sa fie trecut și acesta deoarece consideră ca terenurile respective sunt moștenite de la părinți săi si toți cei trei frați au aceleași drepturi egale de moștenire.
A mai arătat pârâtul D. I. că a formulat cerere de retrocedare pe întreaga suprafața de teren conform Legii nr 18/1991 cu care este înregistrat in acte la . -3.96 ha teren. Că această cerere a fost aprobata de către C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA IENURILOR cu nr.58/16. 12. 1991 si la poziția cu nr. 50 la rubrica defunctului D. A. sunt trecuți toți cei trei frați si anume DOBIȚOIU I. ,D. V. si D. D. .
Prin sentința civilă nr.1151 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâtul D. V..
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 44/17.01.2006 pentru capătul de cerere având ca obiect nulitate absolută Titlu de proprietate nr._/2006 și în consecință respinge capătul de cerere privitor la acest titlu .
A fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul D. AL. D. în contradictoriu cu pârâții D. AL. I. și D. AL. V., C. L. DE FOND FUNCIAR SLIVILEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR GORJ.
S-a dispus anularea titlului de proprietate nr._/2002 în privința persoanelor îndreptățite.
Au fost obligate pârâtele la emiterea unor noi titluri de proprietate pentru suprafața de 3,3965 ha teren în care să fie menționați ca moștenitori ai def. D. A. numai reclamantul D. D. și pârâtul D. V..
A fost respinsă în rest cererea principală .
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de D. Al. I..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a analizat în raport de disp.art.247 C.proc. civ. mai întâi excepțiile invocate de pârâta comisia locală, respectiv intervenientă.
S-a reținut în privința excepției lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâtul D. V. că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 Cod procedură civilă interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual prin interes înțelegându-se folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia.
Obiectul cauzei de față îl reprezintă constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr_/27.09.2002 și_/20.11.2006 emise în baza Legii 18/1991, acțiune prin care se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri în temeiul disp. art. III din Lg. 169/1997.
Prin raportare la obiectul cauzei, aprecierea interesului reclamantului în promovarea unei acțiuni în fond funciar, prin care se urmărește constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, trebuie privită și prin prisma disp. art. III alin. 2 din Legea 169/1997, text de lege care arată că nulitatea unui titlu de proprietate poate fi invocată de persoanele ce justifică un interes legitim adică acele persoane care au fost prejudiciate prin actele emise.
Pentru a justifica sesizarea unei instanțe de judecată interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale urmărind afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege ori a unui interes ocrotit de lege, să fie personal și direct adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune, să fie născut și actual adică, să existe în momentul în care este formulată cererea pentru că rolul judecătorului este de a rezolva litigii deja născute și nu interese eventuale ori trecute.
În cauza de față se constată că reclamantul în calitate de moștenitor al defunctului D. A. justifică un interes legitim pentru a se solicita să se constate nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate ce au fost emise și pe numele unor moștenitori ce sunt renunțători la succesiune, motiv pentru care va fi respinsă excepția lipsei interesului reclamantului invocată de pârâtul D. V..
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 44/17.01.2006 pentru capătul de cerere având ca obiect nulitate absolută Titlu de proprietate nr._/2006 instanța o apreciat-o ca fiind întemeiată urmând să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit art.431 alin.1 C.proc. civ. o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată. Puterea lucrului judecat este de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părților, aceeași cauză și același obiect al cererii de chemare în judecată, fiind asigurată lipsa de contradicție între dispozitivele hotărârilor judecătorești.
Pentru a analiza această excepție trebuie să se aibă în vedere condițiile cumulative cerute prin raportare la fiecare sentință civilă invocată de intervenientă.
Identitatea de obiect presupune reclamarea aceluiași beneficiu juridic, imediat cu cel dedus judecății anterior, formularea aceleiași pretenții, nu numai cu privire la obiectul material ci și la dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia.
În acest sens, instanța reține mei întâi că, prin sentința civilă nr. 44/ 17.01.2006 stată în dosar 2039/2005 și intrată în puterea lucrului judecat prin respingerea recursului a fost soluționat un dosar ce a avut ca obiect fond funciar prin care reclamanții D. D. și D. V. au chemat în judecată pârâtele CLFF Slivilești și CJFF Gorj pentru ca acestea să fie obligate să le reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,30 ha teren din punctul ,, C. lui G.”.
Prin sentința judecătorească mai sus amintită a fost admisă în parte cererea celor 2 reclamanți și obligate comisiile să întocmească documentația pentru emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților pentru terenul în suprafață de 1,0416 ha.
Față de acestea se constată că în privința titlului de proprietate nr._/20.11.2006 ce a fost emis în baza sentinței civile nr. 44 /17.01.2006, instanța s-a pronunțat în sensul că atât reclamantul din prezenta cauză D. D., cât și pârâtul din prezenta cauză D. V. sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul ce provine de la autorul D. A..
Cum în cauza de față reclamantul D. D. solicită să se anuleze parțial titlul de proprietate nr._/20.11.2006 cu motivarea că D. V. nu este îndreptățit la reconstituire, instanța constată că o astfel de cerere a făcut obiectul cercetării judecătorești și reținând identitatea de părți, obiect și cauză apreciază că nu se mai poate repune în discuție acest aspect, drept pentru care va fi admisă excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 44 /17.01.2006 invocată de pârâtul D. V. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate nr._/20.11.2006.
În ce privește capătul de cerere principală având ca obiect constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate nr._/27.09.2002, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 22 Ianuarie 1985 a decedat autorul părților D. A., iar în urma dezbaterii succesiunii acestuia a fost emis certificatul de moștenitor nr. 625/11.07.1985 ( fila 3 ) din care rezultă că moștenitori acceptanți ai succesiunii acestuia sunt reclamantul D. D. cu cota de ½ și pârâtul – intervenient D. I. cu cota de ½, renunțând la moștenire conform declarației de renunțare nr. 284/1985 numitul D. V. pârât în prezenta cauză.
La data de 27.09.2002 a fost eliberat titlul de proprietate titlului de proprietate nr._/27.09.2002 pentru defunct D. A. cu moștenitori reclamantul D. D. și pârâții D. I. și D. V., prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,3965 ha teren situat pe raza satului Miculești, ..
Din înscrisurile depuse la filele 57-63 se constată că titlul de proprietate a fost emis în baza cererii formulată de D. I., D. V. și D. D. ce a fost validată prin HCJ 58/16.12.1991.
Conform art. 13 alin. 1 și 2 raportat la art. 8 alin.1 și 2 din Lg.18/1991 modificată, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează, în condițiile art.11 alin.1 din același act normativ, în favoarea moștenitorilor care au acceptat, expres sau tacit, succesiunea rămasă de pe urma autorului lor sau sunt străini de moștenirea acestuia prin neacceptare în termen.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că urmare a dezbaterii succesiunii autorului după care s-a dispus reconstituirea, pârâtul D. V. a renunțat la succesiune ( fila 3).
Instanța a reținut că, opțiunea succesorală a erezilor reprezintă un act juridic unilateral, voluntar, în sensul că, fiecare dintre aceștia are o deplină libertate de alegere potrivit principiului că nimeni nu poate fi moștenitor fără voia lui, principiu ce se deduce din art. 686 cod civil 1864 ( aplicabil cauzei de față) .
De asemenea, opțiunea succesorală este un act juridic irevocabil, ceea ce înseamnă că moștenitorii care și-au exercitat acest drept nu mai pot reveni asupra înțelegerii făcute și un act juridic indivizibil, în sensul că succesibilul nu poate să accepte în parte moștenirea și să renunțe pentru cealaltă parte.
De altfel, conform dispozițiilor art. 13 din Legea 18/1991 repunerea în termen vizează numai moștenitorii, deci persoane care au calitatea de moștenitor.
În această privință este de observat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, nu și cei care au renunțat la succesiune, întrucât prin efectul renunțării moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.
În acest sens, este și Decizia nr. XI din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii, declarat de Procurorul General a Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 cod civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Împrejurarea că terenul din titlul în discuție nu s-a găsit, la data deschiderii succesiunii, în patrimoniul activ al defunctului, nu îndreptățește pe renunțători, să li se confere calitatea de moștenitori, deoarece prevederile legii fondului funciar nu pot fi interpretate în afara dispozițiilor Codului civil care reglementează instituția succesiunii.
Renunțarea la succesiune privește atât bunurile existente în succesiune la data decesului autorului, cât și cele ce eventual ar intra ulterior în succesiunea respectivă astfel că, chiar și în situația în care pârâtul D. V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul D. A., acesta nu poate beneficia de terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._/27.09.2002 deoarece, prin renunțare, nu mai are calitatea de moștenitori ai defunctului.
Prin urmare, instanța a constatat că singurele persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, după autorul D. A. sunt reclamantul D. D. și pârâtul - intervenient D. I. ce au acceptat succesiunea conform certificatului de moștenitor depus la fila 3.
Față de acestea, instanța a reținut că pârâtul D. V., fiind renunțător la succesiunea autorului D. A. nu are calitatea de moștenitor a acestuia, prin urmare nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al acestuia.
Potrivit art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Pentru aceste considerente, având în vedere că titlul de proprietate nr._/27.09.2002 a fost emis și pe numele pârâtului D. V. care este străin de succesiunea autorului D. A. prin renunțare, instanța a apreciat admisibilă în parte cererea reclamantului D. D. în sensul constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr._/27.09.2002 în privința persoanelor îndreptățite și a obligat intimata CLFF Slivilești la eliberarea unui nou titlul de proprietate pe numele cetățeanului defunct D. A. cu moștenitori reclamantul D. D. și pârâtul - intervenient D. I. .
Pentru aceleași considerente, s-a apreciat că se impune respingerea în rest a cererii reclamantului prin care solicită și excluderea pârâtului intervenient D. IIon, deoarece acesta are calitatea de moștenitor al defunctului D. A. și a formulat cerere de reconstituire.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de pârât D. I. ce a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 05.05.2014 și prin care pârâtul-intervenient solicită anularea parțială a titlurilor de proprietate contestate în cauză de reclamant și obligarea pârâtelor CLFF Slivilești și CJFF Gorj să fie trecut și acesta în titlurile d e proprietate, deoarece are calitatea de moștenitor al autorului D. A., instanța a constatat următoarele:
În privința titlului de proprietate nr._/20.11.2006 instanța a constatat că acesta a fost în baza sentinței civile nr. 44/17.01.2006 instanța s-a pronunțat în sensul că reclamantul din prezenta cauză D. D. și pârâtul din prezenta cauză D. V. sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul ce provine de la autorul D. A.
De asemenea, s-a reținut că prin sentința civilă 1167 /19.04.2007 stată în dosarul_ a fost respinsă acțiunea civilă în fond funciar formulată de intervenientului din prezenta cauză prin care acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1, 406 ha teren ce provine de la D. A. și emiterea unui titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor .
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că intervenientului D. I. i-a fost reconstituit separat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren ce provine de la D. A., prin urmare nu mai este îndreptățit la reconstituirea .
Față de acestea, instanța a constatat că prin cererea de intervenție de față intervenientul solicitând să fie inclus în titlul de proprietate nr._/20.11.2006 tinde să readucă în discuție o chestiune litigioasă ce a fost soluționat anterior prin sentința civilă nr. 1167/19.04.2007 fapt ce nu este admisibil deoarece în cauză această hotărâre își manifestă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că se impune a fi respinsă cererea de intervenție în nume propriu formulată de pârâtul- interveninent D. I. ca neîntemeiată în privința titlului de proprietate nr._/20.11.2006.
În ceea ce privește titlul de proprietate nr._/27.09.2002 s-a apreciat că interveninetul nu are interes în formulare unei cereri de anulare a titlului, deoarece acesta figurează ca persoană îndreptățită .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentul reclamant D. Al. D., recurenții pârâți D. Al. I., D. Al. V. și C. locală de fond funciar Slivilești.
Recurentul reclamant D. Al. D. a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul soluției pronunțate pe excepția autorității de lucru judecat, precum și sub aspectul soluționării capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a celor două titluri de proprietate și a actelor premergătoare, susținând că se impunea anularea acestora și obligarea intimatelor la emiterea unui nou titlu de proprietate exclusiv pe numele reclamantului.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, s-a invocat în primul rând greșita reținere de către instanța de fond a prevederilor art.431 din Noul Cod de Procedură Civilă, având în vedere că litigiul a fost înregistrat anterior intrării în vigoare a acestui cod, susținând și faptul că autoritatea de lucru judecat este de altfel tranșată la art.430 și nu la art.431 alin.1 Cprciv.
S-a arătat pe fond că deși judecătoria constată și motivează că D. Al V. este renunțător expres la succesiunea defunctului D. A., iar ca efect al renunțării exprese este socotit că nu a fost vreodată moștenitor, nu-l menționează în mod expres în sensul excluderii din ambele titluri de proprietate și mai mult, dispune emiterea unor noi titluri de proprietate pentru terenurile ce totalizează suprafața de 3,3905 ha în sensul includerii lui D. Al. V. ca moștenitor, încălcând dispozițiile deciziei XI din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și contrazicând prin soluția din dispozitiv motivarea din considerente.
A argumentat temeinicia cererii în constatarea nulității tuturor titlurilor de proprietate prin excluderea lui D. Al V., care prin renunțare pierde beneficiul calității de moștenitor în mod retroactiv, astfel că nu mai poate beneficia de nici un teren menționat în vreun act funciar.
Cât privește pe celălalt intimat, D. Al. I. a susținut că trebuia aplicată sentința civilă nr.1167/2007 a Judecătoriei Motru, care a avut ca obiect cererea de reconstituire în mod propriu cu privire la alte terenuri decât cele în litigiu formulată de acest intimat. A susținut că acest intimat nu avea calitatea de persoană îndreptățită
Recurentul intervenient D. I. a criticat sentința pentru contradicția vădită dintre dispozitiv și considerentele sentinței, susținând că din întreaga motivare se reține că în privința titlului de proprietate nr._/29.09.2012 acesta trebuia să fie emis doar pe numele recurentului și al reclamantului, că D. Al V. este renunțător la succesiunea autorului D. A., în dispozitivul sentinței se dispune obligarea pârâtelor la emiterea unor noi titluri de proprietate în care să fie menționați ca moștenitori ai defunctului numai reclamantul și D. V..
Recurentul pârât D. V. a făcut referire la existența acelorași contradicții dintre dispozitiv și considerente, înțelegând să exercite cale de atac împotriva acestor părți ale hotărârii.
A susținut că acțiunea reclamantului deși a fost în constatarea nulității absolute a celor două titluri de proprietate, instanța s-a pronunțat pe anulare titlu, situație în care a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
A mai criticat sentința pentru greșita aprecierea a existenței autorității de lucru judecat numai în raport cu sentința civilă nbr.44/2006, existând putere de lucru judecată și față de sentința civilă nr.10.445/1996 având ca obiect partaj succesoral, considerând că problema opțiunii succesorale nu poate fi discutată într-un litigiu de fond funciar, că această chestiune a fost deja tranșată prin soluțiile date în acțiunea de partaj, pe cale de consecință solicitând admiterea excepției autorității de lucru judecată și în cazul titlului emis în anul 2002.
A mai arătat că titlul de proprietate emis în anul 2002 a fost eliberat în baza HCJ nr. 58/1991 prin care au fost validați toți cei trei moștenitori, iar reclamantul nu a contestat în termen legal de 30 de zile această hotărâre, în mod netemeinic instanța de fond reținând că nu este persoană îndreptățită la reconstituire.
C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Slivilești, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, a invocat totala contradicție dintre dispozitivul hotărârii și motivarea acesteia, dispozitiv prin care a fost exclus pârâtul intervenient D. I., persoană care are calitate de moștenitor și care a formulat cerere de reconstituire.
S-a mai făcut referire la faptul că cei trei moștenitori au procedat la partajarea judiciară a terenurilor cuprinse în titlul de proprietate din anul 2002, iar ulterior aceștia au procedat la înstrăinarea către EM Jilț a mai multor suprafețe de teren.
Tribunalul, reexaminând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Judecătoria Motru a fost învestită cu cererea reclamantului D. Al. D. care a chemat în judecată pe pârâții D. Al. I., D. AL. V., C. L. de fond Funciar Slivilești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută (parțială) a titlului de proprietate nr._/27.09.2002 și a celorlalte acte funciare, premergătoare, aferente titlului de proprietate (respectiv adeverință de proprietate, proces-verbal de punere în posesie, HCJ Gorj de validare, cu poziția din tabelul-anexă), în sensul excluderii, din calitatea de coproprietari în indiviziune, a celor doi intimați D. Al.lon și D. Al.V., urmând a rămâne, ca unic proprietar petentul D. Al.D..; să se constate nulitatea absolută (parțială) a titlului de proprietate nr._/20.11.2006 si a tuturor celorlalte înscrisuri funciare premergătoare și aferente acestui titlu de proprietate (respectiv adeverință de proprietate, proces - verbal de punere în posesie, HCJ Gorj de validare, cu poziția din tabelul - anexă) în sensul excluderii, din calitatea de coproprietar în indiviziune cu petentul, a intimatului D. Al.V., urmând să rămână doar petentul D. Al.D., ca proprietar pentru toate suprafețele din titlul de proprietate și din actele premergătoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a susținut în ceea ce privește pe pârâtul D. Al V. că este renunțător expres la succesiunea autorului D. A. și că este incidentă în cauză decizia în interesul legii nr. XI /2007 a ÎCCJ.
Cât privește pe pârâtul D. Al. I. s-a invocat aspectul că prin sentința civilă nr.1167/19.04.2007, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr.857/263/_ chiar la solicitarea numitului D. Al.I. (care avea calitatea, atunci, de petent, în contradictoriu cu D. Al.D. și D. AI.V.), acestuia i s-a respins acțiunea prin care solicitase ca, pe numele tuturor moștenitorilor lui D. Alecsie, să se elibereze titlu de proprietate privind suprafața de 1,0416 ha (menționată în titlul proprietate nr._/20.11.2006, tranșându-se problema de drept cu putere de lucru judecat, în sensul că numitul D. Al.lon a avut registru agricol separat de cel al lui D. Alecsie, fiind înzestrat la căsătoria sa, din anul 1957 cu o suprafață de 1 ha, primindu-și, astfel, dreptul care i se cuvenea și pentru suprafața respectivă a și formulat cerere de reconstituire, fiindu-i eliberate înscrisuri funciare (titlu de proprietate și acte premergătoare), separat și în nume propriu, astfel încât, dându-i-se ca avans al succesiunii partea care i s-a cuvenit ca moștenitor, nu mai poate avea nici un fel de îndreptățire la reconstituirea proprietății și pentru alte terenuri, ca și coindivizar și comoștenitor al defunctului D. Alecsie, recursul acestuia fiind respins prin decizia Tribunalului Gorj (secția civilă) nr.2235/17.09.2007.
Astfel, constatarea nulității absolute privește pe de o parte titlul de proprietate nr._/20.11.2006, iar pe de altă parte, titlul de proprietate nr._/27.09.2002.
Referitor la titlul de proprietate din anul 2006, instanța de fond reține în cauză excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.44/17.01.2006 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 2039/2005, sentință prin care C. L. Slivilești a fost obligată ca urmare a admiterii cererii formulată de reclamanții D. D. și D. V. să întocmească documentația prevăzută de lege pentru emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților cu privire la terenurile ulterior cuprinse în titlul de proprietate nr._/20.11.2006.
Este adevărat că judecătoria se raportează greșit la dispozițiile Noului Cod de Procedură în soluționarea acestei excepții, însă raționamentele juridice ale acestei instituții sunt identice cu cele ale reglementării din codul de procedură civilă din anul 1865, sub imperiul căruia se impunea soluționarea cauzei, având în vedere data formulării acțiuni introductive de instanță . În contextul raportării la această sentință se impunea însă prezumția absolută și legală a puterii lucrului judecat instituită de prevederile art.1200 pct.4 Cprciv și art.1202 Cod Civil.Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca existenta triplei identități de părți, cauza si obiect sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa. În cazul puterii de lucru judecat este necesara doar probarea identități între problema soluționata irevocabil si problema dedusa judecații, instanța de judecata fiind ținută sa pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.Această prezumție de putere de lucru judecat presupune ca o chestiune litigioasă tranșată în mod irevocabil să nu mai fie repusă în discuție într-un nou litigiu care vizează discutarea aceluiași drept, în speță, sentința nr.44/2006 statuând asupra obligației Comisiei Locale de a emite titlul de proprietate în favoarea lui D. D. și D. V., sentință care, este opozabilă reclamantului.
Este adevărat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 625/11.07.1985 eliberat de fostul Notariat de Sta Județean Gorj D. Al. V. figurează ca renunțător la succesiunea lui D. A. conform declarației de renunțare nr. 284/1985, însă eliberarea titlului de proprietate din anul 2006 a avut la bază sentința civilă nr. 44/2006, deci nu intră in discuție nelegalitatea acestui titlu câtă vreme se întemeiază pe o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
Este adevărat că decizia nr. XI/05.02.2007 a Î.C.C.J. pronunțată în recurs în interesul legii statuează că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 Cod Civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Această decizie a fost menită a unifica practica judiciară legată de efectul repunerii în termenul de acceptare al succesiunii al cererilor de reconstituire formulate în baza legilor fondului funciar.
Aplicarea însă a deciziei este nuanțată de elementele oferite de speță și în acest sens de discutarea principiului legat de prezumția de putere de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești și a principiului opozabilității hotărârii anterioare față de partea care se prevalează de o situație juridică ce exista la momentul soluționării litigiului anterior.
Astfel, se are în vedere în primul rând că la baza titlului de proprietate a stat o hotărâre judecătorească opozabilă reclamantului, care în cauza dedusă judecății invocă situația pârâtului D. V. de renunțător la succesiunea autorului comun, dar se are în vedere și faptul că legea fondului funciar prevede pentru persoanele nemulțumite cu privire la validarea dreptului de proprietate posibilitatea contestării hotărârii de validare în termenele și în condițiile prevăzute de legea fondului funciar.
Astfel, legat de apărarea recurentului că în litigiul anterior nu s-ar fi discutat legalitatea actelor de reconstituire, atât titlul de proprietate cât și sentința civilă nr.44/2006 au la bază o hotărâre de validare, iar legea fondului funciar prevede o procedură specială de contestare, respectiv un termen în care hotărârile de validare sau invalidare pot fi contestate. În contextul existenței unei proceduri speciale de contestare o acțiune în nulitate absolută nu ar fi de principiu admisibilă câtă vreme legat de motivul de nulitate contestat partea avea posibilitatea formulării plângerii întemeiate pe dispozițiile art.53 din Legea Fondului Funciar. Se impune precizarea că reclamantul nu a uzat de plângerea împotriva HCJ-ului de validare, apreciindu-se că în speță solicitarea constatării nulității absolute a acestei hotărâri nu se impunea a fi admisă prin raportare la faptul că prin formularea în comun cu moștenitorul renunțător a cererii de obligarea a Comisiei Locale la emiterea titlului de proprietate pentru terenurile pentru care ulterior s-a emis titlul în anul 2006, acesta și-a manifestat practic dreptul de dispoziție în sensul recunoașterii îndreptățirii și a moștenitorului D. V. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care în mod expres prin sentința nr.44/2006 s-a dispus obligarea Comisiei Locale la emiterea titlului de proprietate pe numele celor doi.
Același principiu al disponibilității s-a manifestat și în ceea ce privește titlul de proprietate nr._/27.09.2002, titlu prin care s-a reconstituit în indiviziune pentru toți cei trei moștenitori dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,3965 ha., aceștia procedând la partajarea judiciară a terenurilor conform sentinței civile nr._/04.12.1996 a Judecătoriei Tg-J. și ulterior la înstrăinarea unor suprafețe de teren către unitățile miniere așa cum a relevat recurenta C. L. de fond funciar Slivilești prin cererea de apel și înscrisurile depuse la dosar și s-a recunoscut chiar de către reclamant și pârâtul D. I..
Și în ceea ce privește acest titlu de proprietate se impunea în prealabil a fi contestată hotărârea de validare, în speță HCJ Nr. 58/1991 cu respectarea procedurii speciale prevăzută de legea fondului funciar.
Raportat la situația juridică prezentă a terenurilor cuprinse în titlul de proprietate din anul 2002 prevalează în cauză principiul securității raporturilor juridice civile prin raportare la faptul partajării de către moștenitori a terenurilor și ulterior a manifestării dreptului de dispoziție cu privire la terenurile atribuite în lot.
Analizarea cauzei din perspectiva puterii de lucru judecat în ceea ce privește titlul de proprietate nr._/20.11.2006 și din perspectiva intrării în circuitul civil a unora din terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr._/27.09.2002, se apreciază că se impune prioritar față de decizia în interesul legii pusă în discuție în prezenta cauză, decizie care, mai mult, la momentul emiterii titlurilor de proprietate nu era pronunțată, practica judiciară fiind neunitară sub aspectul efectul cererilor de reconstituire în ceea ce privește pe moștenitorii renunțători la moștenirea autorului deposedat.
Cât privește cererea de intervenție formulată de D. I., instanța de fond a reținut corect efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1167/19.04.2007 cu privire la solicitarea intervenientului de a fi inclus în titlul de proprietate nr._/20.11.2006, fiind lipsită de interes cererea de anulare a titlului de proprietate nr._/27.09.2002, atâta vreme cât intervenientul este înscris ca beneficiar al reconstituirii în acest titlu.
În raport de considerentele arătate, se reține că acțiunea principală trebuia respinsă în totalitate și ca urmare, făcând aplicațiunea dispozițiilor art.312 Cprciv, vor fi admise recursurile declarate de recurentul pârât D. V. și recurenta C. L. pentru aplicarea fondului funciar Slivilești și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii, soluție în raport de care rămâne fără obiect discutarea contradicției dintre dispozitiv și considerente cu referire la titlul de proprietate nr._/2002, respectiv se are în vedere că sunt respinse toate petitele cererii principale.
Se impune respingerea pe cale de consecință a recursurilor declarate de către reclamant și de către pârâtul D. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții D. V. și C. locală de fond funciar Slivilești împotriva sentinței civile nr. 1151 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. județeană de fond funciar Gorj.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului în totalitate.
Menține dispoziția sentinței referitoare la cererea de intervenție formulată de D. I..
Respinge recursurile declarate de recurentul reclamant D. D. și de recurentul pârât D. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.10.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, Nicolița Ș. | Judecător, R. B. T. |
Grefier, O.-D. M. |
Red. Jud. M.G./tehn.E.C
Jud. fond E.Șt. V.
10 Octombrie 2014/2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 178/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Sentința nr. 7452/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
