Pretenţii. Hotărâre din 24-06-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 3385/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 674/2014
Ședința publică din 24 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte V. N.
Judecător G. R.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C. împotriva sentinței civile nr.285/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar_ în contradictoriu cu intimat G. M. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pârâtul G. M. G., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 3316,18 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivare a arătat reclamantul că în data de 28.08.2010 pârâtul a fost internat la secția CH BMF a Spitalului C. de urgență C. în perioada 28.08-01.09.2010, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 3316,18 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art.998 și 999 C.civ. precum și condițiile prev. de art.313 din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei arătate, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.
Că, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debit reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D.. Că, angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Prin sentința civilă nr.285/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar_, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. C. de Urgență C. cu sediul în mun. C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul G. M. G., domiciliat în comuna B., ..268, jud. Gorj, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art.8 din Decretul 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani, iar cheltuielile de spitalizare se referă la perioada 28.08 - 01.09.2010, acțiunea fiind introdusă la data de 18.12.2013 peste acest termenul, astfel că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Împotriva sentinței apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate .
A susținut că în mod greșit acțiunea formulată în cauză a fost respinsă ca prescrisă, deoarece este vorba despre sume datorate bugetului general consolidat și potrivit art. 131 C.pr.fiscală termenul general de prescripție privind o creanță bugetară este de 5 ani, iar potrivit alin. 1 termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, întrucât debitul menționat în cererea de chemare în judecară este o creanță bugetară.
Că, potrivit principiului simetriei, cheltuielile efective fiind suportate din bugetul de stat, în momentul recuperării se reîntorc tot la bugetul de stat ,acesta fiind singura sursă de finanțare a acestor cheltuieli, atât spitalul clinic de urgență, cât și casele de asigurări de sănătate fiind doar pârghiile prin acre sunt asigurate atât sursa finanțării asistenței medicale, cât și acordarea efectivă a acestei asistențe.
A arătat că debitul solicitat constituie venit public, iar potrivit art. 30 alin. 2 din OG 80/2013 în categoria veniturilor publice se includ. Veniturile bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și veniturile bugetelor instituțiile publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat .
Verificând actele și lucrările dosarului în raport de criticile aduse sentinței tribunalul constată că apelul declarat în cauză este întemeiat și în baza art. 480 c.pr.civ. se va admite și se va schimba în parte sentința în sensul respingerii excepției prescripției extinctive și respingerii pe fond a acțiunii ca nefondată, cu următoarea motivare ;
În cauza dedusă judecății debitul solicitat constituie venit public potrivit art. 131 C.pr.fiscală termenul general de prescripție în cazul creanțelor bugetare este de 5 ani și potrivit aliniatului 1 acest termen începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Cum debitul menționat în cererea de chemare în judecată în sumă de 3316,18 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente perioadei 28 august -1.09.2010 este o creanță bugetară, termenul de prescripție este de 5 ani și astfel în raport cu data nașterii dreptului la acțiune și data promovării cererii de chemare în judecată acesta nu este împlinit, așa încât în mod greșit a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, se reține că în perioada 28 august-1.09.2010 pârâtul a fost internat la Secția CH BMF a Spitalului Județean de urgență C., beneficiind de asistență medicală de specialitate, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli și listarea medicației, existente la dosarul cauzei, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, fiind de 3316,18 lei.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii, si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 998-999 Cod civil, condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane,prejudiciul, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăția autorului faptei ilicite.
Față de cele menționate, instanța a apreciat că fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane și că prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate, reprezintă efectul negativ suferit de aceasta, care trebuie sa se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita, în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite, iar vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale si constă în atitudinea de voință si conștiință a autorului faptei ilicite, față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
În speță, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, pârâtul nefiind vinovat de fapta ce a provocat reclamantei cheltuielile făcute cu medicația sa.
În acest context, se mai reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 92 din Legea nr.95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului si un drept al cetățeanului. Ca atare, textul de lege nu impune, pentru acordarea asistenței de urgență, ca persoana care a fost victima unei agresiuni, să facă vreo dovadă în acest sens, iar potrivit dispozițiilor art.93 alin.1 din Legea nr.95/2006, finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie,din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate,din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări.
Instanța reține că reclamantul și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, conform cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Instanța apreciază că dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 nu instituie vreo excepție de la regula finanțării asistenței medicale de urgență din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ci permit doar furnizorilor de servicii medicale să se întoarcă cu o acțiune în regres împotriva agresorului pentru recuperarea prejudiciului suferit, fără a influența dreptul victimei la asistență medicală de urgență și fără a condiționa acordarea acestei asistențe, de furnizarea vreunei dovezi privind . suferită.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006, reglementează acțiunea în regres, care presupune posibilitatea unității medicale de a recupera aceste cheltuieli de la agresor, iar nu de la victimă, astfel cum se solicită în speță.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța constată că cererea introdusă de reclamant este neîntemeiată, în cauza nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, institute de art. 998-999 cod civil de la 1864 și nefiind aplicabile dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., . județul D., împotriva sentinței civile nr.285/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar_, în contradictoriu cu intimatul G. M. G., domiciliat în comuna B., .> Schimbă în parte sentința în sensul că respinge excepția prescripției extinctive.
Respinge, pe fond, acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2014 la Tribunalul Gorj .
Președinte, V. N. | Judecător, G. R. | |
Grefier, L. P. |
Red. VN
j.f.I. C.
ex. 5 SL. 25 Iunie 2014
| ← Fond funciar. Hotărâre din 08-09-2014, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Sentința nr. 2218/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
