Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1318/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1318/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 3665/96/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1318
Ședința publică de la 03 aprilie 2013
Completul compus din:
judecător: Steluța E. U. - Președinte
Grefier: C. R.
Cu participarea doamnei procuror A. D., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta, L. M., cu domiciliul în localitatea Căpâlnița, nr.337, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâtul S. R. - Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C., . nr.20, jud. Harghita, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta și martora propusă de aceasta, numita B. E., lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare față de părți este legal îndeplinită.
În conformitate cu prevederile art. 159 ind.1 alin. 4 – C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art.2, pct.4 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art.4 alin.4 – Legea nr.221/2009.
Reclamanta arată că martora propusă nu înțelege bine Limba română solicitând ca întrebările ce îi vor fi adresate acesteia să fie traduse în Limba maghiară.
Instanța încuviințează cererea reclamantei și solicită doamnei grefier B. K. să facă traducerea în Limba maghiară a întrebărilor adresate martorei B. E., potrivit art.142 alin.1 din Codul de procedură civilă.
S-a procedat la audierea martorei prezente sub prestare de jurământ, punându-i-se în vedere consecințele mărturiei mincinoase, datele și relatările sale fiind consemnate într-un proces-verbal separat atașat la dosar.
Reclamanta declară că nu are alte cereri în probațiune de formulat în cauză.
Reprezentanta parchetului arată că nu are alte cereri în probațiune de formulat în cauză.
Instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reclamantei și reprezentantei parchetului pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris și a se dispune constatarea că în perioada 19 iulie 1956-01 august 1964 a avut stabilit domiciliu obligatoriu, întreaga familie a fost evacuată din casa părintească, ca urmare a condamnării politice a tatălui său.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii pentru admiterea acțiunii reclamantei.
Instanța, reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Sub nr._ din 22.10.2012 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe acțiunea civilă formulată de reclamanta L. M., cu domiciliul în localitatea Căpâlnița, nr.337, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâtul S. R.-MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, cu sediul în mun. Miercurea C., . nr.20, jud. Harghita, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate caracterul politic al măsurii administrative abuzive de stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada 19 iulie 1956-01 august 1964.
Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin sentința penală nr.205 din 14.06.1957 pronunțată de Tribunalul M. Cluj, tatăl său, numitul P. A., a fost condamnat politic la 20 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică pentru săvârșirea crimei uneltire contra ordinii sociale, precum și la confiscarea averii, împrejurare constatată prin Sentința civilă nr.2052/08.06.2010 a Tribunalului Harghita.
În urma condamnării tatălui pentru infracțiune politică și a încarcerării acestuia în închisoare, împotriva întregii familii, au fost luate măsuri administrative de constrângere, culminând cu evacuarea familiei din locuință, fiind cu toții mutați și înghesuiți în locuința bunicului lor, având domiciliul obligatoriu și interdicția de a părăsi localitatea.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.221/2009.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri în copie (f.3-6); a solicitat administrarea probei testimonială, care a fost încuviințată de instanță și în cadrul căreia a fost audiată martora B. E..
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, pârâtul a depus la dosar întâmpinare (f.12-13) prin care a solicitat respingerea cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Dosarul nr._ al Tribunalul Harghita a avut ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării penale la care a fost supus tatăl reclamantei, iar prezenta cauză are ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative abuzive de stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada 19 iulie 1956-01 august 1964 pentru reclamantă și familia ei.
Raportat la acest obiect, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost supusă măsurii administrative a domiciliului obligatoriu. Martora B. E. nu a confirmat acest lucru, declarând că reclamanta avea voie să părăsească localitatea de domiciliu, aspect arătat chiar de către reclamantă, în concluziile susținute în dezbateri.
Prin acțiune, reclamanta nu a făcut referire la o altă măsură administrativă care să atragă aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2009.
Instanța constată că susținerile reclamantei din cadrul acțiunii (că în urma evacuării din locuința familiei, li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în locuința bunicilor, iar imobilul lor a fost transformat în grajd) nu sunt confirmate de declarațiile martorei, care a arătat doar că reclamanta și familia ei au fost mutați în altă locuință în care erau și animale.
În plus, pe lângă faptul că nu au fost dovedite, susținerile reclamantei nici nu se circumscriu noțiunii de „domiciliu obligatoriu”. Faptul că au fost evacuați din casă și mutați într-o altă locuință nu însemnă că au avut domiciliu obligatoriu.
Domiciliul obligatoriu presupune instituirea unei interdicții de a părăsi o anumită localitate, ceea ce nu s-a probat în cauză. Domiciliul obligatoriu poate avea loc și în propria locuință, ceea ce contează fiind interdicția de a nu părăsi domiciliul stabilit ca fiind obligatoriu.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Instanța constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta L. M., cu domiciliul în localitatea Căpâlnița, nr.337, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâtul S. R.-MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, cu sediul în mun. Miercurea C., . nr.20, jud. Harghita.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.04.2013.
PREȘEDINTE
Steluța E. U.
GREFIER
C. R.
Red.:S.E.U./18.04.2013
Primit:18.04.2013
Tehnored./id./19.04.2013
Ex.-5 –R.C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul... | Evacuare. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
