Anulare act. Decizia nr. 36/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 885/258/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/R
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Judecător: Banyai E. - Președinte
Judecător: B. R. J.
Judecător: Steluța E. U.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul L. A. împotriva sentinței civile nr. 2001 din data de 28.05.2012 a Judecătoriei Miercurea C., în contradictoriu cu intimații T. M.-M., B. E. JUDECĂTORESC COTFAS M. C., având ca obiect anulare act.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2001 din data de 28.05.2012 a Judecătoriei Miercurea C. s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea T. M. M., în contradictoriu cu intimatul L. A., și în consecință au fost anulate actele de executare întocmite în dosarul execuțional E 4/2012 al B. Cotfas M. C..
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea înaintată la instanța de fond, contestatoarea a solicitat constatarea nulității Sentinței civile nr.1035 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Miercurea C. și anularea actelor de executare întreprinse în dosarul execuțional E 4/2012 al B. Cotfas M. C..
Instanța a respins cererea de constatare a nulității sentinței civile nr.1035 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Miercurea C., întrucât nicio dispoziție procedurală nu îngăduie anularea unei sentințe judecătorești irevocabile.
În privința cererii de anulare a actelor de executare instanța a reținut că executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional E 4/2012 al B. Cotfas M. C. a fost declanșată la cererea intimatului pentru recuperarea sumei de 5.000 USD, la care contestatoarea a fost obligată prin Sentința civilă nr.1035 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Miercurea C., ce a devenit executorie la data pronunțării (întrucât a fost supusă doar recursului), și a cărei punere în executare a fost încuviințată în dosarul nr._ al instanței de fond.
Prima instanță a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art.405 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, instanța de fond a reținut că cererea de executare silită, formulată de intimat la data de 16 ianuarie 2012, a fost depusă la executorul judecătoresc cu depășirea termenului de prescripție, ce s-a împlinit la data de 25 iunie 2010.
Intimatul nu a formulat apărări în cadrul prezentului proces, însă prin amintita cerere de executare a arătat că termenul de prescripție nu a fost depășit, întrucât titlul executoriu a avut ca obiect soluționarea unei acțiuni reale imobiliare, întrucât instanța a dispus anularea contractului prin care contestatoarea i-a vândut intimatului apartamentul proprietatea sa.
Această apărare nu a fost reținută, întrucât dreptul conferit creditorului prin amintita sentință și pus în executare în dosarul execuțional obiect al prezentei contestații nu este un drept real imobiliar ci un drept de creanță, constând în recuperarea sumei de 5.000 USD.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul L. A. (f. 2-4), solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea hotărârii atacată în sensul de a respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de intimata T. M. M..
Recurentul critică sentința judecătoriei, considerând că executarea se prescrie în termen de 10 ani, deoarece din Sentința civilă nr.1035/2007 rezultă că, creanța este rodul unei acțiuni imobiliare, prin hotărârea respectivă, fiind anulat contractul de vânzare cumpărare dintre recurent și contestatoare, autentificat sub nr. 2237/2004 reieșind textual din dispozitiv că „dispune restituirea către reclamant a sumei de 5000 USD avans de preț al apartamentului”.
Pentru a admite contestația instanța de fond ignoră mai multe împrejurări care au fost descrise pe larg în cererea de executare silită care este depusă la dosar la fila 55 intitulată cerere pentru reluarea executării silite ceea ce automat duce la concluzia că acest titlu executor a mai fost pus la executare silită
Conform dovezii eliberate de B. S. E. la 03.01.2012, rezultă că executarea silită a făcut obiectul Dosarului E-57/2008, și a fost declanșată la data de17.03.2008.
Tot la data de 03.01.2012 a formulat cerere la același B. S. în vedere continuării executării silite în care a depus și hotărârile judecătorești prin care au fost respinse ultimele acțiuni ale debitoarei prin care și-a sustras bunurile de la executare silită (apartamentul din Miercurea C.,..6/B/l 1) și care a tăcut obiectul contractului autentificat cu nr.2237/28.04.2004;
- Sentința civilă nr. 2551 din 28.10.2010 prin care a încercat să anuleze Sentința civilă nr. 1035/2007
- Sentința civilă nr.2151 din 16.09.2010 prin care a cerut anularea aceleiași sentințe nr.1035/2007 (titlul executor), cerere respinsă.
- Sentința civilă nr.3309 din 29.11.2011 prin care a încercat din nou anularea Sentinței civile 1035/2007, cerere la care a renunțat.
Deși s-ar părea Ia prima vedere că executarea silită, este prescrisă ca urmare a trecerii termenului de 3 ani, recurentul susține că executarea silită poate continua deoarece, titlul executor este rezultatul unei acțiuni reale imobiliare - prin Sentința Civilă 1035/2007 s-a anulat contractul autentificat nr. 2237/2004 prin care creditoarea și-a vândut apartamentul pentru care i-a plătit un avans de 5000 de dolari după care a refuzat să încheie actul definitiv, iar executarea silită se va prescrie conform art. 405 în termen de 10 ani.
În opinia recurentului, chiar dacă s-ar lua în calcul termenul general de prescripție conform prevederilor art.405 indice 1 lit.c Cod pr.civilă, prescripția era suspendată atâta timp cât debitoarea își sustrăgea bunurile de la urmărire. Chiar dacă executarea silită nu a fost suspendată ca urmare a unei contestații la executare și apartamentul debitoarei a fost vândut la licitație publică, aceasta a depus plângeri penale și civile atât împotriva creditorilor din dosarului E-57/2008 cât și împotriva cumpărătorilor apartamentului său întârziind și împiedecând executarea silită. Executorul judecătoresc a vândut ia licitație apartamentul debitoarei și a consemnat în favoarea suma de cea 3000 dolari, totuși a refuzat eliberarea acestora ca urmare demersurilor întreprinse de debitoare până la soluționarea ultimului proces și a plângerilor penale depuse de aceasta împotriva unui alt creditor din același dosar S.C Credit House SRL.
Pe de altă parte chiar și dacă termenul de prescripție nu ar fi fost suspendat de drept în baza art. 405/1 lit. c termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită ar fi fost întrerupt conform art. 405/2 pct. 1 lit. b coroborat cu pct. 2 a aceluiași art. 405/2.
Recurentul a mai criticat sentința judecătoriei deoarece nu s-a avut în vedere că înaintea acestei cereri de executare silită, a mai existat altă cerere care a făcut obiectul dosarului E 57/2008, fapt arătat de contestatoare în cererea adresată instanței care confirmă împrejurarea că după obținerea Titlului executoriu - Sentința civilă 1035/2007 -, s-a declanșat executarea silită la 17 martie 2008, astfel prin prisma art.16 lit. c Decretul-lege 167/1958 termenul de prescripție a fost întrerupt. Prin urmare erau incidente prevederile art.19 din același act normativ potrivit căreia "Când constată temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii ori să încuviințeze executarea silite” .
Prin întâmpinarea depusă de contestatoarea T. M. M. (f.10-15), aceasta solicită respingerea cererii formulată de reclamantul-recurent.
În motivare intimata arată că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea civilă din data de 31.01.2012 dată de Judecătoria Miercurea C. în dosar nr._ .
Prin Sentința Civilă Nr. 1035 Ședința publică din 25 iunie 2007 s-a dispus restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlul de avans din preț. Fiind obligată să plătească reclamantului suma de 5000 USD în echivalent în lei la data plății efective.
Intimata consideră că executarea silită s-a perimat pentru că recurentul, a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire.
Din acest motiv a fost depusă o nouă cerere de executare silită din dosar nr. E 4/2012, dar, peste termen de prescripție de 3 ani de la pronunțarea acestora care este de 25 iunie 2010.
În consecință intimata consideră că reclamantul recurent nu are un act cu care să facă dovada că are o creanță certă, lichidă și exigibilă dar prin cererea s-a declarat o stare care nu este reală cu alte cuvinte există falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor invocate, precum și din oficiu potrivit prevederilor art. 304/1 Cod pr.civ. Tribunalul reține următoarele:
Din momentul in care instanta de judecata a pronunțat o hotarâre nu se mai poate vorbi despre prescripția dreptului la acțiune, ci doar despre prescripția dreptului de a cere executarea silită. În timp ce prescripția dreptului la acțiune limitează în timp posibilitatea celui interesat de a obține concursul organelor de jurisdicție în scopul pronunțării unei hotărâri favorabile, prescripția dreptului de a cere executarea silită vizează însasi posibilitatea de realizare efectivă a urmăririi silite prin masuri de constrângere patrimonială.
În speță, între data rămânerii definitive a titlului executoriu Sentința civilă nr. 1035/2007 a Judecătoriei Miercurea C., 25 Iunie 2007, și data de 31 Ianuarie 2012, când s-a pronunțat Încheierea din 31 ianuarie 2012, în Dosar_ , prin care a fost încuviințată executarea, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită de trei ani, prevăzut de art. 405 alin. 1 Cod proc .civ., se împlinise.
Recurentul a susținut că titlul executoriu ar fi fost emis în materia acțiunilor reale imobiliare pentru care dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 10 ani.
Această apărare nu poate fi primită. Textul art. 405 alin. 1 Cod proc .civ. consacră, prin dispoziții explicite, un termen de 3 ani pentru titlurile executorii, indiferent de materia în care au fost emise și de mijlocul legal prin care au fost obținute, și un termen de 10 ani pentru cele obținute pe calea acțiunilor reale imobiliare, și care au ca obiect drepturi reale imobiliare, respectiv dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitație, servitute și superficie.
Așadar, termenul de prescripție de 10 ani, este incident exclusiv în situația executării silite imobiliare, având ca obiect drepturi reale, stabilite prin hotărâri judecătorești.
Chiar dacă s-a născut prin hotărârea de rezoluțiune a contractului și restabilirea situației anterioare, cu privire la un imobil, obligația restituirii avansului reprezintă doar un drept de creanță și nu un drept real.
Prin urmare, prima instanță a reținut în mod corect că termenul de prescripție s-a împlinit la 3 ani de la data când s-a născut dreptul de a cere executarea silită, respectiv la data de 25 Iunie 2010.
Apărările recurentului nu pot fi primite nici în privința susținerilor referitoare la întreruperea prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit prevederilor art. 405/2 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civ, cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, după întrerupere, începând să curgă un nou termen de prescriptie, în baza art.405/2 alin. 2 Cod. pr. civ.
Ca atare, prin formularea la data de 17 Martie 2008 (fila 51 Dosar fond) a cererii de executare de către intimata, cursul prescripției a fost întrerupt, începând să curga un nou termen de prescriptie, acesta urmând a se împlini la data de 17 Martie 2011. Cererea a format obiectul Dosarului execuțional nr. 57/2008 al B. S. E.. Astfel, această cerere nu va fi supusă analizei, în prezenta cauză, obiectul contestației în speță referindu-se la Somația emisă în Dosarul E4 /2012, al B. Cotfas M..
La data de 16 Ianuarie 2012, recurentul cu depășirea termenului de prescriptie, menționat mai sus, a depus o cerere de reluare a executării silite, invocând dispozițiile art. 405/2 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ.
Conform prevederilor invocate, cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 371/6 alin. 1 Cod proc. civ. adică în situația în care a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
În cauză, contrar susținerilor recurentului, nu a operat nici suspendarea executării silite.
Potrivit art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ.: ”Cursul prescripției se suspenda: (…) c) atâta timp cat debitorul își sustrage veniturile si bunurile de la urmărire.” Aceasta este așadar un caz specific întemeiat pe atitudinea culpabilă a debitorului care, în vederea prejudicierii creditorului si pentru a-si proteja patrimoniul, își sustrage veniturile si bunurile de la urmărire.
În speța dedusă judecății, intimata într-adevăr a avut numeroase cauze pe rolul instanțelor împotriva creditorilor din Dos E. 57/2008, a cumpărătorilor apartamentului ei, inclusiv plângeri penale, dar aceste demersuri nu pot fi calificate ca și atitudini culpabile ale debitoarei. La acest caz, de suspendare a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, legiuitorul a avut in vedere acele situații în care, data fiind iminența unei posibile executări silite împotriva debitorului, acesta încearcă să își pună la ”adăpost” bunurile, prin înstrăinarea lor către terți pentru a nu putea fi identificate si indisponibilizate prin luarea unei ipoteci sau unui sechestru, in cazul bunurilor imobile sau a bunurilor mobile, sau prin poprire asiguratorie.
În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul urmează să respingă recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul L. A. împotriva Sentinței civile nr. 2001 din data de 28 Mai 2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 Ianuarie 2013.
Președinte Judecător Judecător
Banyai E. B. R. J. Steluța E. U.
Grefier
M. E.
Red. B. E.
Primit:14.02.2013
Tehnored./id/14.03.2013
Ex. 2 / R.C..
Jud. fond: A. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1008/2013. Tribunalul HARGHITA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul... → |
|---|
