Contestaţie la executare. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 201/268/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/R
Ședința publică de la 23 ianuarie 2013
Completul compus din:
Judecător: Steluța E. U. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Judecător: B. R. J.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta . SA, împotriva sentinței civile nr. 1307 din data de 04.05.2012 a Judecătoriei O. S., în contradictoriu cu intimații . și B. C. CARPATICA, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
I. Sub nr._ din 20.01.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei O.-S. contestația la executare formulată de contestatoarea .. în contradictoriu cu intimata S.C. R. L. IFN S.A. și terțul poprit B. C. CARPATICA, solicitând anularea actelor de executare întreprinse în cadrul dosarului de executare silită nr.173/2011 al B. T. G., anularea actelor de executare privind poprirea sumei de_,80 lei, restituirea sumei de 5781 lei consemnată la CEC BANK S.A. cu titlu de cauțiune, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.1307 din 04.05.2012 a Judecătoriei O.-S. s-a dispus respingerea excepție tardivității contestației la executare și a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei O. S. invocate de intimată; admiterea în parte a contestației la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . SA, și terțul poprit B. C. CARPATICA; anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.173 din 2011 al Biroului Executorului Judecătoresc T. G.; respingea cererii de suspendare a executării silite, iar cauțiunea să fie restituită în măsura în care cel interesat nu va formula cerere în despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței prin care s-a soluționat cauza.
A fost obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între intimată în calitate de finanțator și . în calitate de utilizator s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ din 7.08.2008 având ca obiect un autovehicul marca Mitsubishi.
Contractul de leasing a fost încheiat pe o perioadă de 60 luni, iar . a garantat executarea contractului de leasing financiar.
La data de 15.07.2010 Utilizatorul a predat finanțatorului autovehiculul înainte de sfârșitul perioadei de leasing. În aceste condiții finanțatorul a procedat la rezilierea contractului de leasing emițând în acest sens notificarea de reziliere din 19.07.2010.
Conform art.8 din OG.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, contractele de leasing constituie titlu executoriu.
Intimatul-finanțator a trecut la executarea silită a societății-contestatoare.
Cererea de executare silită a fost depusă la B. G. T., cu sediul în municipiul București și s-a format dosarul de executare nr. E 173/2011. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 26.09.2011 pronunțată în dosarul_ al Judecătorului sectorului 1 București.
Au fost poprite conturile debitoarei deschise în B. C. Carpatica SA fiind virată suma de 57.2012,80 lei.
Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pricinii”.
Asupra excepției tardivității a reținut că:
Potrivit art.401 alin.1 lit.b din Cod procedură civilă
„Contestație se poate face în termen de 15 zile de la data când:
b.Cel interesat a primit după caz comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi.”
Conform art.454 alin.1 Cod procedură civilă
„Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de a treia persoană arătată la art.452 înștiințându-se totodată debitorul despre măsura luată”.
Din adresa terțului poprit nr.374 din 11.04.2012 rezultă că data blocării conturilor debitoarei este ziua de 18.01.2012, data la care a fost primită și adresa de înființare a popririi (f.81).
Sucursala terțului poprit B.-București a luat cunoștință de cererea de înființare a popririi la data de 9 ianuarie 2012.
Contestația la executare a fost înregistrată la data de 20.01.2012 la Judecătoria O. S., prin urmare înăuntrul termenului de 15 zile prev.de art.401 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.
Asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei O. S. a reținut că:
Potrivit art.400 alin.1 Cod procedură civilă contestația se introduse la instanța de executare, aceasta fiind definită prin dispozițiile art.373 al.2 Cod procedură civilă ca fiind „Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.”
Prezenta executare se desfășoară în modalitate poprire, astfel devin aplicabile dispozițiile art.453 Cod procedură civilă conform cărora poprirea se înființează de executorul de la domiciliul/sediul debitorului sau de la domiciliul/sediul terțului poprit.”
În cauza de față rezultă că sediul debitoarei este situat în municipiul O. S. iar din adresa nr.374 din 11.04.2012 al terțului poprit B. C. Carpatica SA O. S. rezultă că . (contestatoarea) deține conturi la Agenția Carpatica O. S., astfel instanța în circumscripția căreia se face executarea este Judecătoria O. S..
Susținerea intimatei în sensul că unitatea din O. S. nu are personalitate juridică nu reprezintă nicio relevanță întrucât ceea ce interesează este locul unde debitoarea deține conturi. De altfel blocarea conturilor s-a efectuat de Agenția O. S..
Pentru cele de mai sus și în baza art.158 alin.1 și Cod procedură civilă instanța va respinge excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei O. S. invocată de intimată.
Cum s-a arătat înainte în conformitate cu prevederile art. 453 alin.1 Cod procedură civilă poprirea se înființează de executorul judecătoresc de la sediul terțului poprit sau al debitorului.
Debitoarea . are sediul în municipiul O. S. iar terțul poprit B. C. Carpatica SA în municipiul Sibiu.
Potrivit art.105 alin.2 Cod procedură civilă „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.”
Referirea generică la noțiunea de funcționar are în vedere și executori judecătorești, neputând fi admis a lăsa fără sancțiune actele de executare neîndeplinite în mod nelegal.
În cauza de față actele de executare au fost îndeplinite de B. G. T. cu sediul în mun. București.
Potrivit prevederilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă executorul competent în materie de poprire este cel de la sediul terțului poprit sau domiciliul debitorului. Instanța de executare de la locul unde se desfășoară executarea este singura care poate avea un control eficient asupra actelor de executare silită și care poate sancționa în timp util nelegalitatea acestora.
Competența executorului judecătoresc este absolută, norma care stabilește organul de executare fiind imperativă în acest sens putând fi invocate și prevederile art.399 Cod procedură civilă „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executare silită însăși sau la efectuarea oricărui act atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
În consecință Cod procedură civilă sancționează în mod expres cu nulitate încălcarea dispozițiilor imperative privind efectuarea executării silite, fiind astfel în situația art.105 alin.2 Cod procedură civilă teza a II-a nulitatea actelor efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale fără a fi necesară dovedirea vreunei vătămări.
Mai mult nulitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc necompetent nu poate fi remediată sau actele refăcute, neexistând nicio normă legală potrivit căreia poate fi atrasă Competența executorului judecătoresc care nu își desfășoară activitatea în circumscripția instanței de executare.
În concluzie poprirea se înființează de executorul judecătoresc de la sediul terțului poprit sau al debitorului iar în cauza de față executarea silită s-a făcut cu nerespectarea acestor dispoziții, pe cale de consecință instanța va dispune anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul 173/2011 al B. G. T..
Ca urmare a anulării formelor de executare cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect urmând a fi respinsă în baza art.403 Cod procedură civilă.
Potrivit art.723 indice 1 alin.3 Cod procedură civilă
„Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.”
În cauza de față executarea silită a fost suspendată în mod provizoriu prin încheierea nr.200 din 23.01.2012, iar împotriva prezentei sentințe se poate formula recurs, astfel cauțiunea în sumă de 5781 lei se va restitui după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței dacă cel interesat nu va formula cerere de despăgubire.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata S.C. R. L. IFN S.A. Recursul a fost înregistrat la Judecătoria O.-S. la data de 03.10.2012.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației la executare și menținerii actelor de executare întreprinse în cadrul dosarului de executare silită nr.173/2011 al B. T. G..
În cadrul motivelor, recurenta arată că Judecătoria Odoeheiu S., la care contestatoarea debitoare a depus contestația la executare nu reprezintă o instanța de executare, neexistând nici o încuviințare a executării silite solicitata sau emisa prin Judecătoria Odoeheiu S. in dosarul menționat.
Mai mult decât atât, competenta soluționării oricărei contestații Ia executare in dosarul de executare 173/2011 este a uneia din Judecătoriile de sector din București, in raza cărora se afla terții popriți si care au emis Încheierile de încuviințare in cauza.
În cazul în care terții popriți, băncile din București, înțeleg să-și îndeplinească obligațiile prevăzute imperativ de art. 456-457 C.p.c. prin sucursalele acestora din teritoriu, aceste împrejurări nu conferă calitatea de "instanța de executare" Judecătoriei Odoeheiu S. (este ca si cum un constructor obligat sa ridice o construcție in București se aprovizionează din Odoeheiu S. cu materiale de la furnizorii acestuia, actele de construcție de executare se efectuează în București de constructor, nu de furnizorii de materiale).
Apreciază potrivit normelor legale în materia executării silite, că instanța de fond, în mod greșit a anulat executarea silită și formele de executare silită prin poprire, emise de B.E.J. T. G., întrucât competenta soluționării pentru orice contestație aparține uneia dintre Judecătoriile din București, unde își are sediul terțul poprit, încuviințat în cauză, în raport eu Sucursala băncii, fără personalitate juridică, la care au fost trimise documente de către banca centrală din București, poprita în cauza.
Recurenta arată că, în mod greșit a apreciat că B.E.J. T. G. nu este executorul de la sediul terțului poprit.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe art.299-316 Cod procedură civilă, O.G. nr.51/1997.
Intimata .. a formulat întâmpinare (f.32-33) prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimata arată că, potrivit art.373(2) Cod de procedură civilă „Instanța de executare este - judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea”, iar potrivit alin.3 art.373, instanța de executare este competent să judece contestațiile la executare, precum și orice incidente apărute în cursul executări silite, ori;
În ceea ce privește poprirea sunt aplicabile dispozițiile art.453 Cod de procedură civilă conform căruia poprirea se înființează de executorul de la domiciliul/sediu debitorului sau de la domiciliul/sediul terțului poprit.
Intimata arată că, debitorul N. SRL are sediul în O.-S., și executarea silită contestată este poprirea sumei în contului deschis la Agenția Băncii Comerciale Carpatica, cu sediul în O.-S.. În ceea ce privește sediul terțului poprit, din certificatul de înregistrare al terțului poprit B. C. Carpatica SA, rezultă că sediul acestuia se află în Municipiul Sibiu și nu în București.
Rezultă deci, în mod neîndoielnic, că Judecătoria O.-S., este instanța de executare, și atâta timp cât nici sediul terțului poprit nu este în București, nu se poate stabili competența nici unei din Judecătoriile de sector din București.
Deoarece prin art. 373(3) ind.2 Cod procedură civilă se prevede că „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executări silite”, consideră că, Judecătoria O.-S., dând eficiență dispozițiilor art. 105 Cod procedură civilă care prevede că „Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condițiile prevăzute de lege”, în mod legal și temeinic a anulat actele de executare începute pe baza încuviințări date de instanță necompetentă
Se susține că, competența executorilor judecătoresc este absolută, norma care stabilește organul de executare este imperativă, potrivit dispozițiile art.373(l) executarea silită se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curți de apel în care urmează să se efectueze executarea, în speță executor judecătoresc T. G. cu sediul profesional în București, nu este competent să execute silit în circumscripția Curții de Apel Tg.M..
III. Analizând cererea de recurs, Tribunalul constată că motivul expus de recurentă în cererea sa se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Tribunalul, examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat.
Contestatoarea .. din mun. O.-S. a garantat executarea contractului de leasing financiar nr._ din 07.08.2008 încheiat între intimata S.C. R. L. IFN S.A., în calitatea de finanțator, și S.C. EORS AUTO S.R.L., în calitate de utilizator. Contractul de leasing fiind reziliat, intimata-finanțatoare a trecut la executarea silită a contestatoarei-garantă, cererea de executare silită fiind depusă la B. G. T. din mun. București, iar executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Sectorului 1 București. De asemenea, au fost poprite conturile contestatoarei deschise la B. C. Carpatica S.A.-Sucursala O.-S., pentru suma de 57.805,80 lei.
Susținerea recurentei, în sensul că Judecătoria O.-S. nu reprezintă o instanță de executare întrucât nu a încuviințat executarea silită în cauză, nu este întemeiată, ca de altfel și invocarea faptului că, în speță, competența de soluționare a contestației la executare aparține uneia dintre judecătoriile de sector din mun. București, în raza cărora se află terții popriți și care au emis încheierile de încuviințare a executării silite.
Potrivit art.400 alin.1 Cod procedură civilă „contestația se introduce la instanța de executare”, iar conform art.373 alin.2 din același cod „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. De asemenea, potrivit art.453 alin.1 Cod procedură civilă „poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit”.
În cauză, executarea silită, în forma popririi, se poate face în mun. O.-S. sau în mun. Sibiu. Prin urmare, instanță de executare poate fi Judecătoria O.-S., unde în mod legal a fost introdusă contestația la executare.
În cauză, se constată că poprirea a fost înființată în mod nelegal de un executor judecătoresc care nu este nici cel de la sediul debitoarei, nici cel de la sediul terțului poprit. Debitoarea .. are sediul în mun. O.-S., iar terțul poprit B. C. Carpatica are sediul central în mun. Sibiu. Cum creditoarea nu a ales pentru înființarea popririi niciunul dintre executorii judecătorești permiși de textul de lege, în mod corect prima instanță a admis contestația la executare și a anulat actele de executare întreprinse cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competența executorului judecătoresc.
Ținând cont de aceste considerente, Tribunalul constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta S.C. R. L. IFN S.A. împotriva sentinței civile nr.1307 din 04.05.2012, pronunțată de Judecătoria O.-S., în contradictoriu cu intimații .. și B. CONERCIALĂ CARPATICA.
Obligă recurenta să plătească intimatei .. cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
Steluța E. U. Banyai E. B. R. J.
Grefier
M. E.
Red:S.E.U.
Primit:04.02.2013
Tehnored./id./05.02.2013
Ex.2 – R.C.
Judecător fond –Redai Z. Jozsef
| ← Anulare act. Decizia nr. 36/2013. Tribunalul HARGHITA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1318/2013.... → |
|---|
