Obligaţie de a face. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1145/268/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 133
Ședința publică din 25 septembrie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. C. - PREȘEDINTE
Judecător: Steluța E. U.
Grefier: G. D.
Pe rol pronunțarea hotărârii privind apelul promovat de apelanții B. F., B. I. G., B. I., L. I., N. L., N. Z., N. A. L. și T. E. C., împotriva Sentinței civile nr.733 din data de 13 martie 2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu B. L. G., ASOCIAȚIA C. KOZBIRTOKOSSAG ZETEA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
INSTANȚA,
deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr. civilã, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță
1.1 Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei O. S. sub nr._, reclamantul B. L. G. (L.-G.) a chemat în judecată pârâții: 1. Asociația C. Kozbirtokossag Zetea, 2. B. F., 3. B. I. G., 4. B. I., 5. L. I., 6.N. L., 7. N. Z., 8. N. A. L., 9.T. E. C., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei 1 la restabilirea situației inițiale în evidențe, astfel că toate drepturile composesorale aferente fondului forestier de 24,82 ha să revină reclamantului;
- obligarea pârâților nr.2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 la restituirea sau la plata contravalorii drepturilor composesorale primite fără drept;
- în caz de opoziție, a solicitat obligarea pârâților în mod solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în evidența pârâtei 1, sub nr.1473 figurează în calitate de „testator”, defuncții B. L. și S. I., bunicii reclamantului, cu teren forestier în suprafață de 24, 82 ha. Pârâții sunt frații și surorile reclamantului, iar cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului bunic B. L. decedat la data de 27 mai 1973 au renunțat la succesiunea defunctului, prin declarații notariale, potrivit certificatului de moștenitor nr.513 din 31.10.1973 al fostului notariat de Stat O. S., consideră că pârâții nu au nici un drept succesoral și nici calitate de moștenitor al defunctului, ei au cerut și obținut în mod nelegal drepturile composesorale aferente terenului forestier.
Totodată se arată că înscrierile, modificările și adăugirile din evidențele pârâtei 1 au fost efectuate la cererea frauduloasă a pârâților 2-9 de către angajații pârâtei 1, fără nici un drept.
În drept acțiunea este întemeiată pe disp.art.1075-1077 cod civil vechi, art.112 și art.274 Cod procedură civilă.
1.2 Pârâta 1 Asociația C. Kozbirtokossag Zetea, prin întâmpinarea depusă arată că stabilirea moștenitorilor foștilor membri composesori și înscrierea acestora în registrul composesorilor s-a realizat în baza declarațiilor descendenților foștilor composesori, fără ca înscrierea să fie condiționată de prezentarea certificatelor de moștenitori, acte care de regulă nici nu au existat.
În perioada de după reînființarea asociației composesorale din . interesată, de regulă, în baza actelor de stare civilă, s-a înscris în această asociație, iar stabilirea cotelor de proprietate după un ascendent comun a fost realizat de către descendenții acestuia conform înțelegerii lor.
De multe ori, se arată în continuare, un moștenitor a cumpărat de la ceilalți moștenitori drepturile composesorale aparținând acestora și s-a înscris singur cu întreaga suprafață în registrul composesorilor.
În cauza de față rectificarea înscrierilor în registrul composesorilor, arată pârâta, respectiv înscrierea reclamantului ca unic proprietar după defunctul B. L. nu a fost posibilă, având în vedere că pârâtul B. F. a cumpărat de la frații lui drepturile composesorale aparținând acestora, iar rezolvarea diferendului ivit între moștenitorii lui B. L. de către conducerea asociației composesorale a depășit atribuția conducerii, astfel de litigii urmând a fi soluționate întotdeauna de către instanțele competente.
Înscrierea reclamantului și a pârâților nr.2-9 în registrul composesorilor s-a făcut în baza cererii scrise a acestora. Moștenitorii lui B. L. nu au dorit să țină cont de certificatul de moștenitor întocmit la data de 31.10.1973.
1.3 Pârâții B. F., B. I. G., B. I., L. I., N. L., N. Z., N. A. L. și T. E. C., prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea acțiunii reclamantului (f.44-45), ca fiind neîntemeiată, arătând că nu au renunțat niciodată la moștenirea bunicului care a decedat în anul 1919 și nu în anul 1973, cum susține reclamantul. Bunicul lor a decedat în anul 1919, nu avea nici un petic de pământ în raza comunei Zetea, cea care avea terenuri era bunica lor B. I. născută S., care s-a născut în Zetea și a moștenit terenurile de la S. F.. În consecință suprafața de teren revendicată de ei a aparținut bunicii lor, numita S. I. și ei nu au renunțat la această succesiune, care nu a fost dezbătută niciodată.
Pârâții mai arată că au depus cerere pentru reconstituirea drepturilor composesorale pe care autorii lor le-au avut, această cerere a fost admisă, și, prin urmare, au primit drepturile pe care le dețin în prezent.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, Legea 1/2000.
1.4 Reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că valoarea drepturilor composesorale este în cuantum de 18.509,00 lei aferente perioadei 2009-2012, și a solicitat obligarea pârâților 2-9 la plata contravalorii/restituirea drepturilor composesorale primite fără drept (f.50).
1.5 Reclamantul a mai depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.59-60), prin care a arătat că s-a strecurat o eroare materială în acțiune când s-a scris că suprafața de teren din litigiu a aparținut în exclusivitate bunicului reclamantului, B. L.. În realitate, această suprafață de teren a aparținut defunctei B. I. născută S., bunica reclamantului, și defunctului B. L. (L.) bunicul reclamantului și după decesul lor, acest imobil a fost moștenit de către B. L. sen., tatăl reclamantului, care a fost unicul fiu al soților B., bunicii reclamantului. Astfel nici reclamantul și nici pârâții în calitate de nepoți, nu au avut vocație succesorală cu privire la moștenirea bunicului lor, deoarece moștenirea a fost culeasă în întregime de către fiul lor B. L. senior. Cu ocazia dezbaterii succesiunii lui B. L. senior, pârâții 2 – 9, frații și surorile reclamantului, precum și soția supraviețuitoare au renunțat la succesiunea defunctului, prin declarații autentice notariale, potrivit certificatului de moștenitor nr.513 din 13.10.1973 al fostului Notariat de Stat O. S..
2. Hotărârea instanței de fond:
Prin Sentința civilă nr.733/2013, Judecătoria O. S. a admis acțiunea, pârâta C. Kozbirtokossag Zetea fiind obligată la restabilirea situației în evidențele composesorale, astfel ca toate drepturile composesorale aferente fondului forestier în suprafață de 24,82 ha să revină reclamantului B. L. G..
Pârâții 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9, respectiv B. F., B. I. G., B. I., L. I., N. L., N. Z., N. A. L., T. E. C. au fost obligați la plata contravalorii și restituirea drepturilor composesorale primite fără drept în cuantum de 18.509,00 lei aferente perioadei 2009 – 2012.
Toți pârâții au fost obligați în mod solidar să plătească reclamantului suma 2486 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței
Prima instanță a reținut că în evidențele pârâtei 1 Asociația C. Kozbirtokossag Zetea, sub nr.1473 figurează în calitate de titulari ai drepturilor composesorale defuncții B. L. și S. I., bunicii reclamantului ai și pârâților 2-9, cu teren forestier cu o suprafață de 24,82 ha (f.114-122).
Din adeverința nr.271/23.08.2012 eliberată de pârâta 1 (f.61) rezultă că această suprafață de teren a aparținut defunctei B. I. născută S., bunica reclamantului, fiind un bun propriu al ei precum și defunctului S. F., tatăl defunctei S. I., de la care terenul forestier a fost moștenit de către B. I. născută S., împrejurare recunoscută și de către pârâți în întâmpinare.
Din certificatul de moștenitor n.30/2012 eliberat de notarul public F. Palhegyi E. (f.75) rezultă că B. L. bunicul reclamantului a decedat la 19 septembrie 1919. Soția acestuia numita Duka I. fostă căsătorită B. născută S. a decedat la data de 28 decembrie 1950. B. L. și B. I. născută S. au avut un singur fiu B. L., tatăl reclamantului, care a decedat la data de 27 mai 1973.
Din cele de mai sus rezultă că nici reclamantul și nici pârâții în calitate de nepoți nu au avut vocație succesorală cu privire la moștenirea bunicilor, deoarece moștenirea a fost culeasă în întregime de către fiul lor B. L. (L.) sen.
Succesiunea lui B. L. decedat la data de 27 noiembrie 1973 a fost dezbătută de către fostul Notariat de Stat O. S., finalizându-se prin emiterea certificatului de moștenitor nr.513/1973 (f.82).
Pârâții 2-9 frații și surorile reclamantului precum și soția supraviețuitoare B. A., născută Sebestyen, cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului B. L., decedat la data de 27 mai 1973 au renunțat la succesiunea defunctului, pin declarați autentice notariale potrivit certificatului de moștenitor nr.513/1973 al fostului Notariat de Stat O. S. (f.82).
Așadar și drepturile composesorale din cauză îi revin reclamantului, în exclusivitate, așa cum reiese și din certificatul de moștenitor de calitate nr.30 din 28.09.2012, eliberat de BNP F. Palhegyi E., care arată că moștenitorul defunctei S. (Duka) I., fostă căsătorită B., este B. L., tatăl reclamantului, iar moștenitorul lui B. L. este reclamantul, pârâții fiind renunțători.
Prin interogatoriul luat pârâților în cauză, aceștia au recunoscut că au renunțat parțial la moștenirea tatălui, respectiv la cea a bunicului lor (f.103).
Este de menționat că actul de opțiune succesorală al renunțării este indivizibil și sistează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și pe cele care eventual ar intra în succesiunea respectivă în viitor – renunțătorul nu este doar prezumat ca fiind străin de moștenire, precum neacceptantul, ci este cert că prin actul notarial acesta înțelege să rămână străin de succesiune, iar titlul său de erede să se desființeze cu efect retroactiv.
În acest sens, sunt și interpretările Înaltei Curți de Casație și Justiție, tot cu privire la aplicarea unei legi de retrocedare a bunurilor confiscate de regimul anterior, care a stabilit că potrivit disp.art.696 Cod civil, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.
De aceea, cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate, întrucât, în acest caz nu este vorba de neacceptare a succesiunii în condițiile art.700 Cod civil, și care este doar prezumată de lege ca renunțător, ci dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (declarație notarială) că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.
Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale, care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral.
Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului cât și cele care eventual ar intra în succesiunea respectivă.
Pârâții au susținut că a existat o înțelegere între ei cu privire la împărțirea drepturilor composesorale, însă nu au putut să dovedească existența acestei înțelegeri.
Având în vedere că pârâții 2 – 9 sunt străini de drepturile asupra fondului forestier și obținând în mod nelegal drepturi composesorale care nu li se cuvin, instanța în baza 998 – 999 Cod civil vechi, art.1075 – 1077 Cod civil vechi, a admis acțiunea.
4. Calea de atac declarată în cauză:
Prin apelul formulat, pârâții B. F., B. I. G., B. I., L. I., N. L., N. Z., N. A. L., și T. E. C. au solicitat modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Apelanții nu au adus practic critici hotărârii atacate ci au arătat că nu au renunțat niciodată la succesiunea bunicilor, că acțiunea este inadmisibilă și prematură, din moment ce nu s-a dezbătut succesiunea cu privire la terenul în litigiu, teren care, contrar susținerilor reclamantului a aparținut bunicii părților și nu bunicului, care a decedat în anul 1919 și nu în anul 1973 cum susține reclamantul care tinde prin acțiunea formulată, să se îmbogățească fără drept.
5. Apărările intimatului:
Prin întâmpinarea depusă (f. 18-20) intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului arătând că prima instanța a reținut corect starea de fapt și a motivat soluția dată în fapt si în drept.
II. Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de caracterul devolutiv al apelului, instanța constată următoarele:
6. Conform certificatului de calitate de moștenitor nr.30/2012, depus la fila 75 din dosarul primei instanțe, Duka I. (fostă căsătorită B., născută S.), a decedat în data de 28 decembrie 1950, dată la care soțul acesteia B. L. nu mai trăia, fiind decedat din anul 1919. Singurul moștenitor al acesteia a fost prin urmare fiul B. L..
7. B. L., fiul, a decedat în data de 27 mai 1973 și, conform certificatului de moștenitor nr. 513/1973, depus la fila 4 din dosarul primei instanțe, singurul moștenitor acceptant a fost reclamantul B. L. G. (L. G.), ceilalți moștenitori renunțând la moștenire.
8. Prin urmare, cum data deschiderii succesiunii este data morții (art. 651 VCC, aplicabil în speță), iar potrivit principiului proximității gradului de rudenie (art. 659 si urm. din VCC) descendenții în grad mai apropiat înlătură de la moștenire descendenții în grad mai îndepărtat, rezultă logic că nu are nicio relevanță susținerea pârâților apelanți în sensul că nu au renunțat la moștenirea bunicilor, din moment ce la data decesului numitei B. I., bunica părților, proprietara tabulară a terenului, trăia fiul acesteia, B. L., care, în calitate de unic succesor legal (fapt necontestat) a cules întreaga moștenire.
9. In schimb, este deosebit de relevant în speță, faptul că pârâții au renunțat la succesiunea tatălui lor, situație în care, nu mai au cum să beneficieze de bunurile care ar fi intrat în masa succesorală a bunicilor.
10. Faptul că nu s-a dezbătut succesiunea bunicilor, nu înseamnă că fiului acestora, B. L. nu i se pot recunoaște drepturile dobândite în calitate de moștenitor.
11. De altfel, pârâții nu au dovedit și nu au venit nici cel puțin cu argumente pertinente în sensul că ar avea vreun drept direct la moștenirea bunicilor.
12. Prin urmare, este lipsită de relevanță cu privire la soluția data de primă instanță și susținerea potrivit căreia terenul nu ar fi aparținut bunicului ci doar bunicii părților, din moment ce, așa cum s-a arătat, dreptul de proprietate s-a transmis oricum către tatăl părților, la succesiunea căruia pârâții au renunțat.
13. In plus, potrivit informațiilor comunicate de Asociația C. Kozbirtokossag Zetea (f. 129 din dosarul primei instanțe), dreptul composesoral s-a reconstituit în favoarea reclamantului, care a depus cererea de reconstituire.
14. Astfel, deși în adresa de la fila 129 se indica numele ca fiind B. L., față de datele de identificare, respectiv CNP, se constată că este vorba despre B. L. G., conform datelor din talonul mandat de la fila 52 din dosarul primei instanțe, conform certificatului de atestare fiscală de la fila 54 din dosarul primei instanțe și datelor din procura de la fila 102 din dosarul primei instanțe.
15. Față de cele expuse mai sus, constatându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în temeiul art. 296 Cod pr civila, se respinge apelul iar în temeiul art. 274 Cod pr civila, față de culpa procesuala a apelanților apelanții vor fi obligați în solidar să achite reclamantului intimat suma de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții B. F., B. I. G., B. I., L. I., N. L., N. Z., N. A. L., și T. E. C., toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul Cabinetelor de avocat asociate M. & F., loc O. S., Piata Kokereszt, nr. 4, ., împotriva Sentinței civile nr. nr. 733/2013 pronunțată de Judecătoria Odorheiul S. în Dosarul nr._ .
Obligă apelanții pârâți B. F., B. I. G., B. I., L. I., N. L., N. Z., N. A. L., și T. E. C., în solidar, să achite reclamantului intimat B. L. G., domiciliat în ., județul Harghita suma de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2013.
Președinte Judecător
S. C. Steluța E. U.
Grefier
G. D.
Red: S.C.
Primit: 17.10.2013
Tehnored/id/ 17.10.2013
Ex.12-G.D.
Judecător fond: B. C.I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 903/2013. Tribunalul HARGHITA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 842/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
