Anulare act. Decizia nr. 707/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 707/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 379/43/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.707/R
Ședința publică din data de 28 iunie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Judecător: P. M.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în cererea de revizuire a Deciziei civile nr.287 din 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Harghita, cerere formulată de revizuienta B. I., în contradictoriu cu intimații C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR TOPLIȚA, C. JUDEȚEANA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR HARGHITA, M. S., M. I., C. V., S. G. și FUȘĂRĂU O. M., având ca obiect fond funciar - obligația de a face.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin decizia civilă nr. 1719/R din data de 25 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., Secția I Civilă, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta B. I., cu domiciliul în Toplița, ., județul Harghita, împotriva deciziei civile nr.287/R din 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ *, în favoarea Tribunalului Harghita.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, prin cererea de revizuire, B. I. a solicitat revizuirea hotărârii pronunțate în dosarul nr._ înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita.
La termenul de judecată din data de 25.10.2012, revizuienta a precizat în ședință publică că, cererea de revizuire vizează decizia Tribunalului Harghita nr.287/R/2012.
La același termen de judecată, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu-M..
Asupra excepției necompetenței materiale, Curtea a reținut că, potrivit art.323 alin.1 C.pr.civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea definitivă și a cărei revizuire se cere.
Astfel cum se arată și în cererea de revizuire dar și în precizarea revizuientei, obiectul revizuirii îl constituie decizia civilă nr.287/R/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Harghita, prin care s-a soluționat recursul declarat de B. I. împotriva Sentinței civile nr.2315/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._ *.
În consecință, fiind vorba de o competență absolută de ordine publică, reglementată de norme imperative, Curtea a constatat că, în cauză, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de B. I., revine Tribunalului Harghita.
Astfel fiind, în temeiul prevederilor art.158-159 C.pr.civ., raportat la prevederile art.323 alin.1 C.pr.civ., Curtea de Apel a admis excepția invocată și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta B. I. împotriva deciziei civile nr.287/R din 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ *, în favoarea Tribunalului Harghita.
La Tribunalul Harghita, dosarul s-a înregistrat în data de 06.12.2012.
Se constată că, prin cererea de revizuire introdusă la Curtea de Apel Târgu-M., formulată de revizienta B. I., s-a solicitat revizuirea hotărârii pronunțate în dosarul nr._ a Tribunalului Harghita.
În motivarea cererii de revizuire, revizuienta arătă, în esență că în soluționarea cauzei în dosarul mai sus arătat, instanța nu a luat în considerare niciuna din probele administrate. De asemenea, nu s-a ținut seama de solicitarea de recuzare a judecătorului cauzei și nici de aspectele învederate privind falsul unor acte ce au stat la baza pronunțării hotărârii atacate deși obiectul dosarului l-a constituit tocmai constatarea falsului și nevalabilității unuia din aceste acte, a contractului de vânzare cumpărare nr.130/1950.
Se arată de revizuientă, că, în timpul acestui proces, intimata M. S. nu a prezentat nici o probă în susținerea actelor contestate de revizuientă.
Susține că, acest contract sub nr.130/1950, nu este autentic, nefiind încheiat în fața unui organ de stat, mai mult de atât, aplicarea ștampilei cu anul 1954 pe așa zisul original din 1950, nu poate decât să-i confere nulitatea acestuia. În opinia revizuientei, instanța nu putea lua în considerare un astfel de act de donație neîntocmit în formă legală, solemnă, ci legalizat și cu dată certă pusă de către starea civilă, nefiind valabilă conform Decr.nr-79/1950. Relevă că, aceste aspecte trebuia verificate atât pe ansamblu cât și grafologic, prin expertiză de către P., care însă s-a pronunțat asupra aspectelor penale, susținând că, sunt prescrise și nu asupra folosirii actului de vânzare-cumpărare în sine.
Mai arată că, Judecătoria Toplița nu a ținut seama de aspectele învederate privind falsul unor acte ce au stat la baza pronunțării hotărârii atacate deși obiectul dosarului l-a constituit tocmai constatarea falsului și nevalabilității unuia din aceste acte, a contractului de vânzare cumpărare.
În acest sens arată faptul că, de aceea apare pe Procesul-verbal depus la dosar că, numitul F. N. în timpul vieții nu a înstrăinat nimic, deoarece la data decesului la 29 iunie 1952 nu exista nici o vânzare-cumpărare înregistrată la notariat sau la cartea funciară. Atâta timp cât în anul 1952 acesta era decedat, întabulările sau actele de vânzare-cumpărare efectuate fără acordul fostului proprietar (F. N.) sau fără acordul fiicelor acestuia (F. P., căs.V. P.), nu au nici o legalitate, mama lor V. P. nesemnând nici un act în acest sens. Contractul de vânzare-cumpărare contestat nu are nici număr de carte funciară. Dovada nr.647 din 10.VII.1952 arată că, o porțiune de 22 ha a fost confiscată în anul 1950 de către Statul Român, ori atunci numiții M. S. și M. T. nu putea să întabuleze o porțiune de teren confiscat.
Pentru cele arătate, solicită anularea contractului din 2 sau 3 septembrie 1950, contractul fiind nul atât prin redactare cât și prin ștampilele pe care le are, a încheierii nr.130/1954, deoarece nu există nici un F. N. ca vânzător, iar acesta fiind proprietarul de drept, era decedat în anul 1954, precum și anularea Titlului de proprietate nr._ încheiat pe baza contractului fals nr.130/1950.
Cererea de revizuire nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. S. solicită respingerea cererii de revizuire. Arată că, cererea revizuientei nu este motivată în drept și nu se încadrează în nici una din cazurile de revizuire prevăzute de art.509 pct.1 – 11 C.pr.civ.
Pentru anularea contractului de vânzare cumpărare nr.150/1950, s-au mai judecat în cursul anului 1994, în dosarul nr.850/1994, prin decizia civilă nr.429/R din 24.05.1999 a Curții de Apel Târgu M., s-a constatat că, actul este valabil.
Mai arată că, s-a depus plângere penală împotriva sa și a lui S. G., în dosarul nr._ a Judecătoriei Toplița, prin care s-a soluționat definitiv plângerea pentru uz de fals, pentru fals, prin respingerea plângerii petentei B. I. împotriva rezoluției Parchetului de neîncepere a urmăririi penale.
Precizează că, actul de vânzare-cumpărare este din 1950, semnat de doi martori, bunicul său, F. N. a decedat în anul 1952, când cele două fiice au moștenit în cote egale, ceea ce avea bunicul înscris la registrul agricol și la CF. Cele două fiice au acceptat succesiune, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 48/1955 din dosarul S 172/1955, în care suprafața de teren vândută în anul 1950, nu apare.
Revizuienta a depus la dosar soluții trunchiate, pentru a induce în eroare instanța.
Solicită respingerea cererii de revizuire și obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată, constând din onorar de avocat și cheltuieli de deplasare pe ruta T. - Miercurea C..
Prin întâmpinarea formulată, Prefectul județului Harghita, în calitate de președinte al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita, solicită respingerea cererii de revizuire.
În motivele întâmpinării arată că, prin acțiunea formulată revizuienta solicită revizuirea unui dosar și nu a unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, așa cum este prevăzut la art. 322 Cod procedură civilă.
Consideră că, acțiunea revizuientei nu poate fi încadrată în niciuna din cazurile prevăzute la articolul mai sus menționat.
În aceste condiții, având în vedere disp. art. 326 Cod procedură civilă, cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115-118, art. 322-326 vechiul C.pr.civ.
Examinând cererea de revizuire formulată împotriva deciziei atacate, în conformitate cu dispozițiile art.326 alin.3 C.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.322 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, sunt susceptibile de revizuire, hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Interpretarea teleologică a dispoziției legale citate conduce la concluzia că, legiuitorul a urmărit ca, pentru ipoteza în care sunt reglementate mai multe grade de jurisdicție, să determine hotărârea judecătorească ce poate forma obiectul revizuirii, elementul comun al enumerării legale fiind acela că, se are în vedere hotărârea prin care s-a rezolvat fondul, adică aceea prin care a fost examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.
Rezultă că, principala condiție de admisibilitate a unei cereri de revizuire, este aceea ca cererea de revizuire să fie formulată împotriva unei hotărâri judecătorești susceptibile de revizuire și că, numai după îndeplinirea acestei condiții vor putea fi examinate motivele de revizuire, în sensul încadrării lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.1-10 C.pr.civ.
Astfel cum a învederat instanței revizuienta în fața Curții de Apel Târgu M., în cauză, obiect al căii de atac extraordinare a revizuirii îl constituie decizia civilă nr.287/R/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Harghita, prin care s-a respins recursul declarat de B. I. împotriva sentinței civile nr.2315/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._ *.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 326 alin. 3 din C.pr.civ., hotărârile prin care se respinge calea de atac a recursului, păstrându-se situația de fapt, sau hotărârile prin care se anulează recursul sau se constata nul, nu sunt susceptibile de revizuire. Din aceasta perspectivă se constată că în speță, cererea de revizuire apare ca inadmisibilă.
În altă ordine de idei, cererea revizuientei nu poate fi admisă nici sub aspectul motivelor efectiv invocate în cauză, prin raportare la prevederile art. 322 din C.pr.civ.
În acest sens, Tribunalul retine că, prin cererea de revizuire, titulara căii de atac extraordinare, nu susține existența unui motiv de revizuire din cele expres și limitativ prevăzute în art. 322 pct. 1-10 din C.pr.civ., ci formulează critici împotriva modului de soluționare a cauzei, arătând că, instanța nu a luat în considerare niciuna din probele administrate, nu s-a ținut seama de solicitarea de recuzare a judecătorului cauzei și nici de aspectele învederate privind falsul unor acte ce au stat la baza pronunțării hotărârii atacate, deși obiectul dosarului l-a constituit tocmai constatarea falsului și nevalabilității unuia din aceste acte, respectiv a contractului de vânzare cumpărare nr.130/1950, solicitând anularea acestuia.
Revizuirea ca și cale extraordinară de atac trebuie să fie motivată în drept, sau trebuie să fie încadrabilă într-una dintre motivele de revizuire prevăzute de Codul de procedură civilă.
Revizuienta susține că, înscrisul din 3 septembrie 1950 ar fi fals, însă nu face dovada acestor susțineri. Revizuienta a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria T., împotriva intimatei, însă s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acesteia, iar plângerea împotriva rezoluției primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., a fost respinsă.
Prin sentința penală nr.10 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Toplița, pronunțată în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată în temeiul art.287/1 alin.8 din Codul de procedură penală și s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Astfel în cauza nu s-a dovedit faptul că, vreun înscris ar fi fost declarat fals, pentru a fi eventual incident motivul de revizuire prevăzut de pct. 4 din art.322 Cod procedură civilă.
Tribunalul reține că, prin căile de atac de retractare, cum este și revizuirea, se pot invoca doar acele împrejurări, limitativ prevăzute de lege, care nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate, în cadrul revizuirii nu se mai pune deci problema realizării unui control judiciar. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, limitată la cazurile expres prevăzute de lege, instanța sesizată cu soluționarea unei asemenea cereri neputând analiza cauza sub alte aspecte decât cele referitoare la cazurile de revizuire invocate.
Raportând considerațiile anterioare la această cale extraordinară de atac, rezultă că, revizuire nu poate folosită de partea interesată pentru a formula un recurs la recurs. Din această perspectivă, rezultă că, nu pot fi valorificate pe calea revizuirii, criticile formulate prin cererea introductivă, care reprezintă practic critici formulate împotriva a însăși modului de soluționare a acțiunii promovată de revizuientă.
În speță, instanța constată că motivele invocate de revizuienta B. I. se referă la fondul cauzei, vizând netemeinicia soluției dată de prima instanță și în recurs, însă acestea nu pot fi primite, neîncadrându-se în cauzele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C.pr.civ.
Ținând cont de aceste considerente, în raport de dispozițiile imperative ale art.322 alin.1 teza I și art.326 alin.3 C.pr.civ., se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta B. I. împotriva Deciziei civile nr.287 din 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ *.
În baza art. 274 C.pr.civ., revizuienta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată pe seama intimatei M. S., reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de formulată de revizuienta B. I., domiciliată în mun.Toplița, ., jud.Harghita, împotriva Deciziei civile nr.287 din 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ *.
Obligă revizuienta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată pe seama intimatei M. S., domiciliată în mun.Toplița, ., jud.Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.06.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. I. S. E. P. M.
Pentru SZ.E. fiind in Pentru P.M. fiind în
concediu de odihnă, concediu de odihnă,
semnează Președintele semnează Președintele
instanței I. A. instanței I. A.
Grefier
L. B.
Red.: M.I.
Primit: 21.08.2013
Tehnored./id/22.08.2013
Dact: 2 ex/B.L
| ← Succesiune. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul HARGHITA | Reparare prejudicii erori judiciare. Încheierea nr. 4221/2013.... → |
|---|
