Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 141/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 1235/326/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 141
Ședința publică din data de 3 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: Steluța E. U. - Președinte
Judecător: S. C.
Grefier: G. N. V.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelului promovat de apelanta ASOCIAȚIA C. DE BOVINE ZIMBRUL împotriva Sentinței civile nr. 891 din data de 29.08.2013, pronunțată de Judecătoria Toplița, având ca obiect ordonanță președințială.
Fără citarea părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința din 2 octombrie 2013, dezbaterile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând constată
I. Sub nr._ din 01.08.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Toplița cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta ASOCIAȚIA C. DE BOVINE „ZIMBRUL” BILBOR în contradictoriu cu pârâții Ț. S. A., R. M., Ț. P., S. A., V. G., S. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții să elibereze trupul de pășune „Harlagia 3 Preluca” de pe raza comunei Bilbor, în suprafață de 36,5 ha pe care o ocupă fără drept, în condițiile art.996 alin.1-4 din Noul Cod de procedură civilă, de îndată și fără somație.
Prin sentința civilă nr.891 din 29.08.2013, pronunțată de Judecătoria Toplița, s-a dispus respingerea cererii de ordonanță președințială, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată de 1200 lei în favoarea pârâților.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că reclamanta, conform contractului de închiriere nr. 2819 din data de 30 mai 2013, încheiat cu ., a închiriat, urmare a unei licitații organizate cu strigare ce a avut loc în data de 27 mai 2013, pășunea comunală din trupul de pășune cu denumirea locală Harlagia III Preluca, având suprafața de 36,50 ha, obiectul închirierii fiind stabilit în caietul de sarcini și în programul anual de pășunat, documente care, potrivit art. 2 lit. a din contract fac parte integrantă din acesta.
Conform caietului de sarcini-pct. 4 alin. 7, „Cei care vor câștiga licitația sunt obligați de a primi animalele cetățenilor comunei Bilbor și ale celor care nu sunt înscriși în asociație, în limita încărcăturii prevăzută la ha, luând în considerare și suprafața de pășune neeligibilă.”
Reclamanta din prezenta cauză a fost declarată câștigătoare a licitației, ce a fost contestată de contracandidata Asociația C. de Bovine „Alunișul”.
Inițial contestația a fost depusă la Primăria Bilbor și apoi la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.
Prin decizia nr. 2073/C2/2306 din data de 14 iulie 2013 a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, reținându-se că soluționarea contestației formulate de Asociația C. de Bovine „Alunișul” nu intră în sfera de competență materială a acestuia, s-a declinat competența de soluționare a contestației către Tribunalul Harghita-Secția civilă, pe raza căreia își are sediul entitatea contractantă.
Ordonanța președințială, în înțelesul art. 996 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, reprezintă o procedură specială prin intermediul căreia reclamantul, care afirmă o aparență de drept, solicită ordonarea de măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări.
Pentru a fi admisibilă o astfel de cerere prin procedura specială, raportat la actuala reglementare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ cerințele aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Aparența de drept este o condiție specială care face admisibilă cererea de ordonanțe președințiale, dacă sunt îndeplinite și condițiile de exercițiu ale acțiunii civile raportat la art. 32 alin. 1 lit. a, b și d din Noul Cod de procedură civilă.
În speță, raportat la probele administrate, respectiv contractul de închiriere nr. 2819 din data de 30 mai 2013, încheiat de reclamantă și ., și obiectul ordonanței președințiale, aparența dreptului se apreciază a fi relativă, avându-se în vedere prevederile pct. 4 al caietului de sarcini care a stat la baza licitației publice deschise cu strigare, raportat la prev. art. 2 lit. b din contractul de închiriere, conform cărora „Caietul de sarcini și programul anual de pășunat are caracter obligatoriu, clauzele sale completându-se cu cele convenite de părți”, reținându-se împrejurarea că nu a fost soluționată contestația împotriva licitației organizate.
Caracterul provizoriu caracterizează specificul procedurii ordonanței președințiale, având o dublă semnificație, pe de o parte referindu-se la un conținut reversibil al măsurilor luate, iar pe de altă parte la durata limitată temporar a acestor măsuri, în speță, reclamanta nesolicitând eliberarea provizorie a trupului de pășune ce formează obiectul prezentei cereri.
În ce privește caracterul urgent al măsurilor, prin raportare la scopul luării acestora și anume păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări, se apreciază că urgența luării unei astfel de măsuri trebuie să fie concretă, atât prin raportare la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare cât și prin raportare la data judecării cererii, în cauză nefiind anexate dovezi din care să rezulte faptul că reclamanta nu poate să hrănească în mod corespunzător animalele primite în cadrul asociației în limita încărcăturii prevăzută pe un hectar de pășune, cu luarea în considerare și a suprafeței neeligibile(pct. 4 din caietul de sarcini) și nici dovezi privind diminuarea cantității de substanță vegetală pentru care reclamanta a participat la licitație.
Cerința neprejudecării fondului, în actuala reglementare este legiferată în alin. 5 teza I a art. 996 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi luate măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Astfel, această prevedere exclude din domeniul de aplicare al acestei proceduri speciale cererile de luare a unor măsuri care ar presupune realizarea definitivă a fondului dreptului.
Cum, în situația de față este contestată însăși licitația organizată și care a stat la baza încheierii contractului de închiriere, nefiind pronunțată o soluție definitivă în acest sens, fiind declinată competența de soluționare a contestației formulată de Asociația C. de Bovine „Alunișul”, către Tribunalul Harghita-Secția civilă, raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială și situația de fapt invocată, reclamanta nesolicitând alte cereri de probe în afara înscrisurilor atașate, văzând și înscrisurile depuse de pârâți, se apreciază ca nefiind dovedite a fi îndeplinite cumulativ cerințele aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice, respectiv neprejudecarea fondului, prin urmare, va respinge cererea, ca nefondată.
A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 lei, reprezentând onorariu avocațial, dovedite cu chitanțele nr._-_ din data de 21.08.2013(filele 65-70 dosar).
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Acesta a fost înregistrat în termen legal la Judecătoria Toplița la data de 04.09.2013. Motivele de apel au fost înregistrate la dosar la data de 09.09.2013
Apelanta solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, judecarea procesului și admiterea cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată în apel.
În cadrul motivelor, apelanta arată că hotărârea atacată este nelegală, fără suport legal, atât în privința soluției de respingere a cererii de ordonanța președințială, cât și în privința acordării cheltuielilor judiciare, acordate fără să existe o solicitare expresă în acest sens. Sub acest ultim aspect, se află în situația în care s-a depășit cadrul procesual stabilit de părți, în sensul că s-a acordat ceva ce nu s-a solicitat, neexistând nicio motivare în drept și fapt în privința acordării cheltuielilor judiciare.
Apelanta susține că instanța de fond a analizat greșit probele depuse, existând chiar o contradicție evidentă a celor probate față de considerentele de respingere reținute de prima instanță.
Atât condițiile pozitive de admitere a ordonanței președințiale instituite de art.996 alin.1 și 2 NCPC sunt îndeplinite, cât și cele negative prevăzute de art.996 alin.5 NCPC, în sensul de a nu se dispune măsuri ce rezolvă fondul și a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea situației în fapt.
Aparența de drept este în favoarea sa, întrucât așa cum a și dovedit în prima instanță și potrivit Contractului de închiriere încheiat cu Primăria Comunei Bilbor nr.2819 din data de 30.05.l2013, sut chiriașii terenului cunoscut sub denumirea de „Harlagia 3 Preluca” cu destinația pășune situat pe raza comunei Bilbor, în suprafață de 36,5 ha. Acest contract de închiriere este legal încheiat și este rezultatul câștigării licitației publice organizate de autoritatea contractantă Primăria comunei Bilbor.
Nu ține de competența instanței căreia i-a fost repartizată soluționarea cererii de ordonanță președințială să aprecieze faptul că licitația a fost sau nu legal organizată, tot așa cum este în afara competenței sale de a aprecia faptul că există o contestație la licitație publică și că aceasta nu a fost încă soluționată.
Atât timp cât există un contract de închiriere, încheiat în condiții de legalitate și maximă transparență publică, necontestat de părți, se află pe tărâmul unei posesii și folosințe îndreptățite și legale, astfel încât aparența dreptului lor are caracter absolut și este în favoarea lor.
În toate cazurile de contestare a procedurii de achiziție publică, reglementările speciale OUG nr.34/2006, nu prevăd de drept măsura suspendării procedurii de achiziție publică, cu atât mai mult cu cât nu a existat nicio cerere de suspendare a procedurii din partea pârâtei-intimate adresată Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care să suspende până la soluționarea fondului cauzei procedura de licitație publică.
Faptul că s-a atacat rezultatul și că ulterior s-a declinat competența de soluționare către Tribunalul Harghita nu împietează cu nimic aparența dreptului lor, care până în momentul pronunțării vreunei hotărâri definitive de anulare a procedurii de atribuire se bucură de legalitate, iar pârâții folosesc în mod nelegal și fără titlu imobilul.
Se arată de către apelantă că nici motivarea primei instanțe referitoare la lipsa caracterului provizoriu al ordonanței nu are suport probator, întrucât din motivele cererii rezultă faptul că dorește această măsură de eliberare limitată în timp, pentru a evita pierderile iminente provocate de conduita pârâților, le recupera pierderile efective pe care le-a suportat ca urmare a amânării predării efective în posesie a acestei pășuni în urma încheierii contractului de închiriere menționat mai sus.
Raportat la caracterul urgent al măsurii pe care a solicitat-o, prima instanță nu a considerat urgent faptul că animalele lor nu au suficientă substanță vegetală pentru a se hrăni (în opinia instanței se apreciază că nu a anexat dovezi din care să rezulte că nu le pot hrăni corespunzător animalele în limita încărcăturii prevăzute pe hectar de pășune cu luarea în considerare a suprafeței neeligibile și nici dovezi privind diminuarea cantității de substanță vegetală). Se întreabă cum se pot dovedi asemenea aspecte prin înscrisuri atașate din moment ce lipsa suficientă a cantității de hrană vegetală se poate determina doar printr-o cercetare efectivă a animalelor subnutrite. Care ar încălca flagrant dispozițiile art.998 alin.3 NCPC în sensul inadmisibilității probei.
De asemenea, dovada numărului de fire vegetale, în speță a cantității de substanță vegetală se poate realiza doar prin administrarea unor probe ce presupun o lungă cercetare la fața locului ceea ce nu le mai permite nici anotimpul sezonier și nici necesitatea bovinelor ce au nevoie permanentă de hrană. În caz contrar, nu le-ar fi explicat nevoia de a participa și licita pentru pășuni, dacă nu ar fi avut nevoie de ele într-o perioadă de început de sezon estival.
Apelanta susține că paguba iminentă, pe care nu o putem înlătura este reprezentanta de lipsa alimentației bovinelor în mod corespunzător, întrucât pășunea este ocupată de pârâți, iar prin ocuparea acesteia de către animalele bovinelor cantitatea de substanță vegetală pentru care ea a participat la licitație se diminuează cu fiecare zi în care pârâții nu le permit să o utilizeze.
De altfel, nici din acest aspect nu își dă seama de temeinicia în concret a motivelor reținute de prima instanță.
În privința condițiilor negative reținute de instanță apreciază faptul că acestea nu sunt atinse, în sensul că obligarea eliberării pășunii nu rezolvă problema de fond și nici nu ar duce la o imposibilitate de restabilire a situației de fapt raportată la modul în care Tribunalul Harghita va soluționa contestația pârâților.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.480 alin.2, art.996 alin.1, 2 și 5 și 999 alin.1 Cod procedură civilă.
Intimații au depus împreună întâmpinare (f.25-27), prin care solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
III. Analizând cererea de apel și hotărârea atacată sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.479 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de ordonanță președințială, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să elibereze trupul de pășune „Harlagia 3 Preluca” de pe raza comunei Bilbor, în suprafață de 36,5 ha pe care o ocupă fără drept.
În cazul ordonanței președințiale trebuie întrunite cumulativ nu doar condițiile generale aplicabile oricărei cereri în justiție, ci și condițiile specifice de admisibilitate reglementate de art.996 alin.1 Cod procedură civilă, și anume: existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum și condiția neprejudecării fondului, care este o consecință a ultimelor două condiții.
În cauză nu sunt întrunite aceste condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
În fapt, apelanta este chiriașă a imobilului arătat anterior, conform contractului de închiriere nr.2819 din 30.05.2013, încheiat cu Primăria Comunei Bilbor, ca urmare a câștigării licitației organizate la data de 27.05.2013, la nivelul Comunei Bilbor.
Potrivit art.4 alin.7 din Caietul de sarcini al licitației (f.50), „cei ce vor câștiga licitația sunt obligați de a primi animalele cetățenilor comunei Bilbor și ale acelor care nu sunt înscriși în asociație, în limita încărcăturii prevăzută la ha, luând în considerare și suprafața de pășune neeligibilă”. Fiind câștigătoare a licitației, reclamanta este obligată să respecte această prevedere. Faptul că dispozițiile cuprinse în caietul de sarcini trebuie respectate întocmai rezultă și din art.2 lit. b din contractul de închiriere, potrivit căruia „caietul de sarcini și programul anual de pășunat au caracter obligatoriu, clauzele sale completându-se cu cele convenite de părți”, precum și din art.12 din contractul, conform căruia „în cazul nerespectării totale sau parțiale ori a executării necorespunzătoare a obligațiilor stabilite în caietul de sarcini (…) partea în culpă este obligată la plata penalităților”.
Raportat la aceste prevederi obligatorii pentru apelantă, în favoarea acesteia nu există o aparență exclusivă a dreptului de utilizare a imobilului în discuție, astfel cum susțin și intimații și cum a reținut și prima instanță. Această aparență este, așa cum prevede art.4 alin.7 din Caietul de sarcini al licitației, și în favoarea pârâților, deținători de animale și cetățeni ai comunei Bilbor, care, în limita încărcăturii prevăzută la ha, au dreptul să folosească această pășune.
Se observă că apelanta este obligată să primească animalele celor care nu sunt membri ai asociației doar în limita încărcăturii prevăzute la hectar. În art.4 alin.4 din Caietul de sarcini al licitației se prevede că „chiriașul trebuie să asigure o încărcătură optimă de animale pe hectar, dar nu mai mică de 0,7 UVM/ha și un maxim de 1 UVM/ha, pentru suprafața solicitată”. Apelanta nu a indicat modul în care este depășită, prin folosirea pășunii de către animalele intimaților, limita încărcăturii prevăzute la hectar, pentru ca instanța să poată aprecia dacă aparența ce operează în favoarea intimaților este sau nu înlăturată. Prin urmare, în aceste condiții, intimații au și ei o aparență de drept, care face inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.
Față de aceste aspecte, reținând neîndeplinirea condiției aparenței doar în favoarea reclamantei, astfel cum impune art.996 alin.1 din Codul de procedură civilă, Tribunalul nu va mai examina celelalte condiții speciale ale ordonanței președințiale, această examinare fiind fără finalitate.
În ce privește motivul de apel referitor la acordarea cheltuielilor de judecată pârâților, Tribunalul constată că este neîntemeiat întrucât, prin întâmpinarea depusă la prima instanță (f.46 verso), pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, iar dovezile acestor cheltuieli se află depuse la filele 65-70 din dosarul de fond.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul formulat împotriva ordonanței președințiale nr.891 din 29.08.2013, pronunțată de Judecătoria Toplița.
Referitor la cererea intimaților de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul constată că nu este dovedită, astfel că o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta ASOCIAȚIA C. DE BOVINE ,,ZIMBRUL” BILBOR, cu sediul în Bilbor, nr. 536, jud. Harghita, împotriva ordonanței președințiale nr. 891 din 29.08.2013, pronunțată de Judecătoria Toplița, în contradictoriu cu intimații Ț. S. A., cu domiciliul în Bilbor, Răchitiș, nr. 118, jud. Harghita, R. M., cu domiciliul în Bilbor, Răchitiș, nr. 526/B, jud. Harghita, Ț. P., cu domiciliul în Bilbor, Răchitiș, nr. 120, jud. Harghita, S. A., cu domiciliul în Bilbor, Răchitiș, nr. 58, jud. Harghita, V. G., cu domiciliul în Bilbor, Răchitiș, nr. 370, jud. Harghita și S. L., cu domiciliul în Bilbor, Răchitiș, nr. 124, jud. Harghita.
Respinge cererea intimaților de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 03.10.2013.
Președinte Judecător
Steluța E. U. S. C.
Grefier
G. N. V.
Red.S.E.U./04.10.2013
Primit: 09.10.2013
Tehnored./id/09.10.2013
Ex.9/SD.-
Jud. fond: M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1974/2013. Tribunalul... → |
|---|
