Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 4609/236/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 335/R
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
Judecător: B. R. J. - Președinte
Judecător: Steluța E. U.
Judecător: Banyai E.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 1828 din 28.06.2012 a Judecătoriei O. S., în contradictoriu cu intimata S.C. AEP G. SA, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 1828 din 28.06.2012 Judecătoria O. S. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. K. H. ROMÂNIA S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. A.E.P. G. S.A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este creditoarea S.C. M. & Co Prod .., obligată la plata sumei de 12.049.067 USD și 1.000.481 lei în temeiul titlului executoriu sentință civilă nr.115/11.03.1999 a Tribunalului G. și sentința civilă nr.156/01.04.1999 a Tribunalului G..
Întrucât debitoarea nu a achitat suma la care a fost obligată ca urmare a somației nr.719/2010, B.E.J. I. I. a demarat procedura de executare silită imobiliară asupra proprietății debitoarei situată în municipiul G., Ostrovul M., km. 489-550, Punctul de trecere Ostrovul M., județul G., compusă din: platformă betonată + clădiri, 16.600 mp, formată din drum de acces și platformă, platformă betonată în suprafață de 13.000 mp, clădiri magazie de mărfuri, rampă acostare încărcare-descărcare în suprafață de 3.600 mp, apărare rampă acostare, clădire fito-sanitară, clădire comisionari, clădire vamă, copertină platformă vamă, clădire grup electrogen, clădire + cuvă cântar auto, platformă și căi de comunicații utilități și rețele electrice, fose septice și rețele de canalizare, instalații dezinsecție.
Imobilul a fost evaluat la suma de 19.341.909 lei.
Susținerile contestatoarei în sensul că vânzarea imobilului trebuia să se facă la prețul fără T.V.A. sunt nefondate.
Întradevăr art. 141 pct. 2 lit. f Cod fiscal prevede scutirea de taxă a livrării de construcții vechi exceptându-le pe cele noi de la scutire.
Dispozițiile aliniatului 3 al articolului 141 permit însă oricărei persoane impozabile să poată opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la al.2 lit. e și f în condițiile stabilite de Normele metodologice.
Conform art. 155 al. 8 lit. d Cod fiscal în cazul bunurilor supuse executării silite care sunt livrate prin organele de executare silită factura se va întocmi de organele de executare silită și care vor emite facturi cu TVA.
Contestatoarea a luat cunoștință despre faptul că prețul imobilului cuprinde și TVA din publicația de vânzare 719/13.01.2011, 719/28.02.2011 fără să se opună acestuia nici cu ocazia întocmirii procesului verbal 177/25.03.2011 pe care îl contestă.
Toate părțile implicate în licitație sunt persoane juridice astfel executorul judecătoresc în mod corect a stabilit prețul cu TVA.
Nu poate fi reținută nici înțelegerea frauduloasă pe care o invocă contestatoarea datorată faptului că F. D. este membru în consiliile de administrație a celor două firme licitante.
F. D. s-a abținut de la votul vizând participarea S.C. Hidro O. S.R.L. la licitație arătând că și-a exprimat poziția în ședința consiliului de administrație al intimatei.
Contestatoarea avea posibilitatea să se opună participării celor două societăți cu ocazia depunerii ofertelor când putea constata această dublă calitate a lui F. D..
Invocarea propriei culpe respectiv pasivitatea sa nu poate fi folosită pentru a obține anularea licitației.
În ce privește prețul neserios invocat de contestatoare cu ocazia licitației din 25.03.2011 contrar susținerilor intimatei (f.103) instanța apreciază că trebuie avută în vedere situația imobilului pentru a determina dacă prețul este derizoriu.
Astfel construcțiile care se execută silit se află pe un teren care la data executării era obiectul unui litigiu a cărui soluționare putea determina opțiunea proprietarului viitor de a demola construcțiile. Nu poate fi trecut cu vederea nici impactul pe care criza financiară l-a avut asupra prețurilor imobilelor într-o perioadă de doi ani de la data efectuării evaluării și până la data licitației.
Contestatoarea avea posibilitatea să cumpere și ea imobilul dar a preferat să încaseze sumele provenite din licitație care la cererea ei i s-au virat în cont. Ea nu a solicitat nici suspendarea executării prin contestația formulată astfel imobilul prin actul de adjudecare din data de 6.05.2011 a intrat în circuitul civil.
Contestatoarea a formulat contestația la executare doar împotriva intimatei însă executarea vizează și alți creditori care au beneficiat de distribuția prețului alături de contestatoare iar actele de executare nu pot fi anulate în lipsa acestora doar cu vătămarea intereselor lor.
Pe baza considerentelor de mai sus instanța de fond a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. K. H. România S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C.A.E.P. G. S.A.
Fără cheltuieli de judecată.
II. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în data de 28.08.2012 . SRL prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că, motivarea instanței de fond cu privire la înțelegerea frauduloasă pe care a invocat-o ca motiv de nulitate a procedurii de executare silită, datorită faptului că F. D. este membru în Consiliul de Adminsitrație a acelor două firme licitante, reprezintă, reproducerea cuvânt cu cuvânt a argumentelor invocate în apărare de către intimată.
Instanța de fond nu a înlăturat motivat susținerile recurentei cu privire la excepția inopozabilității actului de abținere a lui F. D., la consecințele acestei excepții - lipsa efectelor actului față de terți - și la faptul că acesta nu are dată certă și este un act pro cauza, nu a analizat și nu a înlăturat motivat afirmațiile cu privire la împrejurarea că și dacă nu ar fi un act pro cauza acea declarație de abținere și chiar dacă le-ar fi opozabilă, oricare dintre efectele acesteia au fost înlăturate de conduita ulterioară a lui F. D. care a semnat acte care au angajat ambele societăți (actul de la fila 105, 146), astfel că nu se poate susține că acesta a fost străin de contextul în care s-a organizat licitația, cu privire la faptul că înțelegerea frauduloasă dintre cei doi ofertanți rezultă și din alte împrejurări, respectiv legătura acestor doi ofertanți cu unul si același om de afaceri I. N., persoană care deține ambele societăți, aspecte care au fost cenzurate, analizate de către ICCJ și care au stat la baza admiterii cererii de strămutare formulată de către recurentă.
Se mai arată că, cu privire la prețul neserios legiuitorul a prevăzut în art. 500 C.pr.civ. că în cazul executării silite imobiliare, "executorul judecătoresc va stabili prețul, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozițiie art. 411 alin 3 sunt aplicabile." A.. 3 al art. 411 C.pr.civ. prevede că "executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație. O copie a raportului de expertiză se comunică si debitorului."
Din economica acestor texte de lege, rezultă că dacă nu există acordul părților cu privire la valoarea imobilului este obligatoriu raportul de expertiză.
Instanța de fond era obligată să analizeze prețul ca fiind serios sau neserios prin raportare la concluziile raportului de evaluare, act care a stat la baza demarării procedurii de executare, care nu a fost contestat și desființat, act care este obligatoriu în procedură. Instanța nu putea să-l înlăture și să nu-si întemeieze hotărârea pe concluziile acestuia, instanța nu poate să fixeze ea prețul imobilului sau să elaboreze criterii de evaluare, să-i stabilească valoare de circulație.
Recurenta consideră că instanța de fond a aplicat greșit legea si atunci când a stabilit că prețul imobilului este purtător de TVA, așa cum a reținut și instanța prețul a fost stabilit de către evaluator la suma de 19.341.909 lei (deci fară TVA).
Ca să înlăture această evidență, dar si textul de lege, instanța reține că: " într-adevăr art. 141 pct. 2 Ut. f Cod Fiscal, prevede scutirea de TVA a livrării de construcții vechi, însă alin. 3 al art. 141 permit oricărei persoane impozabile să poată opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 pct.2 lit f și e".
Din nou instanța produce o mare confuzie și încurcă situații și dispoziții legale.
Conform normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, (pct 38) (1) In sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă stabilită în România poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operațiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia. (2) în aplicarea alin. (1), un bun imobil reprezintă o construcție care are înțelesul prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 2 din Codul fiscal și orice teren.(3) Opțiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice și se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisă clientului. Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare și nici dreptul de deducere exercitat de beneficiar în condițiile art. 145 - 1471 din Codul fiscal. Dreptul de deducere la beneficiar ia naștere și poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, și nu la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător.".... etc.
Se arată că, instanța de fond nu a ținut cont nici de practica judiciară depusă la dosar, în care în cazuri similare.
În drept se invocă prevederile art. 112 si urm., art. 274 C.pr.civ, art. 399-404 C.pr.civilă, art.966, art. 968, art. 1303 C.civ., art. 299 și urm. C.pr.civ., restul dispozițiilor legale la care a făcut referire.
III. Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie intimata S.C.A.E.P. G. PORT SA, a formulat întâmpinare în data de 30.01.2013, prin care a solicitat respingerea recursului și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale se arată că, recurenta a invocat drept motiv de nulitate a actelor de executare silită, o înțelegere frauduloasă între participanții la licitația din 25.03.2011, arătându-se că numitul F. D. este membru în Consiliul de administrație atât în cadrul subscrisei societăți, cât și în cadrul S.C.HIDRO O. S.R.L și astfel a existat o înțelegere frauduloasă sau o conivență între cele două societăți.
Această susținere este combătută cu actul de la fila 151 din dosarul cauzei, din care rezultă că la ședința CA. al S.C.HIDRO O. S.A. F. D. s-a retras de la votul referitor la participarea la licitația imobilului din litigiu, arătând textual că și-a exprimat deja poziția în ședința CA. al intimatei.
Contestatoarea a susținut cu ocazia dezbaterii cauzei că acest act nu are dată certă și astfel să nu fie avut în vedere de către instanță, solicitare care nu poate fi primită, pentru că P-verbal respectiv are forță probantă deplină, prezumându-se data certă prin înscrierea în registrele societății.
Înțelegerea frauduloasă a cărei idee s-a încercat să se inducă instanței, era susținută și de solicitările de clarificare a reprezentanților celor trei companii off-shore acționari ai intimatei, în spatele cărora s-ar afla un om de afaceri influent din zona G., însă din actele obținute la solicitarea instanței, acest aspect nu a fost confirmat, la fel cum nu s-au confirmat nici susținerile referitoare la sancționarea acționarilor din Belize de către C.N.V.M în legătura cu obiectul prezentei contestații la executare.
Al doilea motiv de nulitate în accepțiunea contestatoarei vizează vânzarea la un preț neserios al imobilului, susținere care rămâne fără temei în situația în care reprezentanții contestatoarei - la insistențele căreia s-a efectuat executarea silită - au fost prezenți la licitație și nu au avut nici o obiecțiune cu privire la preț, mai mult ulterior l-au și încasat.
Diferența dintre evaluarea inițială a imobilului și prețul la care s-a reușit vânzarea acestuia, se datorează faptului că prima evaluare datează din 25.06.2002, între timp efectele crizei economice globale au produs efecte mai mult decât nefaste asupra pieței imobiliare în special, prețurile imobilelor diminuându-se în mod vertiginos, astfel în decembrie 2010 la cea de a doua evaluare (fila 89 din dosar)este normal ca prețul stabilit pentru construcțiile respective să fie mult mai mic.
În consecință invocarea dispozițiilor art. 1303 C.civ. referitoare la preț neserios nu puteau fi avute in vedere de către instanță la soluționarea cauzei.
Pe de altă parte terenul pe care se află supraedificatele care au format obiectul licitației era litigios, aspect care din nou contribuie la dificultăți majore în valorificarea construcțiilor.
Prima instanță în mod corect a avut în vedere și faptul că intimata la data de 18.11.2011 a cumpărat terenul de sub construcții - contractul de vânzare-cumpărare de la fila 177 din dosar - iarăși este un element care pledează pentru respingerea contestației, deoarece în caz de admitere a acestuia securitatea circuitului civil ar avea de suferit la fel de mult ca și interesele subscrisei societăți care a făcut investiția în terenul respectiv ca urmare a dobândirii construcțiilor care formează obiectul contestației.
A treia problemă ridicată de către contestatoare este faptul că la prețul de adjudecare s-a adăugat și TVA, cu toate că în conformitate cu dispozițiile art. 141 ( )2 lit f ale Codului fiscal operațiunea este scutită de această taxă.
Cu toate acestea contestatoarea nu a obiectat înaintea licitației cu privire la acest aspect deși din publicația de vânzare ( fila 69 din dosar)rezulta clar că prețul cuprinde și TVA, iar ulterior la data de 05.04.2011 taxa a fost expres solicitată de către contestatoare și încasată (filele 158 159 din dosar).
Nu este de neglijat nici faptul că inițial și debitorul . a formulat contestație la executare dar la 10.08.2011 a renunțat la aceasta (fila 156 din dosar).
Susținerea recurentei că art. 155 alin 8 lit. d din C.fiscal nu ar avea conținutul citat de către prima instanță, pentru că aceasta s-ar referi în general la nodurile de facturare a unor bunuri, poate fi primită numai parțial, deoarece textul indicat se referă la "posibilității emiterii facturii de către un terț și în contul furnizorului /prestatorului," iar din comentariile acestui text (Codul fiscal comentat / R. B. și M. Ș. M. Editura Wolters Kluver 2008 ) rezultă modalitatea în care se evidențiază și se plătește TVA, adică este clar că prețul este purtător de TVA și în consecință nici această critică nu este fondată, B. lordache I. procedând corect.
IV. În lipsa unor motive de ordine publică, recursul va fi cercetat în limita motivelor susținute de recurentă și a apărărilor invocate de intimată.
V. În acest sens, Tribunalul reține că singurele persoane participante la licitație au un administrator comun, respectiv F. D..
În acestea condiții, Tribunalul reține că licitația a fost fraudată de cei doi participanți, care au fost de conivență în obținerea unui preț cât mai mic, deoarece este nerezonabil să se susțină că două societăți care au același administrator s-ar concura creându-și reciproc probleme economice, mai ales că acest lucru ar contraveni conținutului raportului de mandat pe care administratorul respectiv îl are cu fiecare din societăți.
În plus, în cazul de față, în favoarea acestei concluzii pledează și faptul că adjudecatarul a obținut un preț de aproape 9 ori mai redus decât cel de pornire.
Așa fiind, este lipsit de relevanță dacă administratorul respectiv s-a abținut sau nu de la luarea deciziei de participare la licitația respectivă, calitatea sa de membru în ambele consilii de administrație fiind suficientă pentru a releva conivența celor două societăți. D. urmare, Tribunalul consideră că nu mai este necesar să cerceteze dacă actul administratorului F. D., de abținere de la luarea deciziei de participare la licitație, este fictiv sau nu, respectiv dacă este sau nu opozabil recurentei, și nici dacă acționariatul celor două societăți participante la licitație are la bază, direct sau indirect, aceeași persoană.
VI. Art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă, interpretat per a contrario, dă posibilitatea adjudecării bunului ce face obiectul vânzării silite la cel mai mare preț oferit, dar numai dacă la procedură participă cel puțin doi ofertanți. Pentru atingerea scopului legii, constând în realizarea într-o cât mai mare măsură a creanței creditorului, ofertanții trebuie să se afle într-o concurență reală, ceea ce exclude comunitatea de interese dintre ei, mai ales dacă aceasta conduce la adjudecarea la un preț inferior celui de pornire, la care bunul putea fi adjudecat dacă ar fi participat numai unul dintre ofertanți.
Dată fiind încălcarea dispoziției legale menționate, singura soluție legală și temeinică este aceea de anulare a licitației, având în vedere și faptul că recurenta creditoare și-a realizat creanța într-o proporție mai mică de 10%.
În aceste condiții, nu mai este necesar ca Tribunalul să cerceteze dacă prețul de adjudecare este sau nu conform cu prevederile art. 509 alin. 5 din codul de procedură civilă - ipoteza celui mai mare preț oferit. Cu toate acestea, Tribunalul constată că, în lipsa unei contestații a prețului de pornire al licitației, Judecătoria nu avea niciun temei legal să aprecieze, implicit, că acesta era nejustificat de mare. În această privință, art. 500 alin. 2 din Codul de procedură civilă dispune ca prețul imobilului să fie stabilit de executorul judecătoresc, care poate cere părerea unui expert. Cu toate că prețul de pornire al licitației nu ar putea fi modificat decât în urma unei contestații la executare cu acest obiect, care să fie admisă, Tribunalul constată că apărarea intimatei, referitoare la impactul crizei economice asupra valorii de circulație a imobilului vândut, este nefondată, deoarece evaluarea avută în vedere la stabilirea prețului de pornire s-a făcut cu mai puțin de 4 luni înaintea licitației, în plină criză economică.
VII. Tribunalul reține că recurenta nu numai că nu era obligată să conteste ofertele de participare la licitație, dar nici nu putea face acest lucru, deoarece ofertele nu sunt acte de executare, or numai actele de executare și executarea silită însăși pot face obiectul contestației la executare, potrivit art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că recurenta nici măcar nu a stat în pasivitate, așa cum I se impută, având în vedere că în Procesul-verbal de licitație sunt consemnate obiecțiunile reprezentantului său, cu privire la prețul de adjudecare, și solicitarea acestuia de a se organiza o nouă licitație.
Dar oricum ar fi, recurenta nu a făcut decât să își exercite dreptul conferit de art. 399 din Codul de procedură civilă, de a contesta actul de executare reprezentat de Procesul-verbal de licitație, pe care l-a considerat vătămător. Pentru exercitarea acestui drept, recurenta nu era obligată să facă ea însăși o ofertă de cumpărare și nici să solicite instanței suspendarea executării silite.
De asemenea, nici un considerent de oportunitate, cum ar fi faptul că imobilul ar fi intrat în circuitul civil, deși ., evocată de Judecătorie, reprezintă tocmai adjudecarea de către intimată, presupusa afectare a securității circuitului civil invocată de intimată și afectarea intereselor sale economice, ori că ar putea fi vătămate interesele altor persoane care au beneficiat în urma vânzării, nu pot acoperi nelegalitatea adjudecării prin nesocotirea art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
VIII. În concluzie, respingând contestația împotriva Procesului-verbal de licitație, Judecătoria a făcut o aplicare greșită a art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă, ceea ce atrage incidența cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu consecința modificării în parte a sentinței, în mod corespunzător.
IX. În schimb, contestația împotriva includerii în prețul de adjudecare a taxei pe valoarea adăugată este neîntemeiată, întrucât recurenta nu a contestat cu succes Publicația de vânzare în care era menționat acest lucru și care, spre deosebire de ofertele de participare, este un act de executare.
În aceste condiții, reluarea licitației nu poate avea loc decât în condițiile stabilite prin publicația respectivă, neexistând I temei de drept care să permită modificarea lor.
D. urmare, sentința este legală și temeinică în privința capătului de cerere vizând Taxa pe valoarea adăugată.
X. Fiind căzută în parte în pretenții, intimata trebuie să îi plătească recurentei, în temeiul art. 274 și 276 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată suportate. Este vorba de 194,30 lei în fond și de 97,60 lei în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta S.C. K. H. România S.R.L., cu sediul în municipiul București, sectorul 5, .. 105-107, tronsonul 3, ., având sediul ales la sediul Cabinetului individual de avocat Godorogea D. din municipiul Cluj-N., .. 128, județul Cluj, în contradictoriu cu intimata S.C. AEP G. S.A., cu sediul în municipiul G., ., județul G., împotriva Sentinței civile nr. 1828 din 28 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria O.-S. în Dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. K. H. România S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. AEP G. S.A. și, în consecință:
Anulează Procesul-verbal de licitație nr. 117 din 25.03.2011, încheiat în Dosarul execuțional nr. 177/2010 al executorului judecătoresc I. I. din municipiul G..
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea executorului judecătoresc să organizeze noua licitație pentru un preț care să nu conțină TVA.
Obligă intimata să îi plătească contestatoarei 194,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata să îi plătească recurentei 97,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
B. R. J. Steluța E. U. Banyai E.
Grefier
M. E.
Red.BRJ.
P..25.04.13.
Tehnored/id.14.04.13
2 ex. m.m. jud.fond R.G.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 808/2013. Tribunalul HARGHITA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 141/2013. Tribunalul... → |
|---|
