Contestaţie la executare. Decizia nr. 513/2013. Tribunalul HARGHITA

S-a respins excepția prescripției creanței invocată de contestatoare.

S-a respins excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată.

S-a respins capătul de cerere privind anularea titlului executor nr.337/19.03.2010.

S-a respins capătul de cerere privind restituirea sumelor reținute.

S-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare 337/2010 și dispune încetarea executării silite.

S-a respins cererea de suspendare a executării silite.

S-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 3.210 lei înregistrată în registrul de valori al acestei judecătorii la poz.nr.62/2010.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, Societatea contestatoare potrivit art.9 alin.1 din Legea 93/2002 are obligația de a constitui, declara și vira la bugetul F. pentru mediu o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate.

Prin titlul executoriu nr. 154/2009, conform declarațiilor depuse de reclamantă pentru perioada iunie 2002-2009 au fost calculate în sarcina acesteia obligații restante cu accesorii aferente în sumă de 6584,00 lei. Această sumă restantă a fost achitată la data de 2 aprilie 2009.

Ulterior emiterii acestui titlu executoriu reclamanta a mai depus declarațiile aferente perioadei ianuarie – octombrie 2003. Potrivit susținerilor intimatei prin depunerea din nou a declarațiilor aferente anului 2003 contestatoarea și-a asumat obligații aferente ambalajelor în valoare de_,57 lei.

Intimata a emis înștiințare de plată nr._ din 24.02.2010. Împotriva acestei înștiințări contestatoarea a formulat contestație pe cale administrativă care a fost respinsă prin decizia nr.43/2010.

S-a emis titlul executoriu nr. 337/19.03.2010 prin care societatea contestatoare a fost obligată la plata sumei de 7986 lei cu titlu de contribuție la fondul de mediu, majorări de întârziere în cuantum de 22.484 lei și 1375 li penalități.

Prin sentința nr. 2645 din 5.10.2011 pronunțată în dosarul_ al Tribunalului Harghita, înștiințarea de plată nr._ din 24.02.2010 și titlul executoriu nr. 337 din 19.03.2010 emise de către intimată au fost anulate și s-a dispus restituirea sumelor executate.

S-a reținut că obligațiile fiscale aferente anului 2003 au fost achitate și depunerea din nou a declarațiilor nu generează noi obligații.

Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului promovat de către Administrația F. de Mediu.

Astfel excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea titlului executoriu nr. 337 din 19.03.2010 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă de către instanță.

De asemenea și capetele de cerere formulate de către societatea contestatoare referitoare la anularea titlului executoriu nr. 337 din 19.03.2010 și restituirea sumelor reținute de către intimată, asupra cărora instanța de contencios administrativ a dispus în mod definitiv și irevocabil, au rămas fără obiect.

În ceea ce privește prescripția dreptului de a emite titlul executoriu nr. 337 din 19.03.2010, instanța a reținut pe de o parte titlul executoriu nr. 337 din 19.03.2010 a fost anulat iar pe de altă parte depunere în cursul anului 2009 a declarațiilor aferente anului 2003, constituie un motiv de întrerupere a prescripției conform prev.art.91 alin.1 din OG 92/2003 rap. la art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958.

Având în vedere desființarea titlului executoriu nr. 337 din 19.03.2010, instanța a dispus anularea tuturor formelor de executare și încetarea executării silite.

În urma anulării titlul executoriu nr. 337 din 19.03.2010 cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect.

Contestatoarea a consemnat suma de 3210 lei cu titlu de cauțiune prin recipisa de consemnare nr._ din 11.06.2010 emisă de CEC O.-S. și înregistrată în registrul de valori al Judecătoriei O.-S. poz. nr. 62/2010.

Potrivit prev. art. 723 ind. 1 alin. 3 Cod procedură civilă cauțiunea se eliberează în măsura în care cel îndreptățit nu a formulat cererea de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În speța dată s-a dispus anularea titlului executor nr. 337/2010 și astfel întreaga procedură de executare silită apare ca nelegală.

Instanța de fond a reținut că intimata nu este îndreptățită să solicite despăgubiri de la contestatoare și prin urmare a dispus restituirea cauțiunii.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii contestatoarei, Recurenta arată că hotărârea instanței de fond este afectată de nelegalitate sub aspectul nepronunțării asupra excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

Potrivit art. 137 alin. (1) C.pr.civ. instanța trebuia să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității invocată de ea, însă, nu a răspuns acestui mijloc de apărare și nici nu a făcut vreo mențiune referitoare la unirea acestei excepții cu fondul.

Potrivit art. 21 alin. 3 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile au dreptul la un proces echitabil. Unul din aspectele derulării unui proces echitabil îl reprezintă soluționarea cauzei în ansamblu sau. Instanța având obligația de a se pronunța asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept puse în discuție de părți, atât în primă instanță, cât și în căile de atac. Neanalizarea unei cereri la fond sau a unei critici din căile de atac presupune încălcarea dreptului părților la parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție prevăzute de lege. ceea ce atrage aplicabilitatea art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.

Hotărârile CE.D.O. în cauzele Albina împotriva României și B. împotriva României, Curtea statuând că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și elementele de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Curtea a mai statuat ca art. 6 alin. 1 din Convenție implică obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile, ceea ce nu presupune neapărat existența unui răspuns detaliat la fiecare argument invocat de părți, însă este necesar ca prin hotărârea pronunțată să se fi examinat în mod real problemele esențiale care au fost supuse judecății.

Recurenta arată că deși instanța de fond, în considerentele sentinței atacate pe calea prezentului recurs, a reținut că recurentă a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare formulate de .., nu a răspuns acestui mijloc de apărare și nici nu a făcut vreo mențiune referitoare la unirea acestei excepții cu fondul.

Ori, nepronunțarea instanței de fond asupra unor mijloace de apărare echivalează cu o cercetare parțială a cauzei, ceea ce atrage admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.

Consideră că instanța de fond a dat o soluție netemeinică și nelegală, apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea contestației la executare formulate de ..

Prin formularele de declarații privind obligațiile la Fondul pentru mediu (verso), aprobate prin Ordinul M.A.P.M. nr. 1043/2002 și Ordinul nr. 334/11 august 2004 se prevede "Prezentul titlu de creanță devine executoriu în condițiile legii". De asemenea, în formularul de declarație aprobat prin Ordinul M.M.G.A nr. 549/05.06.2006 există mențiunea „Prezenta declarație reprezintă titlu de creanță și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia, în condițiile legii”.

În conformitate cu prevederile actelor normative menționate, în conținutul formularelor aprobate se face mențiunea potrivit căreia declarația privind veniturile la Fondul pentru mediu se întocmește pe propria răspundere, de către reprezentantul contribuabilului în numele societății, cu respectarea prevederilor art. 292 Cod penal privind falsul în declarații și constituie titlu de creanță.

Din calculul transmis contestatoarei odată cu înștiințarea de plată, rezultă că s-au luat în considerare toate sumele completate de către contestatoare la rubrica „contribuție datorată”. Totodată, dorește să evidențieze faptul că toate rubricile existente în « Fișa firmei: Declarații la Fondul pentru mediu ». conțin exact acele valori pe care contestatoarea le-a completat în declarațiile întocmite și depuse la Administrația F. pentru Mediu.

D. urmare, se constată că obligațiile înregistrate de contestatoare la Fondul pentru mediu au fost stabilite potrivit prevederilor legale, ținându-se cont întocmai de declarațiile și plățile efectuate de contestatoare.

Totodată invocă prev. art. 86 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterior.

Precizează că odată cu înștiințarea de plată s-au comunicat societății 3 anexe:

a) „Fișa firmei: încasări la Fondul pentru mediu". In aceasta sunt evidențiate toate plățile efectuate de contestatoare la Fondul pentru mediu;

b) „Fișa firmei: declarații la Fondul pentru mediu"

c) „Calcul de debit la obligațiile constituite". în ceea ce privește calculele efectuate,acestea au fost făcute cu respectarea ordinii de stingere a datoriilor așa cum a fost reglementată de actele normative cu aplicabilitate în domeniu:

Ordonanța nr. 26/2001 pentru modificarea O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare;

Ordonanța nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare

O.G. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, se constată că obligațiile datorate de contestatoare Ia Fondul pentru mediu nu au fost determinate printr-o simpla operațiune de scădere a încasărilor din totalul de obligații asumate de societate prin declarațiile lunare. în situația în care s-au constatat întârzieri la plată s-au calculat accesorii (majorări de întârziere și penalități), cu respectarea legislației aplicabile:

Majorările de întârziere asupra debitului înregistrat de contestatoare s-au calculat pentru perioada 07.06._02 în temeiul O.G. nr. 26/2001. pentru modificarea O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2001. Potrivit art. 13 din actul normativ menționat mai sus, pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare, "debitorii datorează majorări de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere...". A.. (3) din același articol prevede că "plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare (...) se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0.5 % pentru fiecare lună și/sau pentru fiecare fracțiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termen de plată. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a majorărilor de întârziere și/sau a penalităților".

- Pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2003 are aplicabilitate O.G. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare care la art. 12 prevede: "pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor bugetare debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere

- începând cu data de 01 ianuarie 2004, O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare a fost abrogată, intrând în vigoare O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, care la art. 115 prevede: "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere".

În acest sens, precizează că legislația în domeniu permite și prevede obligația de calculare a dobânzilor și penalităților și nu există nicio dispoziție legală care să limiteze organul de control la aplicarea și calcularea de accesorii, fie dobânzi, fie penalități.

În același sens, dorește să precizeze că la art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu prevede: "Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitori a obligațiilor de plată prevăzute la art. 9 alin. (I) lit. a)-j) se datorează dobânzi și penalități de întârziere egale cu cele datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale."

Prin urmare, cotele dobânzilor (majorări) de întârziere pentru neplata la termen a obligațiilor de plată către bugetul F. pentru mediu sunt conform cu:

- HG nr. 1043/2001, respectiv 0.10% aplicat pentru perioada 29.10._02;

- HG nr. 874/2002, respectiv 0,07% aplicat pentru perioada 01.09._02:

- HG nr. 1513/2002, respectiv 0,06% aplicat pentru perioada 01.01._04;

- HG nr.67/2004. respectiv 0,06% aplicat pentru perioada 04.02._05;

- HG nr. 784/2005, respectiv 0,05% aplicat pentru perioada 01.09._05.

Legea nr. 210/2005. respectiv 0,1% aplicat pentru perioada 01.01.2006 prezent.

Aceste cote se aplică pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua următoare datei scadente.

Penalitățile de întârziere au fost calculate conform OG nr. 26/2001 și Legii nr. 210/2005 sunt de 0.5% respectiv 0,6% pentru fiecare luna și/sau fracție de luna de întârziere începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termene de plată. Începând cu data de 01.01.2006 nu se mai percep penalități de întârziere.

Consideră ca fiind perfect legal modul în care s-au determinat obligațiile restante ale . Ia Fondul pentru mediu, precum și accesoriile aferente (dobânzi și penalități de întârziere).

Totodată, precizează că în anul 2009 Administrația F. pentru Mediu a emis împotriva contestatoarei titlul executoriu nr. 154/2009 în valoare de 6.584 lei având ca obiect obligațiile restante aferente declarațiilor pe care societatea le depusese până la acel moment, respectiv iunie 2002 - ianuarie 2009. precum și cu accesorii aferente calculate până la data de 16.03.2009. Această creanță a fost achitată integral în data de 02.04.2009 ca urmare a acțiunii instituției noastre de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești existente în conturile bancare ale societății.

Ulterior emiterii titlului executoriu nr. 154/2009 societatea a depus declarațiile aferente anului 2003 (ianuarie - octombrie 2003) prin care și-a asumat obligații aferente ambalajelor în valoare de 10.753,57 lei, obligații care nu au fost rulate la calculul care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr. 154/2009.

Prin raportare la principiile consacrate de prevederile legale speciale aplicabile în materia executării silite a creanțelor fiscale, apreciază că pretențiile contestatoarei nu sunt justificate, executarea silită demarată de A.F.M. în cadrul dosarului execuțional nr. 337/2010 fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor legale imperative, astfel că nu sunt motive pentru anularea acestor acte de executare.

III. Prin întâmpinarea formulată intimata ., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată (onorariu avocat);

Intimata artă că, instanța de fond prin considerentele din hotărârea judecătorească atacată (2947/2012), atestă că soluția este legală, temeinică și la ferită de orice critică.

Cu referire la existența unei nulități care să facă aplicabile prevederile art. 105 alin 2 Cod proc. civ., respectiv art. 304 pct.5 Cod proc civ. ca și motiv de recurs, nu pot fi reținute cu referire la aspectul invocat privind excepția inadmisibilității.

Potrivit legii, art. 137 alin 1 Cod proc. civ. excepția inadmisibilității este o excepție de fond și ca o consecință nu se înscrie în cadrul dat de art. 137 alin 1 invocat, art. care nu își are aplicabilitatea cu referire la cauză.

Trimiterile la art. 21 alin 3 din Constituție, respectiv art. 6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil, respectiv pronunțarea asupra unor aspecte de asemenea nu au relevanță, de vreme ce prima instanță a urmat toate normele pentru asigurarea unui proces echitabil și a concretizat dreptul la acțiune.

Dacă se are în vedere că printr-un ciclu procesual cu hotărâri judecătorești irevocabile s-au soluționat pretențiile instituției de mediu, se va constata că acțiunea ce face obiectul dosarului de față se constituie într-un abuz de drept.

Titlurile și pretențiile pe care le invocă Instituția pentru Fondul de mediu, socotite ca și titluri executorii ce sunt în afara oricărui act de judecată în instanță, se raportează Ia pretinse datorii pe perioada 07.06._02.

Apreciază că invocarea în fața instanței a unor accesorii și respectiv majorări de întârziere calculate la debite din 2002, atestă legalitatea hotărârii judecătorești ce a concluzionat lipsa oricăror obligații accesorii atâta vreme cât nu există debit principal.

În drept, se invocă prev. art. 115 C.pr civ.

IV. Nu au fost depuse înscrisuri noi.

V. Soluționând recursul în limita motivelor invocate, Tribunalul constată că Judecătoria s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității contestației, soluția figurând atât în dispozitiv, cât și în considerente, unde se găsește motivarea.

Faptul că excepția a fost unită cu fondul contrar dispozițiilor art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă nu are relevanță, potrivit art. 105 alin. 2 din același cod, în lipsa unei vătămări produse recurentei, care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea sentinței.

D. urmare, acest motiv de recurs este nefondat.

VI. În rest, Tribunalul constată că titlul executoriu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, situație care impunea anularea executării silite, deoarece aceasta nu se poate desfășura decât în baza unui titlu executoriu valid, conform art. 141 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.

VII. În concluzie, recursul este neîntemeiat.

VIII. Intimata nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate, motiv pentru care cererea sa, având acest obiect, este nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București,sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 294, Corpul A, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în municipiul B., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 2947 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria O.-S. în Dosarul nr._, ca neîntemeiat.

Respinge cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2013.

Președinte Judecător Judecător

B. R. J. Steluța E. U. Banyai E.

Pentru Banyai E.,

fiind în concediu de odihnă,

semnează vicepreședintele instanței

I. C. U.

Grefier

M. E.

Pentru M. E.,

fiind în concediu de odihnă,

semnează prim-grefier

I. B.

Red.: B.R.J.

Primit: 25.07.2013

Tehnored./id./ 25.07.2013

Ex.2/SD.-ZC.

Jud.fond: Redai Z.J.