Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 328/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 3849/268/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.328/R
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Judecător: S. C.
Grefier: G. N. V.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenții B. H. și B. A., împotriva sentinței civile nr.1846 din data de 05.07.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimații B. V., B. D., J. E., P. V. și K. B. H., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1846 din data de 05.07.2012 a Judecătoriei O. S. a fost admisă acțiunea reclamanților B. V., B. D., J. E., și P. V., în contradictoriu cu pârâții K. B. H., B. H. și B. A. și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP Asociați „F.” sub nr. 2182/18.08.2011 rectificat prin încheierea nr. 6835/01.10.2011, încheiat între K. B. – H. în calitate de vânzătoare și B. H. în calitate de cumpărătoare;
S-a dispus restabilirea situației anterioare intabulării vânzării în C.F. nr._ a Comunei Ulieș nr.cad._; C.F. nr._ a comunei Ulieș nr. cad. 500 78, C.F. nr._ a comunei Ulieș, nr. cad._; C.F. nr._ a comunei Ulieș, nr. cad._; C.F. nr._ a comunei Ulieș, nr.cad,_; C.F. nr._ a comunei Ulieș, nr. cad._; C.F. nr._ a comunei Ulieș, nr.cad._; C.F. nr._ a comunei Ulieș, nr.cad._; C.F. nr._ a comunei Ulieș, nr. cad._, în sensul reînscrierii pârâtei K. B. H. în calitate de proprietar.
S-a constatat că între reclamanta B. V. și soțul ei B. Kalman, decedat ulterior, în calitate de cumpărători și pârâta K. B. H. în calitate de vânzătoare s-a încheiat la data de 11.02.1998 un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect terenurile cuprinse în cărțile funciare sus-menționate;
S-a obligat pârâta K. B. H. să încheie contractul de vânzare cumpărare în forma autentică sau prezenta sentință ține loc de contract de vânzare cumpărare autentic.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei și al soțului ei B. Kalman asupra terenurilor mai sus menționate cu titlu de cumpărare.
S-au obligat pârâții B. H. și B. A. să plătească reclamanților 4771 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 19.11.1994 între soțul decedat la reclamantei B. V., numitul B. Kalman în calitate de cumpărător și pârâta K. B.-H. în calitate de vânzătoare s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare pentru 13 ha de teren extravilan.
În data de 11.02.1998 între reclamanta B. V. și soțul său decedat în calitate de cumpărători și pârâta K. B.-H. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 23,9080 ha situat în extravilanul localității Obrănești, . care cuprinde și suprafața de 13 ha din antecontractul încheiat în anul 1994. S-a stipulat în contract că după eliberarea titlului de proprietate contractul de vânzare cumpărare se va încheia în formă autentică.
Prețul vânzării stabilit la treisprezece milioane de lei s-a achitat în două tranșe astfel în contractul din 1994 se menționează că s-au achitat încă în anul 1993 două milioane iar restul de unsprezece milioane cu ocazia încheierii antecontractului din 1998.
Pârâta K. B.-H. a recunoscut în fața instanței că prin cele două contracte (din 1994 și 1998) a vândut terenul din litigiu soților B., a preluat de la cumpărători prețul terenului (13 milioane lei vechi) și după vânzarea terenului soții B. sunt cei care folosesc terenul și suportă sarcinile acestuia. În acest sens sunt relevante: declarația pârâtei consemnată în încheierea de ședință nr.3 (fila 50), întâmpinările (întitulate „răspunsuri”) depuse de pârâta (f.53, f.75, 79), răspunsurile date la interogatoriul formulat de reclamanți. Pârâta a recunoscut și faptul că prin contractul de vânzare cumpărare s-a obligat ca după eliberarea titlului să contribuie la intabularea terenurilor pe numele cumpărătorilor B..
Martorul N. B. – audiat în fața instanței – a declarat că el era prezent ca martor la încheierea primului contract de vânzare-cumpărare, a și semnat contractul în această calitate. El a confirmat faptul că pârâta K. a vândut soților B. terenul în cauză, că terenul care făcea obiectul vânzării era identic cu terenul pe care l-au cumpărat și soții B.. El a mai declarat că și în prezent terenul este folosit de familia B. și nu de soții pârâți B..
Cu ocazia cercetării la fața locului a fost audiat martorul Gido L. persoana care îngrijește oile reclamanților după moartea lui B. Kalman fără să-l întâlnească pe pârâtul B. A. sau vreo altă persoană arătând că reclamanții folosesc terenul neîntrerupt. A aflat de la angajatul său că niște persoane au pus țăruși cu o zi înainte de cercetarea la fața locului și apoi au venit organele de poliție.
Tot cu ocazia cercetării la fața locului a fost audiat și martorul S. Janos a cărui declarație nu dovedește posesia pârâților B. atunci când martorul arată că a fost o singură dată în cursul lunii aprilie a acestui an la cererea pârâtului B. A. pentru a-l ajuta să depună un dosar pentru subvenții agricole.
Cu ocazia constatării la fața locului s-a stabilit că terenul folosit de reclamanți de la data cumpărării este identic cu cel pe care pârâtul B. arată că l-a cumpărat. De altfel pârâta K. B.-H. a declarat în interogatoriu că a vândut pârâților B. terenul pe care anterior l-a vândut reclamanților fapt confirmat și de martorul N. B.. În contractul încheiat între pârâta K. și reclamanți este de altfel menționat că se vinde proprietatea acesteia pentru care urmează să primească titlu de proprietate. Ea este unică proprietară doar pe acest teren pe care l-a vândut reclamanților și apoi pârâților B..
Titlul de proprietate s-a eliberat la data de 16.08.2002 pentru suprafața de 22 ha și 6200 mp. Pârâta K. a fost invitată la conciliere în data de 23.05.2011 însă a solicitat ca reclamanții să contribuie la intabularea titlului, fapt recunoscut în răspunsurile la interogatoriu de către pârâtă.
Pârâta K. și-a intabulat dreptul de proprietate conform titlului în data de 24.08.2011. La data de 30.08.2011 reclamanții au intentat prezenta acțiune, notând în cartea funciară la data de 1.09.2011 procesul în curs.
La data de 3.11.2011 s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtei B. H. ca bun comun cu pârâtul B. A. în baza unui contract încheiat la data de 18.08.2011 și rectificat la data de 1.10.2011. Așa-zisa rectificare o reprezintă identificarea imobilului care se vinde. La data de 18.08.2011 data încheierii contractului pârâta K. nu era proprietară tabulară doar la data de 24.08.2011 și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta K. și pârâții B. este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu rea-credință de ambele părți urmărindu-se o cauză ilicită respectiv fraudarea intereselor reclamanților.
Ambele părți știau că reclamanții au cumpărat acest teren, îl folosesc și au intentat un proces pârâtei K. în vederea perfectării antecontractului încheiat.
Pârâta K. prin declarațiile date în fața instanței, prin întâmpinările depuse la dosar, prin răspunsul dat la întrebarea nr.8 din interogatoriu a recunoscut că anterior încheierii contractului autentic ea a adus la cunoștința soților B. că a mai vândut acest teren în trecut soților B..
Pârâta K. a declarat cu mai multe ocazii instanței că înainte de încheierea contractului din 28 august 2011 pârâtul B. A. împreună cu un avocat a luat legătura cu ea și au convins-o că poate să vândă terenul soților B., chiar dacă există contractele încheiate cu reclamanții.
Martora Ozsvath E. a declarat de asemenea că încă în cursul lunii iulie 2011 pârâtul B. A. a luat legătura cu reclamanta P. V., solicitând acesteia ca familia sa să vândă terenul din cauză soților B.. Fiind colegă de muncă cu reclamanta P. V., martora în cursul lunii iulie 2011 cu două ocazii a auzit când pârâtul B. a încercat să o convingă pe P. V. ca familia sa să vândă terenul din cauză soților B..
În mod indiscutabil a fost dovedit faptul că înainte de încheierea contractului autentic din data de 18 august 2011 cumpărătorii soții B. au avut cunoștință despre vânzarea anterioară a terenului din cauză, iar cu toate acestea au trecut la încheierea contractului.
În aceste condiții nu pot fi incidente prevederile art.1337 din Codul civil invocate de pârâții B., referitoare la răspunderea vânzătorului pentru evicțiune provenită din fapta proprie. Al doilea cumpărător ar putea rămâne proprietarul imobilului (față de primul răspunzând vânzătorul pentru evicțiune) doar în situația în care al doilea cumpărător ar fi fost de bună credință la încheierea contractului său de vânzător.
Vânzarea cumpărare lucrului altuia în cunoștință de cauză, reprezentând o operațiune speculativă, are o cauză ilicită în baza art.968 din cod civil iar contractul fondat pe o cauză ilicită nu poate avea nici un efect conform art.966 din același cod, fiind lovit de nulitate absolută.
Față de prețul achitat de reclamanți în întregime, recunoscut de altfel de către pârâta K. plata prețului de către pârâții B. este incertă atunci când pârâții B. și K. indică împrejurări diferite legate de preț respectiv de momentul și modalitatea de plată.
Prețul este chiar derizoriu raportat la valoarea minimă cuprinsă în contractul încheiat de notar față de care s-a achitat pârâtei K. doar jumătate din preț.
Pe baza considerentelor de mai sus văzând că reclamanții și-au îndeplinit obligațiile contractuale au achitat prețul, au preluat imobilul și l-au folosit netulburați până în prezent în baza art.969 Cod civil raportat la art. 1073 Cod civil care le conferă reclamanților creditori dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiilor instanța a admis acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B. H. și B. A., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată atât în fond cât și în recurs.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este criticabilă prin prisma motivelor de recurs prevăzute la art 304, pct 7, pct 8 și pct 9 din C.pr.civ.
La începutul lunii august 2011, recurenții s-au înțeles cu pârâta în sensul că aceasta vinde pe seama acestora suprafața de 22 ha și 6200 mp. teren agricol, înscris în Titlul de proprietate nr._/16.08.2002, pentru care au achitat și avansul. Susținând că este bătrână și nu știe cui să se adreseze, vânzătoarea l-a împuternicit pe B. A. prin procură specială autentică, să efectueze demersurile pentru identificarea în sistem de carte funciară a terenurilor cuprinse în titlu.
La cererea vânzătoarei, solicitând plata integrala a prețului, au achitat prețul integral convenit pentru suprafața totală de 22 Ha și 6200 mp., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Asociați F. din O. S. cu nr. 2182/2011. În fața notarului public vânzătoarea a declarat că terenurile cuprinse în titlu nu au trecut în proprietatea statului și nu au fost înstrăinate.
Intre timp, pe baza documentației întocmite, au solicitat intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra terenurilor identificate prin număr cadastral și transcrierea lui pe seama recurenților, lucru care s-a finalizat în urma rectificării de către notar a contractului încheiat.
Se mai arată că intimații la data de 01.09.2011 au solicitat notarea procesului civil de față în cartea funciară, dar acest lucru doar după ce s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare, s-a achitat prețul și au intrat în posesia imobilelor, respectiv după ce prin grija recurenților terenurile cuprinse în titlu, identificate prin numere cadastrale, au fost intabulate în cartea funciară, profitând exact de demersurile întreprinse de recurenți.
Recurenții învederează că la încheierea actului autentic translativ de proprietate au fost de bună credință, fiind convinși că pârâta K. B. H. este proprietara terenurilor cumpărate de ei, astfel cum acest lucru rezulta din titlu respectiv din declarația vânzătoarei dată în fața notarului public
Contractul de vânzare - cumpărare autentificat de notar cu nr. 2182/2011 nu a fost încheiat cu încălcarea disp. art 966 și 968 c. civ. din 1864, în vigoare la data întocmirii actului.
Cauza fiind una licită, în condițiile în care cel puțin recurenții am fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de notar public, și nu au urmărit astfel cum susțin intimații fraudarea drepturilor lor, petitul formulat pentru constatarea nulității absolute a actului și restabilirea situației anterioare în cartea funciară consideră că nu sunt fondate și trebuie să fie respinse
Se solicită să se observe, că cu toate ca intimații susțin ca prin antecontractul au dobândit dreptul de proprietate a terenului, însă conform reglementărilor în vigoare acest contract nu are efect transmiterea dreptului de proprietate ci are ca obiect obligațiile părților de a încheia contractul de vânzare - cumpărare în viitor.
In acest sens întreaga literatura de specialitate dar și practica judiciară a statuat ca dacă promitentul vânzător nu își respectă obligație și vinde lucru unei alte persoane beneficiarul cumpărător nu poate cere predarea lucrului întrucât nu a devenit proprietar, iar vânzare a încheiată cu o altă persoană este perfect valabilă, prin urmare beneficiarul promitent cumpărător nu poate cere decât daune interese.
Totodată recurenții au fost cei care au achitat toate taxele în ceea ce privește obținerea titlului de proprietate respectiv intabularea acestuia, aceste cheltuieli profită nejustificat reclamanților. Au mai arătat că pârâta vânzătoare a fost cea care i-a indus în eroare ascunzând împrejurarea că ar fi promis vânzarea terenului și pe seama altor persoane cu toate acestea instanța în mod netemeinic și nelegal a înlăturat prezumția de bună credință care operează în favoarea acestora neluând în considerare nici împrejurarea că recurenții sunt cei care folosesc efectiv acest teren.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 12 februarie 2013 intimații B. D. J. E., P. V. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate așa cum a fost pronunțată de prima instanță (filele 40-44).
În motivarea întâmpinării se arată că reclamanta intimată B. V., mama intimaților, a decedat la data de 01.08.2012, după pronunțarea sentinței recurate, intimați B. D., J. E. și P. V. fiind descendenții ei.
Contrar celor susținute de recurenți, instanța a concluzionat în mod întemeiat că intimații reclamanți au cumpărat terenul din cauză de la pârâta intimată K. în cursul anilor 90, au achitat prețul, au preluat terenul pe care l-au folosit până în prezent.
Pârâta K. B. H. a recunoscut în fața instanței că prin cele două contracte (din 1994 și 1998) a vândut terenul din cauză soților B., că a preluat de la cumpărători prețul terenului (13 milioane lei vechi), că după vânzarea terenului soții B. sunt cei care folosesc terenul și suportă sarcinile acestuia. Pârâta a recunoscut (prin răspunsul dat la întrebarea 4 din interogatorul nostru) și faptul că prin contractul de vânzare cumpărare s-a obligat ca după eliberarea titlului să contribuie la intabularea terenurilor pe numele cumpărătorilor B..
Martorul N. B.- audiat în fața instanței - a declarat că el era prezent ca martor la încheierea primului contract de vânzare-cumpărare, a și semnat contractul în această calitate. El a confirmat faptul că pârâta K. a vândut soților B. terenul din cauză, la fel a confirmat și faptul că terenul ce făcea obiectul vânzării era identic cu terenul pe care au cumpărat și soții B.. El a mai declarat că și în prezent terenul este folosit de familia B. și nu de soții B..
Prin antecontractul pârâta s-a obligat ca după eliberarea titlului de proprietate să transcrie terenul pe numele cumpărătorilor. în pofida acestei obligații asumate, și cu toate că a fost invitată la conciliere în acest sens pentru data de 23.05.2011, ea a refuzat să contribuie la intabularea terenului pe numele cumpărătorilor, solicitând să achite pe seama ei suma de_ lei (ulterior suma de_ lei) cu titlu de preț.
Ulterior concilierii directe, reclamanta a intabulat terenurile din cauză pe numele ei la data de 24.08.2011.
La data de 30.08.2011 reclamanți au intentat prezentul proces pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare prin care au cumpărat terenurile de la pârâta K.. La data de 01.09.2011 procesul civil intentat de intimați a fost notat în toate cărțile funciare în care erau intabulate pe numele pârâtei K. terenurile cumpărate de aceștia.
În pofida tuturor acestor demersuri întreprinse, au aflat în cursul procesului că în data de 03.11.2011 terenurile sus-menționate au fost transcrise pe numele lui B. H. căsătorită cu B. A. ca bun comun în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat în data de 18.08.2011 și rectificat în data de 01.10.2011.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta K. și soții B. este lovit de nulitate absolută, având o cauză ilicită, întrucât la încheierea acestuia atât vânzătoarea cât și cumpărătoarea erau de rea-credință, dorind fraudarea intereselor intimaților.
In momentul transferării și intabulării dreptului de proprietate pe numele soților B., atât vânzătoarea cât și cumpărătoarea știau că intimații deja au cumpărat aceste terenuri, aveau cunoștință de existența procesului civil intentat, și cu toate acestea au trecut la transcriere.
Transferul dreptului de proprietate ar fi putut interveni doar după ce terenurile din cauză au fost intabulate pe numele vânzătoarei. în acest sens doar prin rectificarea contractului din data de 01 octombrie 2011 se poate transmite dreptul de proprietate (terenul fiind deja intabulat pe numele vînzătoarei). La aceea dată însă era deja notată în cartea funciară și procesul civil intentat de reclamanți la data de 01 septembrie 201), astfel anterior încheierii actului translativ de proprietate (rectificarea) pârâții avut cunoștință atât de existența procesului intentat cât și de faptul că terenul a mai fost vândut familiei B..
Vânzarea-cumpărarea lucrului altuia în cunoștință de cauză, reprezentând o operațiune speculativă, are o cauză ilicită în baza art. 968 din cod civil. iar contractul fondat o cauză ilicită nu poate avea nici un efect conform art.966 din același cod, fiind lovit de nulitate absolută. În aceste condiții nu pot fi incidente prevederile art. 1337 din Codul civil invocate de ocurenții B., referitoare la răspunderea vânzătorului pentru evicțiune provenită din fapta proprie. Al doilea cumpărător ar putea rămâne proprietarul imobilului (față de primul răspunzând vânzătorul pentru evicțiune) doar în situația în care al doilea cumpărător ar fi fost de bună credință la încheierea contractului său cu vânzător.
Un alt motiv de nulitate a contractului reținut de instanța de fond constă în faptul că prețul achitat de cumpărătorii B. este unul derizoriu, neserios, și nu se poate stabili în nod cert dacă a fost achitat sau nu în realitate. Conform art.1303 C civ el trebuie să fie, între altele, serios, iar dacă această condiție nu este îndeplinită contractul este nul absolut, căci îi lipsește un element esențial asupra căruia trebuie să se realizeze acordul de voință.
În drept se invocă dispozițiile art.115 c pr civ, art.966,art. 968, art.969 vechiului Cod civil.
Instanța constată că recursul a fost formulat în termen și este legal timbrat.
Examinând recursul declarat de recurenți în raport de motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, recurenții-pârâți B. H. și B. A. susțin că au fost de bună credință la data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Asociați „F.” sub nr. 2182/18.08.2011 (fila 38 d.f.). Prin acest contract pârâta K. B. – H. a vândut pe seama pârâtei B. H. (căsătorită cu pârâtul B. A.) terenurile cuprinse în Titlul de proprietate nr._/16.08.2002, care la aceea dată nu au fost identificate în regimul de carte funciară.
Acest contract a fost rectificat ulterior prin Încheierea de rectificare nr.6835/01.10.2011 a BNP Asociați „F.”, prin care terenurile vândut conform precedentului contract au fost identificate în cartea funciară a comunei Ulieș, precizându-se că terenurile sunt intabulate în C.F. nr._ nr.cad._; C.F. nr._ nr. cad. 500 78; C.F. nr._, nr. cad._; C.F. nr._, nr. cad._; C.F. nr._, nr.cad,_; C.F. nr._, nr. cad._; C.F. nr._, nr.cad._; C.F. nr._ nr.cad._, precum și C.F. nr._, nr. cad._ (filele 39-40 d.f.).
La finele încheierii de rectificare s-a menționat că părțile contractante iau la cunoștință că în cărțile funciare susmenționate este notat un proces civil. Această împrejurare rezultă și din cuprinsul extraselor CF depus la dosar (filele 41 și urm.), la data de 01.09.2011 fiind înscris procesul civil între păți în baza Adeverinței nr.31.08.2011 emisă de Judecătoria O. S..
În conformitate cu prevederile art.21 alin.1 din Legea nr.7/1996, publicitatea imobiliara întemeiată pe sistemul de evidenta a cadastrului are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobile în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității fata de terți a acestor înscrieri.
În baza art.35 alin.1 din lege, la autentificarea actelor notariale prin care se transmite, se modifica sau se constituie un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciara pentru autentificare, care este valabil timp de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, sau, după caz, un certificat de sarcini.
În cauză la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu a existat extras de carte funciară, imobilele care au constituit obiectul vânzării-cumpărării nefiind nici identificate în regim de carte funciară.
Această identificare s-a efectuat doar ulterior, la data de 01.10.2011, prin rectificarea contractului inițial. Or, la aceea dată a fost deja notat procesul privind terenurile în cauză conform art.24 din Legea nr.7/1996, condiții în care nu se poate susține că cumpărătorii ar fi fost de bună credință la încheierea contractului, întrucât la data rectificării au fost în știință că dreptul de proprietate al imobilelor este disputat.
În acest sens se mai reține că însăși vânzătoarea pârâtă KAMYADI B.-H. a recunoscut în fața instanței de fond că prima dată a vândut terenurile din litigiu pe seama reclamanților-intimați, iar prin notele de ședință depuse la data de 18.12.2011 a arătat că a vândut imobilul pe seama pârâtului B. A., întrucât acesta nu a fost transcris pe numele cumpărătoarei B. V. în timp util, iar conform explicațiilor unui avocat termenul solicitat de lege a expirat în acest sens (filele 50 și 53 d.f.).
Prin interogatoriul care i-a fost administrat de instanța de fond, pârâta vânzătoare a arătat la întrebarea nr.5 că după vânzare a predat terenul cumpărătorilor, și că soții B. sunt cei care folosesc acest teren și suportă sarcinile aferente încă din anii 1994, respectiv 1998 (fila 90 d.f.). Pârâta a recunoscut totodată că a mai solicitat bani în plus de la cumpărători în vederea perfectării contractului.
Aceleași aspecte au fost confirmate prin declarația martorilor audiați de instanța de fond. Astfel, martorul N. B. a relatat că a fost martor la încheierea primului contract de vânzare-cumpărare, și a semnat contractul în această calitate. A mai declarat, ca și martorul Gido L. că terenul este folosit de familia B. și este identic cu terenul pe care l-au cumpărat soții B. (filele 103 și 116).
Pentru cele ce preced, Tribunalul este de părere că recurenții-pârâți nu au făcut dovada bunei lor credințe cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiind în cunoștință de cauză că asupra imobilelor s-a notat proces în cartea funciară, precum și că familia B. folosește terenurile în cauză. Prin urmare, Tribunalul este de părere că instanța de fond în mod legal a constatat că vânzarea-cumpărare lucrului altuia în cunoștință de cauză, reprezintă o operațiune speculativă, care are o cauză ilicită în baza art.968 din Cod civil, iar contractul fondat pe o cauză ilicită nu poate avea nici un efect conform art.966 din același cod, fiind lovit de nulitate absolută.
În ceea ce privește soluția instanței privind obligarea pârâtei K. B. H. la încheierea contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, sau sentința să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, Tribunalul este de părere că soluția este legală și temeinică ținându-se cont de prevederile art.969 Cod civil raportat la art. 1073 Cod civil, precum și de art.5 alin.2 din Titlul X. Al Legii nr.247/2005.
Pentru considerentele sus expuse, sentința atacată fiind ferită de critici, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 raportat la art.277 Cod de procedură civilă instanța va obliga recurenții, în solidar, să plătească intimaților B. D., J. E., și P. V., cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții B. H. și B. A., domiciliați în mun.O. S., ..16, jud.Harghita, împotriva Sentinței civile nr.1864/05.07.2012 a Judecătoriei O. S..
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimaților B. D., domiciliat în ., jud.Harghita, J. E., domiciliată în ., jud.Harghita și P. V., domiciliată în ., jud.Harghita, cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. I. S. E. S. C.
Grefier
G. N. V.
Red.Sz.E 13.05.2013
Primit: 13.05.2013
Tehnored.id/ 14.03.2013
Ex.2/G.V.
Jud.fond: M. G.R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 94/2013. Tribunalul HARGHITA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 513/2013. Tribunalul... → |
|---|
