Anulare act. Decizia nr. 1018/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 1979/96/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1018/R
Ședința publică din data de 17 decembrie 2013
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Judecător: S. C.
Grefier: L. P.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în contestația în anulare formulată de contestatoarea ., împotriva deciziei civile nr.359 din 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECATORESC COTFAS M.-C. și .>
În lipsa părților.
Se constată că, judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Sub nr._ din 25.04.2013, a fost înregistrată la Tribunalul Harghita, contestația în anulare, formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr. 359 din 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ *, solicitând admiterea contestației, cu consecința anulării deciziei nr.359/2013, rejudecarea recursului cu respectarea principiului "non reformatio in pejus" și în consecință, în considerarea faptului admiterii recursului împotriva sentinței civile nr. 1742 din 27.11.2012, a Judecătoriei Toplița, în temeiul deciziei civile nr. 359/2013, în continuare, casarea încheierilor premergătoare prin care s-a respins cererea de recuzare, cererea de probațiune și cererea de redeschidere a dezbaterilor. Ca urmare, solicită casarea sentinței civile nr. 1742/2012 și trimiterea cauzei la Judecătoria Toplița în temeiul art. 304, pct.1, cu raportare la art. 24, și 27 pct. 7, C.pr,civ, și 304, pct. 5 C.pr.civ., pentru a se judeca cauza de aceeași instanță.
În prealabil judecării prezentei contestații, în măsura în care din motivarea deciziei va reieșii că acestea au fost apreciate ca fiind aplicabile, contestatoarea invocă neconstituționalitatea prevederilor art. 312 C.pr.civ., precum și a oricăror alte texte din codul de procedură anterior care, în mod direct, sau indirect împiedică aplicabilitatea principiilor fundamentale ale statului de drept și a accesului liber la justiție.
De asemenea, solicită în temeiul art.319/1 C.pr.civ. să se dispună, cu fixarea unei cauțiuni și suspendarea executării deciziei civile nr. 359/2013 a Tribunalului Harghita, în acest sens, solicită să fie citați în prealabil judecării cererii de suspendare, cu mențiunea cuantumului cauțiunii la care urmează să fie obligată să o achite până la termenul de judecată.
Arată că, decizia nu a fost motivată, însă de îndată ce aceasta motivare se va face, și la cererea lor, motivarea deciziei li se va comunica, va depune motivele contestației în anulare, cât și în raport de modul în care se va motiva decizia, și excepția de neconstituționalitate.
În prezent, în limite litis a stabilit cadrul procesual al prezentei căi extraordinare de atac în retractare, respectiv, obiectul, părțile și cauza acesteia, iar dezvoltarea motivelor o va face ulterior.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatoarea . a solicitat admiterea contestației în anulare în temeiul art.318 teza I-a, C.pr.civ. anterior, cu consecința anularii deciziei nr. 359/2013, rejudecarea recursului cu respectarea principiului, "non reformatio in pejus" și, în considerarea faptului admiterii recursului împotriva sentinței civile nr. 1742 din 27.11.2012 a Judecătoriei T., în temeiul deciziei civile nr. 359/2013, acordarea unui termen în vederea administrării probelor și în consecință, pronunțarea unei soluții care să soluționeze fondul cauzei.
Se arată că, în primul rând ca gravă eroare materială, inexistența minutei deciziei civile nr.359/R/2013, conduce în mod necesar la admiterea prezentei contestații în anulare, fiindcă lipsa minutei în materialitatea ei, constituie o cauză de nulitate absolută a hotărârii judecătorești. Contestatoarea apreciază că, minuta nu poate fi refăcută în baza prevederilor art.585 C.pr.civ. care se referă la refacerea hotărârilor judecătorești, așa cum sunt ele definite de art.261 C.pr.civ., nicidecum, a „minutei” acestora, așa cum este aceasta definită de art.258 C.pr.civ.
Faptul evidențierii minutei în sistem informatic prin programul Ecris aflat la dispoziția instanțelor (art.82, cu trimitere la art.102 din Regulamentul de funcționare a instanțelor de judecată), nu poate constitui la rândul său o posibilitate de refacere a minutei, care lipsește în materialitatea ei de la dosar, fiindcă evidențierea conținutului minutei în sistemul informatic Ecris, nu suplinește lipsa semnăturii judecătorilor de pe minută. Aceasta fiindcă, prin semnare, se confirme existența hotărârii ca atare, autenticitatea ei, corecta alcătuire a completului de judecată care a pronunțat soluția, adoptarea hotărârii cu votul unanimității sau al majorității și respectarea principiului continuității.
Lipsa acestor elemente esențiale ale minutei în materialitatea ei, fac ca hotărârea judecătorească, ca atare, să fie nulă absolut.
Textele de lege care reglementează situația de fapt care face obiectul prezentei contestații în anulare, în mod eronat, nu au fost coroborate de instanța, fapt care a dat naștere greșelii materiale de a judeca procesul, nu pe fond, ci, în temeiul unei excepții de ordine publică.
Astfel, în primul rând, art. 296 C.pr.civ. anterior, cu trimitere la art. 313, alin. 4 și 316 din același cod, care consacră principiul "non reformatio in pejus" și în materia recursului, "instanța, de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată".
În al doilea rând, s-a greșit nedându-se eficiență în acest caz prevederilor art. 312 alin. 6, teza a Il-a, C.pr.civ. anterior, potrivit căruia: "...în cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. 4 fiind aplicabile".
În continuare, din cauza aceleiași greșeli materiale, fiindcă despre o greșită judecată nu poate fi vorba atât timp cât prin decizie nu s-a făcut una, în sensul prevederilor alin.4, al art.312 C.pr.civ. anterior, care dispun ca: "(4) În caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop."
În concluzie, apreciază că, în sensul art.318, teza I-a C.pr.civ. anterior, eroarea materială a constat din lipsa coroborării prevederilor legale de mai sus, prevederi care, la rândul lor garantează părții, atât dreptul la apărare, cât și respectarea de către judecată a principiului "non reformatio in pejus". Aceasta prin instituirea obligației pentru instanța de recurs, atunci când, privată prin prevederile art.6/1 teza finala, C.pr.civ. anterior, de dreptul de a casa cu trimitere, să judece cauza pe fond, fie la același termen, la care s-a admis recursul, în cazul în care nu se impune administrarea de probe, fie la un termen ulterior, în ipoteza în care, speța impune administrarea de probe. Prezenta speță impune administrarea de probe, atât timp cât decizia care admite recursul și casează sentința Judecătoriei Toplița, casează și toate încheierile premergătoare, prin care li s-au limitat și respectiv, respins cererile în probațiune.
Ori dacă cauza se impune a fi judecată, în toate cazurile, pe fond, în funcție de probele administrate, precum și de probele pe care soluția de admitere a recursului le impune, a fi încuviințate și administrate, soluția de respingere a acțiunii în temeiul unei excepții de ordine publică, este una nelegală. Cel puțin pentru că, pe de-o parte, se încalcă regula "non reformatio in pejus" și, pe de altă parte, fiindcă i se încalcă dreptul la apărare.
Arată că, regula „non reformatio in pejus” este încălcată fiindcă, conform celor mai sus menționate, soluția de admitere a recursului contestatoarei, în mod paradoxal, îi creează o situație mai grea în propria cale de atac. Astfel, prin sentința Judecătoriei Toplița, pronunțată în rejudecarea după casarea cu trimitere, cauza s-a judecat pe fond, iar acțiunea s-a respins pe fond, în urma unei judecăți bazate pe un probatoriu chiar trunchiat și incomplet. În recurs, după ce recursul intimatei ., prin care se solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, în temeiul unor excepții, în urma admiterii recursului contestatoarei care viza soluția pe fond, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă în temeiul unei excepții de ordine publică, neinvocată de părți, nediscutată și nepusă în discuție nici de instanța de recurs. Apreciază că, printr-o atare greșeală materială, a nepunerii în discuția părților a unei excepții de ordine publică în temeiul căreia s-a pronunțat soluția, excepție care pe acest motiv nici nu s-a discutat în contradictoriu de părții, se încalcă atât principiul contradictorialității, al oralității procesului civil, precum și acela al respectării dreptului la apărare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata ., solicită respingerea ca inadmisibilă și nefondată a contestației în anulare, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar, constând în onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare.
Arată că, în prezentul dosar nu există nici o greșeală materială care să justifice posibilitatea formulării unei contestații în anulare de către .. Aspectele nefondate indicate de către contestatoare la punctele I și II în cadrul contestației în anulare, nu se încadrează în prevederile art. 318 C.pr.civ.
Prin reglementarea cuprinsă în art. 318 C.pr.civ., legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul ă s-a stabilit eronat situația de fapt.
Apreciază că, . urmărește în mod inadmisibil să își creeze o cale de atac a recursului la recurs. Acest aspect rezultă în mod clar și neechivoc din modul în care a fost redactată dezvoltarea motivelor contestației în anulare.
Consideră că, pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca o eroare materială gravă, invocată de o parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Precizează că, aspectele indicate de către reclamantă nu sunt corect relatate. Arată că, foarte corect instanța de recurs a reținut că, este vorba de casare cu reținere, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare cu trimitere reglementate în mod expres și limitativ de art. 312, pct. 5 Cod procedură civilă. Ca urmare a acestei casări, cauza a fost reținută de Tribunalul Harghita spre rejudecare.
Se mai arată de contestatoare că, instanța a încălcat în mod flagrant principiul "non reformatio in pejus”, ceea ce nu este adevărat. În fond a fost respinsă cererea de chemare în judecată, iar în recurs, de asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată. Nu există nicăieri o situație mai defavorabilă pentru reclamantă.
Având în vedere aspectele indicate mai sus, consideră că este inadmisibilă și nefondată contestația în anulare formulată de către ., motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
În drept, se invocă art.115 si urm. din Codul de procedură civilă.
În ședința publică din data de 08.05.2013, instanța a respins cererea de suspendare a executării deciziei civile nr.359 din 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ *, formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimații B. Cotfas M. C. și ., ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în considerentele încheierii de ședință din aceeași dată.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de contestatoarea ., referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.I, pct.30, din Legea nr. 202/2010, precum și a oricăror alte texte din Codul de procedură anterior care, în mod direct sau indirect, împiedică aplicabilitatea principiilor fundamentale ale statului de drept și a accesului liber la justiție, s-a respins ca inadmisibilă, prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 13.12.2013, pentru motivele arătate în încheierea de ședință din aceeași dată.
Analizând decizia a cărei anulare se solicită, în raport de motivele invocate de contestatoare, Tribunalul reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 359/R din data de 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ *, a cărei anulare o solicită contestatoarea, s-a respins recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr.1742 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Toplița, în contradictoriu cu intimații . și B. E. JUDECĂTORESC COTFAS M.-C., s-a admis recursul declarat de recurenta . împotriva aceleiași sentințe civile, care a fost casată, cauza fiind reținută spre rejudecare. În rejudecare, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții . și B. E. JUDECĂTORESC COTFAS M.-C., reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei . cheltuieli de judecată în cuantum de 4960 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Contestatoarea . invocă în susținerea contestației în anulare, prevederile art.318 teza I-a, C.pr.civ. anterior. În opinia contestatoarei, în primul rând lipsa minutei deciziei civile nr.359/R/2013 constituie o gravă eroare materială, aceasta apreciind că, minuta nu poate fi refăcută în baza prevederilor art.585 C.pr.civ., care se referă numai la refacerea hotărârii judecătorești, astfel cum este definită de art.261 C.pr.civ., nu și a minutei, astfel cum s-a prevăzut de art.258 C.pr.civ.
Tribunalul reține că, potrivit art.318 C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În acest sens, se reține că, prin decizia civilă nr. 932/R din data de 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ *, s-a admis sesizarea din oficiu a instanței de recurs cu privire la refacerea înscrisului dispărut, respectiv minuta pronunțată în cauza ce face obiectul dosarului nr._, aceasta fiind refăcută. Instanța de recurs a reținut, privitor la susținerile recurentei bazate pe art.585 Cod procedură civilă, că aceste dispoziții au caracter special față de cele ale art.583-584, întrucât se referă în mod expres la refacerea numai hotărârilor dispărute, existența unor astfel de dispoziții speciale nu poate duce, pe cale de interpretare, la concluzia că, nu ar putea fi refăcută minuta, ținând seama, că legea reglementează refacerea întregului dosar.
Motivul invocat de contestatoare, constând din lipsa minutei deciziei civile nr.359/R/2013 și care în opinia acesteia, constituie o gravă eroare materială, este o împrejurare ivită ulterior pronunțării deciziei a cărei anulare se solicită și ulterior înregistrării la instanță, a contestației în anulare.
Procedura refacerii înscrisului dispărut fiind reglementată de dispozițiile art.583-585 Cod procedură civilă, lipsa înscrisului, în speță a minutei, nu poate fi asimilată unei „greșeli materiale” a instanței, în sensul prevăzut de dispozițiile art.318 teza I-a C.pr.civ.
Susținerile contestatoarei, vizând imposibilitatea refacerii minutei, au fost analizate de instanța de recurs, stabilindu-se că, dispozițiile art.583-585 Cod procedură civilă nu fac nicio distincție referitoare la înscrisurile ce pot fi refăcute, mai mult, legea prevede expres posibilitatea refacerii întregului dosar, implicit și a minutei. În ce privește nulitatea hotărârii în lipsa minutei, și aceste susțineri au format obiectul analizei în procedura refacerii înscrisul dispărut, instanța de recurs stabilind că, acest remediu procedural nu este incident în cauză tocmai pentru faptul că, minuta a existat și există în continuare, ca urmare a refacerii ei, iar un înscris dispărut nu echivalează cu lipsa acelui înscris, din moment ce legea permite refacerea lui.
În consecință, în raport de susținerile contestatoarei întemeiate pe art.318, teza I-a C.pr.civ., se constată că, motivul invocat de aceasta nu se încadrează în textul legal menționat, astfel urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
În al doilea rând, contestatoare invocă greșeala materială, susținând că, instanța de recurs nu a ținut cont de prevederile art.296 C.pr.civ., cu trimitere la art. 313, alin. 4 și 316 din același cod, nu a dat eficiență prevederilor art.312 alin.6, teza a Il-a, C.pr.civ., raportat la prevederile alin.4 al art.312 C.pr.civ., astfel a încălcat regula "non reformatio in pejus" și totodată, prin nepunerea în discuția părților a unei excepții de ordine publică în temeiul căreia s-a pronunțat soluția, a încălcat principiul contradictorialității, al oralității procesului civil, precum și acela al respectării dreptului la apărare.
În raport de aceste susțineri, Tribunalul reține că, prin decizia civilă nr. 359/R din data de 10.04.2013, instanța de recurs a stabilit că, judecătorul de primă instanță și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă, fiind incident art.27 pct.7 Cod procedură civilă, care ar fi atras abținerea/recuzarea lui. În aceste condiții, instanța de fond nu a fost alcătuită potrivit legii de procedură, hotărârea fiind pronunțată de un judecător incompatibil, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă, motiv care, potrivit art.312 alin.3, s-a dispus casarea atât a sentinței, cât și a încheierilor pronunțate în cauză de judecătorul incompatibil.
Referitor la tipul de casare, instanța de recurs a constatat că, este vorba de casare cu reținere, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare cu trimitere reglementate în mod expres și limitativ de art.312 pct.5 Cod procedură civilă, astfel ca urmare a acestei casării, cauza a fost reținută de Tribunalul Harghita spre rejudecare. În rejudecare, acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. I. S.R.L. prin care a solicitat să se constate că procesul verbal de licitație din 23.08.2004 în dosarul nr. E42/2003 a fost falsificat de executorul judecătoresc, solicitând și anularea acestuia, a fost respinsă.
Motivul invocat de contestatoare în sensul că, instanța de recurs a încălcat principiul non reformatio in pejus, iar aceasta ar constitui greșeala materială de a judeca procesul în temeiul unei excepții, nu este întemeiat.
În acest sens, Tribunalul reține că, în fond, prin sentința civilă nr.1742 din 27.11.2012 a Judecătoriei Toplița, s-a dispus respingerea excepției necompetenței materiale, a excepțiilor invocate de pârâtă și a acțiunii pe fond, cu obligarea reclamantei la plata către pârâta .. a cheltuielilor de judecată.
În recurs, în urma rejudecării după casare, prin decizia civilă nr. 359/R din data de 10.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ *, de asemenea a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă. Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 13.11.2013, în același dosar, s-a respins cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului, formulată de recurenta S.C. M. I. S.R.L. cu privire la decizia civilă nr.359/R din 10.04.2013 a Tribunalului Harghita. Instanța de recurs a constatat că, în cauza de față, dispozitivul deciziei nr.359/R din 10.04.2013 este clar în exprimare și lipsit de orice echivoc, dispoziției exprese privitoare la respingerea acțiunii nefiindu-i necesară nicio lămurire.
Tribunalul reține că, în cadrul contestației în anulare nu se poate proceda la o nouă analiză a cauzei, prevederile art.318 Cod procedură civilă nevizând greșelile de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. Contestația în anulare este o cale de atac de retractare, iar nu de reformare, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare, iar instanța investită cu judecarea ei nu poate efectua un control judiciar în privința deciziei atacate. Dispozițiile art. 318 C.pr.civ., au în vedere erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluție greșită, iar nu greșeli de judecată, pe această cale nefiind posibilă o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, deoarece în caz contrar s-a ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Contestatoarea solicită de fapt o reanalizare a cauzei, formulând critici inclusiv cu privire la interpretarea din partea instanței de recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în materia judecării recursului și efectele casării, ceea ce excede cadrului procesual reglementat de art.318 teza I Cod procedură civilă.
În consecință, motivele invocate de contestatoare, în sensul că, prin casarea cu reținere spre rejudecare a cauzei de instanța de recurs și prin pronunțarea în final, a deciziei a cărei anulare se solicită, s-a agravat situația acestei părți în propria cale de atac, încălcându-se efectele principiului non reformatio in pejus, aplicabil căii de atac, a principiului contradictorialității, al oralității procesului civil, precum și acela al respectării dreptului la apărare, nu sunt întemeiate.
În raport de aceste considerente, instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr.359/R din data de 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul_ *, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C.pr.civ., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilordejudecată în sumă de 2.480 lei pe seama intimatei ., reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea ., cu sediul în București, sector 3, ., etaj 2, camera 1, RO_, J40/_/1993, împotriva deciziei civile nr.359/R din data de 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul_ *.
Obligă contestatoarea la plata cheltuielilordejudecată în sumă de 2.480 lei pe seama intimatei ., cu sediul în comuna Vama, ., jud.Satu M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. I. S. E. S. C.
Grefier
L. P.
Red.M.I.
Primit: 14.01.2014
Tehnored./id/15.01.2015
Ex.2/SD.-
| ← Fond funciar. Decizia nr. 342/2013. Tribunalul HARGHITA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 242/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
