Fond funciar. Hotărâre din 13-11-2013, Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1516/258/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 940/R
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Judecător: B.-R. J. - Președinte
Judecător: Steluța-E. U.
Judecător: B. E.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta S. J. împotriva sentinței civile nr. 1443 din data de 22 aprilie 2013 a Judecătoriei Miercurea C., în contradictoriu cu intimații M. V., C. L. SANDOMINIC PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, I. P. JUDETULUI HARGHITA - C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2013 iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
I. Sub nr._ din 28 martie 2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea C. acțiunea civilă formulată de reclamanta S. J., în contradictoriu cu pârâtele M. V., C. LOCALĂ SÂNDOMINIC PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 24 mai 2002 cu privire la o suprafață de 75 mp din tarlaua 132, . reducerea acestei parcele de la 290 mp la 215 mp, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1443 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. s-a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1277 din 13 mai 2010 a Judecătoriei Miercurea C., și în consecință
S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. J., în contradictoriu cu pârâtele M. V., C. LOCALĂ SÂNDOMINIC PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, și C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR,
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2013 instanța a rămas în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat. Analizând această excepție instanța a constatat că e întemeiată, pentru următoarele considerente.
Prin sentința civilă nr. 1277 din 13 mai 2010 a Judecătoriei Miercurea C., s-a respins ca lipsită de interes cererea prin care reclamanta a solicitat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 24 mai 2002, cerere întemeiată, la fel ca în prezenta cauză, pe faptul că o parte din terenurile înscrise în acest titlu sunt înscrise în titlul său de proprietate, cu consecința că în prezenta cauză sunt întrunite cele trei cerințe ale autorității de lucru judecat, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză.
Instanța nu a ignorat faptul că în legătură cu suprafața de 98 de mp ce face obiectul prezentei acțiuni, astfel cum a fost precizată, prin sentința civilă nr. 2924 din 24 septembrie 2012 a Judecătoriei Miercurea C., s-a adoptat o soluție favorabilă reclamantei, însă această împrejurare este fără incidență în prezenta cauză.
Astfel, prin acțiunea soluționată prin amintita sentință, pârâta din prezenta cauză a solicitat ca reclamanta din prezenta cauză să îi lase în deplină proprietate și posesie mai multe suprafețe de teren înscrise în titlul de proprietate nr._ din 24 mai 2002, ce figurau și în titlul său de proprietate. Instanța, reținând că prin sentința civilă nr. 1277 din 13 mai 2010 a Judecătoriei Miercurea C. s-au respins cererile prin care atât reclamanta cât și pârâta au solicitat să se constate nulitatea titlurilor lor de proprietate, cu consecința că titlurile au rămas în forma actuală, a constatat că unele din suprafețele înscrise în aceste titluri se suprapun și, analizând care titlu este mai caracterizat, a admis în parte acțiunea, dar a respins-o cu privire la suprafața de 98 de mp, ce face obiectul prezentei acțiuni.
În consecință, în condițiile în care, cu autoritate de lucru judecat, s-a stabilit că titlurile de proprietate al reclamantei și al pârâtei sunt valabile, tot cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit și cui aparține fiecare din terenurile care figurau în ambele titluri de proprietate, prin această modalitate litigiul dintre părți fiind stins în mod irevocabil.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. I., solicitând să se constate că nu există autoritate de lucru judecat între cererea reconvențională formulată în dosarul nr._, conexată în dosarul nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 1277/13.05.2010 și cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, soluționată prin sentința civilă atacată; casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Miercurea C., pentru soluționarea pe fond a cererii privind anularea titlului de proprietate nr._/24.05.2002, cu privire la terenul în suprafața de 98 mp, care în prezent este înscris în ambele titluri de proprietate, fiind inadmisibilă eliberarea a 2 două titluri diferite pentru aceeași suprafață de teren, precum și obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată;
În cadrul motivelor de recurs arată că prin acțiunea formulată la instanța de fond a solicitat obligarea comisiilor de fond funciar să-i reconstituie dreptul de proprietate cu privire la diferența de 125 mp teren intravilan și să-i modifice titlul de proprietate emis, în sensul înscrierii acestei suprafețe în titlul respectiv.
În cauza ce format obiectul dosarului menționat al Judecătoriei Miercurea C., cu nr._, a fost soluționată ca urmare a conexării și cererea reconvențională formulată de ea, în dosarul nr._, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/24.05.2002, emis pe numele lui M. V., cu privire la suprafața de 125 mp teren intravilan din tarlaua nr.132, ., teren dobândit prin cumpărare de către soțul său în anul 1960, îngrădit și folosit de ei, fiind aferent casei și construcțiilor gospodărești;
Precizează că la formularea acestei cereri a avut în vedere expertiza topografică întocmită de F. llona în dosarul nr.913/R/2005, în care s-a stabilit că :"suprafața de teren aferentă construcțiilor îngrădită și folosită de ea din anul 1960 este de 1368 mp, iar în titlul de proprietate este cuprinsă numai suprafața de 1243 mp, rezultând o diferență de 125 mp.
În susținerea acestei acțiuni a invocat încălcarea de către C. Locală Sândominic a prevederilor Legii nr.18/1991, având în vedere refuzul de soluționare a cererii sale privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la diferența de 125 mp teren și înscrierea lui în titlul său de proprietate.
Prin sentința civilă nr.1277 din 13.05.2010, pronunțată de judecătoria Miercurea C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.l03/R/02.02.2011, s-a respins acțiunea de modificare a titlului de proprietate, respectiv de înscriere în acesta a suprafeței de 125 mp, fiind respinsă și cererea privind anularea titlului de proprietate al pârâtei M. V. ca fiind lipsită de interes.
Prin acțiunea introductivă din prezenta cauză, înregistrată la data de 28.03.2012, a solicitat a se dispune:
- constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._ din 24.05.2002, emis pe numele moștenitorilor lui Kurko F., cu privire ia suprafața de 98 mp teren intravilan situat în ..132, parcelă nr.4447/2, radierea acestei suprafețe din titlul menționat și reducerea suprafeței parcelei nr.4447/2 de la 290 mp la 192 mp, având în vedere că suprafața de 98 mp constituie proprietatea sa reconstituită în anul 1991 și înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 16.07.2001, . nr.4447/1;
După efectuarea expertizei ce a fost dispusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Miercurea C., având ca obiect revendicarea de către reclamantul M. V. a suprafeței de 290 mp teren intravilan, respectiv din Raportul de expertiză topografică din 17.02.2012 întocmit de ing. I. T., completat la data de 14.06.2012, a luat cunoștință despre abuzul din anul 2008 al Comisiei Locale Sândominic, privind înscrierea fără drept în titlul de proprietate nr._/24.05.2002, la solicitarea pârâtei M. V., a unei suprafețe de 98 mp din terenul reconstituit în anul 1991 în favoarea sa și înscris în titlul său din anul 2001.
Recurenta susține că, prin raportul de expertiză menționat, s-a evidențiat faptul că potrivit măsurilor abuzive de completare în anul 2008 a titlului de proprietate emis în favoarea lui M. V., a fost înscrisă în titlul acesteia și o porțiune de 98 mp teren proprietatea sa înscrisă în titlul său cu nr._/2001, cu privire la care dreptul de proprietate i-a fost reconstituit încă din anul 1991.
Măsura abuzivă constă în faptul că terenul în cauză a constituit propritetate sa dobândită înaintea colectivizării, fiind înscris și în titlul de proprietate ce i s-a eliberat.
C. Locală Sândominic, acționând pentru favorizarea pârâtei M. V., relație apropiată a primarului, a procedat la atribuirea în favoarea acesteia de teren intravilan în loc de teren extravilan, contrar dispozițiilor sentinței civile nr. 795 din 31.05.2004, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.262/R/24.04.2008, potrivit căreia trebuia să i se atribuie o completare cu teren în tarlaua nr.20, . la distanța de 1 km față de terenul său.
Consideră că în mod fraudulos, membrii Comisiei Locale Sândominic i-au completat titlul de proprietate al pârâtei M. V. cu alte terenuri decât cele cuvenite efectiv, sens în care, pe de o parte i-a fost înscris un teren de 125 mp din suprafața cuvenită ei și pe care aceștia au refuzat să i-o cuprindă în titlul său de proprietate, iar pe de altă parte i-au mai înscris o altă suprafață de 98 m ce era și este înscrisă și în titlul său din anul 2001.
Ca urmare, în acțiunea din prezenta cauză a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate aparținând pârâtului M. V. și reducerea suprafeței parcelei nr.4447/2 de la 290 mp la 192 mp, având în vedere că suprafața de 98 constituie proprietate sa, reconstituită cu mult mai înainte și înscrisă în titlul său și care în mod abuziv în anul 2008 a fost înscrisă de membrii comisiei și în titlul pârâtului M. V..
În drept, invocă prevederile art.23 și art.27 din Legea nr.18/1991, precum și ale art. III din Legea nr.169/1977, modificată.
Prin sentința civilă nr.1443/22.04.2013, Judecătoria Miercurea C. a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul M. V. și i-a respins ca inadmisibilă acțiunea introductivă.
Consideră că hotărârea atacată este nelegală, și chiar abuzivă, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 și pct.7 Cod pr. civilă.
Instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat în contextul în care a refuzat să analizeze comparativ conținutul celor două cereri de chemare în judecată, pronunțând o hotărâre nelegală și încălcându-mi dreptul la un proces echitabil.
După cum a precizat mai sus, cele două acțiuni au obiecte și cauze diferite:
Acțiunea reconvențională conexată în dosarul nr._ avea ca obiect anularea titlului de proprietate eliberat pârâtului M. V. cu privire la suprafața de 125 mp, teren ce nu era înscris în titlul său de proprietate și pe care C. Locală Sândominic refuza să-I atribuie, respectiv să-l înscrie prin modificarea titlului de proprietate.
De asemenea, această acțiune avea drept cauză încălcarea de către C. Locală Sândominic a prevederilor legii nr.18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care am depus cerere și care este aferent casei și construcțiilor gospodărești ale subsemnatei.
La data respectivă nu știa că porțiunea de 98 mp teren intravilan, înscris în titlul său eliberat în anul 2001, ar fi fost înscris în anul 2008 și în titlul pârâtei M. V., motiv pentru care cu privire la acest teren în anul 2009 nu a formulat vreo acțiune.
Acțiunea din prezentul dosar are ca obiect anularea titlului de proprietate completat în anul 2008, cu privire la suprafața de 98 mp teren, suprafață pentru care în mod direct i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin validarea de către C. Județeană Harghita a cererii depuse în anul 1991 și care pe această bază a fost înscrisă în titlul emis în anul 2001 în favoarea sa.
De asemenea, această a doua acțiune are drept cauză abuzul Comisiei Locale Sândominic de înscriere în titlul de proprietate al numitei M. V. a terenului său de 98 mp, pentru care s-a efectuat validarea și reconstituirea în favoarea sa, teren care nu-i aparține acesteia, dar care nici nu a fost validat de C. Județeană Harghita în favoarea ei.
Despre înscrierea terenului său de 98 mp și în titlul pârâtului M. V. a luat cunoștință cu prilejul administrării probelor în dosarul nr._, respectiv din Raportul de expertiză efectuat în luna februarie 2012 și completat în luna iunie 2012 de ing. I. T., astfel că în contextul în care a luat cunoștință doar în anul 2012 despre înscrierea respectivă, este absurd a se susține că acțiunea cu un asemenea obiect să fi fost formulată în anul 2009.
Ca urmare, acțiunea din acest dosar are la bază nulitatea absolută prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997, respectiv nulitatea determinată de emiterea în mod ilegal a unui nou titlu în favoarea unei persoane neîndreptățite, cu privire la un teren atribuit anterior în mod legal proprietarului, astfel că între cele două acțiuni nu se regăsește tripla identitate de părți obiect și cauză.
Critică hotărârea pronunțată, deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind supusă casării, instanța de fond nu a efectuat o comparare efectivă între cele două acțiuni vizând anularea titlului de proprietate al pârâtului M. V. și nu a examinat în mod efectiv ce obiect au fiecare, precum și ce cauză au fiecare.
Apreciază că întrucât nu a procedat la examinarea efectivă a obiectului și cauzei fiecărei acțiuni în parte, consideră că nici soluția adoptată nu este fundamentată pe un raționament logico - juridic din care să rezulte o motivare coerentă și explicită de natură să garanteze stabilirea adevărului.
III. Intimata MIKLÓS VIKTÓRIA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate ca fiind legală și întemeiată, cu obligarea recurentei la toate cheltuielile de judecată ocazionate.
Intimata susține că la instanța de fond a invocat - autoritatea de lucru judecat și a solicitat respingerea cererii.
A mai arătat că același titlu de proprietate a fost supus controlului judecătoresc în dosarul nr._ al Judecătoriei Miercurea C., astfel fiind întrunită tripla identitate de părți, cauză și obiect.
Consideră că același titlu nu mai poate fi supus din nou controlului din partea instanței, sentința nr. 1277 din 13 mai 2010 înscriindu-se cu autoritatea de lucru judecat în privința acestui litigiu.
Instanța de fond a admis excepția și constatând că titlul său (dar și al recurentei) sunt valabile, tot cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit și cui aparține fiecare din terenurile înscrise în ambele titluri de proprietate, „ prin această modalitate litigiul dintre părți fiind stins în mod irevocabil”.
Instanța în motivarea sentinței a apreciat că fiind întrunite condițiile cerute pentru reținerea autorității de lucru judecat, nu mai poate relua în discuție problema invocată de reclamanta recurentă.
Consideră că nu sunt motive pentru casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare a cererii pentru anularea titlului de proprietate nr._/24.05.2002 cu privire la suprafața de 98 mp.
Faptul că inițial reclamanta a cerut constatarea nulității absolute parțiale pentru 125 mp, ulterior pentru 75 mp, respectiv 98 mp aceasta nu împiedică reținerea autorității de lucru judecat a Sentinței nr. 1277/2010.
Descrierea împrejurărilor în care reclamanta recurentă a ajuns la această suprafață concretă nu are nici o influentă asupra soluției, pentru ca cele descrise nu pot înlătura autoritatea de lucru judecat.
Aceste împrejurări sunt reluate de fiecare dată, în fiecare cauză în parte pe care recurenta o înaintează, dar consideră că ele nu pot schimba soluția legală în cauză, dar reclamanta nu are ce reproșa comisiei care i-a eliberat titlul de proprietate, pentru că față de suprafața de 10 ari (1000 mp) solicitați prin cererea de retrocedare din 12.03.1991, a primit titlu de proprietate pentru o suprafață mai mare (1243 mp) teren.
În drept, se invocă dispozițiile art.115, 274 din codul de procedură civilă de la1865.
IV. Celelalte intimate nu au depus întâmpinare și nu au arătat excepții sau alte mijloace de apărare.
V. Analizând recursul în limita motivelor invocate, Tribunalul reține că, în Dosarul nr._ al Judecătoriei Miercurea C. (la care a fost conexat Dosarul nr._ ), s-au judecat, între altele, două cereri ale recurentei. Una viza completarea Titlului său de proprietate (nr._/2001) cu 125 mp, iar cealaltă anularea Titlului de proprietate al intimatei M. V. (nr._/2002) pentru aceeași suprafață. Cu alte cuvinte, recurenta a urmărit prin cererile sale să i se includă în Titlul de proprietate o suprafață de teren înscrisă în Titlul de proprietate al intimatei M. V..
Aceste cereri au fost respinse irevocabil prin Sentința civilă nr. 1277 din 13 mai 2010 a Judecătoriei Miercurea C., în raport cu care a fost constatată autoritatea de lucru judecat.
VI. Între părți a mai existat un proces, ce a făcut obiectul Dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Miercurea C.. În acest proces, finalizat prin Sentința civilă nr. 2924/2012, devenită irevocabilă, intimata a revendicat de la recurentă o suprafață de 270 mp de teren intravilan (fâneață). Recurenta a avut câștig de cauză pentru o porțiune de 98 mp, cu privire la care s-a constatat că este înscrisă în ambele titluri de proprietate (par. V supra) dar că titlul recurentei este preferabil.
Recurenta a arătat prin chiar cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, care a și fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a celei ce a făcut obiectul Dosarului nr._, că terenul pentru care solicită anularea titlului intimatei este cel cu privire la care s-a constatat suprapunerea în Dosarul nr._ (inițial 75 mp, iar în final 98 mp).
VII. Din cele expuse rezultă cu claritate că nu există nicio legătură între obiectul celor două judecăți (prezenta și cea finalizată prin Sentința civilă nr. 1277 din 13 mai 2010), deoarece prima viza o suprafață de teren ce nu se afla și nu se află în titlul de proprietate al recurentei (par. V supra), în timp ce a doua privește o porțiune de teren ce se află în ambele titluri de proprietate (al recurentei și al intimatei) și cu privire la care s-a stabilit irevocabil că recurenta este proprietar (par. VI supra).
Așa fiind, nu este îndeplinită condiția identității de obiect, prevăzută de art. 1201 din Codul civil, ceea ce însemnă că nu există autoritate de lucru judecat.
VIII. Constatând existența autorității de lucru judecat, Judecătoria a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 1201 din Codul civil, ceea ce atrage incidența cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. Având în vedere că, prin soluția dată, Judecătoria în mod greșit nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, se impune, potrivit art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta S. I., cu domiciliul în ., județul Harghita, în contradictoriu cu intimatele M. V., cu domiciliul în ., județul Harghita, C. Județeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Locală Sândominic pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, împotriva Sentinței civile nr. 1443 din 22 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._, pe care o casează, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
B.-R. J. Steluța-E. U. B. E.
Grefier
M. E.
Pt. M. E. fiind plecată
în concediu de boală
semnează prim-grefier
B. I.
Red.B.R.J.
Primit:21.01.2014
Tehnored./id/21.01.2014
Ex.2/SD.-
Jud.fond: G. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 262/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 342/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
