Acţiune în constatare. Decizia nr. 219/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 494/278/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 219/R/2013
Ședința publică din data de 04 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M. S. - judecător
F. C. - judecător
I. M. - judecător
J. A. A. - grefier
Prezentul complet s-a constituit conform dispozițiilor art. 98 alin. 4 (alin. 5^1) și art. 99 pct. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și proceselor verbale din data de 23 ianuarie 2013 și, respectiv, din data de 25.02.2013.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de către reclamanții Ș. V. și Ș. T. împotriva sentinței civile nr. 2335/30.04.2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani (judecător Z. M.) în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu pârâții C. I., C. S., A. M. L. și Orașul P., prin Primar.
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 25 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a oferi posibilitatea recurenților-reclamanți de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 52,06 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, precum și pentru a oferi părților posibilitatea depunerii de concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 146 raportat la art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
Se mai constată că, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 28.02.2013, reprezentantul convențional al recurenților-reclamanți, avocat G. S., a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 53 lei, respectiv chitanța nr._ eliberată la data de 27.02.2013 de Serviciul Impozite și Taxe Locale al Primăriei Municipiului Petroșani (fila 51) și timbre judiciare aplicate în valoare de 3 lei (fila 51 – verso), iar la data de 01.03.2013 și la data de 04.03.2013, intimații-pârâți C. I. și C. S., au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 2335/2012, pronunțată de Judecătoria Petroșani, s-a admis excepția invocată de pârât.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții Ș. V. și Ș. T. împotriva pârâților Orașul P. prin primar, C. I., C. S. și A. M. L..
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâții C. I. și C. S..
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, primul capăt al acțiunii reclamanților, unde în aceeași calitate a fost și pârâta A. M. L., a făcut obiectul dosarului nr. 5._ al Judecătoriei Petroșani, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5.867/21 octombrie 2010, irevocabilă, prin decizia civilă nr. 842/R/2011 a Tribunalului Hunedoara.
Prin această sentință au fost admise excepțiile lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active, invocate de pârâții C. I. și S., acțiunea fiind respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat să se constate caracterul de drum public aparținând domeniului public al statului român, a terenului situat între . local P. și ceilalți pârâți, invocând, ca temei de drept, dispozițiile privitoare la servitute, respectiv art. 586 cod civil („Servituțile stabilite de lege au de obiect utilitatea publica, sau a comunelor, ori aceea a particularilor.”), art. 587 („Acele stabilite pentru utilitatea publica sau comunală au de obiect cărarea sau poteca pe lângă marginea râurilor navigabile sau flotabile, construcția sau reparația drumurilor, sau alte lucrări publice sau comunale.”), art. 588 („Legea supune pe proprietari la osebite obligații unul către altul, fără chiar să existe vreo convenție între dânșii.”)
Reclamanții, beneficiind de apărare calificată, au învederat instanței, în ședința publică din 1 iulie 2010 (fila 52), că obiectul acțiunii este constatarea caracterului de drum public al drumului, astfel cum a fost identificat în cererea de chemare în judecată, așa încât instanța a reținut că reclamanții solicită, de fapt, obținerea unei hotărâri prin care să se stabilească o servitute de trecere, existentă sub forma unui drum public, aspect ce ar duce, în opinia lor, la respingerea apărărilor pârâților care susțin că, de fapt, terenul respectiv este proprietatea lor privată și, astfel, reclamanții ar avea acces nestingherit la acea suprafață de teren.
În raport de cele expuse, instanța a făcut referire la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit cu care: ,,Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile șiimprescriptibile, după cum urmează: a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii; b) nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale; c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile, reținând că, din dispozițiile menționate, rezultă că bunul din domeniul public nu poate face obiectul constituirii, respectiv recunoașterii unui drept de servitute privat, astfel că, dacă intenția reclamanților ar fi de a se institui un drept de servitute asupra unui bun – proprietate publică, acțiunea ar fi inadmisibilă.
În continuare, instanța a argumentat că art. 129 alin. (4) Cod procedură civilă, permite instanței să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept, însă nu există niciun text de lege, care să îi acorde dreptul de a schimba din oficiu, fundamentul pretenției supuse judecății și că, de asemenea, art. 84 Cod procedură civilă, nu stabilește decât dreptul și totodată, obligația instanței de a da o calificare corectă cererii, independent de denumirea la care s-a oprit cel care a formulat-o.
În consecință, instanța, din oficiu, a calificat acțiunea ca fiind una în constatarea dreptului de proprietate publică, temeiul juridic constituindu-l art. 111 Cod procedură civilă, deoarece o acțiune pornită pentru constatarea unei stări de fapt, respectiv așa cum au formulat-o reclamanții - constatarea caracterului de caracterului de drum public al drumului – ar fi inadmisibilă.
Față de calificarea dată, instanța a analizat excepțiile invocate, excepții cu privire la care, conform considerentelor sentinței, a reținut următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, reclamantul, cel care pornește acțiunea, trebuind să justifice calitatea sa activă.
Statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii (art. 2 din Legea nr. 213/1998).
În litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului proprietate publică, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București, sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului [art. 11 alin. (5) Legea nr. 213/1998].
În raport de normele legale menționate, instanța a reținut că, titularul cererii privind constatarea dreptului de proprietate publică asupra unui bun, este Statul, reprezentat de Ministerul Finanțelor, și nu persoane private ce urmăresc un interes juridic privat.
În consecință, instanța a apreciat ca fondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Cu privire la interesul reclamanților în promovarea acțiunii, interes pe care aceștia și-l justifică prin credința că admiterea ei ar duce la admiterea cererii lor din cauza ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Petroșani, instanța a reținut și motivat că interesul – ca o condiție generală de exercitare a acțiunii civile, trebuie privit exclusiv cu referire la cauza dedusă judecății și nu raportată la o altă cauză, ce face obiectul altui dosar și că, de asemenea, la aprecierea interesului, instanța urmează să rețină și dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, potrivit cu care „Servituțile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.”
Întrucât, potrivit înscrisurilor depuse de către pârâta Consiliul local P., drumul la care fac referire reclamanții există, acesta figurând ca drum public în planul urbanistic general al localității P., s-a apreciat de către instanță că nu-și găsește rațiunea solicitarea constatării existenței dreptului de proprietate publică asupra unui drum public, drum care deja există.
Reclamanții Ș. V. și Ș. T. sunt întabulați în CF nr. 3163, nr. ord. A+1, nr. top. 7215/3, în comun, cu drept de proprietate spațiu comercial. Terenul este proprietate de stat. Aceștia nu dețin în proprietate nici terenuri înscrise în CF 3162 și 357 P..
Imobilele reclamanților, casă cu nr. poștal 178 și spațiu comercial cu nr. poștal 176 din . P., au acces direct la drumul public, care este . se află în loc înfundat, având un front stradal de 19 metri la imobilul cu casă nr. 178 și un front stradal de 16 metri la imobilul cu spațiu comercial nr. 176.
Pe terenul în litigiu a existat, în trecut, un drum care avea ieșire la un pod existent peste râul J., pod care a fost dărâmat, dar nu a fost constituită și întabulată servitute de trecere.
În aceste condiții și celelalte capete de acțiune se privesc ca nefondate, de altfel, parțial, și acestea au fost soluționate prin sentința civilă nr. 7.291/ 15 decembrie 2010 a Judecătoriei Petroșani, irevocabilă prin decizia civilă nr. 996/14 noiembrie 2011 a Tribunalului Hunedoara.
Reclamanții, în contextul reținut, nu justifică interesul promovării acțiunii, acesta trebuind să fie direct și personal și nu în favoarea altei persoane, excepția invocată privind lipsa interesului privindu-se ca întemeiată, astfel că a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274, 277 C procedură civilă s-a dispus și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată către pârâții C. I. și S., justificate de onorariul de avocat.
Împotriva sentinței civile, în termen legal și motivat, reclamanții au declarat recurs solicitând admiterea acestuia și în principal casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, au solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că acțiunea a fost respinsă, pe excepția lipsei de interes a reclamanților, excepție care a fost menținută prin decizia civilă nr. 842/R/2011 a Tribunalului Hunedoara, atunci când a examinat sentința civilă nr. 5867/2010, pronunțată de Judecătoria Petroșani, situație în care ne aflăm în prezența autorității de lucru judecat, însă, excepția lipsei interesul a fost legată doar de împrejurarea că s-a apelat la apărarea acestui drept de servitute în alt dosar, mai exact dosarul nr._ .
Nimeni nu contestă caracterul de drum public a drumului în litigiu, au mai arătat reclamanții, după cum nu se contestă nici faptul că pârâții C. obstrucționează folosința de către toți a acestuia, însă, drumul este în interesul legitim al reclamanților pentru a-și putea face aprovizionarea la imobilul cu caracter de spațiu comercial, aflat limitrof acestui drum.
De altfel, reclamanții au cumpărat imobilul limitrof la nord cu drumul public, în litigiu, în considerarea căii de acces, pentru că la toate spațiile din zonă aprovizionarea se face prin „spatele” acestora.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 ind.1 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat. (f.51).
Intimații C. I. și C. C. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat. (f.21).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că soluția instanței de fond, întemeiată pe admiterea excepției lipsei de interes a reclamanților, excepție de fond, peremptorie și absolută, este legală și temeinică, întrucât excepția invocată vizează una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
Solicitarea reclamanților privind constatarea caracterului de drum public vicinal al terenului lat de 3 ml și lung de 50 ml, situat în P., a mai format și obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Hunedoara, fiind soluționată irevocabil prin decizia nr. 842/R/2011 a Tribunalului Hunedoara, prin care s-a respins acțiunea acestora.
În ceea ce privește ce-al de al doilea capăt de cerere reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le permită accesul liber al drumului public și să desființeze orice impediment material artificial.
Intimații au arătat că sunt proprietari în CF în CF 357 P., nr. top. 7215/1, 7216/1, 7217/1, iar porțiunea de teren arătată și față de care se solicită constatarea caracterului de drum public este proprietatea lor, calificată ca fiind o cale de acces A+6 de sub B14, B15 din CF 357 P..
Au dobândit proprietatea acestui drum, prin sentința nr. 3754/2006, din dosarul nr. 8414/2005 al Judecătoriei Petroșani, având ca obiect rectificare de carte funciară, hotărâre care produce efecte, fiind opozabilă și terților, față de care se opune cu valoarea unui fapt juridic, respectiv, valoarea unui mijloc de probă.
Prin cel de-al treilea capăt de cerere reclamanții au solicitat întabularea servituții în CF CF 357 P., însă și această solicitare a făcut obiectul unui alt dosar, respectiv, dosarul nr._ al Judecătoriei Petroșani, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 996/R/2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, prin care s-a respins acțiunea reclamanților.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului civil și ale codului de procedură civilă.
La termenul de judecată din 25.02.2013, în raport de dispozițiile art. 282 ind.1 C.pr.civ. și mențiunile instanței de fond, sub aspectul căii de atac, instanța a calificat calea de atac ca fiind recursul.
În recurs s-au depus înscrisuri (f. 24, f. 36-f.43).
În termenul de amânare a pronunțării, în sensul dispozițiilor art. 146 C.pr.civ, intimații au depus și concluzii scrise (f.52).
Examinând sentința civilă atacată, în raport de motivele de recurs invocate și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 C.pr.civ. se rețin următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții Ș. V. și Ș. T. au chemat în judecată pe pârâții Orașul P. prin primar, C. I., C. S., A. M. L. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate caracterul de drum public vicinal al terenului lat de 3 ml. și lung de 50 ml., situat în dreapta străzii Republicii în direcția L. din P., aflat între proprietatea reclamanților la nord, a pârâtei nr.3 la sud și Jiul de est, la vest, pe terenul pârâților nr. 2, din CF 357 P., nr. top. 7215/1, 7216/1, 7217/1; obligarea pârâților C. I. și Stelică să permită accesul liber publicului, să lase liberă folosința acestui drum reclamanților și să desființeze orice impediment material artificial ridicat în scopul împiedicării reclamanților de a folosi drumul direct sau indirect și să se dispună intabularea servituții în CF 357 P., nr. top. 7215/1, 7216/1, 7217/1.
Primul petit al cererii de chemare în judecată, respectiv, solicitarea de a se constata caracterul de drum public al terenului cu o lățime de 3 ml și lungime de 50 ml, situat în dreapta străzii Republicii în direcția L. din P., a mai format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Petroșani, soluționat prin sentința civilă nr. 5865/2010 a Judecătoriei Petroșani, conform căreia s-a admis excepția lipsei interesului reclamanților Ș. V. și Ș. T., respectiv, excepția lipsei calității lor procesuale active, cu consecința respingerea acțiunii, sentință rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 842/R/2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
În considerentele decizii civile menționate instanța de recurs a reținut, cu referire la planurile urbanistice neactualizate, că drumul respectiv figurează ca drum public în înscrisurile oficiale ale Primăriei P., drept pentru care nu-și găsește rațiunea solicitarea existenței dreptului de proprietate publică asupra unui drum public.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Petroșani, reclamanții din prezenta cauza au solicitat, printre altele și obligarea pârâților C. I. și C. Stelică (pârâți și în cauza dedusă judecății) „să le lase servitute de trecere pe . lor aflate pe stânga și pe dreapta acestei alei, la numerele 176 și 178” și de asemenea „să fie aceștia obligați să demoleze gardurile ridicate pe drumul de servitute”.
Prin sentința civilă nr. 7291/2010, pronunțată de Judecătoria Petroșani, în acest dosar, irevocabilă prin decizia civilă nr. 969/R/2011 a Tribunalului Hunedoara, s-a respins acțiunea reclamanților, în considerentele hotărârii judecătorești reținându-se că aceștia nu sunt proprietari ai terenurilor înscrise în CF 357, 3162 și 3163 P., imobilele proprietatea reclamanților fiind edificate pe terenul, proprietatea statului și mai mult aceștia au și acces direct la calea publică (f.387).
Susținerile recurenților, conform cărora, excepția lipsei de interes reținută de instanțe viza împrejurarea că dreptul de servitute invocat de reclamanți urma a fi valorificat în dosarul nr._ al Judecătoriei Petroșani, însă, aceasta nu mai subzistă, nu sunt întemeiate, în condițiile în care, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanții nu justifică interesul, respectiv, folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, având în vedere și solicitările acestora, întrucât drumul, în litigiu, are caracter de drum public, considerent pentru care, sub acest aspect, nu-și mai găsește rațiunea, o acțiune în constatare, iar reclamanții nu sunt proprietari ai imobilelor teren, în favoarea cărora solicită să se constituie o servitute, proprietarul acestora fiind statul.
Pentru cele ce preced, constatând că nu pot fi reținute motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 274 C.pr.civ. recurenții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată în recurs către intimații C. I. și C. Stelică, în sumă de 1075 lei, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport la instanță (f.19, f.20, f.44).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamanții Ș. V. și Ș. T. împotriva sentinței civile nr. 2335/2012, pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara.
Obligă recurenții Ș. V. și Ș. T. la plata sumei de 1075 lei către intimații C. I. și C. S. reprezentând - cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. M. S. F. C. I. M.
Grefier,
J. A. A.
Red./Tehnored. B.M.S.
2 exemplare/10 iunie 2013
Jud. fond: Z. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 852/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 321/2013. Tribunalul... → |
|---|
