Contestaţie la executare. Decizia nr. 881/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 881/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 2920/221/2013
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 881/R/2013
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2013
PREȘEDINTE C. C. V. - judecător
I. I. E. -judecător
B. M. S. - judecător
O. L. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului civil introdus de către contestatoarea C. T. C. împotriva încheierii civile din data de 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ (judecător B. A. E.).
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 28 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a oferi posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
Se constată că prin serviciul registratură, intimata Asociația de proprietari nr. 275 D. a depus la dosar concluzii scrise, delegație de reprezentare av. Pervein E., chitanța în valoare de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin încheierea de ședință din 21.05.2013, dată de Judecătoria D., în dosarul nr._, s-a respins cererea de suspendare a executării silite, ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 127/2013 al B. B. A., formulată de contestatoarea C. T. în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari nr. 275 D., ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că, prin contestația la executare, formulată la data de 15.04.2013, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite, ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 127/2013 al B. B. A., până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea în fapt a acestei cereri a arătat că suspendarea se impune pentru soluționarea contestației în anulare pe care a formulat-o, contestând legalitatea procedurii de citare din dosarul nr._ al Judecătoriei D., susținând că pe toată durata litigiului și ulterior, după începerea procedurii executării silite a fost plecată în Italia, unde lucrează de 17 ani, aspect pe care intimata Asociația de Proprietari l-a cunoscut.
Potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1 C.pr.civ., „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanța competentă poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune in cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”
Deși legiuitorul nu a prevăzut, în mod expres, condițiile în care măsura poate fi luată, debitorul trebuie să facă dovada urgenței care ar justifica suspendarea executării silite, precum și a prejudiciilor aduse de continuarea executării silite.
Aceasta, întrucât măsura suspendării executării silite apare ca fiind o măsură excepțională, fiind necesar ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorului urmăritor.
În speță, debitoarea, contestator în prezenta cauză, nu a dovedit și nici măcar nu a invocat existența unei situații urgente, care să impună suspendarea executării, cum ar fi necesitatea preîntâmpinării unui prejudiciu, ce nu ar putea fi reparat dacă s-ar continua executarea, nici măcar printr-o întoarcere a executării; pe de altă parte, a folosit în motivarea cererii de suspendare aceleași motive invocate în susținerea fondului contestației, or, fiecare dintre cele două cereri, respectiv de suspendare și contestația propriu-zisă, presupun o motivație în fapt diferită, urmând ca aspectele privind legalitatea procedurii de citare să fie analizate pe fondul cauzei, în măsura în care au în vedere procedura propriu –zisă a executării silite, a cărei legalitate se analizează în cadrul contestației la executare.
Totodată, suspendarea executării silite nu poate fi determinată de formularea contestației în anulare, întrucât legea stabilește și în cadrul acestei proceduri, în baza art. 319 C.pr.civ., posibilitatea formulării unei cereri de suspendare a executării hotărârii, astfel că doar instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare poate aprecia asupra oportunității suspendării executării hotărârii, pentru considerente ce țin exclusiv de titlul executoriu și nu de procedura executării silite în ansamblu, ce se analizează în cadrul cererii de suspendare a executării silite.
Pe de altă parte, creditorul se află în posesia unui titlu executoriu echivalent noțiunii de bun, în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, iar suspendarea executării silite reprezintă, în esență, o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate al creditorului intimat în contestație.
Or, pentru a fi acceptată, a mai reținut instanța de fond, ingerința trebuie sa fie prevăzută de lege, să fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu scopul urmărit.
Este adevărat că procedura suspendării executării silite este prevăzută de lege și urmărește un scop legitim (prevenirea producerii unui prejudiciu injust), dar în speța de față, având în vedere considerentele invocate în motivarea cererii, aceasta nu se prezintă ca o măsură necesară sau proporțională.
Împotriva încheierii civile, în termen legal și motivat contestatoarea a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza să se dispună suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite, deși, în concluziile orale s-a arătat faptul că, prin respingerea cererii de suspendare, s-ar ajunge în situația de a pierde imobilul, prin scoaterea acestuia la vânzare și astfel recurenta ar fi prejudiciată.
De asemenea, dacă s-ar admite contestația la executare, executarea ar rămâne fără obiect, iar nu așa cum greșit a reținut instanța de fond, că suspendarea s-ar impune pentru soluționarea contestației în anulare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 ind.1 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu 4 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar. (f.9).
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În termenul de amânare a pronunțării, conform art. 146 C.pr.civ., intimata a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, precum și obligarea recurentei la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, pentru redactare concluzii scrise. (f.17).
Examinând încheierea civilă atacată, în raport de motivele de recurs invocate și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea art. 304 ind.1 C.pr.civ., se constată că recursul este nefondat.
Astfel, împotriva contestatoarei a fost inițiată procedura executării silite, în baza titlului executoriu, respectiv, sentința civilă nr. 9395/2012, pronunțată de Judecătoria D., la cererea creditoarei Asociația de Proprietari nr. 275 D..
Conform somației, emisă în dosarul execuțional nr. 127/2013 al B. B. A., contestatoarea are obligația de a achita intimatei din cauza dedusă judecății suma de 9743,31 lei, din care 8613,01 lei reprezintă cheltuieli comune restante, iar 1130,30 lei, cheltuieli de executare silită.
Din economia dispozițiilor art. 403 alin.1 C.pr.civ. rezultă că, până la soluționarea unei contestații la executare, instanța poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune, în cuantumul fixat de instanță, textul de lege redat instituind o garanție suplimentară pentru protecția drepturilor celor care contestă executarea silită începută și în acest cadru solicită și suspendarea executării.
Față de cerința ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorilor, rezultă că măsura suspendării are caracter excepțional, putând fi acordată, în acele situații în care debitorul face dovada că, prin continuarea acesteia, i s-ar crea grave prejudicii, care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.
În cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond, contestatoarea nu a justificat prejudiciul grav, care i se poate aduce, prin continuarea executării silite, în condițiile în care, contrar susținerilor acesteia, la termenul de judecată din 21.05.2013, când s-a dat cuvântul pe cererea de suspendare a executării silite, reprezentanta contestatoarei a solicitat admiterea cererii, invocând existența unei contestații în anulare privind sentința civilă nr. 9395/2012 a Judecătoriei D., care de altfel a și fost respinsă. (f.50-dosar fond).
Nici susținerile contestatoarei în recurs, conform cărora, este posibilă pierderea imobilului, prin scoaterea acestuia la vânzare, prin licitație, nu pot fundamenta prin ele însele, admiterea cererii, având în vedere faptul că nici nu s-au făcut dovezi, în acest sens, prin somația emisă în dosarul execuțional nr. 127/2013 al B. B., depusă la dosar, recurenta fiind înștiințată de obligațiile care revin, potrivit titlului executoriu, executarea silită fiind posibilă, de altfel și prin alte modalități.
În consecință, constatând că nu pot fi reținute motive de nelegalitate a încheierii recurate, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în recurs, în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat – redactare concluzii scrise (f.19-chitanța nr. 36/1.XI.2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de contestatoarea C. T.-C. împotriva încheierii civile din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria D.,județul Hunedoara.
Obligă recurenta C. T. C. la plata sumei de 200 lei către intimata Asociația de Proprietari nr. 275 D. reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.11.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. V. I. I. E. B. M. S.
GREFIER
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex. 02.12.2013
Jud. fond-B. A. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 321/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul... → |
|---|
