Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 423/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 1307/243/2012
SECȚIA I-a CIVILĂ.
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.423/R/2013
Ședința publică din data de 07 MAI 2013
PREȘEDINTE- I. I. E. - judecător
B. M. S. - judecător
C. C. V. - judecător
O. L. S.-grefier
S-a luat spre examinare pronunțarea recursurilor civile introduse de către reclamanta C. L. F. și de către pârâtul Tagșorean A. împotriva sentinței civile nr.1846/2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul civil nr._ (judecător H. C.).
S-a constatat că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 29 aprilie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TR I B U N A LU L,
Deliberând asupra recursurilor civile constată:
Prin sentința civilă nr. 1846/2012, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta C. L. F., în calitate de reprezentant legal al minorului D. B. G., în contradictoriu cu pârâtul T. A. și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 6.000 lei, cu titlu de despăgubiri, din care 3.000 lei reprezintă daune materiale și 3.000 lei reprezintă daune morale, pentru accidentul de circulație provocat din culpa pârâtului, la data de 28.04.2010, având ca victimă pe minorul D. B. G..
S-a respins, în rest, acțiunea reclamantei.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, din rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, din data de 28.03.2012, emisă în dosarul nr. 1063/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, reiese că, la data de 28.04.2010 a avut loc un accident de circulație pe ., produs din culpa pârâtului T. A., care conducea autoturismul marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, accident a cărui victimă a fost minorul D. B. G., la acea dată, în vârstă de 9 ani.
Din actele medicale, depuse la dosar, respectiv biletul de ieșire din spital nr._/03.05.2010, instanța a reținut că minorul a fost internat în spital în perioada 28.04._10, diagnosticul pus acestuia fiind: “contuzie abdominală, contuzie genunchi drept, contuzie hemitorace drept regiune inferioara, comemorative de TCC, enterocolita acuta, accident rutier”.
Prin certificatul medico-legal nr. 526/C/ 03.05.2010, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legala Hunedoara, s-a stabilit că minorul a avut nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar prin completarea din data de 11.05.2010 a certificatului medico-legal nr. 526/C/ 03.05.2010 s-a prelungit numărul zilelor de îngrijiri medicale pentru vindecare cu încă 7 zile, totalizând 14-15 zile de îngrijiri medicale, astfel cum concluzionează și raportul de expertiză medico-legală nr._/B/29.11.2010, întocmit de același Serviciu Județean de Medicină Legală Hunedoara ( f. 41-42 dosar nr. 1063/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, acvirat).
Prin noul raport de expertiza medico-legala nr. 268/02.03.201, întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, s-a stabilit că minorul a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, acest raport de expertiză medico-legală fiind aprobat de Comisia Superioara de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” din București, prin avizul nr. E_ (f. 51 dosar nr. 1063/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, acvirat).
Având în vedere aceste concluzii ale organelor de specialitate, în ce privește expertizarea medico-legala, prin rezoluția din data de 28.03.2012, emisă în dosarul nr. 1063/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal (f. 3).
Ca urmare a traumelor fizice și psihice suferite de minor, în urma accidentului rutier a cărui victimă a fost, reclamanta, în calitate de reprezentant legal al minorului, a formulat acțiune în răspundere civilă delictuală, solicitând obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale, în sumă de 10.000 lei.
Instanța a mai reținut, din probele de la dosar, că în urma accidentului rutier produs de pârât, minorul a fost internat in spital, în perioada 28.04._10, astfel cum reiese din biletul de iesire din spital nr._/03.05.2010 (f. 23), diagnosticul fiind “contuzie abdominala, contuzie genunchi drept, contuzie hemitorace drept regiune inferioara, comemorative de TCC, enterocolita acuta, accident rutier”.
Din adeverința nr. 2152/14.06.2012, emisă de Colegiul Național de
Informatică “T. L.” Hunedoara, rezultă că minorul a avut absențe motivate de la școală în perioada 29.04._10.
De asemenea, din actele medicale depuse la dosar (f. 23-50, 66, 81-86) instanța a mai reținut că minorul a avut nevoie de tratament medical medicamentos și de consiliere psihologică, în vederea restabilirii echilibrului psihoemoțional (f. 65- fișa de consiliere individuală).
Din depozițiile martorilor audiați în cauză (f. 77, 79) rezultă că minorul, fiind lovit de autoturismul condus de pârât, a fost proiectat în aer, căzând apoi pe asfalt, că dupa accident prezenta vânătăi pe abdomen și pe genunchi, că a fost speriat, că a ramas cu o fobie la a trece . singur în casă, că a fost consultat de mai mulți medici specialiști și a urmat ore de consiliere psihologică, înainte de accident fiind un copil vesel și activ.
Valoarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea și tratamentul medical al minorului a fost, cu aproximație, între 3.000 lei și 4.000 lei.
Instanța a mai reținut că, potrivit art. 998-999 cod civil din 1864: „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Având în vedere că pârâtul a produs un prejudiciu atât fizic, cât și psihic minorului, ca urmare a accidentului de circulație pe care l-a produs din culpa sa și a cărui victimă a fost minorul, care a necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale, ce a presupus cheltuieli cu tratamentul medical, instanța a apreciat că suma totală de 6.000 lei, la plata căreia va fi obligat pârâtul, reprezintă o dezdăunare echitabilă pentru prejudiciul produs minorului.
În temeiul art. 277 Cod procedura civila a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă și a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile în termen legal și motivat au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
În recursul formulat reclamanta a solicitat admiterea acestuia și modificarea hotărârii, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune materiale și morale, ca urmare a accidentului provocat din culpa acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că urmare a aaccidentului provocat de pârât, la data de 28.04.2010, minorul D. B. G. a fost internat în spital, cu diagnosticul “contuzie abdominală, contuzie genunchi drept, contuzie hemitorace drept regiune inferioara, comemorative de TCC, enterocolita acuta, accident rutier”, inițial, stabilindu-se un număr necesar pentru vindecarea leziunilor de 14-15 zile.
Pârâtul a contestat numărul de îngrijiri medicale, sens în care a solicitat efectuarea unei expertize la IML Timișoara, care a considerat că numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării este de 7 zile, astfel că s-a dispus și scoaterea de sub urmărire penală a acestuia.
Judecătoria Hunedoara a apreciat cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă la suma de 6000 lei, sumă care este însă inferioară celei reale, întrucât, așa cum s-a dovedit, prin audierea martorilor, minorul a stat în spital, a lipsit o lună de zile de la școală, întrerupând cursurile și a rămas cu o fobie față de mașini, fiind în permanență speriat atunci când este în oraș, fiind nevoie a se apela și la ajutor de specialitate, respectiv, psihologi, așa încât suma de 10.000 lei ar acoperi parțial prejudiciul cauzat.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
Prin încheierea din 18.03.2013 s-a admis cererea de ajutor public judiciar, formulată de recurenta reclamantă, dispunându-se scutirea acesteia de plata taxei judiciare de timbru, în sumă de 165,5 lei, aferentă recursului declarat. (f.16).
În recursul formulat pârâtul a solicitat admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul stabilirii unei sumei mai mici, reprezentând daune materiale și morale.
În motivarea recursului s-a arătat că suma de 6000 lei, stabilită de instanța de fond, ca reprezentând daune materiale și morale este mult prea mare, în raport de numărul de îngrijire medicale necesare pentru vindecarea minorului, respectiv, 7 zile.
De altfel, această sumă nu a fost corect individualizată, raportat la probele administrate în cauză, fiind stabilită, în mod prezumtiv și relativ.
Recursul pârâtului a fost legal timbrat cu 235 lei, taxă judiciară de timbru și 0,5 lei, timbru judiciar. (f.18).
În drept s-au invocat prevederile art. 304 ind.1, art. 304 pct.6,7,8, 9 C.pr.civ.
În recurs nu s-au depus, în accepțiunea prevederilor art. 305 C.pr.civ., înscrisuri noi.
Examinând sentința civilă atacată, în raport de motivele de recurs invocate și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 C.pr.civ., se rețin următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și morale, pentru accidentul de circulație provocat din culpa acestuia, la data de 28.04.2010, a cărui victimă a fost minorul D. B. G..
Sub aspectul solicitărilor reclamantei se reține că, daunele morale, ca echivalent al prejudiciului moral, vizează atingerea adusă valorilor ce definesc personalitatea umană, cum ar fi spre exemplu, onoarea, reputația, imaginea, încrederea de care se bucură în societate o persoană, scopul acestora fiind de a-i acorda persoanei vătămate satisfacții de ordin moral, susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
Cuantificarea daunelor morale nu este supusă, însă, unor criterii legale de determinare.
Acestea se stabilesc, astfel, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată, raportat la probatoriul administrat, a criteriilor privind consecințele negative suferite de persoana care le solicită, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate și, în măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea percepției consecințelor vătămării, modul și măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Totodată, toate aceste criterii de cuantificare sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzător prejudiciului real și efectiv produs persoanei care le solicită.
În cauză, din probatoriul administrat, rezultă că pârâtul a produs un prejudiciu atât fizic, cât și psihic minorului D. B. G., ca urmare a accidentului de circulație, produs din culpa pârâtului și a cărui victimă a fost minorul, care a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale.
Din actele medicale, depuse la dosar, reiese că minorul a avut nevoie de internare medicală, de administrarea unui tratament medicamentos, dar și de consiliere psihologică, în vederea restabilirii echilibrului psihoemoțional (f.23-f.50, f.65, f.66-dosar fond).
În acest sens, din depozițiile martorilor rezultă și că minorul, fiind lovit de autoturismul condus de pârât, a fost proiectat în aer, căzând apoi pe asfalt, că după accident prezenta vânătăi pe abdomen și pe genunchi, dar și că, urmare a acestui accident, minorul a rămas cu traume, manifestate îndeosebi la traversarea străzii, fiiind foarte speriat, motiv pentru care a și fost consultat de mai mulți medici specialiști. (f.77, f.79).
Având în vedere principiile aplicabile, în materia răspunderii civile
delictuale, respectiv, cel al reapării integrale a prejudiciului cauzat unei persoane și în raport de probatoriul administrat, în cauză, din care rezultă că minorul, dată fiind și vârsta fragedă a acestuia a rămas cu traume, ce își vor pune ampreta asupra dezvoltării sale fizice și psihice ulterioare, dar și cuantumul cheltuielilor efectuate cu spitalizarea și tratamentul medical al minorului, astfel cum, sub acest aspect, au fost reținute și de instanța de fond, suma de 10.000 lei, solicitată de reclamantă, reprezintă o dezdăunare echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv, produs minorului, victimă a accidentului de circulație, cauzat de pârât.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 304 ind.1 C.pr.civ. recursul formulat de reclamantă va fi admis și modificând, parțial, sentința civilă atacată se va admite acțiunea reclamantei, fiind obligat pârâtul să plătească acesteia suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale și morale.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
Pentru considerentele expuse, recursul formulat de pârât va fi respins, reținându-se și faptul că, criticile acestuia, care vizează cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, sunt nefondate, în condițiile în care, așa cum rezultă din probele administrate, în cauză, consecințele negative în plan fizic și psihic, produse minorului, prin fapta culpabilă a pârâtului, justifică suma, la plata căruia recurentul a fost obligat.
În temeiul art. 18 din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă recurentul pârât va fi obligat și la plata sumei de 165,5 lei, în favoarea statului, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care recurenta reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de reclamanta C. L. F. împotriva sentinței civile nr.1846/2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara județul Hunedoara, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. L. F.,în calitate de reprezentant legal al minorului D. B. G.,în contradictoriu cu pârâtul T. A..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune materiale și morale.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul T. A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe recurentul-pârât T. A. la plata sumei de 165,5 lei în favoarea statului român reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care recurenta-reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
I. I. E. B. M. S. C. C. V.
Grefier,
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex.11.06.2013
Jud. fond.H. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 708/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul... → |
|---|
