Revendicare imobiliară. Decizia nr. 147/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 6093/221/2008
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.147/R/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013
PREȘEDINTE- C. C. V. - judecător
B. M. S. - judecător
I. I. E. - judecător
O. L. S.- grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile introduse de către reclamantul P. P. și pârâții S. E., S. M., H. M. împotriva sentinței civile nr.4572/2012, pronunțată de Judecătoria D., în dosarul civil nr._ (judecător A. C.).
S-a constatat că dezbaterile au avut loc la termenul de data de 04 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru depunerea de concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art.146 coroborat cu dispozițiile art. 260 din Codul de procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi .
S-a mai constatat că prin serviciul registratură, pârâta H. M. prin avocat A. M., a depus la dosar concluzii scrise la care a atașat delegația de reprezentare și chitanța nr. 417/15.06.2012 în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată:
Prin sentința civilă nr. 4572/_, pronunțată de Judecătoria D., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți prin întâmpinare.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâții S. E., S. M., M. C. și H. M. și în consecință:
Au fost obligați pârâții H. M., S. E. și S. M. să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 616/d D. nr. topo._/8, în suprafață tabulară de 2438 mp.
A fost obligată pârâta H. M. să predea, în posesie, reclamantului suprafața de teren de 749 mp, delimitată în plan de punctele topografice 28-30-31-32-29-28, hașurată cu linii roșii în planșa nr. 2 anexă la Raportul de expertiză tehnică topografică judiciară, efectuat în cauză de expert C. M. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și să se abțină în viitor de la orice tulburare a dreptului de proprietate al reclamantului.
Au fost obligați pârâții S. E. și S. M. să predea în posesie reclamantului suprafața de teren de 155 mp, delimitată în plan de punctele topografice 21-28-29-27-21, hașurată cu linii roșii în planșa nr. 2 anexă la Raportul de expertiză tehnică topografică judiciară, efectuat în cauză de expert C. M. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și să se abțină în viitor de la orice tulburare a dreptului de proprietate al reclamantului.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul M. C..
S-a respins, în rest, cererea formulată.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, reclamantul are calitatea de proprietar tabular asupra imobilului teren, înscris în CF nr. 616/d D., nr. cadastral_/8 în suprafață tabulară de 2438 mp, constatat ca atare în urma pronunțării deciziei civile nr. 1541/26.10.1998 a Curții de Apel A.-I., în dosar nr. 2098/1998 și având ca obiect ieșire din indiviziune.
S-a reținut în considerentele deciziei că, prin sentința civilă nr. 841/18.02.1997 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr. 2017/1993, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților litigante cu privire la terenul situat în localitatea D., . „Cabana Căprioara”, înscris în CF nr. 616 D. nr. topo._, în suprafață tabulară de_ mp, potrivit cotelor părți deținute de coproprietari și reținute de prima instanță ca fiind:
- reclamantul P. P., coproprietar sub B24, în cotă de 2/48 părți
- M. I. și D. Ortenzia, în calitate de moștenitori și descendenți ai proprietarului tabular M. P. lui I., în cotă comună de 12/48 părți
- M. P. și M. A., în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular M. S., în cotă de 12/48 părți
- P. L. și P. A., în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular de sub B23 P. G., în cotă de 2/48 părți
- P. I., coproprietar sub B22, în cotă de 2/48 părți
- P. R., coproprietar sub B26,31, în cotă de 8/48 părți
- L. B., coproprietar sub B27,32, în cotă de 8/48 părți și
- M. I., coproprietar sub B30, în cotă de 2/48 părți.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune, cu privire la imobil prin formare de loturi și atribuire în natură, conform raportului de expertiză tehnică topografică efectuată de expert L. V. în dosar nr. 2017/1993 al Judecătoriei D. și completării la raport ce fac parte integrantă din sentința pronunțată, respectiv prin formarea a 7 loturi, atribuindu-se reclamantului P. P. terenul cu nr. topo. nou_/4 în suprafață de 609,5 mp corespunzător cotei sale de proprietate de 2/48 părți asupra imobilului.
S-a atribuit pârâților din proces M. I. și D. Ortenzia un teren în suprafață totală de 6095 mp cu nr. topografic nou_/7 și_/8.
Prin recursul formulat împotriva acestei sentințe, reclamantul a solicitat să fie inclus în lotul său și lotul nr. 8 ce a aparținut numitei M. M., respectiv suprafața de 2438 mp corespunzătoare nr. topo. nou atribuit_/8, care i-a fost cedată în timpul procesului și a arătat că în mod greșit instanța de apel și de fond a anexat lotul nr. 8 la lotul nr. 6, mărindu-l la suprafața de 6095 mp.
S-a reținut de instanța de recurs că, din declarațiile autentificate, depuse de numitele D. Ortenzia n. M. și M. M., rezultă că lotul nr. 8 în cotă de 4/48 părți și în suprafață de 2438 mp cu nr. topo. nou atribuit_/8 aparține reclamantului P. P., cedat de coproprietara M. M. nepotului său P. P., în schimbul unui alt teren loc de casă din satul Cozia.
În acest sens, i s-a atribuit reclamantului-recurent P. P. și lotul nr. 8 cu nr. topo. nou_/8 în suprafață de 2438 mp și s-a înlăturat din lotul nr. 6 atribuit lui M. I. acest nr. topografic.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Procedând, în conformitate cu prevederile art. 137 C.pr.civ., la analizarea excepțiilor de procedură și a celor de fond, care, dacă ar fi admise, ar face de prisos cercetarea în fond a pricinii, instanța a constatat următoarele:
Prin întâmpinarea formulată a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că pârâții dețin suprafețele de 704 mp, respectiv 705 mp în CF nr. 616/a/2 și CF nr. 616/a/1, iar terenul reclamat nu coincide nici ca suprafață și nici ca identificare cu imobilele aflate în proprietatea pârâților.
Raportat la definiția legală a acțiunii în revendicare, s-a constatat că motivările aduse în susținerea excepției constituie în fapt apărări de fond ce privesc obiectul litigiului de față și nicidecum o lipsă de identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
S-a mai reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive, în cadrul unei acțiuni în revendicare, privește situația în care pârâtul chemat în judecată nu posedă/deține/folosește nici o porțiune de teren din imobilul revendicat, situație în care, de altfel, acțiunea poate fi în egală măsură privită ca și nefondată.
Având în vedere aceste aspecte, s-a respins excepția invocată de pârâți prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, din analiza extrasului CF nr. 616 D.– f. 232 dosar, s-a reținut că, inițial, au avut calitatea de coproprietari tabulari asupra imobilului teren individualizat cu nr. topo._ numiții:
- M. P. lui I. în cotă de ¼ parte sub B13,
- P. G. lui G. în cotă de 2/4 parte sub B14 și
- M. S. lui P. în cotă de ¼ parte sub B15.
Conform înscrierilor de sub B 17, 18, 19, la data de 01.08.1974 porțiunea de proprietate a lui P. G. lui G. de 2/4 parte de sub B14 s-a transmis cu titlu moștenire, în cote părți egale de 2/12 parte fiecare asupra întregului, în favoarea descendenților săi P. N., M. M. n. P. și P. P..
La data de 02.09.1974, conform înscrierii de sub B20, numitul P. T. a cumpărat prin contract autentic nr. 3310/27.08.1974 – f. 285 dosar, porțiunea de proprietate a lui M. M. n. P. și P. P., respectiv suprafața de 4876 mp corespunzătoare cotelor indivize ale vânzătorilor de câte 2/12 parte fiecare (_ mp * 4/12, respectiv 16/48=4876 mp).
La data de 17.07.1984 porțiunea de proprietate de 2/12 (8/48) parte a lui P. N. de sub B17 s-a transmis cu titlu moștenire numiților P. D., P. I., P. G. și P. P. – reclamant în prezenta, aceștia devenind coproprietari tabulari în cote de câte 2/48 parte fiecare conform înscrierilor de sub B21 – B24.
C. de proprietate de 2/48 parte a coproprietarului de sub B21 s-a transmis succesiv prin moștenire conform mențiunilor de sub B29 și B30 în favoarea numitei M. I..
În ce privește porțiunea de proprietate a lui B20 – P. T. de 4/12 (16/48) parte, aceasta s-a transmis cu titlu moștenire sub B26 și B27 (asupra terenului cu titlu constituire în baza Legii nr. 18/1991 sub B31,32) numitelor P. R. căs. M. și L. B. căs. Zember, în cote egale de 8/48 parte, toată această porțiune de 16/48 parte asupra întregului revenind ulterior numitei Ș. F. sub B33 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4141/03.08.1998 la BNP O. A..
În ce privește porțiunea de proprietate a coproprietarilor tabulari de sub B13 M. P. lui I. și B15 M. S. lui P., aceasta a revenit numiților M. P. și M. A., în calitate de moștenitori ai coproprietarului tabular M. S., în cotă comună de 12/48 părți și, respectiv numiților M. I. și D. Ortenzia, în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular M. P. lui I., în cotă comună de 12/48 părți.
Susținerile reclamantului, în sensul că vânzător, în contractul autentic nr. 3310/27.08.1974, a fost D. Ortenzia n. M. și nu M. M. n. P., nu au fost confirmate în cauză, la dosar fiind atașat de către OCPI contractul autentic ce a stat la baza înscrierii de sub B20 în cartea funciară, părțile vânzătoare fiind identificate de notar prin date de buletin.
S-a reținut însă că, prin declarația dată sub legalizare de semnătură nr. 5707/20.10.1998 la BNP O. A., numita D. Ortenzia n. M. a menționat că împreună cu fratele său M. I. este de acord să i se atribuie reclamantului P. P. porțiunea lor de proprietate de 12/48 părți din imobil, corespunzătoare unei suprafețe calculate de această instanță de 3657 mp (_ mp * 12/48=3657 mp).
Astfel, reclamantul P. P. ar putea solicita recunoașterea unui drept de proprietate, după cum urmează:
- în calitate de coproprietar tabular sub B24 în cotă de 2/48 părți din imobil corespunzător unei suprafețe de 609,5 mp și care i s-a atribuit prin sentința civilă nr. 841/18.02.1997 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr. 2017/1993 sub forma lotul nr. 1 cu nr. topo. nou atribuit_/4 cu suprafața reținută corect de instanță de 609,5 mp (_ mp * 2/48=609,5 mp) și, totodată,
- asupra nr. topo. nou atribuit_/8 în suprafață de 2438 mp, astfel cum a fost calculată de expert L. V. în dosarul având ca obiect sistare stare de indiviziune, corespunzătoare cotei de 8/48 asupra întregului (_ mp * 8/48=2438 mp), constatată de Curtea de Apel ca fiind cedată reclamantului din partea de teren atribuită coproprietarilor M. I. și D. Ortenzia.
Concluzionând, s-a reținut că numiții M. I. și D. Ortenzia, în calitate de moștenitori ai coproprietarului tabular M. P. lui I., dețin în cartea funciară o cotă de 12/48 părți.
Din această cotă de 12/48 părți reclamantului i s-a atribuit prin decizia civilă nr. 1541/26.10.1998 a Curții de Apel A.-I. pronunțată în dosar nr. 2098/1998 o suprafață de 2438 mp corespunzătoare unei cote de 8/48 părți din imobil.
Conform hotărârii, lotul nr. 6 compus din nr. topo._/7 și_/8 atribuit pârâților M. I. și D. Ortenzia, în calitate de moștenitori ai coproprietarului tabular M. P. lui I., în cotă de 12/48 părți are o suprafață însumată de 6095 mp, deși prin raportul de expertiză s-a calculat suprafața nr. topo._/7 ca fiind de 1828,5 mp (3657 mp/2) raportat la o cotă de 6/48 parte (f. 62 dosar), iar suprafața nr. topo._/8 ca fiind de 2438 mp, raportat la o cotă de 8/48 parte (f. 62 dosar).
Însă, cele două nr. topo., atribuite pârâților M. I. și D. Ortenzia însumează o cotă de 14/48 parte, deși aceștia nu ar fi putut dobândi decât o cotă de 12/48 parte din imobil.
S-a reținut, însă, că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra nr. topo._/8, în suprafață de 2438 mp și cotă de 8/48 parte (_ mp * 8/48=2438 mp), porțiune din proprietatea numiților M. I. și D. Ortenzia, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Potrivit sentinței civile nr. 841/18.02.1997 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr. 2017/1993, nr. topo._/7 din lotul nr. 6, atribuit numiților M. I. și D. Ortenzia, are suprafața reală de 1828,5 mp corespunzătoare unei cote de 6/48 parte (_ mp * 6/48=1828,5 mp), însă potrivit cărții funciare aceștia nu ar putea avea în plus decât o cotă de 4/48 parte din întreg (12/48 parte tabular provenit de sub B13 din care se va scădea 8/48 parte atribuit reclamantului prin decizia Curții de Apel A.-I.).
Astfel, sentința civilă nr. 841/18.02.1997 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr. 2017/1993 și decizia civilă nr. 1541/26.10.1998 a Curții de Apel A.-I., pronunțată în dosar nr. 2098/1998, conțin erori materiale referitoare la suprafața tabulară corespunzătoare cotelor părți ale coproprietarilor, generate pe de o parte de confuzia între nr. lot și nr. topo. nou atribuit, pe de altă parte din lipsa unor mențiuni clare de calcul în raportul de expertiză întocmit în acel dosar.
O primă eroare materială constă în calculul suprafeței însumate de 6095 mp a terenului atribuit numiților M. I. și D. Ortenzia, sub forma lot nr. 6, compus din nr. topo. noi_/7 și_/8, deși terenul cu nr. topo._/8 are suprafața corectă de 2438 mp corespunzătoare la 8/48 parte din întreg, iar terenul cu nr. topo._/7 are suprafața calculată de expert L. V. de 1828,5 mp corespunzătoare la 6/48 parte din întreg.
A doua eroare materială constă în cota de proprietate aferentă terenului cu nr. topo._/7, rămas urmare a pronunțării deciziei Curții de Apel, în lotul nr. 6 al pârâților M. I. și D. Ortenzia, care ar fi trebuit să fie de 4/48 parte din întreg și în suprafață tabulară de 1219 mp (_ mp * 4/48=1219 mp) și nu de 6/48 parte.
În ce-i privește pe pârâții S. E. și M., aceștia au calitatea de proprietari tabulari în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2181/08.08.2001 la BNP S. E. (f. 20) asupra parcelei cu nr. topo._/1/3 în suprafață de 704 mp provenită din .._/1 a vânzătoarei Ș. F., proprietarul tabular de sub B33 prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu pârâții din dosarul anterior P. R. căs. M. și L. B. căs. Zember și cărora le-a fost atribuită suprafața de 4876 mp corespunzătoare cotei comune de 16/48 parte (_ mp * 16/48=4876 mp) – lotul nr. 2 în sentința civilă nr. 841/18.02.1997 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr. 2017/1993.
De asemenea, pârâtul M. C. are calitatea de proprietar tabular asupra parcelei cu nr. topo._/1/2 în suprafață de 705 mp provenită tot din .._/1 a vânzătoarei Ș. F..
Prin Raportul de contraexpertiză tehnică topografică judiciară, efectuat în cauză, de experți C. Ș., S. V. și L. V. (f. 221-258) și răspunsul experților la obiecțiunile formulate (f. 288-290), experții au concluzionat că reclamantul nu poate solicita o suprafață mai mare de 609,5 mp conferită de cotitudinea de carte funciară, consemnată la poziția B24, din foaia de proprietate a CF 616 D. de 2/48 parte, iar suprafața de 2438 mp ar fi rezultat numai în cazul în care lotul D. Ortenzia, M. I. ar fi avut într-adevăr suprafața de 6095 mp, eronat reținută în sentința civilă (f. 289 dosar).
Totodată, au arătat că identificările duc în mod cert la concluzia că suprafața de 2438 mp de 8/48 parte solicitată de reclamant și cu nr. topo._/8 nu este amplasată în terenul pârâților, ori această parcelă trebuie căutată pe porțiunea aferentă fostului lot nr. 6 deținut în CF de către M. I. și D. Ortenzia sub B34, cărora greșit li s-a atribuit suprafața de 6095 mp.
S-a reținut, sub acest aspect, că în motivarea deciziei aduse, Curtea de Apel A.-I. a luat în considerare poziția, consemnată prin declarație autentică de numita D. Ortenzia și prin care aceasta a menționat că împreună cu fratele său M. I. este de acord să i se atribuie reclamantului P. P. porțiunea lor de proprietate de 12/48 părți din imobil, corespunzătoare unei suprafețe calculate de această instanță de 3657 mp (_ mp * 12/48=3657 mp).
Or, acestora din urmă li s-a atribuit un lot (lot nr. 6) format din nr. topo._/7 și_/8, din care reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească irevocabilă asupra suprafeței corecte de 2438 mp aferente nr. topo_/8, urmând ca lotul D. Ortenzia, M. I. să privească doar nr. topo._/7 calculat de expert L. V. la momentul sistării stării de indiviziune a fi de 1828,5 mp tabular (_ mp * 6/48=1828,5 mp), care însă în realitate nu putea privi decât o suprafață aferentă unei cote de 4/48 parte rămasă în proprietatea acestora și corespunzătoare unei suprafețe tabulare de 1219 mp (_ mp * 4/48=1219 mp).
Având în vedere realitatea dreptului de proprietate a numiților D. Ortenzia, M. I. asupra unei suprafețe de 12/48 parte, astfel cum chiar hotărârile judecătorești pronunțate consemnează acest aspect, din care reclamantul a dobândit prin hotărâre definitivă și irevocabilă 8/48 parte, iar potrivit mențiunii tabulare are calitatea de proprietar asupra cotei de 2/48 parte, reiese că din proprietatea acestuia ar trebui să se regăsească în teren o suprafață tabulară de 3047,5 mp (_ mp * 10/48 sau 609,5 mp+2438 mp) or, acesta deține faptic în teren doar o suprafață de 828 mp conform contraexpertizei – f. 229 dosar, respectiv 821 mp conform expertizei – f. 126 dosar.
Concluziile din Raportul de contraexpertiză tehnică topografică judiciară, efectuat în cauză de experți C. Ș., S. V. și L. V. (f. 221-258) și răspunsul experților la obiecțiunile formulate (f. 288-290) nu pot fi luate astfel în considerare de instanță, atâta timp cât experții se raportează la concluzia că reclamantul nu ar putea avea, mai mult de 2/48 parte din imobil, deși în plus față de cotitudinea de carte funciară consemnată la poziția B24 reclamantul a dobândit în baza deciziei civile nr. 1541/26.10.1998 a Curții de Apel A.-I. în dosar nr. 2098/1998 o cotitudine de 8/48 din partea de 12/48 a numiților M. I. și D. Ortenzia, respectiv, parte din terenul atribuit acestora sub forma lot nr. 6.
Pe de altă parte, potrivit Raportului de expertiză tehnică topografică judiciară efectuat în cauză de expert C. M. (f. 121-153) și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate (f. 171-172, 179-182), pentru toate nr. topo. noi atribuite s-a constatat un surplus de teren; totodată prin raportul de expertiză s-a calculat corect suprafața tabulară reală de 1219 mp ce ar fi trebuit să o aibă parcela nr. topo._/7 – f. 127 dosar, iar în ce privește parcela nr. topo._/8 revendicată, în suprafață tabulară de 2438 mp și reală măsurată de expert C. M. de 1590 mp conturată de punctele topografice 14-55-21-28-30-31-32-29-27-13-14 în planșa nr. 1 anexă la raport, s-a constatat că aceasta este ocupată pe o porțiune de 749 mp de pârâta H. M., delimitată în plan de punctele topografice 28-30-31-32-29-28 și hașurată cu linii roșii în planșa nr. 2 anexă la raport.
Totodată, din nr. topografic_/8 revendicat prin prezenta acțiune, a concluzionat expertul că pârâții S. E. și S. M. ocupă o suprafață de 155 mp în conturul reprezentat de punctele topografice 21-28-29-27-21 și hașurată cu linii roșii în planșa nr. 2 anexă la raport.
În ce-l privește pe pârâtul M. C., s-a arătat că acesta împreună cu soția sa M. A. nu ocupă din nr. topo._/8 nici o suprafață.
Explicația constă în faptul că parcelările ulterioare asupra terenului nu au respectat limitele inițiale, toate proprietățile fiind translocate față de punctele topografice consemnate în raportul de expertiză efectuat în cauza anterioară, ce a avut ca obiect sistarea stării de indiviziune, totodată mărite artificial în lipsa unui titlu de proprietate.
Deși, reclamantul are un drept de proprietate asupra unei suprafețe tabulare totale de 3047,5 mp, acesta deține faptic o suprafață de aproximativ 800 mp teren.
Cu privire la pârâta H. M., din probațiunea administrată în cauză, nu s-a dovedit că aceasta ar deține tabular vreo porțiune de teren din imobilul reclamantului.
Aceasta a atașat dosarului un înscris sub semnătură privată, intitulat contract provizoriu din data de 02.09.1971 (f. 104), care însă nu se regăsește înscris în cartea funciară a imobilului în litigiu și nu este apt de a duce la transmiterea dreptului de proprietate privată asupra imobilului în favoarea sa. Prin acest înscris numitul Klozl Ladislau s-ar fi obligat să înstrăineze promitentului cumpărător Hosca R. o porțiune din proprietatea numitului P. P. lui G., fără ca înscrisul să poarte semnătura acestuia din urmă. S-au mai atașat chitanțe plată impozit (f. 97-99, 102-103), acte care nici acestea nu fac dovada dreptului său de proprietate și un testament autentificat sub nr. 675/20.02.1973 (f. 101), care însă privește alte imobile și nu cel din litigiu.
În cauză sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Art. 480 C. civ. „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Art. 481 C. civ. „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.
Art. 1 parag. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
Astfel, acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului. Cu alte cuvinte, este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Având în vedere împrejurările de fapt și de drept menționate mai sus și concluziile Raportului de expertiză tehnică topografică judiciară efectuat în cauză de expert C. M. (f. 121-153) și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate (f. 171-172, 179-182), instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții S. E. și S. M. și pârâta H. M..
În ce privește pe pârâtul M. C., întrucât din probațiunea administrată nu s-a dovedit că ar ocupa vreo porțiune din nr. topo._/8, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamantul, pârâții S. E., S. M. și H. M..
În recursul formulat reclamantul a solicitat admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul obligării pârâților să-i predea întreaga suprafață de teren de 2438 mp.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că la fila 296 din dosarul instanței de fond există încheierea, în care s-au consemnat concluziile pe fond ale părților, însă, deși reclamantul a fost prezent în instanță, s-au consemnat doar concluziile mandatarului pârâților și întrucât acesta face parte integrantă din hotărâre instanța de control judiciar nu poate cenzura aceste concluzii, pentru a se aprecia în ce măsură au fost avute în vedere.
De asemenea, atât prin acțiunea introductivă, cât și prin concluziile (f.308) scrise reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată de la pârâți, însă, prin hotărârea atacată instanța a reținut că nu au fost solicitate, așa încât, nepronunțarea instanței asupra acestei cereri impune casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că, raportat la obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța avea obligația de a analiza existența și realitatea dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat și să constate dacă acest teren se află în posesia pârâților.
Terenul pe care îl revendică este în suprafață de 2438 mp, fiind cuprins în lotul nr. 8 și identificat pe schița anexă la expertiză și i-a fost atribuit, prin decizia civilă nr. 1541/1998 a Curții de Apel A. I..
Având în vedere că pârâții din prezentul dosar au cumpărat terenuri în zonă se impunea ca experții și implicit instanța de fond să suprapună schița efectuată de expertul L. V., care a stat la baza pronunțării hotărârii anterioare, cu schița actuală a terenurilor, pentru a se vedea, în ce măsură, terenul atribuit reclamantului este folosit sau nu de aceștia.
Cum din completarea la raportul de expertiză topografică efectuat de expertul L. V., a mai arătat recurentul, rezultă că lotul care i-a fost atribuit este amplasat exact pe amplasamentul folosit, în prezent, de către pârâți, care folosindu-l în mod ilegal instanța trebuia să dispună obligarea lor la predarea întregii suprafețe.
De altfel, în cauză, interesează dreptul de proprietate, iar nu modul de folosință.
Analizând hotărârea atacată, se constată că, în mod legal, prima instanță a reținut dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafață de 2438 mp și a obligat pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate asupra acestui teren, însă, influențată de expertiza topografică, efectuată în cauză, instanța a dispus doar obligarea pârâților S. E., S. M. și H. M. la predarea a două parcele de teren, în suprafață de 155 mp, respectiv, 749 mp, nepronunțându-se asupra diferenței de teren de până la 2438 mp.
Singura soluție care poate fi pronunțată în cauză, a mai arătat recurentul, este casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se completa raportul de expertiză și pornindu-se de la amplasamentul lotului nr. 8, din expertiza L. V., experții urmând a arăta toate persoanele care folosesc vreo parcelă de teren, pe acest amplasament și suprafața deținută de fiecare.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, pct.9, art. 312 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu 1439 lei, taxă judiciară de timbru și 5 lei, timbru judiciar (f.42).
În recurs s-au depus înscrisuri. (f.11-f.24).
În recursul formulat pârâta H. M. a solicitat modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii în revendicare cu privire la suprafața de 749 mp, deținută de aceasta, înscrisă în CF 616/d D., nr. top. 2186-2187, 2188/8, în suprafață tabulară de 2438 mp.
În motivarea recursului s-a arătat că P. P. lui G. a recunoscut vânzarea terenului, în litigiu, către antecesorii săi, întocmind un testament autentic, în favoarea lui Hosca Regina, în anul 1973, care a fost frate cu P. N. lui G., tatăl reclamantului și cu M. M., născută P., copiii lui P. G. lui G..
Deși instanța de fond a preluat parțial decizia civilă nr. 1541/1998 a Curții de Apel A. I., a mai arătat recurenta, aceasta nu le este opozabilă, mai mult decât le este opozabilă înscrierea de la B20, făcută în baza unui contract autentic de vânzare-cumpărare.
De asemenea, deși expertizele topografice privind terenul în litigiu stabilesc diferite suprafețe tabulare și reale, în motivarea hotărârii atacate, se menționează schimbarea permanentă a configurației parcelelor de-a lungul timpului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 alin.3, art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din 31.01.2013 s-a admis cererea de ajutor public judiciar, dispunându-se scutirea recurentei pârâte de plata taxei judiciare de timbru, în sumă de 1329,8 lei, aferentă recursului formulat. (f.57).
În recursul formulat pârâții Salomon E., Salomon M. și H. M. au solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii introductive, formulate în contradictoriu cu aceștia, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși în cauză a fost depus și un raport de contraexpertiză, instanța nu a făcut trimiteri decât la raportul inițial, raport desființat total de raportul de contraexpertiză, și nu s-au arătat considerentele pentru care nu s-a ținut cont de cele concluzionate de cei trei experți.
De asemenea, deși instanța de fond reține că parcelările ulterioare asupra terenului nu au respectat limitele inițiale, la stabilirea suprafețelor de teren nu ține cont de acest aspect.
În plus, în motivarea hotărârii nu se regăsesc motivele pe care se sprijină hotărârea, întrucât instanța a reținut că în lotul deținut de D. Ortenzia și M. I. s-a menționat eronat suprafața de 6095 mp, așa încât reclamantul nu poate avea în proprietate decât suprafața raportat la cota sa de proprietate, cotă aplicată suprafeței reale, aflată în proprietatea sa, respectiv, doar 609,5 mp, așa cum corect s-a reținut în raportul de contraexpertiză.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 6, pct.7, pct. 9C.pr.civ., art. 312 alin.1, alin.3 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu 381 lei, taxă judiciară de timbru și 5 lei, timbru judiciar. (f.61).
Prin întâmpinare intimatul M. C. a solicitat respingerea recursului, formulat de reclamant. (f.40).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, în raport de probele administrate, în mod corect, instanța de fond a apreciat că suprafața pe care o deține nu coincide ca identificare cu imobilul reclamantului, nr. top. 2186-2187, 2188/8.
Mai mult, are și calitatea de proprietar tabular a imobilului, în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2179/8.08.2011 de BNP S. E..
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
Examinând sentința civilă recurată, în raport de motivele de recurs invocate și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 C.pr.civ se rețin următoarele:
Potrivit art. 147 C.pr.civ. dezbaterile urmate în ședință se vor trece in încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și de grefier.
Încheierea de ședință reprezintă actul procedural, în care se consemnează conținutul dezbaterilor din cadrul unei ședințe de judecată, constituind o sinteză fidelă a activității desfășurate, în instanță, de toți participanții procesuali.
Potrivit art. 260 C.pr.civ., daca instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen, care nu poate fi mai mare de 7 zile, iar conform art. 261 alin. (1) pct. 1), 3) si 5) C.pr.civ., hotărârea trebuie să cuprindă arătarea instanței care a pronunțat-o, numele judecătorilor care au luat parte la judecată, obiectul cererilor, susținerile părților, precum și motivele de drept și de fapt care au format convingerea instanței.
Lipsa mențiunilor din încheierea de amânare a pronunțării, care face corp comun cu hotărârea, determină în condițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ. coroborat cu art. 106 C.pr.civ., nulitatea acesteia, întrucât face imposibilă exercitarea controlului judiciar privind aspecte esențiale, referitoare la modul în care au decurs dezbaterile, inclusiv în ceea ce privește cererilor formulate de părți și conținutul concluziilor acestora.
În cauză, din actele și lucrările dosarului de fond, rezultă că în încheierea de amânare a pronunțării, din 15.05.2012 (f.296), deși s-a menționat că reclamantul a fost prezent la dezbateri, nu s-au consemnat și concluziile acestuia privind fondul cauzei, respectiv, susținerile și solicitările sale și întrucât, așa cum s-a reținut, încheierea face parte integrantă din hotărârea atacată, în calea de atac nu se poate verifica în ce măsură instanța a avut în vedere aceste concluzii, criticile formulate de recurent, sub acest aspect, fiind deci întemeiate.
Pe fondul cauzei, se reține că instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare imobiliară, reclamantul solicitând, în acest sens, obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său de proprietate, respectiv, predarea terenului, în suprafață de 2438 mp, înscris în CF 616/d D., nr. top._/8.
Prin hotărârea recurată pârâții au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului revendicat, în suprafață de 2438 mp.
Cu toate acestea, instanța a obligat pârâții S. E., S. M. și H. M., la predarea către reclamant a două parcele de teren, în suprafață de 155 mp, respectiv, 749 mp, fără a statua și în ceea ce privește diferența de suprafață până la 2438 mp., lipsind astfel de eficiență, dispoziția de recunoaștere a dreptului de proprietate a reclamantului asupra întregii suprafețe revendicate, criticile formulate, în acest sens, fiind întemeiate.
De asemenea, în raport de hotărârile judecătorești reținute în considerentele sentinței civile recurate, dar și de faptul că, în cauză au fost efectuate două lucrări de expertiză, însă concluziile acestora, ca și susținerile părților, de altfel, sunt contradictorii, în ceea ce privește amplasamentul terenurilor deținute de acestea, dar și suprafețele lor, aceeași poziție procesuală fiind exprimată și prin criticile formulate de reclamant și pârâți în recursurile declarate, se impune completarea probatoriului, respectiv, a expertizei topografice, pentru lămurirea acestor aspecte.
În consecință, reținând incidența dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct.5, art. 312 alin.3 C.pr.civ., recursurile vor fi admise și casând în tot sentința civilă recurată cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, urmând a se avea în vedere cele reținute în considerente, dar și celelalte critici formulate de reclamant, respectiv, pârâți, în cererile de recurs.
Cheltuielile de judecată avansate de părți în recurs vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate atât recursul introdus de reclamantul P. P., cât și recursurile formulate de pârâții S. E., S. M. și H. M. împotriva sentinței civile nr.4572/2012 pronunțată de Judecătoria D. județul Hunedoara, pe care o casează în tot și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. V. B. M. S. I. I. E.
GREFIER
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex. 19.03.2013.
(Jud. fond A. C.)
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1020/2013. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 900/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
