Obligaţie de a face. Decizia nr. 1099/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 8555/278/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1099/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 13.12.2013
PREȘEDINTE: B. P. - judecător
R. C. R. - judecător
T. I. - judecător
F. Ș. - grefier
Prezentul complet a fost constituit conform Hotărârii CSM nr. 387/2005 și 614/2008, a Hotărârii nr.96/2013 a Colegiului de conducere al Tribunalului Hunedoara și a procesului-verbal din data de 12.12.2013
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de către reclamanta R. M. S. împotriva sentinței civile nr.2811/2013, pronunțată de Judecătoria Petroșani (judecător B. I. S.)
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reprezentanta recurentei-reclamante, avocat G. B., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei-reclamante, avocat G. B., a solicitat suspendarea cauzei în baza art. 244 al.1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului nr._, al Judecătoriei Petroșani, care a rămas în pronunțare la data de 11.12.2013, întrucât între cele dosare există o strânsă legătură, soluționarea recursului depinzând de soluționarea dosarului indicat, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut cauza în pronunțare.
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2811/24.07.2013 Judecătoria Petroșani a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, a respins acțiunea introdusă de reclamanta R. M. S., în contradictoriu cu pârâta E. M. A. și a luat act de cererea de renunțare la judecată a cererii de intervenție formulată de B. C. L..
Pentru a hotărî astfel s-au reținut următoarele:
„Potrivit art. 1201 din Codul civil, există autoritate de lucru judecat „când o a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, fiind în legătură cu condițiile de exercițiu ale acțiunii, peremtorie pentru că tinde la respingerea acțiunii și absolută întrucât este reglementată prin norme imperative.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legatură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Prin sentința civilă nr.831/2000, pronunțată de Judecătoria Petroșani, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.910/2001 a Tribunalului Hunedoara și decizia civilă nr.2954/2001 a Curții de Apel A. I., în care reclamantă a fost R. M. S., iar pârâți au fost E. M. A., B. M. și B. A., a fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 324 P., nr. topo 3417-3420,3425-3428, cerere întemeiată pe înscrisul sub semnătură privată încheiat între B. M. și T. S., la data de 03 aprilie 1973, cu motivarea că vânzătoarea B. M. era coproprietară asupra terenului respectiv și având doar o cotă parte ideală din acesta, dreptul său nefiind individualizat, nu putea vinde terenul din locul numit Voievodul, atâta timp cât nu se dispusese sistarea stării de indiviziune.
În acțiunea de față, reclamanta, în contradictoriu doar cu pârâta E. M. A. a solicitat instanței să oblige pârâta să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul evidențiat în CF 324 P., nr.ord. A+4, nr.topo. 3416-3420, 3425-3428, pădure și fânaț, situat lângă locul numit voievodul, act care să fie încheiat la B.N.P. G. N., în a 10-a zi după rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea a 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare din 03 aprilie 1973, dintre antecesorii lor, T. S. și B. M..
Ori în cauză, devin aplicabile dispozițiile art.166 din Codul de procedură civilă, privind autoritatea de lucru judecat, întrucât, indiferent care este formularea dată de parte, petitului acțiunii, dacă finalitatea urmărită este aceeași cu cea dintr-o altă cauză finalizată irevocabil, ne aflăm în prezența excepției arătate.
De altfel, aplicabilitatea excepției autorității de lucru judecat a mai fost reținută și prin sentința civilă nr.1308/2002, pronunțată e Judecătoria Petroșani, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1293/2002, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 4580/2002 și decizia civilă nr.411/2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Așadar, dezlegarea dată, prin sentința civilă nr.831/2000, problemei de drept referitoare la dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la terenul în litigiu, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În consecință, în baza art. 166 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția puterii lucrului judecat, urmând a respinge acțiunea, astfel că, nu se mai impune a analiza excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă. ”
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, reclamanta R. M. S., solicitând admiterea recursului și, în baza art. 3041, 312 alin.1, 2 și 5 C.pr.civ. să se dispună casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
În motivarea recursului, în esență, reclamanta a arătat că excepția autorității de lucru judecat a fost raportată la dispozițiile sentintei civile nr. 5066/2007 menținute prin decizia nr. 974/2008, iar instanța, când s-a pronuntat asupra acestei excepții, a avut în vedere sentințele nr. 831/2000, 1308/2002 și deciziile nr. 1293/2002 și 411/2003, pentru toate trebuind a fi analizată data pronunțării.
Se mai adaugă faptul că instanța de fond nu a soluționat celelelate capate de cerere, iar în toate hotărârile enumerate s-a evitat pronunțarea asupra fondului cauzei.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La data de 25.10.2013 recurenta a formulat cerere de suspendare a judecății recursului până la soluționarea dosarului nr._ .
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 al.1 Cod procedură civilă, se rețin următoarele:
Asupra cererii de suspendare a recursului, aceasta este considerată ca fiind neîntemeiată, obiectul judecății din prezenta cauză nedepinzând de soluția ce urmează a se pronunta în dosarul nr._, cererea de suspendare a recursului urmând a fi respinsă.
Referitor la motivele de recurs, se reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani, sub numărul_, reclamanta R. M. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. M. A., obligarea acesteia să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul evidențiat în CF 324 P., nr.ord. A+4, nr.topo. 3416-3420, 3425-3428, pădure și fânaț, situat lângă locul numit voievodul, act care să fie încheiat la B.N.P. G. N., în a 10-a zi după rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea a 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere, să se dispună rectificarea tuturor înscrierilor subsecvente celor de la B 26, B 29 din CF 324 P., începând cu cea de la B 33, B 34, din CF 324 P., nr.ord. A+4, nr.topo. 3416-3420, 3425-3428, atât la foaia B, cât și la foaia A, a acestei cărți funciare, iar în subsidiar, să se constatate că între reclamantă, ca moștenitoare a lui T. S. și pârâtă, ca moștenitoare a lui B. I. (B 21) și B. M. (B25) s-a încheiat o convenție translativă de proprietate sub forma vânzării-cumpărării, consemnată în actul privat din data de 03 aprilie 1973, pentru suma de 24.000 lei, având ca obiect terenul evidențiat în CF 324 P., întrucât pârâta refuză încheierea actului, iar în consecință să se dispună intabularea dreptului pe numele reclamantei, repunerea în situația anterioară a cărții funciare a tuturor înscrierilor neconforme cu actul autentic nr.3666/1998, întocmit de B.N.P. G. N., intabulat la B 33 și B 34 în CF 324 P., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Este adevărat că pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la numite hotărâri judecătorești, altele decât cele reținute de către instanță când s-a pronunțat cu privire la excepția invocată, însă acesta nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii, Instanța de fond trebuind să analizeze excepția prin raportare la hotărârile judecătorești relevante în cauză prin prisma celor trei cerinte ale autorității de lucru judecat, aceasta cu atât mai mult cu cât excepția autorității de lucru judecat este o excepție absolută, care poate fi invocată de către instanță și din oficiu.
În motivarea recursului, reclamanta nu a contestat soluția asupra excepției autorității de lucru judecat, mulțumindu-se a arăta doar faptul că soluția a fost pronunțată prin raportare la alte hotărâri decât cele indicate de cel care invocase excepția, împrejurare care, astfel cum s-a arătat mai sus, nu duce la nelegalitatea sentintei instanței de fond.
Analizând soluția asupra excepției autorității de lucru judecat, se reține faptul că aceasta a fost corect admisă de către instanța de fond.
Astfel, prin sentința civilă nr.831/2000, pronunțată de Judecătoria Petroșani, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.910/2001 a Tribunalului Hunedoara și decizia civilă nr.2954/2001 a Curții de Apel A. I., în care reclamantă a fost R. M. S., iar pârâți au fost E. M. A., B. M. și B. A., a fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 324 P., nr. topo 3417-3420,3425-3428, cerere întemeiată pe înscrisul sub semnătură privată încheiat între B. M. și T. S., la data de 03 aprilie 1973, cu motivarea că vânzătoarea B. M. era coproprietară asupra terenului respectiv și având doar o cotă parte ideală din acesta, dreptul său nefiind individualizat, nu putea vinde terenul din locul numit Voievodul, atâta timp cât nu se dispusese sistarea stării de indiviziune.
Instanța de fond nu putea trece peste concluziile unei hotărâri definitive și irevocabile, chiar pronunțată în alt dosar, cu privire la regimul juridic a unui bun imobil, decât prin încălcarea puterii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, chiar dacă acest al doilea proces nu se desfășoară între exact aceleași părți.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În consecință, instanța de fond, care se afla în fața cererii de obligare a pârâtei de a încheia un act de vânzare cumpărare cu reclamanta cu privire la un imobil, nu putea să nesocotească ceea ce s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă a altei instanțe, cu privire la regimul juridic al aceluiași imobil.
Pentru aceste motive, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a recursului.
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta R. M. S. împotriva sentintei civile nr. 2811/2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
Președinte Judecător Judecător
B. P. R. C. R. T. I.
Grefier,
F. Ș.
R.C.R./F.Ș.
2 ex./14.03.2014
Jud. fond B. I. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 362/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 923/2013. Tribunalul... → |
|---|
