Contestaţie la executare. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 2326/243/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.361/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013
PREȘEDINTE- C. C. V. - judecător
I. I. E. - judecător
B. M. S. - judecător
O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către contestatorul B. I. împotriva sentinței civile nr. 1952/2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul civil nr._ .(jud. P. Andrev V. D.)
La apelul nominal făcut în ședință publică nu s-a prezentat niciuna din părți
Procedura de citare legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, de către grefiera de ședință:
Văzând că deși a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 79 lei și 3 lei timbru judiciar, contestatorul nu s-a conformat dispoziției instanței dispuse prin citativul din data de 30.10.2012, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1952/26.09.2012 a Judecătoriei Hunedoara s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul B. I. împotriva somației emise la data de 13.10.2011 de Consiliul Local al municipiului D. - Serviciul Public Impozite și Taxe Locale, în contradictoriu cu intimații Consiliul local al municipiului D. și M. N. I.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în temeiul titlului executoriu nr._/02.11.2011 emis de Serviciul Public Impozite și Taxe Locale al intimatei 1, contestatorul a fost somat să achite debitul restant în cuantum de 1.840 lei reprezentând impozit auto și accesorii, din care 957 lei reprezintă debit principal și, 883,50 lei, accesorii.
S-a motivat că, deși contestatorul susține prin acțiune că această sumă ar reprezenta impozitul restant pentru un autovehicul - microbuz pe care i l-ar fi „dat” intimatului M. I., care s-a angajat să achite impozitul pentru autovehicul, nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens de către contestator, iar intimatul a menționat că nu a primit nici un microbuz de la contestator și nu are nici un raport juridic cu acesta.
Astfel, din coroborarea probelor administrate in fata instanței de fond, s-a reținut că în mod corect contestatorul, in calitate de proprietar al unui autovehicul înscris în circulație și înregistrat în evidențele fiscale a fost somat să achite impozitul pentru mijlocul auto, atâta vreme cât nu și-a executat obligația fiscală de bună voie, iar executarea silită pornită împotriva sa respectă disp. art. 136 (1) și art.145 Cod de procedura fiscală.
Cum potrivit legii, deținătorii de autovehicule datorează taxă pentru autovehicul potrivit legii, în cuantumul stabilit prin hotărâre a consiliului local, iar contestatorul recunoaște că el este proprietarul autovehiculului, rezulta ca indubitabil datorează și impozitul pe mijlocul auto, cu atât mai mult cu cat nu a fost dovedita nici o cauză de natură a-l exonera pe contestator de la plata creanței
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, contestatorul B. I. a declarat recurs, solicitând in esenta admiterea recursului și modificarea sentintei nr.1952/26.09.2012 in sensul admiterii contestatiei la executare, motivând ca in mod nelegal i se retin din pensie 155 lei lunar, intrucât a vândut mașina asupra careia poarta obligatia plătii impozitului către intimatul M. N. I. încă din anul 2002 și acesta din urma i-a promis ca va efectua formalitatile de radiere, aspecte pe care acum acest intimat nu le mai recunoaste, dar care pot fi dovedite cu martorul G. D., care a fost prezent la predarea mașinii.
Recurentul contestator nu a solicitat administrarea de alte probe noi în recurs.
Recursul nu a fost timbrat corespunzător, potrivit art. 11 din Legea nr.146/1997 modificata.
Intimații Consiliul local al municipiului D. și M. N. I., legal citati nu au formulat întâmpinare si nu au solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Analizând recursul formulat, se retin urmatoarele:
Recurentul contestator B. I. avea obligatia legală ca potrivit art.3021 alin.2 Cod de procedura civilă, raportat la prev. art. 2 alineat 2 raportat la art. 11 alin.2 și art.20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sa achite anticipat la inregistrarea recursului suma de 79 lei taxa de timbru si suma de 3 lei timbru judiciar conform disp. Legii nr. 123/1997.
Desi i s-a pus in vedere să isi indeplineasca aceasta obligatie prin citatia emisă pentru termenul din 15.04.2013 (f.6) și care a fost comunicată recurentului înca din data de 02.11.2012, acesta nu s-a conformat, desi a avut la dispozitie un interval de timp suficient pentru a achita suma rezonabila de 79 lei taxa de timbru aferenta solutionarii cererii de recurs.
Față de lipsa dovezilor privind îndeplinirea de catre recurent a obligatiei de a timbra corespunzator recursul, instanta, raportat la dispozitiile imperative ale art. 137 alin.1 Cod procedura civila, va dispune admiterea exceptiei netimbrării cererii și se va da eficiență dispozitiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, anulând ca netimbrat recursul formulat împotriva sentintei nr.1952/26.09.2012 a Judecătoriei Hunedoara
Cheltuieli de judecata nu au fost solicitate, astfel ca nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de contestatorul B. I. împotriva sentinței civile nr.1952/2012, pronunțată de Judecătoria Hunedoara,județul Hunedoara.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 15 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. V. I. I. E. B. M. S.
Grefier,
O. L. S.
IIE/OLS-2 ex.14.06.2013
(jud. fond-P. A. V. D.)
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 423/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 362/2013. Tribunalul... → |
|---|
