Contestaţie la executare. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 7843/278/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 526/R/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: I. M. - judecător
B. P. - judecător
R. I. - vicepreședinte Tribunal
J. A. A. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de către contestatorul B. O. S. împotriva sentinței civile nr. 6197/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani (judecător D. L. N.), în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului Petroșani.
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 24 mai 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a oferi posibilitatea depunerii de concluzii scrise, prin intermediul cărora recurentul-contestator se va referi și la caracterul eterogen al creanței, în temeiul dispozițiilor art. 146 raportat la art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 6197/2012, Judecătoria Petroșani a respins contestația la executare formulată de contestatorul B. O. S., cu domiciliul în Petroșani, ., ., jud. Hunedoara împotriva formelor de executare silită pornite în dosarul nr._ din 24 august 2012 efectuate la cererea intimatei A. N. A. F. - D. G. F. P. Hunedoara, cu sediul în D., .. Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința nr. 908/F/2010, pronunțată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. Stebal O. Servprod S.R.L., s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului. De asemenea, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Quantum SPRL și a fost obligat pârâtul B. O. S., în calitate de administrator al societății debitoare, să plătească creditorilor suma de 235.299 lei, reprezentând o parte din pasivul rămas neacoperit.
Sentința tribunalului a fost modificată în parte de Curtea de Apel Alba Iulia, care prin decizia comercială nr. 436 din 30 martie 2011, a admis în parte cererea lichidatorului, respectiv a fost obligat pârâtul B. O. S. să suporte pasivul debitoarei S.C. Stebal O. Servprod S.R.L. Petroșani nerecuperat în cursul procedurii până la concurența sumei de 103.456 lei.
Creditorii debitoarei S.C. Stebal O. Servprod S.R.L. au fost trecuți de lichidatorul judiciar Quantum SPRL în tabelul definitiv al creanțelor întocmit în mai 2009, printre acești regăsindu-se și intimata D. G. F. P. Hunedoara cu suma totală de 70.081 lei, creanța acesteia fiind garantată prioritar, toți ceilalți creditori fiind chirografari.
Potrivit informațiilor furnizate de lichidatorul judiciar instanței, sumele recuperate din valorificarea bunurilor societății falimentate, respectiv suma în cuantum de 3.870 lei obținută din vânzarea a două autoturisme, nu a ajuns să acopere creanțele creditorilor, ci doar cheltuielile lichidării, astfel că D. G. F. P. jud. Hunedoara nu și-a recuperat creanța.
Intimata D. G. F. P. jud. Hunedoara, făcând aplicarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportate la art. 136 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, privind executarea sentinței nr. 908/F/2010, pronunțată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, modificată prin decizia nr. 436 din 30 martie 2011, prin care s-a stabilit răspunderea contestatorului în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, a demarat, potrivit Codului de procedură fiscală, executarea silită a contestatorului B. O. S. în vederea recuperării creanței sale.
În ceea ce privește apărarea contestatorului potrivit căreia creanța de 103.456 lei nu este de natură fiscală, astfel că executarea se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, instanța a reținut că prin decizia nr. 6 din 14 mai 2012 pronunțată de Înalta curte de Casație și Justiție referitoare la recursurile în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, raportat la art. 136 alin. (6) din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-a statuat că executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală.
Ca urmare, s-a apreciat că executarea silită inițiată de creditoarea D. G. F. P. jud. Hunedoara în mod legal a fost pornită în temeiul dispozițiilor procedural fiscale și nu cele civile, astfel că apărarea contestatorului, privitor la acest aspect, este neîntemeiată.
Un alt motiv al contestației la executare arătat de contestator este lipsa emiterii de către intimată a unei decizii privind atragerea răspunderii solidare a contestatorului, potrivit dispozițiilor art. 27 și 28 din C. proc. fiscală.
Analizând textele de lege arătate, instanța a reținut că acestea privesc răspunderea solidară a altor persoane cu debitorul, respectiv dispoziții speciale privind stabilirea răspunderii, în situația debitorului declarat insolvabil, în condițiile Codului de procedură fiscală pentru obligațiile de plată restante ale acestuia.
Însă, în prezenta cauză, atragerea răspunderii contestatorului nu a fost stabilită de către organul fiscal, fapt ce ar fi atras, după sine, și emiterea deciziei în care ar fi fost arătate motivele de fapt și de drept pentru care s-ar fi angajat răspunderea persoanei în cauză, ci a fost hotărâtă de o instanță judecătorească, în cadrul procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006. În consecință, s-a reținut că în mod corect organul fiscal nu a emis o decizie care să ateste fapte deja constatate de alte organe ale statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul B. O. – S., solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința anulării actelor și formelor de executare din dosarul nr._/24.08.2012.
În motivarea recursului, s-a arătat că suma de_ lei, cuprinsă în titlul executoriu emis de intimată reprezintă suma până la concurența căreia, prin decizia Curții de Apel A. I. nr. 436/30.03.2011, a fost obligat să suporte pasivul S.C. Stebal O. Servprod S.R.L., nerecuperat în cursul procedurii insolvenței. Această sumă reprezintă însă, totalul creanțelor deținute de creditorii înscriși în tabelul definitiv de creanțe, din care intimata D.G.F.P. Hunedoara deține o creanță în sumă totală de doar_ lei.
A susținut recurenta că instanța de fond nu a analizat deloc cuantumul sumei urmărite și nu a indicat în sentință niciun temei de drept sau faptic pentru care intimata ar fi îndreptățită să urmărească o creanță mai mare decât cea pe care o deține.
Recurenta a mai invocat faptul că, deși a arătat că executarea silită este nelegală, întrucât a fost declanșată cu încălcarea art. 142 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia executarea silită a creanțelor provenite din hotărâri judecătorești prin care s-a dispus atragerea răspunderii administratorului, este cea prevăzută de Codul de procedură civilă, efectuată de executorul judecătoresc, instanța de fond s-a mărginit la înlăturarea acestei apărări redând conținutul deciziei nr. 6/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept a invocat art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare a arătat că prin decizia comercială nr. 436/30.03.2011 a Curții de Apel A. I. a fost modificată în parte sentința comercială nr. 908/F/30.09.2010 a Tribunalului Hunedoara, în sensul obligării contestatorului B. O. S. la suportarea pasivului debitoarei S.C. Stebal O. Servprod S.R.L., nerecuperat în cursul procedurii insolvenței, până la concurența sumei de 103.456 lei.
A mai arătat că, potrivit art. 136 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită se efectuează de organul de executare fiscală atunci când s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere și pentru creanțe fiscale. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6/14.05.2012 pronunțată într-un recurs în interesul legii, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 136 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art. 138 din Legea insolvenței, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală.
Întrucât, în speță, la masa credală a debitoarei S.C. Stebal O. Servprod S.R.L. a fost înscrisă, alături de alți creditori și creanța D.G.F.P. Hunedoara, competența de executare a titlului executoriu aparține organului fiscal.
În drept, a invocat art. 136 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, executarea silită a creanței în cuantum de 103.456 lei se efectuează potrivit Codului de procedură fiscală în baza art. 136 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003, care prevede o derogare de la dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006 invocat de recurentă în susținerea recursului.
Textele legale susmenționate au fost interpretate de Î.C.C.J. în Decizia nr. 6/2012 pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care a stabilit că executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere (așa cum este cazul în speță – decizia nr. 436/2011 a Curții de Apel A. I.) se va efectua în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală.
Din cuprinsul decizie menționate mai sus, obligatorie pentru instanțe, rezultă clar că organele de executare fiscală vor proceda la executarea silită a întregii sume din hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 (cuprinzând creanțe fiscale și nefiscale), urmând ca la momentul distribuirii sumelor realizate prin executarea silită să fie repartizate aceste sume între creditori, conform dispozițiilor legale.
Așadar, tribunalul nu va reține susținerea recurentului potrivit căreia intimata ar fi trebuit să urmărească numai suma de_ lei (propria creanță), iar nu întreaga sumă din titlul executoriu, de_ lei, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale de mai sus și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Faptul că executarea silită a fost pornită pentru suma de_ lei nu înseamnă că întreaga sumă va reveni intimatei.
De altfel, recurentul datorează întreaga sumă, iar acesta nu este vătămat prin executarea potrivit dispozițiilor procesual fiscale sau prin distribuirea sumelor între intimată și ceilalți creditori.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de contestatorul B. O. – S. împotriva sentinței civile nr. 6197/2012 a Judecătoriei Petroșani, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de contestatorul B. O. – S. împotriva sentinței civile nr. 6197/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. M. B. P. R. I.
GREFIER,
J. A. A.
Red. B.P./Tehnored. J.A.A.
2 exemplare/25 iunie 2013
Jud. fond: D. L. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 270/2013.... → |
|---|
