Contestaţie la executare. Decizia nr. 307/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 7310/221/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.307/R/2013
Ședința publică din data de 01 aprilie 2013
PREȘEDINTE B. M. S. - judecător
C. C. V. - judecător
I. I. E. - judecător
O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către contestatoarea R. M. V. împotriva sentinței civile nr. 8814/2012, pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ (judecător B. M. L.).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat P. A., pentru contestatoarea recurentă R. M. V., av.P. M. L. pentru intimata C. de A. Reciproc S., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefiera de ședință, care a învederat că, prin serviciul registratură, intimata C.A.R. Oraș S. IFN, a depus la dosar răspunsul la adresa instanței, conform dispozițiilor încheierii de ședință din 4.03.2013, vizând situația la zi a debitul, rămas de achitat, în două exemplare. Un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta contestatoarei, R. M. V., av. P. A., care a arătat că nu solicită termen pentru studiul răspunsului și, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei CAR S., av. P. M., a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta contestatoarei, R. M. V., av. P. A., a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea integrală a sentinței atacate și procedând la rejudecarea cauzei, să se admită contestația la executare formulată, cu consecința anulării formelor de executare silită, efectuate în dosarul execuțional nr. 245/2011. A solicitat și cheltuieli de judecată la fond și în recurs, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
A arătat că este eronată interpretarea, dată de instanța de fond, angajamentului de plată, depus la fila 32 din dosar, asumat de debitorul P. V.. Acest angajament reprezintă o convenție, prin care titularul creditului, solicită creditorului reducerea ratelor de la cuantumul stabilit inițial, la 400 lei. Intimata și-a exprimat acordul cu privire la reducerea cuantumului ratelor împrumutului, așa încât nu se mai poate continua executarea silită împotriva recurentei. A mai învederat că, potrivit modificărilor legislative, în materia executării silite, nu mai există o executare silită, care să producă efecte, dosarul execuțional nemaifiind preluat de un executor judecătoresc, iar executarea nu mai este valabilă.
Reprezentantul intimatei CAR S.-IFN, av. P. M., a solicitat instanței respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond . Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
A arătat că angajamentul de plată nu a fost respectat de debitorul principal, iar din adresa comunicată, la acest termen de judecată, rezultă că acel angajament nu reprezintă un act adițional la contractul de împrumut încheiat.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 8814/2011, pronunțată de Judecătoria D., s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea R. M. V. în contradictoriu cu intimata C. de A. Reciproc Oraș S. IFN, ca neîntemeiată.
A fost obligată contestatoarea la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, la data de 11.04.2011, s-a format dosarul de executare silită nr. 245/2011 al Uniunii Caselor de A. Reciproc ale Salariaților din Județul Hunedoara, la cererea intimatei, având ca obiect recuperarea sumei de_ lei, reprezentând împrumut nerestituit, prin care s-a solicitat urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului P. V., precum și a mai multor giranți, printre care și contestatoarea R. M. V..
Urmărirea acesteia are la bază angajamentul de garanție personală nr. 86/24.03.2010 (f. 45), anexă la contractul de împrumut nr. 465/26.03.2010 (f. 44).
Prin încheierea civilă nr. 1195/CC/26.04.2011 s-a încuviițat de către Judecătoria D. executarea silită a debitorului și garanților (f. 58), fiind emise adrese de înființare poprire asupra veniturilor salariale ale debitorilor, inclusiv asupra veniturilor contestatorului (f. 66), precum și adrese către debitor și garanți cu privire la înființarea popririi (f. 67).
Prin prezenta contestație contestatoarea girant R. M. V. contestă poprirea înființată asupra veniturilor sale și solicita anularea tuturor formelor de executare silită, începând cu adresa din data de 31.05.2011, prin care a fost înștiințată cu privire la înființarea popririi.
Instanța a constatat că prezenta contestație la executare este neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce privește actele de executare silită, efectuate de către executor P. B. M. cu privire la titlarul contractului de împrumut (P. V.), dar și față de ceilalți giranți ai contractului instanța a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât actele de executare atacate privesc alte persoane, iar în lipsa unei contestații din partea persoanelor vizate, contestatorul nu are nici un interes să solicite anularea adreselor de înființare poprire asupra salariilor altor persoane.
Referitor la actele de executare, efectuate de către executor, începând cu adresa din data de 31.05.2011 (cele atacate de către contestatoare) și care o privesc pe contestatoare, instanța a constatat că acestea sunt, în fapt, adresa de înființare a popririi din data de 31.05.2011 (f. 66) și adresa din data de 31.05.2011, prin care executorul a adus la cunoștința contestatorei înființarea popririi (f. 67).
Analizând aceste acte de executare instanța a reținut că au fost emise în mod legal și temeinic de către executor, în condițiile în care debitorul P. V. nu și-a achitat la timp ratele de credit.
Deși contestatoarea pretinde că debitorul avea achitate toate ratele împrumutului la zi, la momentul emiterii adreselor atacate, instanța a reținut că, din chiar contestația formulată rezultă recunoașterea contestatoarei că în lunile mai, iunie și august 2010 debitorul nu a achitat ratele, întrucât s-a aflat în imposibilitate de plată, fiind reținute sume de bani din salariile giranților (fără a acoperi însă în totalitate rata lunară, așa cum rezultă din situația rambursării creditului de la fila nr. 90), iar în luna septembrie 2010 numitul P. V. s-a prezentat la sediul intimatei, unde a achitat suma de 616 lei, deși conform graficului de rambursare rata lunară de plată este de 774,85 Ron (f. 49).
De asemenea, din angajamentul de plată al debitorului P. V., din data de 28.06.2011, rezultă recunoașterea acestuia în sensul că nu mai poate să achite rata lunară, oferindu-se să achite numai o rată lunară de 400 Ron, întrucât trece printr-o perioadă financiară grea.
Prin urmare, nu se poate reține că debitorul și-a achitat ratele lunare la termen și în întregime conform contractului, ci, dimpotrivă, neexecutarea obligațiilor contractuale la scadență dă dreptul intimatului să pornească executarea silită a debitorului și a giranților, conform art. 13 din contract.
Instanța a mai reținut că, contestatoarea, a renunțat la beneficiul discuțiunii prevăzut de art. 1662 cod civil astfel că răspunde în solidar cu debitorul, putând fi urmărită pentru plată, indiferent de urmărirea sau nu a debitorului.
Nu se poate constata că i s-au reținut contestatoarei, în mod nelegal, sume din salariu fără a exista un dosar de executare silită, întrucât conform art. 5 din contract, ratele lunare se plătesc, inclusiv prin rețineri directe pe statul de plată, iar, pe de altă parte, contestatoarea a înțeles să atace numai actele de executare, efectuate în dosarul de executare silită, începând cu data de 31.05.2011, nu și actele efectuate anterior încuviințării executării silite.
De asemenea, executorul judecătoresc nu a efectuat nici un act de executare silită, anterior încuviințării executării silite.
Deși contestatoarea susține că intimata a fost de acord cu reducerea ratei creditului, la suma de 400 Ron lunar, conform angajamentului de plată de la fila nr. 32, aspect care ar constitui un impediment la pornirea executării silite, în realitate, acordul intimatului la plata unei sume de 400 RON (mai mică decât rata lunară a împrumutului), reprezintă doar acordul la acceptarea oricărei sume de bani, venită de la debitor, pentru acoperirea măcar parțială a obligațiilor acestuia și nu exclude dreptul creditorului la inițierea executării silite, în cazul în care se constată că debitorul, în mod constant și o perioadă de timp îndelungată, nu își execută obligațiile asumate prin contract.
Față de aceste considerente și având în vedere că actele de executare silită atacate au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând motive pentru a constata nulitatea vreunui act execuțional sau a executării silite propriu-zise, în temeiul art. 399 și urm. C.pr.civ. instanța a constatat că este nefondată contestația la executare, fiind respinsă.
În baza art. 274 Cod proc.civ, reținând culpa procesuală a contestatoarei, instanța a obligat-o pe acesta la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile în termen legal și motivat contestatoarea a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea integrală a sentinței, în sensul admiterii contestației la executare formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că recurenta a contestat formele de executare silită, ca fiind nelegale, întrucât la momentul demarării acestei proceduri creditul era achitat, o parte de chiar titularul contractului de credit, iar cealaltă de giranți acestuia, prin rețineri salariale, care de asemenea sunt abuzive, în ceea ce privește momentul declanșării lor, dar și formele de poprire, care au fost dispuse în lipsa unui dosar execuțional.
Cu referire la dispozițiile art. 379 alin.1 C.pr.civ. recurenta a mai învederat că, în speță, scadența contractului de împrumut nu a fost îndeplinită, creditul fiind achitat de giranții împrumutatului din luna septembrie 2010, până în luna martie 2011, iar în ceea ce privește lunile aprilie și mai 2011, de către însuși debitorul împrumutat, considerente pentru care demararea procedurii execuționale este nelegală.
Este eronată și interpretarea dată de instanța de fond angajamentului de plată, de la fila 32, a debitorlui P. V., întrucât prin acesta intimata și-a exprimat acordul cu privire la reducerea cuantumului ratelor, iar ca urmare a acestui acord s-a procedat și la o modificare a condițiilor contratului inițial, prin reducerea ratei lunare la 400 lei, intimata acceptând o nouă eșalonare a creditului, implicit înțelegerea fiind necesar a fi adusă și la cunoștința executorului pentru a se procead la sistarea executării silite.
Prin contestația formulată a înțeles să conteste și cuantumul cheltuielilor de executare, în sumă de 1976 lei, a mai arătat recurenta, menționate în cuprinsul procesului verbal, încheiat la adta de 31.05.2011, care sunt excesive și nedovedite, executorul omițând a arăta defalcat, în ce constau aceste cheltuieli.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
Recursul a fost legal timbrat cu 97 lei, taxă judiciară de timbru și 0,3 lei, timbru judiciar. (f.9).
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. (f.39).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin contractul asumat, în calitate de girant, reținerea sumelor aferente ratelor și dobânzilor s-a solicitat de către împrumutat, iar giranții au fost de acord, să se facă direct de pe statele de plată, conform art. 5 din contract.
De asemenea, potrivit contractului încheiat, în caz de neplată la oricare din termenele contractuale a ratei plus dobânda, împrumutul devine, în întregime, scadent imediat și exigibil, iar debitorul pierde beneficiul restituirii acestuai în rate, iar intimata CAR va putea cere fără somație și punere în întârziere executarea contractului și a angajamentelor de garanție personală, aspecte cunoscute de contestatoare la momentul încheierii acesteia.
Nu sunt reale apărările contestatoarei, conform cărora ratele erau achitate la zi, mai ales că singură aceasta recunoaște că în lunile mai, iunie și august 2010 nu s-a plătit nimic, iar pentru lunile octombrie-decembrie 2010 s-au plătit sume mai mici.
Mai mult, de la data începerii executării silite recurenta nu a fost afectată în vreun fel, întrucât nu i s-au făcut rețineri salariale cu titlu de rată la contractul de împrumut, iar sumele reținute, până atunci, i-au fost restituite de debitorul P. V..
În drept s-au invocat prevederile art. 115-art. 118 C.pr.civ.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Examinând sentința civilă recurată, în raport de motivele de recurs formulate și cauza din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 C.pr.civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care succed:
În dosarul execuțional nr. 245/2011 al Uniunii Caselor de A. Reciproc ale Salariaților din Județul Hunedoara, la cererea intimatei, s-a solicitat urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului P. V., precum și a mai multor giranți, printre care și contestatoarea R. M. V., executarea acesteia, din urmă, având la bază angajamentul de garanție personală nr. 86/24.03.2010, anexă la contractul de împrumut nr. 465/26.03.2010.
Prin angajamentul de garanție personală menționat recurenta a renunțat, în mod expres, la beneficiul discuțiunii și al diviziunii, astfel cum acestea erau reglementate, în vechiul cod civil, creditorul putând urmări, astfel, întreaga datorie, de la oricare dintre giranți și debitorul principal.
În plus, contestatoarea s-a obligat, potrivit art. 1662 C.civil, în solidar cu debitorul principal, astfel încât creditoarea se poate adresa oricăruia dintre debitori, fără să i se poată opune beneficiul de diviziune.
În raport de aceste dispoziții legale, susținerile recurentei, conform cărora, titularul contractului de împrumut, P. V., ar fi început, în baza unui angajament de plată, încheiat la data de 28.06.2011, să achite eșalonat, o parte din suma datorată, sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care din înscrisurile communicate, la solicitarea instanței, în recurs, rezultă că debitorul nu și-a onorat obligațiile de plată asumate, iar renunțarea la beneficiul discuțiunii și diviziunii de către contestatoarea-debitor girant operează în favoarea creditoarei. (f.107).
De asemenea, contrar susținerile recurentei, acest angajament de plată nu reprezintă o modificare a contractului de împrumut inițial, în sensul unei reeșalonări a acestuia, ce ar conduce la concluzia că intimata creditoare ar fi renunțat la beneficiul exigibilității contractului, generat de neplata la scadență.
Acest acord exprimă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, acceptarea oricărei sume de bani, venită de la debitor, pentru acoperirea măcar parțială a obligațiilor acestuia și nu exclude dreptul creditorului la inițierea executării silite, în cazul în care se constată că debitorul, în mod constant și o perioadă de timp îndelungată, nu își execută obligațiile asumate prin contract.
Nici criticile recurentei vizând cuantumul cheltuielilor de executare, în sumă de 1976 lei, stabilite potrivit procesului verbal, încheiat la data de 31.05.2011, nu sunt întemeiate, întrucât în cuprinsul acestuia se menționează că suma reprezintă onorariu de executare silită, care potrivit art. 39 alin. 5 din Legea nr. 188/2000, intră în categoria cheltuielilor de executare, iar acesta, prin raportare la valoarea debitului urmărit, respectă cerințele art. 39 lit.a, din aceeași lege.
Pentru cele ce preced, constatând că nu pot fi reținute motive de nelegalitate a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată, în recurs, către intimată, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat. (f. 37).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de contestatoarea R. M. V. împotriva sentinței civile nr.8814/2011, pronunțată de Judecătoria D.,,județul Hunedoara.
Obligă numita recurentă la plata sumei de 500 lei către intimata în contestația la executare, CAR S., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 01.04.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. M. S. C. C. V. I. I. E.
GREFIER
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex.-25.04.2013
(judecător B. M. L.)
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 260/2013.... → |
|---|
